Sunteți pe pagina 1din 26

Cap.

1 Introducere

Ca rezultat al progreselor din industrie, agricultura si


tehnologie, se creeaza cantitati tot mai mari de noi deseuri. Gazele,
lichidele, deseurile solide, deseurile menajere si apele reziduale
polueaza mediul si in unele locuri nivelele de poluare sunt periculos
de ridicate. Intr-un mediu ecologic echilibrat, deseurile putrezesc
producand materiale noi utile: frunzele cazute creeaza un
ingrasamant natural care imbogateste solul; excrementele
animalelor sunt descompuse de insecte si organisme mai mici,
eliminand din nou in aer şi in sol elementele importante
Un asemenea mediu, in care prospera multe forme de viata, ar
trebui sa fie un model pentru viata moderna.
Dacă vrem sa traim intr-o lume sanatoasa, trebuie să
minimalizăm efectele reziduurilor produse de societate. Daca
reziduurilor li se permite sa domine mediul, echilibrul natural este
pierdut si acest dezechilibru poate avea efecte dezastruase – asupra
animalelor, vegetatiei si chiar a vremii.Poluarea are diferite cauze si
efecte – pe uscat, in rauri si mari, si in atmosfera. Chiar si zgomotul
este un tip de poluare care ar trebui limitat.
Studiul si impiedicarea poluarii a devenit o ramura importanta
a stiintei[1].

CAP2.Stare naturală
In natura, apa se gaseste din abundenta, in toate starile de
agregare:
• in stare lichidă (forma in care acopera 2/3 din suprafata
pamantului; sub forma de mari, oceane, rauri, fluvii, ape
subterane);
• in stare solidă (formeaza calote glaciare);
• in stare gazoasă (atmosfera contine o cantitate
considerabila de apa, sub forma de vapori de apa,
invizibili).
Apa urmeaza un circuit in natura.
Caldura soarelui determina evaporarea apei de suprafata.
Vaporii rezultati se ridica in atmosfera. Dacă în atmosfera saturata
cu vapori de apa apare o scadere a temperaturii, parte din vaporii
condensati iau forma de nori, ceata, ploaie, zapada sau grindina.[3]
În anotimpurile calde, dar cu nopti racoroase se depune roua,
iar daca temperatura solului este sub 0 C, se depune bruma.
Apele ajunse la nivelul solului sau cele ce rezulta din topirea
zapezilor, in parte umplu din nou lacurile, raurile, fluviile, marile si
oceanele. Alta parte strabate straturile de pamant, la diferite
adancimi, formand apele freatice. Apa subterana poate reaparea la
suprafata, fie prin izvoare, fie extrasa prin fantani, puturi sau sonde.
Chiar apa de ploaie, care ar trebui sa fie cea mai curata apa
naturala (devenita astfel printr-o distilare naturala) poate prezenta
dizolvate anumite impuritati de tipul: CO2, NH3 sau chiar H2S, SO2-
ca urmare a contactului prelungit cu aerul.[4]
Cea mai variata compozitie dintre toate apele naturale o au
apele subterane. Ele contin cantitati mari de substante solide sau
gazoase. Ajunse la suprafata, aceste ape, formeaza izvoare de ape
minerale. Apele din rauri au o compozitie variabila. Sunt in general
slab mineralizate. Contin Ca2+ si HCO3- si mai rar SO42- si
Cl-.Totalitatea apei pe pamant este de aproximativ 1,46 miliarde
km3 din care 97 in oceane si mari, 2 in calote glaciare si 1 in rauri,
lacuri, panze subterane.[5]

