“Maitreyi” de Mircea Eliade

Experienta sta la baza cunoasterii. Ea reprezinta “aventuri” personale ale fiintei in viata sociala, psihologica, pe baza carora se produc acumulari de informatii, sedimentari, transformari, avand drept finalitate cunoasterea in planul general-uman. Romanul experientei este subsumat, de catre criticul literar Nicolae Manolescu, ionicului, dar si, partial, corinticului, avand urmatoarele trasaturi: “autorul a fost detronat si a cedat personajelor prerogativele puterii, locul i l-a luat naratorul”; “romanele acestea par a fi scrise pe masura ce se desafasoara actiunea; sunt o spovedanie, nu o creatie senina”; “naratorul este, de data aceasta, fie un personaj in carne si oase, cu biografie si psihologie proprie, cu un punct de vedere clar definit asupra lucrurilor (persoana intai ca narator); fie o voce neutra, asemanatoare cu aceea impersonala, dar care isi insuseste pana la identificare punctul de vedere al cate unui personaj (persoana a treia ca protagonist)”. (Nicolae Manolescu, “Arca lui Noe”) Alte trasaturi ale romanului experientei sunt: folosirea tehnicii jurnalului si a inserarii, in opera de fictiune, a unor documente, scrisori, acte (A. Gide, Marcel Proust); impletirea experientei sociale si personale cu mitul si revelatiile mistice; utilizarea unui limbaj alchimic, prin care se incifreaza realitatea; personajul este problematizat, traieste experiente existentiale definitorii. Mircea Eliade apare in literatura dintre cele doua razboaie mondiale ca unul dintre reprezentantii de seama ai “noii generatii” care s-a impus dupa 1930. Venind printre primii cu o problematica de tip existentialist, autorul impune, inca de la inceput, o noua viziune romanului romanesc. Scriitorul pledeaza pentru o literatura a autenticitatii generate de experienta traita, scrisa intr-un stil direct, neinflorit, apropiindu-se, astfel, de teoriile estetice ale lui Camil Petrescu. Proza tanarului Eliade a fost clasificata la literatura “autenticitatii” si a “experientei” (Ov. S. Crohmalniceanu). Fata de alti autori din aceeasi categorie, Mircea Eliade se remarca prin rezervele, vehement exprimate, fata de romanul social si psihologic, in care niciodata “drama existentei nu se coboara pana la radacinile fiintei”. Optiunea prozatorului merge catre romanul metafizic, identificat de unii critici cu romanul “conditiei umane” (Liviu Petrescu, Nicolae Manolescu). Pentru Mircea Eliade, experienta este conditia de exprimare a autenticitatii in arta: “Eu iubesc si sustin o anumita autenticitate si cred ca literatura personala are mai multe sanse sa surprinda sufletul unei epoci”. Romanul “Maitreyi”, aparut in 1933, face parte din modernismul interbelic si este expresia fascinatiei pe care India a exercitat-o asupra lui Eliade inca din adolescenta. Tema romanului este iubirea initiatica, imposibila, forma de cunoastere spiritualizata, dezvoltata in cadrul pitoresc oferit de India. Doi tineri, un european si o indianca, traiesc o tulburatoare experienta de dragoste, care nu se implineste din cauze diverse (mentalitate, religie, istorie etc), dar care le marcheaza existenta prin modul in care cele doua fiinte se implinesc, sufera si-si asuma sentimentul. Titlul este reprezentat de numele personajului principal al romanului, personaj eponim, avand drept prototip pe Maitreyi Devi, fiica profesorului de sanscrita al lui Mircea Eliade, Dasgupta. Titlul atrage atentia cititorului, prin elementul onomastic, asupra personalitatii exotice a eroinei. Compozitia romanului articuleaza epic elementele autobiografice din genul diaristic (jurnal intim), cu notatiile analitice ale diaristului, cu fictiunea romanului de dragoste si cu texte epistolare. Romanul are XV capitole, incipit confesiv si final deschis. Relatia spatiu-timp este nuantata, deoarece actiunea din roman se desfasoara anterior trairii evenimentelor si consemnarii lor in jurnal, “timpul marturisirii” urmeaza “timpului trairii” (Eugen Simion, “Timpul trairii, timpul marturisirii, jurnal parizian”). Naratorul-actor precizeaza ca timp al diegezei anul 1929 si precizeaza ca pe Maitreyi o intalnise cu zece luni mai inainte. Perspectiva narativa este subiectiva, conforma cu programul estetic al autenticitatii propus de Mircea Eliade, naratorul este si personaj, iar discursul epic este construit la persoana I. Apropiindu-se de romanul gidean, opera lui Mircea Eliade propune experiente-limita si un personaj capabil sa treaca dincolo de normele morale comune, de prejudecati.

