“Maitreyi” de Mircea Eliade

Experienta sta la baza cunoasterii. Ea reprezinta “aventuri” personale ale fiintei in viata sociala, psihologica, pe baza carora se produc acumulari de informatii, sedimentari, transformari, avand drept finalitate cunoasterea in planul general-uman. Romanul experientei este subsumat, de catre criticul literar Nicolae Manolescu, ionicului, dar si, partial, corinticului, avand urmatoarele trasaturi: “autorul a fost detronat si a cedat personajelor prerogativele puterii, locul i l-a luat naratorul”; “romanele acestea par a fi scrise pe masura ce se desafasoara actiunea; sunt o spovedanie, nu o creatie senina”; “naratorul este, de data aceasta, fie un personaj in carne si oase, cu biografie si psihologie proprie, cu un punct de vedere clar definit asupra lucrurilor (persoana intai ca narator); fie o voce neutra, asemanatoare cu aceea impersonala, dar care isi insuseste pana la identificare punctul de vedere al cate unui personaj (persoana a treia ca protagonist)”. (Nicolae Manolescu, “Arca lui Noe”) Alte trasaturi ale romanului experientei sunt: folosirea tehnicii jurnalului si a inserarii, in opera de fictiune, a unor documente, scrisori, acte (A. Gide, Marcel Proust); impletirea experientei sociale si personale cu mitul si revelatiile mistice; utilizarea unui limbaj alchimic, prin care se incifreaza realitatea; personajul este problematizat, traieste experiente existentiale definitorii. Mircea Eliade apare in literatura dintre cele doua razboaie mondiale ca unul dintre reprezentantii de seama ai “noii generatii” care s-a impus dupa 1930. Venind printre primii cu o problematica de tip existentialist, autorul impune, inca de la inceput, o noua viziune romanului romanesc. Scriitorul pledeaza pentru o literatura a autenticitatii generate de experienta traita, scrisa intr-un stil direct, neinflorit, apropiindu-se, astfel, de teoriile estetice ale lui Camil Petrescu. Proza tanarului Eliade a fost clasificata la literatura “autenticitatii” si a “experientei” (Ov. S. Crohmalniceanu). Fata de alti autori din aceeasi categorie, Mircea Eliade se remarca prin rezervele, vehement exprimate, fata de romanul social si psihologic, in care niciodata “drama existentei nu se coboara pana la radacinile fiintei”. Optiunea prozatorului merge catre romanul metafizic, identificat de unii critici cu romanul “conditiei umane” (Liviu Petrescu, Nicolae Manolescu). Pentru Mircea Eliade, experienta este conditia de exprimare a autenticitatii in arta: “Eu iubesc si sustin o anumita autenticitate si cred ca literatura personala are mai multe sanse sa surprinda sufletul unei epoci”. Romanul “Maitreyi”, aparut in 1933, face parte din modernismul interbelic si este expresia fascinatiei pe care India a exercitat-o asupra lui Eliade inca din adolescenta. Tema romanului este iubirea initiatica, imposibila, forma de cunoastere spiritualizata, dezvoltata in cadrul pitoresc oferit de India. Doi tineri, un european si o indianca, traiesc o tulburatoare experienta de dragoste, care nu se implineste din cauze diverse (mentalitate, religie, istorie etc), dar care le marcheaza existenta prin modul in care cele doua fiinte se implinesc, sufera si-si asuma sentimentul. Titlul este reprezentat de numele personajului principal al romanului, personaj eponim, avand drept prototip pe Maitreyi Devi, fiica profesorului de sanscrita al lui Mircea Eliade, Dasgupta. Titlul atrage atentia cititorului, prin elementul onomastic, asupra personalitatii exotice a eroinei. Compozitia romanului articuleaza epic elementele autobiografice din genul diaristic (jurnal intim), cu notatiile analitice ale diaristului, cu fictiunea romanului de dragoste si cu texte epistolare. Romanul are XV capitole, incipit confesiv si final deschis. Relatia spatiu-timp este nuantata, deoarece actiunea din roman se desfasoara anterior trairii evenimentelor si consemnarii lor in jurnal, “timpul marturisirii” urmeaza “timpului trairii” (Eugen Simion, “Timpul trairii, timpul marturisirii, jurnal parizian”). Naratorul-actor precizeaza ca timp al diegezei anul 1929 si precizeaza ca pe Maitreyi o intalnise cu zece luni mai inainte. Perspectiva narativa este subiectiva, conforma cu programul estetic al autenticitatii propus de Mircea Eliade, naratorul este si personaj, iar discursul epic este construit la persoana I. Apropiindu-se de romanul gidean, opera lui Mircea Eliade propune experiente-limita si un personaj capabil sa treaca dincolo de normele morale comune, de prejudecati.