Cap.3.Apa si sanatatea
Suprafata pamintului este acoperita in proportie de 78% de
apa, inclusiv 4% de catre ghetari.
Nu toata apa de pe suprafata Terrei este potabila, rezervele
de apa potabila sunt localizate in ghetari-24 mln km 3,lacuri -230
mln. km 3 si atmosfera - 14 mln.km 3 .
Din punct de vedere calitativ din ansamblul hidrosferei 97%
este apa sarata, restul il formeaza ghetarii - 2,49%, si apa lacurilor
si fluviilor, apele din subteran si din atmosfera.
Apa este indispensabila existentei umane. Daca se incearca o
comparatie intre continutul chimic al apei din mari si oceane (89%
cloruri, 10% sulfati, 0,2% carbonati, etc…) si cel al lichidului
fiziologic uman, se ajunge la constatarea ca proportiile elementelor
naturale sunt aproape aceleasi. [9]
Coletivitatile umane sau constituit si dezvoltat de-a lungul
riurulor si marilor lacuri.
Apa potabila pe Terra se distribuie inegal, astfel in SUA
consumul zilnic este de circa 1000 l de apa pe cap locuitor, iar in
tarile din lumea a treia trei persoane din cinci nu au acces la apa
potabila, iar trei din partu nu beneficieaza de conditii sanitar-
igienice.
Maladiile cauzate de consumul de apa decimeaza anual circa
15 milioane de copii sub 5 ani, iar jumatate din paturile de spital de
pe planeta in 1980 erau ocupate de bolnavii suferind de boli
provocate de apa. [10]
Apa dulce disponibila sufera an de an procese de pierdere a
calitatilor naturale prin intense procese de poluare.
Pentru consumul potabil, menajer, industrial, agricol
producerea energiei se scot anual din circuit circa 2 200 miliarde
tone de apa, din care circa 50% se intorc in circuit ca ape uzate,
nocive, pentru a caror neutralizare sunt necesre aceiasi cantitate de
ape curate. Ce se va intimpla cu rezervele existente in perspectiva
extinderii proceselor de poluare?
Cantitatea minima de apa necesara organismului uman este de 5 l
in 24 ore, din care circa 2 l o reprezinta apa consumata ca atare.
Cantitatea de apa cosumata creste in conditiile unui mediu cald sau
al unei activitati fizice mai intense.[11]
Apa nu este utilizata doar ca neceasr strict fiziologic ci si
pentru alte scopuri necesare activitatii zilnice. Astfel pentru
curatenia corprala omul foloseste zilnic circa 40 l de apa, la care se
adauga apa necesara pregatirii alimentelor, a intretienri hainelor,
locuintei, etc…. Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii
pentru acoperirea nevoilor directe ale populatiei sunt necesare
minimum 100 l de apa pe zi pentru fiecare locuitor.
Dar aici nu este inclusa apa utilizata pentru nevoile
industriale, fie ca materie prima fie la intretinerea diverselor
aparate, fie ca transportator al unor produse, fie ca apa de racire.
Astfel pentru producerea unei tone de fonta sunt necesare circa 15
000 l de apa, al unei tone de hirtie 250 000 l, a unei tone de carne
de circa 10 000 l, al unei tone de zahar de 100 000 l de apa, pentru
producerea unui litru de bere se pierd 30 de litri de apa. Apa este
utilizata si pentru nevoi agrozootehnice, pentru ingrijirea animalelor
si adaposturilor acestora.
Sa nu uitam si de folosirea bazinelor de apa pentru odihna,
sport precum si pentru formatea microclimatului. [12]
Statisticile OMS arata cresterea incontinua a necesitatilor de
apa, fapt ce duce la resimtirea acuta a lipsei de apa de catre zone
intregi ale pamintului.
Apele utilizate de om indiferent pentru care scopuri se incarca cu
diferite elemente chimice si fizice sau biologice care modifica
compozitia naturala a apei in asa masura incit aceasta nu poate fi
folosita decit in scopuri industriale. Fenomenul respectiv este numit
poluare, si favorizeaza nemijlocit lipsa de apa potabila a omenirii.
[13]
CAP 4.Apa pentru vieţuitoare şi pentru om
4.1 Apa pentru vieţuitoare
Apa este un component indispensabil vietii. Un om consuma
in medie 3 l apa/zi, iar corpul sau are un continut de 60-70 % apa.
Un om evapora aproximativ 200 l apa/zi.
In organismele vii, apa este continuta in forma: intracelulara
(50%), interstitiala (15%) si circulanta (5%).
Tesutul adipos si oasele contin 33% apa, muschii 77% ,
plamanii si rinichii 80% , substanta cenusie 85% , iar lichidele
biologice: plasma 90% , saliva 99,5% .
Un om adult, cantarind 70 kg contine apa intr-un procent de
65-70% din greutatea sa, adica pana la 50 kg apa.
Fiintele vii nu pot supravietui in absenta apei, toleranta la
deshidratare depinzand de specia respectiva. Apa este nu numai un
constituent al organismelor vii dar joaca si un rol extrem de
important ca cel de regulator termic sau de irigator al tesuturilor vii.
[14]
4.2.Apa pentru om
Apa este un factor indispensabil organismului uman. Inca din
cele mai vechi timpuri asezarile umane au fost de-a lungul raurilor
sau pe malul marilor.Necesarul zilnic de apa al omului este
aproximativ de 1.5-2 litri consumata ca atare ,dar pentru curatenia
corporala omul foloseste zilnic aproximativ 40litri de apa.
Organizatia Mondiala a Sanatatii considera ca optim pentru
acoperirea acestor nevoi ,o cantitate de 100 litri in 24 ore. Apa
folosita de om trebuie sa intruneasca anumite proprietati
organoleptice fizice si chimice.Aceste proprietati pot fi determinate
cu ajutorul analizei fizico-chimice a apei.In acest sens , unele
determinari se fac la locul de recoltare,astfel:determinarile
organoleptice (gust,miros ),determinarea temperaturii, fixarea
oxigenului dizolvat si a hidrogenuluisulfurat ,determinarea clorului
rezidual,a bioxidului de carbon liber si agresiv,determinarea de
Ph.determinarea turbiditatii, a suspensiilor,determinarea
reziduului,determinarea fosfatilor a oxidabilitatii a formelor de
azot,determinarea fierului, a durabilitatii temporare ,a
manganului.Determinarea alcalinitatii si aciditatii,determinarea
duritatii totale a calciului si magneziului,determinarea fluorului.
Proprietatile organoleptice ale apei sunt reprezentate de acele
caracteristici care impresioneaza organele noastre de simt.,adica
gustul si mirosul apei.[15]

