Sunteți pe pagina 1din 17

AFIN

Vaccinum myrtillus Fam. Ericaceae.

Caractere de recunoaştere: Planta: Arbust înalt de 10-50 cm, foarte ramificat, formînd grupuri compacte

(afinişuri); tulpina: verde, cu muchii evidente, glabră; frunze: alterne, scurt peţiolate, ovale cu vîrf ascuţit

şi margine mărunt dinţată, de culoare verde-deschis; flori: solitare, dispuse la subsuoara frunzelor, stau

aplecate, prezintă caliciu persistent, corola roz globuloasă din 5 petale unite; fructe: bace globuloase,

zemoase, de culoare neagră-albăstruie, brumate, cu numeroase seminţe, lungi de cca 1 mm.

Denumiri populare: afene, afin de munte, afine -negre, afinghi, asine, coacă, cucuzie,
pomişoare

În tradiţia populară: este preţuit pentru fructele sale dulci-acrişoare, la culesul cărora în

iunie-iulie, se folosesc în multe părţi piepteni speciali.

Materia primă:

- Folium Myrtilli - frunze ovate sau eliptice,lungi de 1-3 cm, late de 0,6-2 cm, rotunjite la

bază, foarte scurt peţiolate,fin serate pe margini, cu nervaţiunea evidentă pe dos, de culoare

verde-deschis,caracteristică. Fără miros, gustul slab, astringent.

Fructus Myrtilli - bace globuloase, de 6-10 mm în diametru, de culoare neagră-violacee,

zemoase, la interior cu numeroase seminţe mici, aşezate într-o pulpă neagră-violacee. Miros

slab, caracteristic, gust dulceag-acrişor.


Ecologie şi răspîndire: Plantă caracteristică pentru zona montană, de la limita
inferioară a molidişului pînă în zona alpină (pînă la 2 250 m). Poate vegeta atît la
umbră, formînd stratul inferior al unor tipuri de molidiş, pe podzoluri înţelenite, la
semiumbră în tufişuri de jneapăn şi ienupăr sau în lumină directă în pajişti sărace,
ca şi în tăieturi sau doborîturi de pădure, îndeosebi pe versanţi mai umbriţi şi umezi.
în staţiuni foarte umbrite rămîne steril. Este un indicator pentru soluri puternic
acide, sărace în elemente nutritive, dar cu umiditate ridicată. Specia se întîlneşte în
întregul lanţ carpatic,în toate judeţele de munte.În păşunile alpine, deoarece Afinul
este invadant (prin drajonare şi marcotare), prin lucrări de ameliorare pentru
mărirea potenţialului productiv al acestora, afinişurile sînt defrişate pe suprafeţe
mari. Lucrarea trebuie făcută cu discernămînt, Afinul fiind foarte util pe pante
abrupte, sub formă de benzi,avînd un rol antierozional puternic datorită sistemului
radicular foarte extins.

Recoltare: Pentru frunze perioada optimă este de la sfîrşitul lui iulie pînă în
septembrie. Deoarece strunjirea frunzelor de pe tulpini este greoaie, se taie cu un
briceag, cosor sau seceră ramurile după ce au fost recoltate fructele. Frunzele nu
se vor presa deoarece se înnegresc.Fructele se recoltează în iulie-august, la
maturitate deplină, cu mîna sau mai adesea cu piepteni speciali, dintr-o scîndură
avînd bătute cuie la distanţe mai mici decît diametrul fructelor.Pregătirea
produsului în vederea prelucrării: Frunzele se desprind de ramuri prin batere sau
strujire cu mare uşurinţă numai după o uscare prealabilă de cîteva zile la umbră,
cînd se constată că frunzele sînt uscate în timp ce ramurile sînt încă flexibile, deci
mai păstrează umiditate. Uscarea artificială se face la 35-40°.Fructele, mai ales cînd
sînt culese cu pieptenele, sînt amestecate cu frunze. Pentru separare se lasă să
alunece pe o masă cu înclinaţie de 20-30° şi umedă, frunzele rămînînd lipite de
masă. Fructele se mai bagă apoi într-un vas cu apă, unde datorită densităţii diferite
ele cad la fund, în timp ce impurităţile se adună de la suprafaţa apei. După această
separare se lasă la zvîntat,apoi se pun la uscat pe cale naturală, pe rame cu plasă
de sîrmă galvanizată (pe hîrtie, datorită scurgerii sucului, nu se face o uscare bună),
în încăperi aerate şi cît mai bine încălzite (de preferat pe lîngă cuptoare, plite). Pe
cale artificială uscarea se face la 60-70°. După uscare se lasă încă 2-3 zile pentru ca
prin absorbirea de vapori din atmosferă să ajungă la umiditatea caracteristică.