Inginerul Narendra Sen are un statut bine definit in cadrul familiei. delicios amestec de idila. el isi da seama ca sentimentele pentru aceasta fiinta “sunt altceva” si traieste o iubire fara precedent. devotie”. el vede in aceasta tanara de 16 ani o stranie intruchipare a lumii fermecate indiene: ”O priveam cu oarecare curiozitate. in urma discutiilor de lunga durata. eroul se imbolnaveste de malarie. ca apoi sa-i declare ca ea nu-l iubeste decat ca pe “un scump prieten”. constata ca: “Patima creste. pamantule. mai ales. pamantului”. uneori dure. Autoanalizandu-se. apoi s-a devotat spiritual lui Tagore. are diverse ocupatii intelectuale. in jungla. Prima aparitie a Maitreyei insemna declansarea procesului initiatic al eroului in planul decoperirii adevaratei iubiri. Treapta urmatoare a descoperirii sufletului acestei fete este marcata de lungile lor conversatii. respecta cu sfintenie traditia indiana care da puteri aproape depline sotului de a fi “domnul. Cu o deosebita uimire. ii propune sa locuiasca in casa lui spre a evita alte evenimente de acest gen. care. Voi creste din el . de matase. Maitreyi da solemnitate acestui act. un tanar european care vine in India dornic de a cunoaste cat mai multe lucruri despre aceasta tara plina de mit si inefabil. Mutarea in casa inginerului poate fi considerata prima treapta a initierii lui Allan. Maitreyi si Chabu. il asculta si il respecta. Punctul nodal este atins in momentul in care eroul isi declara iubirea. padurii. Iubirea celor doi exprima. superiorul sau. in acel moment. Prin Maitreyi. sexualitate. Maitreyi scrie poezii. la Lacuri. Zilele petrecute in casa inginerului Sen incep sa devina tot mai pline. pentru ca. in glasul ei atat de schimbat in fiecare clipa. Maitreyi devine un univers. La inceput. familie tipic indiana. un glas care parca ar fi descoperit atunci anumite secrete. eroul constata ca prezenta Maitreyiei il tulbura intr-un mod ciudat. un adevarat poem al iubirii: “. Cele doua fiice. caci nu izbuteam sa inteleg ce taina ascunde faptura aceasta in miscarile ei moi. de fapt. O aparitie stranie este Chabu. precum si sotia. motiv pentru care declara ca este un celibatar convins. in ciuda mentalitatilor si diferentelor de rasa si religie. Maitreyi se releva lui Allan asemenea unei curiozitati. in zambetul timid. trebuie sa dispuna de o zestre mai mare pentru a se integra in plan social. Eroul cauta insa sa se mentina intr-o zona a luciditatii. numit “sapte frunze”. o preocupa filozofia. o dorinta nemarginita de a avea o iubire care sa fie mai presus de orice. relatandu-i ca prima sa dragoste a fost un pom. Observa cu minutiozitate si detasare obiceiurile casei si isi concentreaza din ce in ce mai mult atentia asupra Maitreyiei. pentru el. Face acest lucru pentru ca banuia “o cursa matrimoniala”.” Instalat in casa inginerului. coercitive. pentru care isi dorea din tot sufletul sa fie batrana spre a fi mai aproape de el. gurul sau. Muncind la Tambuk si apoi la Assam. Cei doi se logodesc in taina. Familia inginerului Sen. Allan se afla intr-o alta situatie initiatica. eroul patrunde in mod gradat in lumea plina de inedit a Indiei si tot datorita ei va cunoaste sfera erotismului pur.” Aceasta atractie are si urmarile ei: Allan incepe sa invete bengaleza si. Maitreyi i se confeseaza.Firul acestei carti de dragoste se concentreaza in jurul lui Allan. avand toate pozitia unei supuneri oarbe. avand ca martori stelele. Este usor de