CAP 5.Scurt istoric


Multe secole apa a fost considerata ca un element. In 1781,
fizicianul englez H. Cavendish a aratat ca apa se formeaza prin
explozia unui amestec de hidrogen si oxigen, cu ajutorul scanteii
electrice. In 1783, Lavoisier a repetat experienta, realizand pentru
prima oara sinteza cantitativa a apei. S-a stabilit atunci ca 2g de
hidrogen se combina cu 16g oxigen pentru a da 18g apa.[16]
In 1805, Humboldt si Gay-Lussac au aratat ca apa este
formata din doua volume de hidrogen si un volum de oxigen. Apa
naturala consta in amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului: 16O,
17O, 18O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H.
Combinarea acestora genereaza 18 specii de molecule de apa.
Apa pura este intotdeauna un amestec de apa usoara (H2O) si de
cantitati extrem de mici de apa grea (D2O) si apa hipergrea (T2O).
[17]
CAP. 6 Tipuri de poluare
.Cele mai des intalnite forme de poluare sunt: poluarea apei,
poluarea solului, poluarea aerului (atmosferica). Aceste elemente de
baza vietii omenesti se pare ca sunt si cele mai afectate de actiunile
iresponsabile ale fiintei omenesti.Solul, ca si aerul si apa este un
factor de mediu cu influenta deosebita asupra sanatatii. De calitatea
solului depinde formarea si protectia surselor de apa, atat a celei de
suprafata cat mai ales a celei subterane. [18]

Apa este un factor de mediu indispensabil vietii. Ea


indeplineste in organism multiple functii, fara apa toate reactiile
biologice devenind imposibile. Lipsa de apa sau consumul de apa
poluata are multiple consecinte negative asupra omului si sanatatii
sale.