Randamentul la uscare: pentru frunze 3-4/1 (dacă se pun la uscat ramuri cu frunze
-1 kg de frunze uscate se obţine din 6-9 kg ramuri cu frunze în stare proaspătă);
pentru fructe 7-8/1.
.

Compoziţie chimică: frunzele conţin: arbutină, tanin, derivaţi flavonici, derivaţi antocianici,
hidrochinonă, mirtilină, ericolină, neomirtilină, etc; fructele- tanin, pectine, mirtilină, zaharuri,
provitamina A, vitamina B1, B2, C, E, PP, acizi: citric, benzoic, malic, oxalic, tartric, succinic,
malic, lactic, principii bacteriostatice..

Acţiune farmaceutică; au proprietăţi astringente în fructe există şi, creşte acuitatea vizuală,
adjuvant al diabetului.

Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice: Frunzele şi fructele de Afin au


proprietăţi astringente datorită taninului , proprietăţi antibiotice, antiseptice, bacteriostatice,
scade zahărul din sânge, antidiareic, diuretic, antiseptic urinar . Au activitate
antibiotică,modificînd favorabil flora patogenă intestinală. Acţiunea hipoglicemiantă a frunzelor
de Afin este controversată. Frunzele intră în compoziţia ceaiului dietetic. Din fructele de Afin au
fost obţinuţi derivaţi antocianici cu acţiune de protecţie vasculară în special retiniana, favorizînd
acuitatea vizuală şi adaptabilitatea la întuneric

Fructele : antidiareice, antiseptic intestinal,antihelintic, creşte acuitatea vizuală, antiseptic


urinar, adjuvant în tratarea diabetului.

Se poate folosi la următoarele afecţiuni:

- frunzele:diabet, afecţiuni buco-faringiene, afecţiuni coronariene, afte, ateroscleroză, balonări,


candidoze, cistite, diaree, enterită, gută, infecţii urinare, reumatism.

Se pot folosi la următoarele afecţiuni: fructele afecţiuni buco-faringiene, afecţiuni coronariene,


afte, anorexie, arsuri, ateroscleroză, azotemie, balonări, bronşite, cancer (preventiv), candidoze,
cicatrizarea rănilor, cistite, colesterol mărit, colibaciloză, convalescenţă, cosmetică (tratamente),
cuperoză, dermatite (diverse), diabet, diaree, dizenterie, eczeme, edeme, enterocolite de
fermentaţie şi putrefacţie, faringite, gută, hemoroizi, hepatită, hipertensiune, imunitate scăzută,
infecţii urinare, insuficienţă biliară, metroragii, micoze, obezitate, oftalmologie, oxiurază,
prurigo, rectocolite, retinopatii, reumatism, stomatite, febră tifoidă, tulburări de circulaţie,
tuberculoză pulmonară, ulceraţii cronice, uremie, uretrite, varice, viroze.

Acţiune, proprietăţi
Preparatele din frunzele şi fructele de afin au acţiune antidiareică, antiseptică, antiemetică,
antiinflamatoare, diuretică, uşor coronaro-dilatatoare şi hipoglicemiantă, antiaterogenă, de
activator al regenerării retinei. Taninurile ajunse în tubul intestinal aglutitnează bacteriile şi
opresc procesele de fermentaţie. Se consideră că efectul antidiareic observat în cazul
preparatelor din afin are un mecanism de acţiune diferit de cel al dietei cu mere rase sau
morcov. O parte dintre substanţele active pătrund în celulele peretelui intestinal formând o
peliculă protectoare.Extractul din frunze de afin scade nivelul de glucoza din sânge şi, potrivit
unor cercetări mai noi, scade şi nivelul trigliceridelor.Diverse studii experimentale au pus în
evidenţă că antocianozidele din afin protejează vasele sanguine, cresc rezistenţa capilarelor
sanguine şi au proprietăţi antiedematoase. Cercetătorii italieni au descoperit, în cadrul unor
experimente pe animale de laborator,că această grupă de substanţe extrase din afin are efecte
protectoare în ulcerul gastric indus de stres, medicamente, alcool şi chiar faţă de ulcerul cronic
indus de acidul acetic. Afinul are calităţi antiulceroase promiţătoare, datorită stimulării apărării
locale a mucoasei stomacului. De asemenea, în ce priveşte retina, esenţială în asigurarea unei
vederi normale, substanţele active din afin stimulează regenerarea pigmenţilor din
fotoreceptorii retinieni.Cercetările experimentale au arătat că flavonoizii conţinuţi în extractul
apos de afine reprezintă un puternic factor protector care previne oxidarea colesterolului,
putând juca astfel un rol în prevenirea aterosclerozei. Acţiunea acestor flavonoizi pare să fie mai
intensă decât a acidului ascorbic (vitamina C). Proprietatea antiaterogenă a flavonoizilor din
afin este exploatată de industria farmaceutică

Indicaţii

Preparatele fitoterapeutice din afin sunt recomandate în diaree,dispepsie, enterocolite, arterite


ale membrelor inferioare, ateroscleroză cerebrală, hipertensiune arterială, sechele după infarct
miocardic,diabet zaharat, tulburări ale metabolismului grăsimilor, în special în creşterea
trigliceridelor, tulburări vasculare la persoanele vârstnice şi la diabetici, gută, reumatism,
infecţii urinare.

Preparare şi admninistrare
Din frunzele de afin se prepară o infuzie folosind o proporţie de 1 lingură de frunze uscate şi
fărâmiţate, la 1 cană cu apă. Se bea ceaiul călduţ în cantitate de 2-3 căni pe zi. Infuzia din frunze
de afin se poate folosi şi în stomatite, sub formă de gargară, de 4-5 ori pe zi.

Din fructe se prepară un decoct concentrat din trei linguri de fructe la 0,5 litri de apă.
Compoziţia se fierbe 10 minute. Se consumă nefiltrat (lichidul împreună cu fructele) ca ceai
cald, de 2-3 ori pe zi.

Fructele proaspete (bine spălate), congelate sau conservate prin alte mijloace, pot fi consumate
în cantitate de 50-100 g zilnic,timp de 2 săptămâni.Intră în compoziţia comprimatelor Difabiol,
Difebiom, a comprimatelor Fitodiab, Normodiab, a comprimatelor naturale antidiareice
(Plantavorel).
Preparare; frunze- 2 linguriţe de frunze mărunţite se vor pune la 250 ml apă
clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară, se bea în cursul unei
zile. -2 linguriţe de frunze mărunţite se vor pune la 250 ml apă şi se fierb apoi timp
de 15 minute. Se folosesc la tratarea diareei, antiseptic urinar şi uşor diareic.
Fructele- 2 linguriţe de fructe se vor pune la 500 ml apă. Se va fierbe la foc mic 30
minute. Se va bea călduţ în decursul unei zile. -2 linguriţe de fructe zdrobite se vor
pune la 500 ml de apă de seara până dimineaţa la temperatura camerei. A doua zi
se va bea în decursul zilei. -2 linguriţe de fructe uscate se vor pune la 250 ml apă.
Se fierb timp de 10 minute. Se strecoară şi se pot consuma 3 căni pe zi.
-1 kg de afine zdrobite se vor pune cu 1 kg de zahăr la fiert. Se ţin timp de 30
minute, după care se pun în sticle cu gura mai largă. Se închid bine şi se pot folosi
în tot cursul anului. -1 litru de suc de afine se va pune cu 700 g de zahăr. Se fierb
apoi până se leagă siropul. Se pot folosi în tot cursul anului la diferite băuturi
răcoritoare.

-Fructe uscate se vor transforma în praf cu ajutorul râşniţei de cafea. Se va lua un