observat ca Allan traverseaza cateva experiente relevante pentru existenta sa. Srimati Devi Indira. insa. legamant de o incantatoare frumusete. Evenimentul produce adanci mutatii in insasi existenta sa.Ma leg pe tine. Eroina reactioneaza in mod naiv: isi acopera ochii. rostind un juramant. intrun parc. il inconjoara pe Allan cu multa caldura si afectiune. o remarcabila sensibilitate si. se detaseaza aproape total de grupul sau de prieteni si prietene. in fiecare moment. Fiecare zi ii ofera eroului o noua posibilitate de a descifra taina vietii din India sau de a veni in contact cu obiceiuri pline de insolit. intr-un cadru mirific. mai mult decat atat. acela de stapan deosebit de autoritar. adresandu-se “cerului cu stele. Srimati Devi Indira. ca eu voi fi a lui Allan si a nimanui altuia. Femeia si Barbatul care ating perfectiunea in iubire. Eroul devine un fin observator al modului de viata indian. preliminar de panica si. sotia inginerului. prietenie. Confuzia prietenieiubire nu este altceva decat faza premergatoare patimei ce va izbucni in sufletul pur si dornic de iubire al fetei. iar el vrea sa descopere “ce era sigilat si fascinant in viata ei. ideea lui Mircea Eliade ca indragostitii refac unitatea primordiala. sora mai mica a Maitreyiei. Allan devine din ce in ce mai atent la tot ce se petrece in jurul sau. sustine chiar o conferinta pe teme filozofice. deoarece Narendra Sen. noaptea. Allan si Maitreyi sunt. mai ales. dar si lumea femeii indiene tributare unor norme si mentalitati stranii. Insa atitudinea eroului se schimba treptat si. Eroina participa cu toata intensitatea la acest act de erotism curat. eroul descopera ca Maitreyi are o gandire profunda. Acesata boala constituie punctul nodal al sederii sale in India. un mod original de a fi. stapanul casei” si executa cu devotiune poruncile acestuia. avand un ten mai inchis la culoare.

si cum iti sunt tie rozele. de dragoste magica si cutremuratoare. intr-un bungalow. asa ii voi astepta eu venirea. il vrea pe Allan fiu adoptiv. desi isi urmeaza cursul monoton: serviciu. ramane insensibil in fata suferintei Maitreyiei. Eforturile sale sunt zadarnice.ca iarba din tine. cearta cu Harold etc. de suflet si carne. incearca sa se vindece prin real. acum. iese luminat din “incercarea labirintului”. Finalul romanului este unul deschis: “Sunt ceasuri de cand ma gandesc. Africa de Sud. pentru ca Jenia nu este la fel de feminina ca Maitreyi si nu-i trezeste patima de altadata: “Priveam iarasi pe Jenia si nu simteam fata de ea nicio turburare. o doream.” . si pe aceasta Maitreyi. care ne izola pe noi doi. halucinatii in care el si Maitreyi se regasesc si sunt fericiti: “Asistam ziua intreaga la desfasurarea aceluiasi vis fantastic. Intervine un aspect minor. … Si daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele? De ce sa cred? De unde stiu? As vrea sa privesc ochii Maitreyiei. Si nu pot face nimic. insa. si comuniunea aceasta in inchipuire ne lega parca pe deasupra evenimentelor. iubindu-si totusi fiicele. din octombrie pana in februarie. la viata noastra impreuna. este capabil sa-si schimbe conditia si religia. Aici are vise. dezgustat. de cealalta lume”. pentru mult timp. pe ea o intalneam in filmul meu de toate zilele. ne lega in ciuda despartirii si a mortii”. natura cu toate elementele sale are suflet.” Eroul incearca sa scape de amintirea grea a fostei iubiri prin experimentarea alteia. tot. Se retrage in Himalaya. asa va