Poluarea reprezinta modificarea componentelor naturale prin


prezenta unor componente straine, numite poluanti, ca urmare a
activitatii omului, si care provoaca prin natura lor, prin concentratia
in care se gasesc si prin timpul cat actioneaza, efecte nocive asupra
sanatatii, creeaza disconfort sau impiedica folosirea unor
componente ale mediului esentiale vietii. (Conferinta Mondiala a
O.N.U., Stockholm, 1972)[19]
CAP 7.Poluarea apei
Apa este un factor important în echilibrele ecologice, iar
poluarea acesteia este o problema actuala cu consecinte mai mult
sau mai putin grave asupra populatiei. Prin poluarea apei, se
întelege alterarea caracteristicilor fizice, chimice si biologice ale
apei, produsa direct sau indirect de activitatile umane si care face
ca apele sa devina improprii utilizarii normale în scopurile în care
aceasta utilizare era posibila înainte de a interveni alterarea.
Efectele poluarii resurselor de apa sunt complexe si variate, în
functie de natura si concentratia substantelor impurificatoare.
Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizeaza
prin tratare, prin care se asigura conditiile necesare pentru consum.
Poluarea apelor poate fi naturala sau artificiala. Poluarea
naturala se datoreaza surselor de poluare naturale si se produce în
urma interactiei apei cu atmosfera, când are loc o dizolvare a
gazelor existente în aceasta, cu litosfera, când se produce
dizolvarea rocilor solubile si cu organismele vii din apa. Poluarea
artificiala se datoreaza surselor de ape uzate de orice fel, apelor
meteorice, namolurilor, reziduurilor, navigatiei etc.
Se poate vorbi si despre poluare controlata si necontrolata.
Poluarea controlata (organizata) se refera la poluarea datorata
apelor uzate transportate prin reteaua de canalizare si evacuate în
anumite puncte stabilite prin proiecte. Poluarea necontrolata
(neorganizata) provine din surse de poluare care ajung în emisari pe
cale naturala, de cele mai multe ori prin intermediul apelor de
ploaie.
Poluarea normala si accidentala reprezinta categorii de
impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate.
Poluarea normala provine din surse de poluare cunoscute, colectate
si transportate prin reteaua de canalizare la statia de epurare sau
direct în receptor. Poluarea accidentala apare, de exemplu, ca
urmare a dereglarii unor procese industriale, când cantitati mari
(anormale) de substante nocive ajung în reteaua de canalizare sau,
ca urmare a defectarii unor obiective din statia de preepurare sau
epurare.
Se mai poate vorbi si despre poluare primara si secundara.
Poluarea primara apare, de exemplu, în urma depunerii substantelor
în suspensie din apele uzate, evacuate într-un receptor, pe patul
acesteia. Poluarea secundara apare, de exemplu, imediat ce gazele
rezultate în urma fermentarii materiilor organice depuse din
substantele în suspensie antreneaza restul de suspensii si le aduce
la suprafata apei, de unde sunt apoi transportate în aval de curentul
de apa.[24]
7.1.Principalele materii poluante si efectele acestora
Substantele poluante introduse în ape din surse naturale si
artificiale sunt numeroase, producând un impact important asupra
apelor de suprafata si subterane. Prejudiciile aduse mediului de
substantele poluante pot fi grupate în doua mari categorii: prejudicii
asupra sanatatii publice si prejudicii aduse unor folosinte
(industriale, piscicole, navigatie, etc.). Substantele poluante pot fi
clasificate, dupa natura lor si dupa prejudiciile aduse, în urmatoarele
categorii:
- substantele organice, de origine naturala sau artificiala,
reprezinta pentru apa poluantul principal. Substantele organice de
origine naturala (vegetala si animala) consuma oxigenul din apa
atât pentru dezvoltare, cât si dupa moarte. Materiile organice
consuma oxigenul din apa, în timpul descompunerii lor, într-o
masura mai mare sau mai mica, în functie de cantitatea de
substanta organica evacuata, provocând distrugerea fondului
piscicol si în general a tuturor organismelor acvatice. În acelasi timp
oxigenul mai este necesar si proceselor aerobe de autoepurare,
respectiv bacteriilor aerobe care oxideaza substantele organice si
care, în final, conduc la autoepurarea apei. Concentratia de oxigen
dizolvat normata, variaza între 4 - 6 mg/dm3, în functie de categoria
de folosinta, coborârea sub aceasta limita având ca efect oprirea
proceselor aerobe, cu consecinte foarte grave. Cele mai importante
substante organice de origine naturala sunt titeiul, taninul, lignina,
hidratii de carbon, biotoxinele marine s.a. Substantele organice –
poluanti artificiali, provin din prelucrarea diferitelor substante în
cadrul rafinariilor (benzina, motorina, uleiuri, solventi organici s.a),
industriei chimice organice si industriei petrochimice (hidrocarburi,
hidrocarburi halogenate, detergenti s.a.).
- substantele anorganice, în suspensie sau dizolvate sunt mai
frecvent întâlnite în apele uzate industriale. Dintre acestea se
mentioneaza, în primul rând, metalele grele ( Pb, Cu , Zn , Cr ),
clorurile, sulfatii etc. Sarurile anorganice conduc la marirea salinitatii
apelor, iar unele dintre ele pot provoca cresterea duritatii. Clorurile
în cantitati mari fac apa improprie alimentarilor cu apa potabila si
industriala, irigatiilor etc . Prin bioacumulare metalele grele au
efecte toxice asupra organismelor acvatice, inhibând în acelasi timp
si procesele de autoepurare. Sarurile de azot si fosfor produc
dezvoltarea rapida a algelor la suprafata apelor. Apele cu duritate
mare produc depuneri pe conducte, marindu-le rugozitatea si
micsorându-le capacitatea de transport si de transfer a caldurii.
- materialele în suspensie, organice sau anorganice, se depun
pe patul emisarului formând bancuri care pot împiedica navigatia,
consuma oxigenul din apa daca materiile sunt de origine organica,
determina formarea unor gaze urât mirositoare. Substantele în
suspensie plutitoare, cum ar fi titeiul, produsele petrolifere, uleiul,
spuma datorata detergentilor, produc prejudicii emisarului. Astfel,
ele dau apei un gust si miros neplacut, împiedica absorbtia
oxigenului la suprafata apei si deci autoepurarea, se depun pe
diferite instalatii, colmateaza filtrele, sunt toxice pentru fauna si
flora acvatica, fac inutilizabila apa pentru alimentarea instalatiilor de
racire, irigatii, agrement etc.
- substantele toxice, nu pot fi retinute de instalatiile de tratare
a apelor si o parte din ele pot ajunge în organismul uman,
provocând îmbolnaviri. Aceste materii organice sau anorganice,
câteodata chiar în concentratii foarte mici, pot distruge în scurt timp
flora si fauna receptorului.
- substantele radioactive, radionuclizii, radioizotopii si izotopii
radioactivi sunt unele dintre cele mai periculoase substante
toxice.Evacuarea apelor uzate radioactive în apele de suprafata si
subterane prezinta pericole deosebite, datorita actiunii radiatiilor
asupra organismelor vii.Efectele substantelor radioactive asupra
organismelor depind atât de concentratiile radionuclizilor, cât si de
modul cum acestea actioneaza, din exteriorul sau din interiorul
organismului, sursele interne fiind cele mai periculoase.
- substantele cu aciditate sau alcalinitate pronuntata,
evacuate cu apele uzate, conduc la distrugerea florei si faunei
acvatice, la degradarea constructiilor hidrotehnice, a vaselor si
instalatiilor necesare navigatiei, împiedica folosirea apei în
agrement, irigatii, alimentari cu apa etc. De exemplu, toxicitatea
acidului sulfuric pentru fauna depinde de valoarea pH-ului, pestii
murind la un pH = 4,5. Hidroxidul de sodiu, folosit în numeroase
procese industriale, este foarte solubil în apa si mareste rapid pH-ul,
respectiv alcalinitatea apei, producând numeroase prejudicii
diferitelor folosinte ale apelor. Astfel, apele receptorilor care contin
peste 25 mg/l NaOH, distrug fauna piscicola.
- colorantii, proveniti îndeosebi de la fabricile de textile, hârtie,
tabacarii etc, împiedica absorbtia oxigenului si desfasurarea
normala a fenomenelor de autoepurare si a celor de fotosinteza .
- energia calorica,caracteristica apelor calde de la
termocentrale si de la unele industrii, aduce numeroase prejudicii în
alimentarea cu apa potabila si industriala si împiedica dezvoltarea
florei si faunei acvatice. Datorita cresterii temperaturii apelor scade
concentratia de oxigen dizolvat, viata organismelor acvatice
devenind dificila.
- microorganismele de orice fel, ajunse în apa receptorilor, fie
ca se dezvolta necorespunzator, fie ca deregleaza dezvoltarea altor
microorganisme sau chiar a organismelor vii. Microorganismele
provenite de la tabacarii, abatoare, industria de prelucrare a unor
produse vegetale, sunt puternic vatamatoare, producând infectarea
emisarului pe care îl fac de neutilizat.
7.2.Principalele surse de poluare
Sursele de poluare sunt în general aceleasi pentru cele doua
mari categorii de receptori: apele de suprafata (fluvii, râuri, lacuri
etc.) si apele subterane (straturi acvifere, izvoare etc. ) .
Impurificarea apelor de suprafata sau subterane este
favorizata de urmatoarele caracteristici ale apei :
- starea lichida a apei la variatii mari de temperatura, ceea ce
face ca ea sa antreneze în curgerea sa diferite substante
impurificatoare ;
- apa e un mediu propice pentru realizarea a numeroase
reactii fizico-chimice (ca de exemplu dizolvarea unor substante
naturale sau artificiale, sedimentarea suspensiilor etc. ) ;
- faptul ca în natura apa se gaseste sub forme diferite
( inclusiv gaze si vapori ) îi mareste sensibil domeniul de aplicare ;
- apa este unul din factorii indispensabili vietii pe pamânt .
Sursele de poluare se pot împarti în doua categorii distincte:- surse
organizate, care produc murdarirea în urma evacuarii unor
substante în ape prin intermediul unor instalatii destinate acestui
scop, cum ar fi canalizari, evacuari de la industrii sau crescatorii de
animale etc.;