vârf de cuţit de 3 ori pe zi sub limbă. Se va ţine timp de 10 minute, după care se
înghite. -Gemuri şi dulceţuri se pot face conform reţetelor tradiţionale. Se iau câte o
linguriţă de 3 ori pe zi. -Tinctură (se poate face şi din frunze la diabetici) se folosesc
fructele proaspete- o parte de fructe zdrobite şi 5 părţi alcool alimentar de 70°. Se
ţine 15 zile, apoi se vor strecura. În timpul celor 15 zile se va agita des şi se ţine la
temperatura camerei. Se va lua câte 20 picături-o linguriţă de 3 ori pe zi diluată cu
puţină apă. -Vin- la 1 litru de vin de struguri de bună calitate se vor pune 50 g de
fructe proaspete zdrobite. Se lasă timp de 8 zile la temperatura camerei agitând
des. Du aceia se va strecura şi se complectează lichidul obţinut tot cu vin la un litru.
Se va putea consuma copii câte o linguriţă de vin, iar adulţi până la un păhărel de
50 ml de 3 ori pe zi. Se preferă să se consume înainte de mese cu 15 minute.
-Lichior- la 500 ml de votcă de 40° se va pune 50-100 ml tinctură de afine. Se va
putea consuma câte un păhărel (50 ml) de 3 ori pe zi. -Afinată.(nu se va consuma
de diabetici) peste fructele de afine zdrobite se va pune zahăr. La 1 kg de afine se
va pune 1 kg de zahăr. Se ţin în damigeană sau o sticlă mai mare timp de 7-8 zile.
Se va agita vasul zilnic de 2-3 ori. Se leagă la gură doar un tifon pentru a nu intra
muştele sau alte insecte. Se va pune după 8 zile 1 litru de alcool alimentar de 80°.
Se mai lasă apoi cu alcool timp de 10 zile, după care se va
scurge sucul dar nu în totalitate. Lichidul rezultat va fi pus în sticle ermetic închise.
Lichidul, acesta se poate păstra foarte mult şi cu cât trece timpul va primi o savoare
mai deosebită. Peste fructele lăsate se mai poate pune votcă la 40° şi se mai lasă
timp de 20 de zile după care se poate filtra şi se pune în sticle închise ermetic. Se
poate folosi câte un păhărel la nevoie de 3 ori pe zi. Este foarte eficient. Se poate
folosi şi diluat. Administrare pe afecţiuni. Afecţiuni buco-faringiene: Având în vedere
faptul că în aceste afecţiuni apar de obicei leziuni foarte dureroase şi cu alte
produse de asemenea se produc dureri, se va face o cură cu fructe proaspete, care
pe lângă faptul că vindecă afecţiunea pot şi să întărească imunitatea organismului,
având în vedere că fac acest lucru fără dureri. Se va consuma pentru aceasta câte
100 g de fructe de 3 ori pe zi, (15-30 zile). Se mai poate folosi-dar rezultatele sunt
mai modesteceaiul, pudra din fructe sau frunze. Se va căuta ca în aceste cazuri să
se ţină ceaiul cât mai mult în gură. La fel se va proceda şi cu praful (din frunze sau
fructe). Se mai poate combina cu ceaiul de busuioc şi se îndulci cu miere polifloră.
La această afecţiune este foarte utilă mierea care se va consuma cât mai des în
cursul zilei luată sub diferite forme. Afecţiuni coronariene. Indiferent de tipul
afecţiunii este foarte util consumul fructelor proaspete sub formă de cură, sau
pulbere care se va obţine din fructe. Se pot combina în aceste cazuri cu ceaiuri sau
alte forme (tincturi, praf, etc) din următoarele plante: traista ciobanului, păducel,
roiniţă, vâsc. Se poate face un tratament de lungă durată în funcţie de tipul
afecţiunii şi de vechimea bolii, dar şi de medicamentele care se consumă.
Combinaţia aceasta de plante poate să facă inutilă folosirea altor medicamente
sintetice. În toate cazurile când este vorba despre o afecţiune cronică, se va încerca
şi aplicarea unui tratament naturist care s-ar putea foarte bine să aducă o
îmbunătăţire a stării de sănătate sau chiar vindecarea, mai ales dacă se face cu
toată seriozitatea. Infuzia din frunze se va bea fracţionat câte 500 ml pe zi. Este un
protector al vaselor capilare, foarte util în toate afecţiunile inimii. Se poate lua şi în
diferite combinaţii cu alte plante. Plante care ajută sistemul nervos: talpa gâştei,
roiniţă, rozmarin, valeriană, sunătoare. Plante cu acţiuni cardiotonice: traista
ciobanului, păducel, vâsc, lăcrămioare. Antocianinele din fructele de afine se
folosesc în industria de medicamente pentru obţinerea medicamentelor care au
acţiune venotonică şi mai ales de reglare a permeabilităţii capilare, lucru foarte util