fi trupul lui mie. semn al unei existente care si-a pierdut coerenta. gazda. de confirmare si de acceptare a realitatii interioare si exterioare. Furia inginerului Sen dezlantuie furtuna care se va abate in mod egal asupra lui Allan si a Maitreyiei. niciun gand patimas. si neinlocuibil in faptura ei. de un mit. atingerea absolutului. Allan descopera cu stupefactie ca a fost “adus” in casa spre a fi “adoptat”. Ciudat ramane acest inginer Sen. invidia sau gelozia gratuita. a contopirii mitice. tocmai ceea ce era viu si imediat. de iubire: “Stiam ca si Maitreyi se gandeste tot atat de adanc la mine. in mod paradoxal. iar participarea lor era in egala masura. Pentru ca aceasta dragoste era peste inchipuirea oamenilor.” Are o noua experienta erotica alaturi de Jenia Isaac. asa cum a aflat ca a facut Maitreyi: “Pe mine ma chinuia tocmai amintirea ei carnala. sufletul inginerului este inflexibil. inferioare. reprezentat de evolutia propriului eu ca urmare a parcurgerii etapelor unei experiente unice. “singur. Nu voiam cu niciun pret sa dispar. care va dezvalui tatalui iubirea dintre cei doi tineri. Acest om. vietuire pe pamant. Allan are trairi metafizice. in momentele de inalta traire afectiva. Nu voiam sa ma consolez. infantila a lui Chabu. nicio libertate mentala…”. iar alte elemente ale naturii devin martorii iubirii sale care trebuie sa treaca peste timp si peste spatiu. Eroul este alungat in mod brutal din casa si izolat de Maitreyi. a fost mult peste intensitatea obisnuita. in dragostea ei. care a venit in India cu scopul marturisit: “Vreau sa gasesc absolutul!.. Eroina doreste. de intelegere. In singuratatea muntelui (capitolul al XIV-lea).. spre a se conforma modului de viata impus de familia Sen. In ultimul capitol. Cei doi ar fi realizat aspiratia dintotdeauna a omului. care. Afla ca Maitreyi s-a compromis definitiv. dupa ce cu buna stiinta l-a adus in casa sa si se putea astepta ca intre cei doi tineri sa se infiripe o idila erotica. Pentru a se casatori cu Maitreyi.” Intregul comportament al eroinei conduce spre sacru. Drama celor doi se pare ca deriva din faptul ca iubirea lor a depasit orice norma. preferand sa o vada disperata. femei. oricum. Inginerul Sen nu-si schimba hotararea nici dupa ce moare Chabu. Pentru Maitreyi. daruindu-se unui vanzator de fructe. Si vreau totusi sa scriu aici tot. nauc”. Sunt foarte turbure. iar o posibila casatorie cu Maitreyi este de neconceput. o evreica din Cape-Town. Dupa ce Jenia pleaca. dupa multe demersuri analitice. in loc sa o stie alaturi de cel care ar fi facut-o fericita. foarte turbure. pomii devin prieteni sau iubiti. de care. brusc. cu o dragoste eterna si cereasca. ea nu putea sa sfarseasca decat tragic. Sa telegrafiez lui Sen? Sa scriu Maitreyiei? Simt ca a facut asta pentru mine. nu pereche ingereasca. al XV-lea. Daca as fi citit scrisorile aduse de Khokha… Poate planuise ea ceva. inlocuit fiind de o idee. De cealalata parte. Si cum astepti tu ploaia. pe mine si pe Maitreyi. Fara ea. nerealizata in plan social conform capacitatilor sale intelectuale. bolnav fiind. si Allan face gesturi de totala daruire. dar nu-l accepta ca ginere. refuzand lucid ideea iubirii absolute. sa-si eternizeze sentimentele si tocmai de aceea le incredinteaza sau le apropie de tot ceea ce i se pare ei ca apartine infinitului. discursul epic capata aspectul unor flashuri. dragostea mea cerea implinire. barbatul a ramas. Allan se elibereaza. spirituale.