- surse neorganizate, care produc murdarirea prin patrunderea


necontrolata a unor substante în ape.
Dupa actiunea lor în timp, sursele de poluare pot fi :
- surse de poluare permanente;
- surse de poluare nepermanente;
- surse de poluare accidentale.
Dupa modul de generare a poluarii, sursele de poluare pot fi
împartite în:
- surse de poluare naturale;
- surse de poluare artificiale, datorate activitatii omului, care,
la rândul lor, pot fi subdivizate în ape uzate si depozite de deseuri.
Referitor la apele subterane, sursele de impurificare provin
din:
- impurificari cu ape saline, gaze sau hidrocarburi, produse ca
urmare a unor lucrari miniere sau foraje;
- impurificari produse de infiltratiile de la suprafata solului a
tuturor categoriilor de ape care produc în acelasi timp si
impurificarea surselor de suprafata;
- impurificari produse în sectiunea de captare, din cauza
nerespectarii zonei de protectie sanitara sau a conditiilor de
executie. CAP 7.3.Surse de poluare naturale
Sursele naturale de poluare a apelor sunt, în cea mai mare
parte a lor, surse cu caracter permanent. Ele provoaca adesea
modificari importante ale caracteristicilor calitative ale apelor,
influentând negativ folosirea lor. Cu toate ca, în legatura cu aceste
surse, termenul de poluare este oarecum impropriu, el trebuie
considerat în sensul patrunderii în apele naturale a unor cantitati de
substante straine, care fac apele respective improprii folosirii.
Principalele conditii în care se produce poluarea naturala a
apelor sunt :
- trecerea apelor prin zone cu roci solubile (zacaminte de sare,
de sulfati) constituie principala cauza de patrundere a unor saruri, în
cantitati mari, în apele de suprafata sau în straturile acvifere. Un caz
deosebit îl reprezinta rocile radioactive, care pot duce la
contaminarea unor ape de suprafata sau subterane;
- trecerea apelor de suprafata prin zone cu fenomene de
eroziune a solului provoaca impurificari prin particulele solide
antrenate, în special daca solurile sunt compuse din particule fine,
cum sunt cele din marne si argila, care se mentin mult timp în
suspensie;
- vegetatia acvatica, fixa sau flotanta, în special în apele cu
viteza mica de scurgere si în lacuri, conduce la fenomene de
impurificare variabile în timp, în functie de perioadele de vegetatie;
- vegetatia de pe maluri produce si ea o impurificare, atât prin
caderea frunzelor, cât si prin caderea plantelor întregi. Elementele
organice sunt supuse unui proces de putrezire si descompunere,
care conduce la o impurificare a apelor, în special în perioade de
ape mici sau sub pod de gheata.
Sursele de poluare accidentala naturale sunt în general rare,
ele datorându-se în special unor fenomene cu caracter geologic.
Dintre impurificarile de acest tip
se poate cita patrunderea unor ape puternic mineralizate în
straturile subterane sau în apele de suprafata, în urma unor eruptii
sau altor activitati vulcanice, a deschiderii unor carsturi, a
deschiderii unor noi cai de circulatie a apei subterane prin spalarea
unor falii etc.
CAP 7.4.Surse de poluare artificiala
A. Ape uzate
Principala sursa de poluare permanenta o constituie apele
uzate reintroduse în receptori dupa utilizarea apei în diverse
domenii. Dupa provenienta lor, exista urmatoarele categorii de ape
uzate:
- ape uzate orasenesti, care reprezinta un amestec de ape
menajere si industriale, provenite din satisfacerea nevoilor
gospodaresti de apa ale centrelor populate, precum si a nevoilor
gospodaresti, igienico-sanitare si social- administrative ale
diferitelor unitati industriale mici.
- ape uzate industriale, rezultate din apele folosite în procesul
tehnologic industrial, ele fiind de cele mai multe ori tratate separat
în statii de epurare proprii industriilor respective. Numarul de
poluanti pentru o anumita industrie este de obicei restrâns, o apa
industriala uzata având în principiu, caracteristici asemanatoare
substantelor chimice sau fizice utilizate în procesul tehnologic. De
exemplu, apele uzate provenite de la minele de carbuni au drept
caracteristica principala continutul în substante în suspensie, în timp
ce apele uzate rezultate de la fabricile de zahar contin atât
substante în suspensie, cât si substante organice.
- ape uzate de la ferme de animale si pasari care, au în
general caracteristicile apelor uzate orasenesti, poluantii principali
fiind substantele organice în cantitate mare si materialele în
suspensie.
- ape uzate meteorice, care înainte de a ajunge pe sol, spala
din atmosfera poluantii existenti în aceasta. Aceste ape de
precipitatii care vin în contact cu terenul unor zone sau incinte
amenajate, sau al unor centre populate, în procesul scurgerii,
antreneaza atât ape uzate de diferte tipuri, cât si deseuri,
îngrasaminte chimice, pesticide, astfel încât în momentul ajungerii
în receptor pot contine un numar mare de poluanti .
- ape uzate radioactive, care contin ca poluant principal
substantele radioactive rezultate de la prelucrarea, transportul si
utilizarea acestora. Indiferent de provenienta lor substantele
radioactive pot ajunge în apa, aer si sol pe multiple cai, prejudiciind