stapanul casei” si executa cu devotiune poruncile acestuia. Zilele petrecute in casa inginerului Sen incep sa devina tot mai pline. Cei doi se logodesc in taina. uneori dure. apoi s-a devotat spiritual lui Tagore. pamantului”. in acel moment. precum si sotia. il inconjoara pe Allan cu multa caldura si afectiune. Muncind la Tambuk si apoi la Assam. Allan si Maitreyi sunt. insa. eroul se imbolnaveste de malarie. o dorinta nemarginita de a avea o iubire care sa fie mai presus de orice. Mutarea in casa inginerului poate fi considerata prima treapta a initierii lui Allan. il asculta si il respecta. respecta cu sfintenie traditia indiana care da puteri aproape depline sotului de a fi “domnul. deoarece Narendra Sen. Treapta urmatoare a descoperirii sufletului acestei fete este marcata de lungile lor conversatii. Maitreyi i se confeseaza. in zambetul timid. Familia inginerului Sen. gurul sau. Eroina reactioneaza in mod naiv: isi acopera ochii. are diverse ocupatii intelectuale. o remarcabila sensibilitate si. avand toate pozitia unei supuneri oarbe. o preocupa filozofia. pentru ca. in ciuda mentalitatilor si diferentelor de rasa si religie. intrun parc. el vede in aceasta tanara de 16 ani o stranie intruchipare a lumii fermecate indiene: ”O priveam cu oarecare curiozitate. ca apoi sa-i declare ca ea nu-l iubeste decat ca pe “un scump prieten”. ca eu voi fi a lui Allan si a nimanui altuia. motiv pentru care declara ca este un celibatar convins. Fiecare zi ii ofera eroului o noua posibilitate de a descifra taina vietii din India sau de a veni in contact cu obiceiuri pline de insolit. legamant de o incantatoare frumusete. mai mult decat atat. Srimati Devi Indira. de fapt. constata ca: “Patima creste. ii propune sa locuiasca in casa lui spre a evita alte evenimente de acest gen. padurii. relatandu-i ca prima sa dragoste a fost un pom. Allan devine din ce in ce mai atent la tot ce se petrece in jurul sau. avand ca martori stelele. numit “sapte frunze”. mai ales. un glas care parca ar fi descoperit atunci anumite secrete. Este usor de observat ca Allan traverseaza cateva experiente relevante pentru existenta sa.” Aceasta atractie are si urmarile ei: Allan incepe sa invete bengaleza si. pentru el.Ma leg pe tine. mai ales. Eroina participa cu toata intensitatea la acest act de erotism curat. eroul constata ca prezenta Maitreyiei il tulbura intr-un mod ciudat. Iubirea celor doi exprima. Eroul cauta insa sa se mentina intr-o zona a luciditatii. Face acest lucru pentru ca banuia “o cursa matrimoniala”. in jungla. dar si lumea femeii indiene tributare unor norme si mentalitati stranii. in glasul ei atat de schimbat in fiecare clipa. Evenimentul produce adanci mutatii in insasi existenta sa. Maitreyi scrie poezii. Insa atitudinea eroului se schimba treptat si. superiorul sau. caci nu izbuteam sa inteleg ce taina ascunde faptura aceasta in miscarile ei moi. el isi da seama ca sentimentele pentru aceasta fiinta “sunt altceva” si traieste o iubire fara precedent. trebuie sa dispuna de o zestre mai mare pentru a se integra in plan social. Maitreyi devine un univers. sora mai mica a Maitreyiei. Eroul devine un fin observator al modului de viata indian. coercitive. sexualitate. eroul patrunde in mod gradat in lumea plina de inedit a Indiei si tot datorita ei va cunoaste sfera erotismului pur. Cele doua fiice. in fiecare moment. in urma discutiilor de lunga durata. preliminar de panica si. Observa cu minutiozitate