în toate afecţiunile coronare. Afte: vezi afecţiunile bucale (are acelaşi tratament).
Arsuri: principiile active atât din frunze cât şi din fructe sunt astringente şi
antiseptice. Înseamnă că ajută la strângerea ţesuturilor, contribuind la vindecare şi
cu atât mai mult având şi principii antibiotice fac să se distrugă o serie de microbi.
Pentru uz extern se vor folosi cantităţi duble la ceaiuri în comparaţie cu tratamentul
intern. Tinctura se poate dilua cu apă în funcţie de sensibilitate. Se preferă
maceratul sau infuziile care sunt foarte utile. Anorexie: fructele consumate crude o
perioadă cât mai lungă ajută la refacerea poftei de mâncare. Se poate în afara
sezonului să se folosească însă tinctura sau chiar afinata. Se mai poate asocia însă
la această afecţiune şi o serie de plante amare din plante ca : genţiana, ţintaura,
pelin, etc. Cu acestea se vor face ceaiuri care vor ajuta la o mai puternică eliminare
de sucuri gastrice şi biliare şi prin aceasta vor mări pofta de mâncare.
Ateroscleroză: această afecţiune este foarte greu de tratat fără un regim alimentar
adecvat. Afinele însă sub orice formă, se pot administra pentru ajutorul pe care-l pot
da în reuşita unui tratament şi implicit pentru vindecare. Afinele sunt renumite
pentru faptul că scad zahărul din sânge. Scad de asemenea nivelul colesterolului
„rău”. Tot ele mai ajută la curăţirea arterelor şi venelor sau al capilarelor, lucru ce
va face ca locul afectat să fie mai bine irigat cu sânge şi în acest fel contribuind la o
vindecare mai rapidă. Se mai poate folosi şi ardeiul iute sub formă de frecţii în
dureri pentru intensificarea circulaţiei sângelui. De asemenea ceaiuri de castan,
vâsc, sulfină, păducel pot ajuta şi ele. Azotemie: infuzii, decocturi, suc, sirop,
dulceaţă, afinată în cantităţi de câte 2 ceaiuri pe zi sau câte o linguriţă de sirop sau
dulceaţă sau câte 10 ml de tinctură luat de 3 ori pe zi în funcţie de ce aveţi la
îndemână. Se va face o cură de 30 de zile timp în care se va lua concomitent şi
tratamentul instituit de medicul curant. Menţionăm faptul că afinele sub orice formă
sunt un bun antibiotic pentru agenţii patogeni de la nivelul renal. Balonări: în acest
caz fructele sub orice formă, proaspete sau praf sunt foarte utile. În cazul fructelor
proaspete se vor consuma 100 g de fructe de 3 ori pe zi. Praful din fructe uscate se
poate lua câte o linguriţă de 3 ori pe zi. Toate acestea sunt utile în cazul balonărilor.
Mai menţionăm şi alte ceaiuri care se pot face din : chimion, fenicul, busuioc, etc. Pe
abdomen se pot pune în acest caz comprese calde pentru calmarea durerilor.
Bronşite: în aceste afecţiuni se folosesc fructele pentru că sunt bactericide şi
antiseptice. Se vor folosi sub diferite forme care vă sunt la îndemână. Se mai poate
să vă fie de
ajutor ceaiuri de: cimbru, brusture, ciuboţica cucului sau lichenul de Islanda cu care
se vor face ceaiuri îndulcite cu miere şi se consumă calde. Tot mierea în combinaţie
cu suc de lămâie şi apă este indicată, pentru a mării cantitatea de vitamina C care
poate ajuta la aceste afecţiuni. Se mai pot face inhalaţii sau băi cu esenţe de brad,
mentă, etc. Notăm de asemenea foarte util ceaiul de scai vânăt, cu o linguriţă de
tinctură de afine, sucul de la o jumătate de lămâie cu miere. Se pot bea 3 astfel de
ceaiuri pe zi alternând între ele însă este preferabil să se consume înainte de mese.
Candidozele- apar frecvent la cei care au făcut perioade lungi de tratament cu
antibiotice. Aceste afecţiuni trec cu ajutorul curei de fructe de 100 g de 3 ori pe zi-
se va ţine aceasta timp de 30 de zile. În lipsa fructelor proaspete se pot lua infuzii
din frunze sau decocturi din fructe. Se poate de asemenea lua praf de fructe după
masă să se ţină în gură pentru 10 minute, apoi să se înghită cu apă. Dacă nu aveţi
puteţi să faceţi infuzii şi din frunze, câte un ceai de 3 ori pe zi. Atenţie însă la
constipaţie pentru că toate acestea sunt constipante şi ar fi foarte bine să vă
alimentaţi în timpul acestui tratament cu o alimentaţie laxativă. Cancer: -preventiv-
toţi cei care au în familie pe cineva suferind de cancer, sau chiar sunt suspectaţi de
anumite forme de cancer, este bine să consume fructe de afine sub formă de cură