întreg mediul înconjurator.
- ape uzate calde, care contin de obicei un singur poluant,
energia calorica, a carei provenienta a fost mentionata anterior.
- ape uzate provenite de la zone de agrement, campinguri,
terenuri de sport, care sunt asemanatoare cu apele uzate
orasenesti.
- ape uzate provenite de la navele maritime sau fluviale, contin
impuritati deosebit de nocive cum ar fi: reziduuri lichide si
solide, pierderi de combustibil, lubrifianti etc.[25]
CAP 8. Depozite de deseuri sau reziduuri solide
O sursa importanta de impurificare a apelor o constituie
depozitele de deseuri sau de diferite reziduuri solide, asezate pe sol,
sub cerul liber, în halde nerational amplasate si organizate.
Impurificarea provenita de la aceste depozite poate fi produsa prin
antrenarea directa a reziduurilor în apele curgatoare de catre
precipitatii sau de catre apele care se scurg, prin infiltratie, în sol.
Deosebit de grave pot fi cazurile de impurificare provocata de
haldele de deseuri amplasate în albiile majore ale cursurilor de apa
si antrenate de viiturile acestora.
Cele mai raspândite depozite de acest fel sunt cele de gunoaie
orasenesti si de deseuri solide industriale, în special cenusa de la
termocentralele care ard carbuni, diverse zguri metalurgice, steril
de la preparatiile miniere, rumegus si deseuri lemnoase de la
fabricile de cherestea etc. De asemenea, pot fi încadrate în aceeasi
categorie de surse de impurificare depozitele de namoluri provenite
de la fabricile de zahar, de produse clorosodice sau de la alte
industrii chimice, precum si cele de la statiile de epurare a apelor
uzate.
Mai pot fi amintite si surse de poluare accidentala, dar ele
sunt în marea lor majoritate legate de probleme de risc industrial.
[26]
8.1. Clasificarea apelor dupa utilizari
Luându-se în considerare toate utilizarile , clasificarea apelor
de suprafata se face în mai multe categorii :
- categoria I - ape care servesc în mod organizat la
alimentarea cu apa a populatiei, ape care sunt utilizate în industria
alimentara care necesita apa potabila , sau ape care servesc ca
locuri de îmbaiere si stranduri organizate;
- categoria II - ape care servesc pentru salubrizarea
localitatilor, ape utilizate pentru sporturi nautice sau apele utilizate
pentru agrement, odihna, recreere , reconfortarea organismului
uman ;
- categoria III - ape utilizate pentru nevoi industriale, altele
decât cele alimentare aratate mai sus, sau folosite în agricultura
pentru irigatii .
Pentru fiecare din aceste categorii sunt stabilite o serie de
norme pe care apa trebuie sa le îndeplineasca la locul de utilizare
.Bineînteles ca aceste norme sunt cu atât mai pretentioase cu cât
categoria de utilizare este mai mica .
Conform STAS 4706-88, pentru fiecare din categorii se dau
indicatori de calitate fizici, chimici, microbiologici si de eutrofizare,
care trebuie îndepliniti de apele de suprafata, în functie de categoria
de calitate (tabelul 1.11.) si valori pentru apa de mare (tabelul 1.12)
La noi în tara, din circa 19750 km de ape curgatoare (râuri si fluviul
Dunarea), 7150 km corespund din punct de vedere calitativ
categoriei I de calitate, 6580 km categoriei II, 2700 km categoriei III,
restul de 3620 km sunt considerati ca degradati, necorespunzând
nici uneia din cele trei categorii de calitate, dupa cum se vede din
figura 1.[27]
În cele ce urmează sunt prezentate sursele principale de poluare pe unele
din bazinele hidrografice importante:
- bazinul hidrografic Olt: fabrica de celuloză şi hârtie Zărneşti, fabrica
Colorom Codlea, Combinatul chimic Făgăraş, Combinatul chimic Victoria,
OLTCHIM Rm.Vâlcea, Uzinele sodice Govora;
- bazinul hidrografic Mureş: Comb. chimic Tg.Mureş, Comb. de produse
sodice Ocna Mureş, Comb. de produse chimice Arad;
- bazinul hidrografic Jiu: preparaţiile de cărbuni din Valea Jiului;
- bazinul hidrografic Siret : Platforma chimică Piatra Neamţ, Platforma
industrială Săvineşti Roznov, Combinatul chimic Bacău, fabrica Letea
Bacău;
- râul Trotuş : Platforma chimică Borzeşti.
În cele ce urmează sunt arătate substanţele poluante, pe unele râuri, unde
concentraţiile acestora depăşesc sau sunt sub limitele admisibile, conform
STAS 4706- 88:
- pe râul Mureş, în secţiunea Aiud, clorurile;
- pe râul Olt, în secţiunea Govora şi Slatina, clorurile;
- pe râul Strei, în secţiunea Petreni, cianurile;
- pe râul Bega, în secţiunea Bârzava, oxigenul (sub limita
minimă);
- pe râul Ialomiţa, în secţiunea Cosâmbeşti, oxigenul dizolvat (sub
limita minimă); reziduul fix, clorurile şi amoniul;
- pe râul Bistriţa, în secţiunea Roznov, substanţele organice;
- pe râul Siret, în secţiunea Galbeni, substanţele organice;
- pe râul Bârlad, în secţiunea aval Vaslui, oxigenul dizolvat (sub limita
minimă) şi substanţele organice;
- pe râul Săsar, în secţiunea Baia Mare, cuprul, manganul şi zincul;
- pe râul Crişul Repede, în secţiunea Tarian, zincul;
- - pe râul Târnava Mare, zinc, cadmiu şi plumb.
CAP 9. Surse de poluare a apei
Poluarea apei poate fi împartita dupa mai multe criterii [ 16
Robescu, D., Robescu, Diana, Tehnologii si echipamente pentru
epurarea apei, UPB, Bucuresti, 1995.]:

1.dupa perioada de timp cât actioneaza agentul impurificator:


a.permanenta sau sistematica;
b.periodica;
c.accidentala.

2.dupa concentratia si compozitia apei:


a.impurificare = reducerea capacitatii de utilizare;
b.murdarire = modificarea compozitiei si a aspectului fizic al
apei;
c.degradare = poluarea geava, ceea ce o face improprie
folosirii;
d.otravire = poluare grava cu substante toxice.

3.dupa modul de producere a poluarii:


a.naturala;
b.artificiala (antropica). Poluarea artificiala cuprinde: poluarea
urbana, industriala, agricola, radioactiva si termica.

4.dupa natura substantelor impurificatoare:


a.poluare fizica (poluarea datorata apelor termice);
b.poluarea chimica (poluarea cu reziduuri petroliere, fenoli,
detergenti, pesticide, substante cancerigene, substante chimice
specifice diverselor industrii );
c.poluarea biologica (poluarea cu bacterii patogene, drojdii
patogene, protozoare patogene, viermii paraziti, enterovirusurile,
organisme coliforme, bacterii saprofite, fungii, algele, crustaceii
etc.);
d.poluarea radioactiva.
Poluarea apei este un fenomen prin care se produc modificari
calitative negative ale proprietatilor naturale.
Poluarea apei poate fi naturla a si artificiala. Poluarea
artificiala este cauzata de introducerea prin activitati umane a unor
substante poluante direct, ca urmare a deversarii apelor din reteaua
de canlizare, industriilor, etc..
Poluarea naturala consta in patrunderea in apa a unor
substante straine naturale, precum sarurile solubile, particule solide,
vegetatie subacvatica, etc…
Poluarea se produce ca urmare a activitatti umane, desi
paralel se utilizeaza inca si notiunea de autopoluare.
Factorii care duc la poluarea apei sunt variabiti si numerosi,
totusi ei pot fi grupati in factori demografici, urbanistici, industriali,
etc…
Poluarea desi considerata ca fenomen general poate fi diferentiata
in mai multe tipuri: biologica, chimica, menajera, etc…
Influenta apei asupra sanatatii populatiei.
Apa influenteaza sanatatea populatiei in mod direct prin
calitatile sale biologice, chimice si fizice, sau indirect. Astfel
cantitatea insuficienta de apa duce la mentinerea unei stari
insalubre, a deficientelor de igiena corporala, a locuintei si a
localitatilor, cea ce duce la raspindirea unor afectiuni digestive
(dezinteria si hepatita endemica) a unor boli de piele, etc…
Bolile umane produse ca urmare directa a calitatii apei, pot fi
clasificate in:
boli cauzate de infectii raspindite prin consum de apa
infectata (diarea, febra tifoida, hepatita A, salmoneloza, etc…)
boli cauzate de infectii transmise prin animale acvatice
precum bilharioza.
boli cauzate de infectii raspindite prin insecte cu stagii
acvatice (malarie, onchocercariasis.)[28]
Fenomenele de poluare a apei pot avea loc:
-la suprafata (ex. poluare cu produse petroliere);
-în volum (apare la agenti poluanti miscibili sau în suspensie).