si detasare obiceiurile casei si isi concentreaza din ce in ce mai mult atentia asupra Maitreyiei. ideea lui Mircea Eliade ca indragostitii refac unitatea primordiala. se detaseaza aproape total de grupul sau de prieteni si prietene. O aparitie stranie este Chabu. Inginerul Narendra Sen are un statut bine definit in cadrul familiei. Femeia si Barbatul care ating perfectiunea in iubire. pentru care isi dorea din tot sufletul sa fie batrana spre a fi mai aproape de el. la Lacuri. adresandu-se “cerului cu stele. intr-un cadru mirific. delicios amestec de idila. sotia inginerului. Srimati Devi Indira. Allan se afla intr-o alta situatie initiatica.” Instalat in casa inginerului. acela de stapan deosebit de autoritar. un adevarat poem al iubirii: “. sustine chiar o conferinta pe teme filozofice. avand un ten mai inchis la culoare. Punctul nodal este atins in momentul in care eroul isi declara iubirea. familie tipic indiana. prietenie. Maitreyi da solemnitate acestui act. Cu o deosebita uimire. Voi creste din el . un mod original de a fi. Maitreyi se releva lui Allan asemenea unei curiozitati. pamantule. La inceput. Autoanalizandu-se. Prima aparitie a Maitreyei insemna declansarea procesului initiatic al eroului in planul decoperirii adevaratei iubiri. care. Maitreyi si Chabu.Firul acestei carti de dragoste se concentreaza in jurul lui Allan. Acesata boala constituie punctul nodal al sederii sale in India. devotie”. eroul descopera ca Maitreyi are o gandire profunda. rostind un juramant. Confuzia prietenieiubire nu este altceva decat faza premergatoare patimei ce va izbucni in sufletul pur si dornic de iubire al fetei. un tanar european care vine in India dornic de a cunoaste cat mai multe lucruri despre aceasta tara plina de mit si inefabil. Prin Maitreyi. de matase. noaptea. iar el vrea sa descopere “ce era sigilat si fascinant in viata ei.

ramane insensibil in fata suferintei Maitreyiei. de un mit. pomii devin prieteni sau iubiti. Allan se elibereaza. asa va fi trupul lui mie. dragostea mea cerea implinire. de cealalta lume”. Allan are trairi metafizice. Ciudat ramane acest inginer Sen. oricum. de care. in loc sa o stie alaturi de cel care ar fi facut-o fericita. si Allan face gesturi de totala daruire. foarte turbure. in dragostea ei. si pe aceasta Maitreyi. Furia inginerului Sen dezlantuie furtuna care se va abate in mod egal asupra lui Allan si a Maitreyiei. Intervine un aspect minor.” Are o noua experienta erotica alaturi de Jenia Isaac.” Eroul incearca sa scape de amintirea grea a fostei iubiri prin experimentarea alteia. dupa ce cu buna stiinta l-a adus in casa sa si se putea astepta ca intre cei doi tineri sa se infiripe o idila erotica. Si vreau totusi sa scriu aici tot. dezgustat. Africa de Sud. al XV-lea.. Cei doi ar fi realizat aspiratia dintotdeauna a omului. Eroina doreste. Inginerul Sen nu-si schimba hotararea nici dupa ce moare Chabu. pe ea o intalneam in filmul meu de toate zilele. infantila a lui Chabu. acum. “singur. Sunt foarte turbure. iar participarea lor era in egala masura.” . preferand sa o vada disperata. Allan descopera cu stupefactie ca a fost “adus” in casa spre a fi “adoptat”. Si cum astepti tu ploaia. pentru ca Jenia nu este la fel de feminina ca Maitreyi si nu-i trezeste patima de altadata: “Priveam iarasi pe Jenia si nu simteam fata de ea nicio turburare. nauc”. spre a se conforma modului de viata impus de familia Sen. Sa telegrafiez lui Sen? Sa