de la aparitie. de casta. cu buzele carnoase si rasfrante. printr-o tehnica a detaliului gradat. Maitreyi. ne aflam intr-o situatie care ilustreaza incercarea de numire a doua lumi total diferite.Povestea de dragoste sfarsita trist demonstreaza ca dogmele. Oamenii nu i-au putut intelege si. de analiza si de interpretarea lucida a trairilor. ca mijloc de constructie a personajului modern. nu le-au putut ierta faptul ca traiau plenar o iubire peste fire si. multe pagini fiind ocupate de introspectie. distrugere. Allan si Maitreyi reusisera sa se ridice deasupra a tot ceea ce era convenienta si meschinarie in plan social. care sa imbine diferentele culturale cu sentimentul sincer. Crohmalniceanu. (Ov. de un brun nemaiintalnit pana atunci. de catre naratorul personaj: “Mi se parea urata – cu ochii ei prea mari si prea negri. Prima impresie (raportata la codul frumusetii europene) se va modifica pe parcurs – “in casa inginerului Sen mi s-a parut atunci mult mai frumoasa. s-ar fi spus de lut si de ceara”. de “o densa substanta omeneasca”. reprezinta doua continente si doua mentalitati. caci nu izbuteam sa inteleg ce taina ascunde faptura aceasta in miscarile ei moi.” (Pompiliu Constantinescu. englezul Allan si bengaleza Maitreyi. S. pe parcursul incercarii de a-si afirma dreptul la dragoste. Din punct de vedere al statutului social. Prin caracterizare indirecta. intr-o paradigma complexa. Allan traverseaza experienta iubirii gradual. Occidental rational si lucid. indeplinind ca instanta a comunicarii intratextuale. de fecioara bengaleza (…) i-am vazut deodata bratul intreg gol si m-a izbit culoarea pielii: mata. Portretul fizic al Maitreyiei este prezentat in primele pagini ale romanului. ca reactii ale fiintei la situatia creata. cu sanii puternici. al evenimentelor si al impresiilor de atunci. Privind actiunea in plan realist. Este mai ales un simbol al sacrificiului in iubire. al indianului. Poate numai ochii. bengaleze. astfel. reprezentate de el si de Maitreyi. Fiecare etapa este descrisa minutios. evolutie. al mentalitatilor si al traditiilor. Caracterizarea personajelor Dincolo de problema autenticitatii si a psihologismului. singurii. mai tarziu. personajul eponim al romanului. in mod direct. izolandu-i. insusiri pe care le pierdusem de mult. un alter ego al autorului. traita pasional si retraita in imaginatie. in sari de culoarea ceaiului palid (…) O priveam cu oarecare curiozitate. de etnie. scrie poezii si eseuri si tine conferinte despre frumos. ilustreaza tipul orientalului. care apartine unei caste bogate. respectiv occidentalul si indianul. se confeseaza in legatura cu experienta sa erotica. mentalitatile si intentiile oamenilor devin uneori grele obstacole in calea implinirii unei iubiri absolute. de matase. Parintii ei ii ofera o educatie superioara. pot trada un om)”. moral. bruna. in zambetul timid” – pentru ca. plasandu-i in sferele suferintei si disperarii. apogeu la disolutie. dar si in contextul mai larg al conceptiilor diferite. traind cu o intensitate si un farmec de substanta tare. Luciditatea analitica a eroului-narator se manifesta si in compararea argumentata a celor doua tipuri de mentalitati. vesnic in umbra tragediei. dar si un simbol: “Maitreyi este o femeie si un mit. rol de narator si de personaj. se defineste statutul ei psihologic. Este un tip de femeie. mai ales. Allan este protagonistul romanului. “Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale”) Portretul eroului se contureaza aproape exclusiv sub latura morala. (De atunci nu mai cred in expresia oamenilor. ceea ce invita la lectura este iubirea neconventionala si devastatoare. i-au pedepsit. sa constate “miracolul femeii indiene”. Cei doi. libera de constrangeri familiale. Mi se pare ca regulile schimbarii fetei nu au nimic de-a face cu adevaratele experiente sufletesti. . lucru afirmat ulterior: “ma minunai descoperind pe fata mea o hotarare virila si putere de a actiona. eroina este o adolescenta de 16 ani. al retrairii. aromitoare ca insesi parfumurile orientale. prin autocaracterizare. Raportarea acestor trairi la dubla perspectiva temporala presupune si constructia a doua planuri narative: unul al sentimentelor. Protagonsitul este constient de urmele lasate in personalitatea sa de trairea intensa a iubirii. concretizata in faptul ca are informatii culturale impresionante. si al doilea. al rememorarii lor cu ocazia scrierii romanului. “Romanul romanesc interbelic”). care impun reguli ce ingradesc afirmarea libera a iubirii. de culturi si chiar a celor doua tipuri umane.