timp de 20 de zile pe an. În acest caz se va consuma câte 100 g de 3 ori pe zi.
Cicatrizarea rănilor: ceaiul din frunze sau chiar frunzele cu care s-a făcut ceai
(cataplasme) ajută la o mai rapidă cicatrizare a rănilor. Aici notăm faptul că din 10 g
de praf care se vor amesteca cu 50 g de grăsime ( unt fiert clarificat, untură, etc)
fiert pe baia de apă timp de 3 ore, apoi strecurat, dă o bună alifie care este mai
eficientă dacă se aplică de 2 ori pe zi, mai ales dacă aveţi posibilitatea să
puneţi în ea şi puţin propolis brut (se încălzeşte apoi pe baia de apă) sau răşină de
brad, caz în care va trebui să fie strecurată deoarece răşina de brad poate să aibă
impurităţi. Cistite: se pot face infuzii sau alte forme galenice din frunze cu
concentraţie dublă. Cu acestea se vor face spălături vaginale de 2 ori pe zi. Intern
se va consuma de asemenea ceai de cel puţin 2 ori pe zi. Notăm aici combinaţia
care se poate face cu flori de gălbenele sau cu flori de coada şoricelului- caz în caz
în care se pot lua intern şi să se folosească şi în spălături, combinaţia fiind mai
eficientă. Se mai pot folosi de asemenea ovule de propolis de la Apicola) se de
asemenea se va feri de frig şi umiditate. Se va întări de asemenea imunitatea
organismului. Colesterol mărit: pe lângă faptul că fructele curăţă pereţii arterelor
ajută şi la eliminarea colesterolului „rău” din organism. Se pot consuma în orice
cantitate şi sub orice formă. Curele în special de fructe nu strică nimănui, în afară
de cele cu alcool care nu se vor lua în cantităţi mari. Restul se poate folosi oricât de
mult. Fructele conţin foarte mult potasiu şi au foarte puţine calorii, lucru care
trebuie cunoscut de cei care fac tratament cu acest produs. Colibaciloză: ori care
din preparatele din fructe sau chiar din frunze sunt utile la combaterea acestei
afecţiuni. De fapt prima acţiune este la nivelul stomacului şi intestinelor, ori dacă
vom analiza folosirea acestei plante, în istoricul ei vom constata că prima dată a
fost folosită pentru acţiunea ei asupra stomacului şi intestinelor. Abia după ce s-a
analizat cu atenţie compoziţia chimică, s-a descoperit că planta poate fi utilizată şi
în alte afecţiuni. Într-adevăr această afecţiune trece relativ repede (10 zile) cu
oricare din tratamentele cu afin. Indiferent că avem o afecţiune acută sau chiar
cronică ea va trece cu această plantă. Bine-nţeles că este indicat să se consume în
timpul tratamentului şi iaurt, care contribuie foarte mult la refacerea florei
microbiene utile intestinelor şi
în acest fel boala va trece mai repede. Notăm şi la această afecţiune că în cazul
folosirii şi a preparatelor din farmacia stupului (propolis, miere, păstură, lăptişor de
matcă, apilarnil, etc) această afecţiune va trece mult mai repede şi în plus se va
întării imunitatea organismului. Convalescenţă: după orice afecţiune indiferent de
natura localizării sau de alte considerente, este foarte util să se facă un tratament
cu fructe de afine care vor contribui la dispariţia a o serie de efecte secundare care
pot să fie după tratamentele aplicate cu medicamente. Se va face o cură de
minimum 10 zile cu oricare din preparatele din fructe pe care le aveţi la îndemână.
Cosmetică: se pot folosi atât frunzele cât şi fructele sub diverse forme (măşti,
comprese, cataplasme, spălături, etc) în special pentru efectul astringent şi
antibacterian la toate tipurile de ten. Se amestecă în funcţie de tipul de ten cu
smântână, lapte, o parte de plante cu 2 părţi din acestea din urmă, se ţine o parte
pe faţă timp de 20 de minute, apoi se va spăla cu apă caldă. Este foarte eficient în
special pentru riduri. Se mai poate combina cu tărâţe, caolin, argilă, etc, în funcţie
de afecţiune sau de tipul tenului. În cazul tenului uscat însă nu se va folosi în nici un
caz tinctura care usucă şi mai tare tenul. Tinctura este însă foarte potrivită la
tenurile grase. Tratamentele acestea cosmetice se vor putea face atât la centrele
specializate cât şi la domiciliu. Cuperoză: în acest caz se vor folosi frunzele din care
se va face un ceai (4 linguriţe mărunţite la 250 ml apă clocotită), după strecurare se
vor pune comprese pe locurile afectate, de 2 ori pe zi. Este foarte utilă în acest caz