scriu Maitreyiei? Simt ca a facut asta pentru mine. Daca as fi citit scrisorile aduse de Khokha… Poate planuise ea ceva. Pentru Maitreyi. tot. la viata noastra impreuna. a contopirii mitice. care va dezvalui tatalui iubirea dintre cei doi tineri. invidia sau gelozia gratuita. o doream. nu pereche ingereasca. semn al unei existente care si-a pierdut coerenta. daruindu-se unui vanzator de fructe. Pentru a se casatori cu Maitreyi. este capabil sa-si schimbe conditia si religia. discursul epic capata aspectul unor flashuri. de dragoste magica si cutremuratoare. cu o dragoste eterna si cereasca. care ne izola pe noi doi. inlocuit fiind de o idee. dar nu-l accepta ca ginere. iar alte elemente ale naturii devin martorii iubirii sale care trebuie sa treaca peste timp si peste spatiu. Finalul romanului este unul deschis: “Sunt ceasuri de cand ma gandesc. iar o posibila casatorie cu Maitreyi este de neconceput. intr-un bungalow. asa ii voi astepta eu venirea. Drama celor doi se pare ca deriva din faptul ca iubirea lor a depasit orice norma. Nu voiam cu niciun pret sa dispar. de suflet si carne. spirituale. Afla ca Maitreyi s-a compromis definitiv. iubindu-si totusi fiicele.. pentru mult timp. barbatul a ramas. tocmai ceea ce era viu si imediat. nicio libertate mentala…”. in momentele de inalta traire afectiva. Fara ea.ca iarba din tine. gazda. si comuniunea aceasta in inchipuire ne lega parca pe deasupra evenimentelor. Si nu pot face nimic. In ultimul capitol. sa-si eternizeze sentimentele si tocmai de aceea le incredinteaza sau le apropie de tot ceea ce i se pare ei ca apartine infinitului. iese luminat din “incercarea labirintului”. Eroul este alungat in mod brutal din casa si izolat de Maitreyi. sufletul inginerului este inflexibil. din octombrie pana in februarie. a fost mult peste intensitatea obisnuita. cearta cu Harold etc. reprezentat de evolutia propriului eu ca urmare a parcurgerii etapelor unei experiente unice. niciun gand patimas. asa cum a aflat ca a facut Maitreyi: “Pe mine ma chinuia tocmai amintirea ei carnala. Pentru ca aceasta dragoste era peste inchipuirea oamenilor. pe mine si pe Maitreyi. … Si daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele? De ce sa cred? De unde stiu? As vrea sa privesc ochii Maitreyiei. refuzand lucid ideea iubirii absolute. inferioare. natura cu toate elementele sale are suflet. care a venit in India cu scopul marturisit: “Vreau sa gasesc absolutul!. il vrea pe Allan fiu adoptiv. insa. incearca sa se vindece prin real. halucinatii in care el si Maitreyi se regasesc si sunt fericiti: “Asistam ziua intreaga la desfasurarea aceluiasi vis fantastic. De cealalata parte. femei. ne lega in ciuda despartirii si a mortii”. Eforturile sale sunt zadarnice. Aici are vise. de confirmare si de acceptare a realitatii interioare si exterioare. vietuire pe pamant. si neinlocuibil in faptura ei. care. Acest om. de iubire: “Stiam ca si Maitreyi se gandeste tot atat de adanc la mine. atingerea absolutului. dupa multe demersuri analitice. ea nu putea sa sfarseasca decat tragic. in mod paradoxal. desi isi urmeaza cursul monoton: serviciu. Nu voiam sa ma consolez. Se retrage in Himalaya. brusc. de intelegere.” Intregul comportament al eroinei conduce spre sacru. Dupa ce Jenia pleaca. In singuratatea muntelui (capitolul al XIV-lea). bolnav fiind. nerealizata in plan social conform capacitatilor sale intelectuale. o evreica din Cape-Town. si cum iti sunt tie rozele.