Deoarece poluantii solizi, lichizi sau gazosi ajung în apele naturale


direct, dar mai ales prin intermediul apelor uzate, sursele de poluare
a apei sunt multiple [].
CAP 10. Poluarea apelor

Poluarea apelor apare atunci cand reziduurile din industrie sau


agricultura sa integreaza in circuitul natural al apei.

Poluarea apei curgatoare este de obicei invizibila deoarece


reziduurile sunt dizolvate de apa. Exista insa si poluanti care se vad
cum ar fi detergentul care face spuma si combustibilii care plutesc
la suprafata apei.

Poluantii ajung in apa prin mai multe cai – cea mai importanta
este agricultura. Agricultorii imprastie ingrasaminte pe recolte iar
acestea ajung odata cu apa de ploaie in sol la panza freatica.
Deasemenea industria produce o mare parte de factori poluanti care
infesteaza apa. Multe fabrici deverseaza reziduuri toxice in raurile
curgatoare din apropiere.[29]

Poluarea apelor are ca efect distrugerea vietuitoarelor, mai


ales a pestilor. Deasemenea folosirea de catre pescari a plumbului
pentru pescuit si aruncarea lui in apa are o urmare tragica asupra
lebedelor deoarece acestea in timp ce se hranesc cu alge pot inghiti
plumbul care se dizolva in pipota pasarii, ucigand-o.

Apele curgatoare infestate cu reziduuri toxice se varsa in mari si


oceane si astfel se polueaza si acestea. Totusi principalii poluatori ai
marilor si oceanelor sunt titeiul precum si alte substante
petrochimice dar si apele uzate provenite din canalele de scurgere
din marile orase.[30]

CAP 11.COMBATEREA POLUARII

In zilele noastre tot mai multi oameni isi indreapta atentia asupra
problemelor de mediu si trai deoarece Pamantul este un depozit
foarte bogat de resurse naturale care fac posibila existenta vietii.

In intreaga lume se fac demonstratii in care oamenii cer sa nu se


mai foloseasca substante care distrug mediul.

Actiunile pentru reducerea poluarii sunt foarte importante daca


vrem ca viata pe Pamant sa continue.

Noi toti trebuie sa contribuim la supravituirea omenirii prin


combaterea poluarii.
CAP 12.Poluarea cu hidrocarburi si produse chimice: noi
solutii economice propuse de GES S.A.

Intr-o economie globala aflata in recesiune, nu-i usor de conciliat


budgetul cu problemele create mediului. Iar atunci cand e vorba de
costuri operationale, se efectueaza doar strictul necesar, atat. In
acest context, societatea elvetiana Global Environmental Service
S.A. (GEA S.A.) ofera noi solutii de curatare a poluarii datorata
produselor petrochimice. Acestea permit o neta ameliorare din
punct de vedere ecologic, coroborat cu semnificative economii in
exploatare.[31]

Astfel, GES ofera o solutie organica performanta pentru absorbtia


scurgerilor de ulei si a altor substante potential nefaste mediului.
NatureSorb™ este un absorbant de hidrocarburi fabricat din
muschiul de balta numit Coada-mâtei-de-balta (Sphagnum), o turba
deshidratata a carei proprietati absorbante se datoreaza structurii
sale celulare ce asigura o considerabila capilaritate si retentie a
substantelor non-apoase. Din momentul in care hidrocarburile sunt
incapsulate in celule, biodegradarea lor este accelerata datorita
acidului organic ce constituie humusul (acid humic) aflat in turba. In
plus, datorita retinerii produsului odata ingerat, costurile de curatare
– asanare devin interesante. Astfel, in calculul pretului real al
curatarii, nu trebuie inclus doar pretul sacului de produs, ci si
procentul de absorbtie, costurile legate de manopera si de
eliminarea produsului. In acest sens, un kilogram de NatureSorb
absoarbe pana la 8 litri de ulei, iar puterea de curatate echivaleaza
cu15 kilograme de argila. Alte folosinte ale acestui produs :
remedierea solurilor poluate, filtrarea apei, ionizarea metalelor
grele, eliminarea tuturor derivatelor de hidrocarburi sau de produse
chimice inclusiv a solventilor si a altor substante volatile, impiedica
scurgerile de vapori.

Din punct de vedere al sanatatii, nu contine siliciu, este neutru si nu


provoaca interactiuni periculoase cu alte produse chimice.

Fiind un produs hidrofob, NatureSorb poate fi utilizat la suprafata


apei sau cand ploua, fiind un foarte bun produs de curatare a
scurgerilor accidentale (in jurul platformelor petroliere, in caz de
accident rutier, etc).[32]