aplicarea uleiului de Ricin cald local. De asemenea se mai pot folosi cu mare succes
o serie de ceaiuri din: vâsc, păducel, sulfină. Diabet: se recunoaşte că această
plantă este indispensabilă celor care sufere de această afecţiune. De fapt
afinul este denumit insulina vegetală. Fără această plantă nu se poate efectua un
tratament corect al diabetului. Notăm doar faptul că se poate folosi absolut orice
formă de preparat care nu conţine zahăr sau miere. Se vor combina însă şi cu
ceaiuri de: cozi de cireşe, păstăi de fasole, brusture, mesteacăn şi alte plante care
pot contribui la diminuarea zahărului din sânge şi la o mai bună funcţionare a
pancreasului. Diaree: cu ajutorul fructelor sau al frunzelor se poate scăpa foarte
uşor de acest simptom destul de frecvent. Notăm doar faptul că şi în cazul în care
este vorba despre o infecţie sau chiar o toxiinfecţie alimentară este util tratamentul
cu afin deoarece acesta poate să distrugă eventualii germeni patogeni. Se va folosi
orice formă de preparat aveţi la îndemână, atât timp, până se restabileşte
normalizarea scaunului. În cazul diareei, de foarte multe ori o singură linguriţă de
tinctură poate să rezolve rapid acest simptom atât de neplăcut. În cazurile în care
este perturbată grav flora sau există o serie de agenţi patogeni mai puternici, se va
face un tratament de mai lungă durată, caz în care este indicat să se folosească şi
tinctura de propolis şi de asemenea se poate consuma iaurt care ajută la refacerea
florei microbiene utile a aparatului digestiv. Dizenterie: în această afecţiune sucul
din afine sau tinctura sunt foarte utile. Se va lua doar cu aprobarea medicului
curant care tratează această afecţiune. Eczeme: în acest caz compresele cu frunze
fierte sau chiar cu fructe sunt de mare ajutor. Se pot face creme care să ajute la o
serie de eczeme sau alte afecţiuni dermatologice (50 g grăsime cu 10 g de plantă
mărunţită indiferent că sunt fructe sau frunze) se fierb pe baie de apă, se strecoară,
se aplică de 2 ori pe zi după o prealabilă spălare. Edeme: datorită faptului că afinele
şi preparatele din afine curăţă arterele şi capilarele sunt foarte indicate.
Suplimentar mai putem spune că aceste fructe conţin mult potasiu şi deci sunt
indicate în tratarea oricăror edeme. Tratamentul extern se poate face cu
cataplasme de frunze de afine sau de brusture. Remarcăm de asemenea că scoarţa
de soc (ceai din 2 linguriţe de coajă mărunţită la 250 ml apă. Se fierbe 15 minute)
este foarte util atât intern cât şi extern. Se poate combina foarte bine cu afinele.
Enterite- indiferent că sunt de fermentaţie sau de putrefacţie se pot vindeca prin
folosirea afinelor sub orice formă. Se va face tratament până la deplina vindecare
indiferent că este vorba despre o afecţiune cronică sau una acută. Faringita: ceai
din frunze sau fructe se va consuma călduţ cu înghiţituri mici. Se poate combina la
această afecţiune cu ceaiuri de lichen de Islanda şi nalbă. Primul pentru efectul
antibiotic şi al doilea pentru efectul emolient. Se vor putea de asemenea face băi
sau inhalaţii cu esenţă de brad şi comprese sau cataplasme din frunze de afin.
Gută: oricare din preparatele din afin ajută. Se va folosi însă ceai de lămâie, frunze
de mesteacăn, frunze de frăguţe, frunze de frasin, etc. Hemoroizi: o cură cu produse
din afin sub orice formă. De asemenea se vor face băi locale cu ceai concentrat don
frunze de 2 ori pe zi, sau cel puţin după fiecare scaun obligatoriu. Intern ajută
pentru că reglează activitatea venelor contribuind la curăţirea lor. Hepatită:
afecţiunile hepatice de orice natură sunt influenţate în bine deoarece acţiunea
acestei plante este una de curăţire a sistemului sanguin şi prin aceasta implicit una
de curăţire a ficatului. Hipertensiune: potasiul din fructe menţine echilibrul fluidelor
din organism, lucru care ajută foarte mult celor cu
această afecţiune. Se mai pot însă folosi şi alte preparate sau soluţii. Imunitate
scăzută: o cură cu fructe de 20 de zile este foarte indicată, în această afecţiune.
Indiferent însă dacă se vor folosi sub formă de tinctură sau altă formă toate sunt
utile mai ales dacă se va combina şi cu Echinaceea şi cu o serie de produse ale
stupului. Insuficienţă biliară: în acest caz este indicată cura de 20 de zile cu afine
proaspete câte 100 g de trei ori pe zi, fiind cea mai utilă. Metroragii: se vor
consuma ceaiuri din afine câte 3 ceaiuri din afin pe zi. Este foarte util ca să se
combine aceste ceaiuri cu coaja de stejar sau creţuşcă. Micoze: fructe sau frunze şi
sub orice formă este util oricare din produsele cu afine. Această plantă este foarte
utilă la vindecarea acestei afecţiuni. Obezitate: unii vor crede că glumim
recomandând afine în obezitate. Întradevăr afinele pot să constipe şi se cunoaşte că
în majoritatea cazurilor pentru obezitate se dau tocmai tratamente laxative. Ei bine
există şi cazuri când este perturbat grav sau mai puţin grav tranzitul intestinal.
Afinele sunt cele care refac cel mai rapid traficul intestinal reglându-l atât în
constipaţie cât şi în cazul diareei. În plus afinele reduc zahărul din sânge, ori
majoritatea obezilor sunt mari consumatori de dulciuri. Oxiurază: fructele de afine
consumate pe stomacul gol câte 100 g pe zi, în cure de mai multe zile la rând
constituie cea mai uşoară metodă de a scăpa de oxiuri. Se poate combina cu clisme
făcute cu pelin. Oftalmologie: mirtilina este responsabilă de o mai bună funcţionare
a muşchiului ocular. Deci consumul fructelor de afine care conţin această substanţă
pot ajuta prin aceasta şi alte substanţe care le conţin la foarte multe afecţiuni
oculare. Se va consuma în aceste cazuri cu cât mai
mulţi morcovi consumaţi împreună cu afine. Se pot consuma cruzi, sub formă de
suc sau raşi. De asemenea afinele sunt un bun antibiotic natural. În cazurile de
afecţiuni ale pleoapelor se vor pune comprese cu ceaiuri călduţe pe ochii închişi de
3 ori pe zi. Prurigo (mâncărimi): În toate cazurile se va face un macerat în oţet. La 1
litru de oţet preferabil de mere şi miere, se vor pune 50 g de frunze mărunţite de
afine. Se lasă acoperit pentru 8 zile apoi se strecoară. Se vor tampona zonele cu
mâncărimi cu o vată îmbibată în acest oţet aşa cum este sau în cazul în care ustură
se va aplica diluat. Rectocolite: indiferent de forma sub care se prezintă sunt
indicate fructele de afine sub orice formă. Se pot face însă şi băi cu infuzii din frunze
de afine care sunt foarte utile atât în băi cât mai ales în clisme. Retinopatii: vezi
oftalmologie. Reumatism: ceaiul din frunze de 2 ori pe zi câte o cană se bea intern.
Pentru dureri se va folosi ardeiul iute. Stomatită: vezi afecţiunile buco-faringiene.
Febra tifoidă: aici este vorba despre o afecţiune foarte gravă, care poate fi tratată la
spital însă se pot folosi şi fructele de afine sub orice formă, pentru că distrug
microbii şi refac flora intestinală. Tulburări de circulaţie: se va face o cură cu fructe
de afine sub orice formă ar fi de minimum 30 de zile. Se mai poate adăuga însă şi o
serie de plante care au acţiune puternică asupra sistemului sanguin: arnică, sulfină,
castan, etc. Se pot face băi, cataplasme sau chiar luat intern. Tuberculoză
pulmonară: consumul fructelor câte 150200 g de 3 ori pe zi o perioadă mai lungă
contribuie la o mai rapidă vindecare, dacă se face concomitent cu tratamentul
medicamentos şi cu o hrănire corespunzătoare a organismului, plus odihna care
este foarte importantă la
această afecţiune. În trecut când nu erau atâtea medicamente puternice se baza
tratamentul doar pe odihnă şi hrană. Ulceraţii cronice: în cazul ulceraţiilor cronice se
poate folosi foarte bine cataplasma din fructe proaspete. Acestea se zdrobesc, se
aplică local apoi se pansează peste aceste fructe. În cazul leziunilor trebuie totuşi să
se pună o faşă între fructe şi rană, pentru a nu intra fructe în rană, mai ales dacă
rănile sunt mari. Se vor schimba o dată pe zi după o temeinică spălare cu apă
călduţă din ceaiuri medicinale. Uremia: vezi guta. Uretrite: acelaşi tratament ca în
cistite Viroze: se va face tratament cu fructe de afine timp de 30 de zile zilnic fie
fructe fie ceai sau sirop. Se poate folosi chiar tinctura. Vedeţi dv, aşa ar trebui să
scriu despre fiecare plantă şi totuşi nu este decât o mică parte din acţiunile care le
are afinul. Vă închipuiţi cam cum ar arăta o astfel de carte? Dar ce credeţi cam cât
ar costa? Noi scriem doar un mic sumar care din păcate este puţin, dar tot este mai
mult decât nimic...