ADJECTIVUL

Adjectivul este partea de vorbire flexibila care exprima insusirea

(calitatea) unui obiect. Insoteste un substantiv cu care se acorda in gen,
numar si caz.
Adjectivul poate exprima:
insusirea, proprietatea unei fiinte sau a unui obiect: frumos, bun,
inteligent, greu, usor, drag, tanar etc.
materia din care este alcatuit: osos, fibros, lemnos, metalic, aurifer etc.
originea: oltean, frantuzesc, studentesc, taranesc, vienez, american etc.
Felul adjectivelor:
a – propriu-zise: frumos, bun, curajos etc.
b – provenite din:
verbe la participiu: citit, citita, scris, scrisa.
verb la gerunziu: maini tremurande, cosuri fumegande, ochi lacrimanzi
etc.
pronume: Acel (acest) elev a castigat (adjectiv pronominal
demonstrativ)
Fiecare elev (alt, oricare) – adjectiv pronominal nehotarat.
Nici un copac (nici o) – adjectiv pronominal negativ
Al cui copil esti tu? (adjectiv pronominal interogativ).
Stiu / care copii sunt cuminti. / - adjectiv pronominal relativ rol de
element relational, functia sintactica de atribut adjectival.
Copiii mei sunt cuminti – (adjectiv pronominal posesiv).

Dupa terminatie, adjectivele sunt:

a – variabile – cu doua terminatii: bun-buna, buni-bune, moale-moi
cu o terminatie: verde- verzi
b – invariabile: gri, maro, cumsecade, eficace, motrice, propice

Dupa forma, adjectivele sunt:

a-simple, formate dintr-un singur cuvant: frumos, inalt, bun
b-compuse: cumsecade, binecrescut, galben-auriu, alb-galbui, tehno-
stiintific, franco-roman etc.
c-locutiuni adjectivale:
(om) cu dare de mana – instarit, bogat
(om) cu scaun la cap – chibzuit
(om) cu noroc – norocos
(om) cu minte – intelept
(om) cu capul in nori – aiurit, zapacit, neatent
(om) fara teama si prihana – pur, neprihanit etc.

GRADELE DE COMPARATIE
Exprima gradul (masura) in care o insusire caracterizeaza un obiect in
raport cu aceeasi insusire a aceluiasi obiect sau a altui obiect.
Gradele de comparatie sunt:

Pozitivul – enunta calitatea sau insusirea fara a o compara: copil bun,

elev silitor, fata frumoasa.
Comparativul:
de superioritate: mai bun, mai silitor, mai frumoasa
de egalitate: la fel de bun (tot asa de), tot atat de silitor, la fel de
frumoasa.
de inferioritate: mai putin bun, mai putin silitor, mai putin frumoasa.
Al doilea termen de comparatie se introduce prin adverbele de
compartie: “ca”, “decat”, “intocmai ca”, “asa ca”, “la fel de”, “tot asa de”.
El este mai putin bun ca (decat) acesta.
Tu esti la fel de inteligent ca mama ta.
Tu esti mai silitor decat sora ta.
Superlativul este de doua feluri: relativ si absolut.
a -- Superlativul relativ – arata ca insusirea unui obiect (fiinte) se afla la
gradul cel mai inalt sau cel mai scazut comparata cu aceeasi insusire sau
cu o alta. Superlativul relativ se realizeaza din forma comparativului de
superioritate sau inferioritate precedat de articolul demonstrativ: “cel”,
“cea”, “cei”, “cele”.
El este cel mai bun dintre elevi. (din clasa)
Al doilea termen al comparatiei se introduce prin prepozitiile: “dintre”,
“intre”.
Este omul cel mai bun intre oameni. Este elevul cel mai silitor dintre toti.
Al doilea termen al comparatiei poate lipsi.
Exemplu:
Tu esti cea mai frumoasa.

b -- Superlativul absolut – arata ca insusirea este in cel mai inalt grad

fara a fi comparata cu o alta insusire.
Se construieste cu ajutorul adverbului “foarte”, mai rar cu adverbul
“tare”.
Exemple:
Ea este foarte frumoasa.
Tu esti tare harnic.

Pe langa aceste adverbe, exista o serie de locutiuni adverbiale care pot

reda superlativul absolut: cu totul si cu totul, nespus de, uluitor de,
nemaipomenit de, extraordinar de, din cale-afara de etc.
Unele adjective nu pot avea grad de comparatie, fie pentru faptul ca
insusirea exprimata nu poate fi comparata, fie ca, la origine, ele sunt
deja comparative sau superlative.
Adjective fara grad de comparatie: interior, inferior, superior, major,
gigant, exterior, anterior, optim, ultim, urias, suprem, intreg, mort,
complet, oral, unic, vesnic, general, perfect, principal, desavarsit, endocrin
etc.

FUNCTIILE SINTACTICE ALE ADJECTIVULUI

Atribut adjectival: Am citit o carte interesanta.

Nume predicativ: Ziua era frumoasa.
Complement indirect: Din galben s-a facut rosu./ Din sarac a ajuns
bogat.
Element predicativ suplimentar: Cararea cobora chinuita. (nominativ)
Eu te stiu de inteleapta. (acuzativ)
Complement circumstantial de timp: De tanara era recunoscuta drept
un
talent.
Te cunosc de mica.
Complement circumstantial de mod: El era mai mult indraznet decat
istet.
Complement circumstantial de cauza: Toata lumea o evita de rea.
Tu stai acasa de bolnava.
Complement de relatie: De cuminte, e cuminte,
Dar de gura-i cat o sura.
Complement circumstantial de concesie: Chiar bolnav si tot va veni la
scoala.