i-au pedepsit. de analiza si de interpretarea lucida a trairilor. “Romanul romanesc interbelic”). de matase. evolutie. de “o densa substanta omeneasca”. lucru afirmat ulterior: “ma minunai descoperind pe fata mea o hotarare virila si putere de a actiona. singurii. Din punct de vedere al statutului social. printr-o tehnica a detaliului gradat. Maitreyi. pe parcursul incercarii de a-si afirma dreptul la dragoste. insusiri pe care le pierdusem de mult. al retrairii. Portretul fizic al Maitreyiei este prezentat in primele pagini ale romanului. caci nu izbuteam sa inteleg ce taina ascunde faptura aceasta in miscarile ei moi. se confeseaza in legatura cu experienta sa erotica. mai ales. Fiecare etapa este descrisa minutios. dar si un simbol: “Maitreyi este o femeie si un mit. traita pasional si retraita in imaginatie. distrugere. mentalitatile si intentiile oamenilor devin uneori grele obstacole in calea implinirii unei iubiri absolute. de catre naratorul personaj: “Mi se parea urata – cu ochii ei prea mari si prea negri. Raportarea acestor trairi la dubla perspectiva temporala presupune si constructia a doua planuri narative: unul al sentimentelor. Prin caracterizare indirecta. Allan traverseaza experienta iubirii gradual. sa constate “miracolul femeii indiene”. rol de narator si de personaj. reprezentate de el si de Maitreyi. respectiv occidentalul si indianul. Crohmalniceanu. de casta. Este un tip de femeie. Occidental rational si lucid. ne aflam intr-o situatie care ilustreaza incercarea de numire a doua lumi total diferite. prin autocaracterizare. cu buzele carnoase si rasfrante. libera de constrangeri familiale. bengaleze. al evenimentelor si al impresiilor de atunci. de fecioara bengaleza (…) i-am vazut deodata bratul intreg gol si m-a izbit culoarea pielii: mata. S. aromitoare ca insesi parfumurile orientale. in mod direct. de la aparitie. . vesnic in umbra tragediei. care impun reguli ce ingradesc afirmarea libera a iubirii. Cei doi. ca mijloc de constructie a personajului modern. in sari de culoarea ceaiului palid (…) O priveam cu oarecare curiozitate. care apartine unei caste bogate. eroina este o adolescenta de 16 ani. pot trada un om)”. moral. ca reactii ale fiintei la situatia creata. Prima impresie (raportata la codul frumusetii europene) se va modifica pe parcurs – “in casa inginerului Sen mi s-a parut atunci mult mai frumoasa. al mentalitatilor si al traditiilor. un alter ego al autorului. mai tarziu. ceea ce invita la lectura este iubirea neconventionala si devastatoare.” (Pompiliu Constantinescu. nu le-au putut ierta faptul ca traiau plenar o iubire peste fire si. cu sanii puternici. Caracterizarea personajelor Dincolo de problema autenticitatii si a psihologismului. “Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale”) Portretul eroului se contureaza aproape exclusiv sub latura morala. Este mai ales un simbol al sacrificiului in iubire. Parintii ei ii ofera o educatie superioara. al indianului. englezul Allan si bengaleza Maitreyi. Allan este protagonistul romanului. Protagonsitul este constient de urmele lasate in personalitatea sa de trairea intensa a iubirii. (Ov. de etnie. de culturi si chiar a celor doua tipuri umane. Poate numai ochii. se defineste statutul ei psihologic. concretizata in faptul ca are informatii culturale impresionante. astfel. care sa imbine diferentele culturale cu sentimentul sincer. (De atunci nu mai cred in expresia oamenilor. plasandu-i in sferele suferintei si disperarii. apogeu la disolutie. indeplinind ca instanta a comunicarii intratextuale. traind cu o intensitate si un farmec de substanta tare.Povestea de dragoste sfarsita trist demonstreaza ca dogmele. Privind actiunea in plan realist. personajul eponim al romanului. de un brun nemaiintalnit pana atunci. bruna. multe pagini fiind ocupate de introspectie. reprezinta doua continente si doua mentalitati. ilustreaza tipul orientalului. Allan si Maitreyi reusisera sa se ridice deasupra a tot ceea ce era convenienta si meschinarie in plan social. izolandu-i. in zambetul timid” – pentru ca. intr-o paradigma complexa. Mi se pare ca regulile schimbarii fetei nu au nimic de-a face cu adevaratele experiente sufletesti. s-ar fi spus de lut si de ceara”. Oamenii nu i-au putut intelege si. al rememorarii lor cu ocazia scrierii romanului. si al doilea. dar si in contextul mai larg al conceptiilor diferite. scrie poezii si eseuri si tine conferinte despre frumos. Luciditatea analitica a eroului-narator se manifesta si in compararea argumentata a celor doua tipuri de mentalitati.