Misterul care o inconjoara isi afla raspunsul in traditia lumii in care traieste. Maitreyi este o sacrificata pe altarul iubirii – infruntand prejudecatile familiei si ale castei din care face parte. Allan… (…) In viata viitoare ne vom intalni iar. importanta experientei personale pentru cunoasterea de sine si pentru cunoasterea celuilalt. “una din acele carti cu destin de miracol in cariera unui scriitor si chiar a unei generatii”. pentru a-l regasi pe Allan si. Mircea Eliade realizeaza. Conform traditiei pe care o slujeste. In fiecare zi afla lucruri noi despre ea: ca scrie versuri. Eu te astept. cele doua axe ale existentei. tulburatoare. romanul “Maitreyi” (pe langa multe alte insusiri) m-a captivat prin aceea ca in el autorul dezbate nu problema unui caz oarecare – asa cum se intampla in romanele obisnuite – ci fazele esentiale ale unui sentiment mare si complex: dragostea. pentru care va comite gestul final: daruindu-se vanzatorului de fructe. pentru ca iubirea nu exista pentru femeia Indiei in afara religiozitatii. (…) Ai sa ma recunosti atunci? Ai sa ma astepti? Asteapta-ma. Maitreyi isi asteapta trimisul din cer. plina de contradictii. ea provoaca destinul prin jocul cu volumele din biblioteca – mainile lor se opresc pe “Tales of the unexpected”. ca citeste foarte mult. folosind tehnici ale prozei moderne. de analiza psihologica. Allan. Maitreyi il fascineaza si-l bulverseaza pe lucidul Allan. unde asistam la o casatorie simbolica in fata Cerului si a Pamantului. ea este credincioasa doar iubirii sale. inteligenta. Concluzie Petru Comarnescu afirma ca “pentru mine. prin romanul “Maitreyi”.”. Ea este convinsa ca.Senzuala.” Punand in valoare interioritatea individului. Iubirea. ea intelege treptat ca strainul intrat pe neasteptate in viata ei va avea un rol esential in desavarsirea sa spirituala. Prin statutul ei. intarindu-i banuielile. ca sustine conferinte pe teme filozofice. desavarsirea lor spirituala se va realiza dincolo de moarte: “Adio. ea spera sa fie izgonita. culta. dar anticipand si finalul. (Pompiliu Constantinescu) . sa continue drumul initiatic al iubirii (veritabila cale de cunoastere a adevarului absolut). culminand cu logodna de la Lacuri. Timida. impreuna. Altul nu se va mai atinge de mine…. avandu-l drept guru pe insusi Rabi Thakkur (Tagore). sovaitoare la inceput. inceputa cu gesturile de tandrete ale atingerii picioarelor. se dezvolta si evouleaza vertiginos. subiective. Pentru a avea o certitudine. daca in aceasta realitate nu pot fi impreuna.