ea spera sa fie izgonita. Allan… (…) In viata viitoare ne vom intalni iar. Conform traditiei pe care o slujeste.” Punand in valoare interioritatea individului. ea este credincioasa doar iubirii sale. pentru care va comite gestul final: daruindu-se vanzatorului de fructe. (…) Ai sa ma recunosti atunci? Ai sa ma astepti? Asteapta-ma. Altul nu se va mai atinge de mine…. Maitreyi isi asteapta trimisul din cer. “una din acele carti cu destin de miracol in cariera unui scriitor si chiar a unei generatii”. desavarsirea lor spirituala se va realiza dincolo de moarte: “Adio. prin romanul “Maitreyi”. inteligenta. daca in aceasta realitate nu pot fi impreuna. se dezvolta si evouleaza vertiginos. dar anticipand si finalul. pentru a-l regasi pe Allan si. In fiecare zi afla lucruri noi despre ea: ca scrie versuri. unde asistam la o casatorie simbolica in fata Cerului si a Pamantului.”. Allan. ea provoaca destinul prin jocul cu volumele din biblioteca – mainile lor se opresc pe “Tales of the unexpected”. ea intelege treptat ca strainul intrat pe neasteptate in viata ei va avea un rol esential in desavarsirea sa spirituala. ca sustine conferinte pe teme filozofice. Concluzie Petru Comarnescu afirma ca “pentru mine. Ea este convinsa ca. Pentru a avea o certitudine. Maitreyi il fascineaza si-l bulverseaza pe lucidul Allan. ca citeste foarte mult. impreuna. pentru ca iubirea nu exista pentru femeia Indiei in afara religiozitatii. cele doua axe ale existentei. inceputa cu gesturile de tandrete ale atingerii picioarelor. Prin statutul ei. importanta experientei personale pentru cunoasterea de sine si pentru cunoasterea celuilalt. tulburatoare.Senzuala. Eu te astept. de analiza psihologica. avandu-l drept guru pe insusi Rabi Thakkur (Tagore). folosind tehnici ale prozei moderne. sovaitoare la inceput. subiective. culminand cu logodna de la Lacuri. intarindu-i banuielile. (Pompiliu Constantinescu) . Misterul care o inconjoara isi afla raspunsul in traditia lumii in care traieste. Mircea Eliade realizeaza. romanul “Maitreyi” (pe langa multe alte insusiri) m-a captivat prin aceea ca in el autorul dezbate nu problema unui caz oarecare – asa cum se intampla in romanele obisnuite – ci fazele esentiale ale unui sentiment mare si complex: dragostea. Iubirea. sa continue drumul initiatic al iubirii (veritabila cale de cunoastere a adevarului absolut). Maitreyi este o sacrificata pe altarul iubirii – infruntand prejudecatile familiei si ale castei din care face parte. plina de contradictii. Timida. culta.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful