“Maitreyi” de Mircea Eliade

Experienta sta la baza cunoasterii. Ea reprezinta “aventuri” personale ale fiintei in viata sociala, psihologica, pe baza carora se produc acumulari de informatii, sedimentari, transformari, avand drept finalitate cunoasterea in planul general-uman. Romanul experientei este subsumat, de catre criticul literar Nicolae Manolescu, ionicului, dar si, partial, corinticului, avand urmatoarele trasaturi: “autorul a fost detronat si a cedat personajelor prerogativele puterii, locul i l-a luat naratorul”; “romanele acestea par a fi scrise pe masura ce se desafasoara actiunea; sunt o spovedanie, nu o creatie senina”; “naratorul este, de data aceasta, fie un personaj in carne si oase, cu biografie si psihologie proprie, cu un punct de vedere clar definit asupra lucrurilor (persoana intai ca narator); fie o voce neutra, asemanatoare cu aceea impersonala, dar care isi insuseste pana la identificare punctul de vedere al cate unui personaj (persoana a treia ca protagonist)”. (Nicolae Manolescu, “Arca lui Noe”) Alte trasaturi ale romanului experientei sunt: folosirea tehnicii jurnalului si a inserarii, in opera de fictiune, a unor documente, scrisori, acte (A. Gide, Marcel Proust); impletirea experientei sociale si personale cu mitul si revelatiile mistice; utilizarea unui limbaj alchimic, prin care se incifreaza realitatea; personajul este problematizat, traieste experiente existentiale definitorii. Mircea Eliade apare in literatura dintre cele doua razboaie mondiale ca unul dintre reprezentantii de seama ai “noii generatii” care s-a impus dupa 1930. Venind printre primii cu o problematica de tip existentialist, autorul impune, inca de la inceput, o noua viziune romanului romanesc. Scriitorul pledeaza pentru o literatura a autenticitatii generate de experienta traita, scrisa intr-un stil direct, neinflorit, apropiindu-se, astfel, de teoriile estetice ale lui Camil Petrescu. Proza tanarului Eliade a fost clasificata la literatura “autenticitatii” si a “experientei” (Ov. S. Crohmalniceanu). Fata de alti autori din aceeasi categorie, Mircea Eliade se remarca prin rezervele, vehement exprimate, fata de romanul social si psihologic, in care niciodata “drama existentei nu se coboara pana la radacinile fiintei”. Optiunea prozatorului merge catre romanul metafizic, identificat de unii critici cu romanul “conditiei umane” (Liviu Petrescu, Nicolae Manolescu). Pentru Mircea Eliade, experienta este conditia de exprimare a autenticitatii in arta: “Eu iubesc si sustin o anumita autenticitate si cred ca literatura personala are mai multe sanse sa surprinda sufletul unei epoci”. Romanul “Maitreyi”, aparut in 1933, face parte din modernismul interbelic si este expresia fascinatiei pe care India a exercitat-o asupra lui Eliade inca din adolescenta. Tema romanului este iubirea initiatica, imposibila, forma de cunoastere spiritualizata, dezvoltata in cadrul pitoresc oferit de India. Doi tineri, un european si o indianca, traiesc o tulburatoare experienta de dragoste, care nu se implineste din cauze diverse (mentalitate, religie, istorie etc), dar care le marcheaza existenta prin modul in care cele doua fiinte se implinesc, sufera si-si asuma sentimentul. Titlul este reprezentat de numele personajului principal al romanului, personaj eponim, avand drept prototip pe Maitreyi Devi, fiica profesorului de sanscrita al lui Mircea Eliade, Dasgupta. Titlul atrage atentia cititorului, prin elementul onomastic, asupra personalitatii exotice a eroinei. Compozitia romanului articuleaza epic elementele autobiografice din genul diaristic (jurnal intim), cu notatiile analitice ale diaristului, cu fictiunea romanului de dragoste si cu texte epistolare. Romanul are XV capitole, incipit confesiv si final deschis. Relatia spatiu-timp este nuantata, deoarece actiunea din roman se desfasoara anterior trairii evenimentelor si consemnarii lor in jurnal, “timpul marturisirii” urmeaza “timpului trairii” (Eugen Simion, “Timpul trairii, timpul marturisirii, jurnal parizian”). Naratorul-actor precizeaza ca timp al diegezei anul 1929 si precizeaza ca pe Maitreyi o intalnise cu zece luni mai inainte. Perspectiva narativa este subiectiva, conforma cu programul estetic al autenticitatii propus de Mircea Eliade, naratorul este si personaj, iar discursul epic este construit la persoana I. Apropiindu-se de romanul gidean, opera lui Mircea Eliade propune experiente-limita si un personaj capabil sa treaca dincolo de normele morale comune, de prejudecati.

Eroina reactioneaza in mod naiv: isi acopera ochii.Firul acestei carti de dragoste se concentreaza in jurul lui Allan. padurii. pamantului”. mai ales. de fapt. in acel moment. se detaseaza aproape total de grupul sau de prieteni si prietene. stapanul casei” si executa cu devotiune poruncile acestuia. mai ales. Inginerul Narendra Sen are un statut bine definit in cadrul familiei. uneori dure. superiorul sau. pentru care isi dorea din tot sufletul sa fie batrana spre a fi mai aproape de el. Cu o deosebita uimire. in glasul ei atat de schimbat in fiecare clipa. eroul constata ca prezenta Maitreyiei il tulbura intr-un mod ciudat. devotie”. care. Allan si Maitreyi sunt. un adevarat poem al iubirii: “. Insa atitudinea eroului se schimba treptat si. adresandu-se “cerului cu stele. in urma discutiilor de lunga durata. Punctul nodal este atins in momentul in care eroul isi declara iubirea. eroul descopera ca Maitreyi are o gandire profunda. pentru el. Allan devine din ce in ce mai atent la tot ce se petrece in jurul sau. ca apoi sa-i declare ca ea nu-l iubeste decat ca pe “un scump prieten”. Femeia si Barbatul care ating perfectiunea in iubire. O aparitie stranie este Chabu. un glas care parca ar fi descoperit atunci anumite secrete. il inconjoara pe Allan cu multa caldura si afectiune.” Aceasta atractie are si urmarile ei: Allan incepe sa invete bengaleza si. Cele doua fiice. caci nu izbuteam sa inteleg ce taina ascunde faptura aceasta in miscarile ei moi. eroul se imbolnaveste de malarie. Maitreyi da solemnitate acestui act. constata ca: “Patima creste. Familia inginerului Sen. de matase. dar si lumea femeii indiene tributare unor norme si mentalitati stranii. Eroul cauta insa sa se mentina intr-o zona a luciditatii.” Instalat in casa inginerului. legamant de o incantatoare frumusete. sora mai mica a Maitreyiei. Prima aparitie a Maitreyei insemna declansarea procesului initiatic al eroului in planul decoperirii adevaratei iubiri. avand toate pozitia unei supuneri oarbe. avand un ten mai inchis la culoare. acela de stapan deosebit de autoritar. Iubirea celor doi exprima. ii propune sa locuiasca in casa lui spre a evita alte evenimente de acest gen. in zambetul timid. in ciuda mentalitatilor si diferentelor de rasa si religie. precum si sotia. pentru ca. Cei doi se logodesc in taina. sexualitate. Autoanalizandu-se. Muncind la Tambuk si apoi la Assam. prietenie. La inceput. un tanar european care vine in India dornic de a cunoaste cat mai multe lucruri despre aceasta tara plina de mit si inefabil. il asculta si il respecta. Maitreyi se releva lui Allan asemenea unei curiozitati. o remarcabila sensibilitate si. apoi s-a devotat spiritual lui Tagore. numit “sapte frunze”. Srimati Devi Indira. Maitreyi devine un univers. in fiecare moment. un mod original de a fi. Confuzia prietenieiubire nu este altceva decat faza premergatoare patimei ce va izbucni in sufletul pur si dornic de iubire al fetei. Observa cu minutiozitate si detasare obiceiurile casei si isi concentreaza din ce in ce mai mult atentia asupra Maitreyiei. Allan se afla intr-o alta situatie initiatica. in jungla. Face acest lucru pentru ca banuia “o cursa matrimoniala”. relatandu-i ca prima sa dragoste a fost un pom. Srimati Devi Indira. intr-un cadru mirific. avand ca martori stelele. trebuie sa dispuna de o zestre mai mare pentru a se integra in plan social. Este usor de observat ca Allan traverseaza cateva experiente relevante pentru existenta sa. Treapta urmatoare a descoperirii sufletului acestei fete este marcata de lungile lor conversatii. Maitreyi scrie poezii. el isi da seama ca sentimentele pentru aceasta fiinta “sunt altceva” si traieste o iubire fara precedent. ca eu voi fi a lui Allan si a nimanui altuia. Acesata boala constituie punctul nodal al sederii sale in India. eroul patrunde in mod gradat in lumea plina de inedit a Indiei si tot datorita ei va cunoaste sfera erotismului pur. o dorinta nemarginita de a avea o iubire care sa fie mai presus de orice. intrun parc. delicios amestec de idila. Eroul devine un fin observator al modului de viata indian. iar el vrea sa descopere “ce era sigilat si fascinant in viata ei. noaptea. Voi creste din el . respecta cu sfintenie traditia indiana care da puteri aproape depline sotului de a fi “domnul. Maitreyi si Chabu. el vede in aceasta tanara de 16 ani o stranie intruchipare a lumii fermecate indiene: ”O priveam cu oarecare curiozitate. Prin Maitreyi. ideea lui Mircea Eliade ca indragostitii refac unitatea primordiala. mai mult decat atat. insa. motiv pentru care declara ca este un celibatar convins. Eroina participa cu toata intensitatea la acest act de erotism curat. deoarece Narendra Sen. are diverse ocupatii intelectuale. Maitreyi i se confeseaza. o preocupa filozofia. familie tipic indiana. preliminar de panica si. Evenimentul produce adanci mutatii in insasi existenta sa. rostind un juramant. Zilele petrecute in casa inginerului Sen incep sa devina tot mai pline. pamantule.Ma leg pe tine. Fiecare zi ii ofera eroului o noua posibilitate de a descifra taina vietii din India sau de a veni in contact cu obiceiuri pline de insolit. gurul sau. la Lacuri. sustine chiar o conferinta pe teme filozofice. sotia inginerului. Mutarea in casa inginerului poate fi considerata prima treapta a initierii lui Allan. coercitive.

in dragostea ei. intr-un bungalow. Afla ca Maitreyi s-a compromis definitiv. niciun gand patimas. pentru ca Jenia nu este la fel de feminina ca Maitreyi si nu-i trezeste patima de altadata: “Priveam iarasi pe Jenia si nu simteam fata de ea nicio turburare. este capabil sa-si schimbe conditia si religia. il vrea pe Allan fiu adoptiv. Eforturile sale sunt zadarnice. in loc sa o stie alaturi de cel care ar fi facut-o fericita. Nu voiam cu niciun pret sa dispar. vietuire pe pamant. si pe aceasta Maitreyi. nu pereche ingereasca. Inginerul Sen nu-si schimba hotararea nici dupa ce moare Chabu. Pentru a se casatori cu Maitreyi. semn al unei existente care si-a pierdut coerenta. femei. sa-si eternizeze sentimentele si tocmai de aceea le incredinteaza sau le apropie de tot ceea ce i se pare ei ca apartine infinitului. spre a se conforma modului de viata impus de familia Sen. preferand sa o vada disperata. de confirmare si de acceptare a realitatii interioare si exterioare. invidia sau gelozia gratuita. Africa de Sud. “singur.ca iarba din tine. si Allan face gesturi de totala daruire. in mod paradoxal. Allan are trairi metafizice. si comuniunea aceasta in inchipuire ne lega parca pe deasupra evenimentelor. de care. … Si daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele? De ce sa cred? De unde stiu? As vrea sa privesc ochii Maitreyiei. pe mine si pe Maitreyi.” Eroul incearca sa scape de amintirea grea a fostei iubiri prin experimentarea alteia. Nu voiam sa ma consolez. ea nu putea sa sfarseasca decat tragic.. Finalul romanului este unul deschis: “Sunt ceasuri de cand ma gandesc. care va dezvalui tatalui iubirea dintre cei doi tineri. Fara ea. Si cum astepti tu ploaia. o evreica din Cape-Town. de dragoste magica si cutremuratoare. gazda. Se retrage in Himalaya. insa. Si nu pot face nimic. dar nu-l accepta ca ginere. sufletul inginerului este inflexibil. bolnav fiind. Drama celor doi se pare ca deriva din faptul ca iubirea lor a depasit orice norma. de suflet si carne. brusc. pe ea o intalneam in filmul meu de toate zilele. dragostea mea cerea implinire. foarte turbure. cearta cu Harold etc. dupa multe demersuri analitice. de cealalta lume”. Daca as fi citit scrisorile aduse de Khokha… Poate planuise ea ceva. la viata noastra impreuna. care ne izola pe noi doi. Pentru ca aceasta dragoste era peste inchipuirea oamenilor. cu o dragoste eterna si cereasca. De cealalata parte. daruindu-se unui vanzator de fructe.” Intregul comportament al eroinei conduce spre sacru. iar alte elemente ale naturii devin martorii iubirii sale care trebuie sa treaca peste timp si peste spatiu. natura cu toate elementele sale are suflet. discursul epic capata aspectul unor flashuri. oricum. inferioare. dezgustat. atingerea absolutului. si neinlocuibil in faptura ei. Ciudat ramane acest inginer Sen.” . nerealizata in plan social conform capacitatilor sale intelectuale. al XV-lea. nauc”. Acest om. iese luminat din “incercarea labirintului”. nicio libertate mentala…”. a contopirii mitice. tot. Sa telegrafiez lui Sen? Sa scriu Maitreyiei? Simt ca a facut asta pentru mine. Allan descopera cu stupefactie ca a fost “adus” in casa spre a fi “adoptat”. Si vreau totusi sa scriu aici tot.” Are o noua experienta erotica alaturi de Jenia Isaac. pentru mult timp. Eroina doreste. In ultimul capitol. reprezentat de evolutia propriului eu ca urmare a parcurgerii etapelor unei experiente unice. dupa ce cu buna stiinta l-a adus in casa sa si se putea astepta ca intre cei doi tineri sa se infiripe o idila erotica. acum. inlocuit fiind de o idee. care. si cum iti sunt tie rozele. Intervine un aspect minor. de intelegere. Sunt foarte turbure. a fost mult peste intensitatea obisnuita. care a venit in India cu scopul marturisit: “Vreau sa gasesc absolutul!. spirituale. in momentele de inalta traire afectiva. din octombrie pana in februarie. In singuratatea muntelui (capitolul al XIV-lea). iar o posibila casatorie cu Maitreyi este de neconceput. iar participarea lor era in egala masura. Cei doi ar fi realizat aspiratia dintotdeauna a omului. o doream. tocmai ceea ce era viu si imediat. Pentru Maitreyi. ne lega in ciuda despartirii si a mortii”. iubindu-si totusi fiicele. Allan se elibereaza. refuzand lucid ideea iubirii absolute. barbatul a ramas. de un mit. Furia inginerului Sen dezlantuie furtuna care se va abate in mod egal asupra lui Allan si a Maitreyiei. de iubire: “Stiam ca si Maitreyi se gandeste tot atat de adanc la mine. ramane insensibil in fata suferintei Maitreyiei. incearca sa se vindece prin real. infantila a lui Chabu. asa cum a aflat ca a facut Maitreyi: “Pe mine ma chinuia tocmai amintirea ei carnala. asa ii voi astepta eu venirea. pomii devin prieteni sau iubiti.. desi isi urmeaza cursul monoton: serviciu. Aici are vise. asa va fi trupul lui mie. Eroul este alungat in mod brutal din casa si izolat de Maitreyi. halucinatii in care el si Maitreyi se regasesc si sunt fericiti: “Asistam ziua intreaga la desfasurarea aceluiasi vis fantastic. Dupa ce Jenia pleaca.

Cei doi. reprezinta doua continente si doua mentalitati. de catre naratorul personaj: “Mi se parea urata – cu ochii ei prea mari si prea negri. care sa imbine diferentele culturale cu sentimentul sincer. in zambetul timid” – pentru ca. Prin caracterizare indirecta. de la aparitie. Allan este protagonistul romanului. scrie poezii si eseuri si tine conferinte despre frumos. rol de narator si de personaj. concretizata in faptul ca are informatii culturale impresionante. personajul eponim al romanului. Parintii ei ii ofera o educatie superioara. aromitoare ca insesi parfumurile orientale. Portretul fizic al Maitreyiei este prezentat in primele pagini ale romanului. insusiri pe care le pierdusem de mult. Prima impresie (raportata la codul frumusetii europene) se va modifica pe parcurs – “in casa inginerului Sen mi s-a parut atunci mult mai frumoasa. care apartine unei caste bogate. al rememorarii lor cu ocazia scrierii romanului. plasandu-i in sferele suferintei si disperarii. de etnie. pe parcursul incercarii de a-si afirma dreptul la dragoste. si al doilea. mai tarziu. de un brun nemaiintalnit pana atunci. Luciditatea analitica a eroului-narator se manifesta si in compararea argumentata a celor doua tipuri de mentalitati. singurii. s-ar fi spus de lut si de ceara”. Maitreyi. Occidental rational si lucid. de “o densa substanta omeneasca”. mentalitatile si intentiile oamenilor devin uneori grele obstacole in calea implinirii unei iubiri absolute. ca mijloc de constructie a personajului modern. al indianului. indeplinind ca instanta a comunicarii intratextuale. al mentalitatilor si al traditiilor. “Romanul romanesc interbelic”). distrugere. ilustreaza tipul orientalului. lucru afirmat ulterior: “ma minunai descoperind pe fata mea o hotarare virila si putere de a actiona. traind cu o intensitate si un farmec de substanta tare. Allan si Maitreyi reusisera sa se ridice deasupra a tot ceea ce era convenienta si meschinarie in plan social. Mi se pare ca regulile schimbarii fetei nu au nimic de-a face cu adevaratele experiente sufletesti. de analiza si de interpretarea lucida a trairilor. Din punct de vedere al statutului social. Fiecare etapa este descrisa minutios. reprezentate de el si de Maitreyi. i-au pedepsit. Este un tip de femeie. mai ales. cu sanii puternici. Caracterizarea personajelor Dincolo de problema autenticitatii si a psihologismului. pot trada un om)”. de matase. se defineste statutul ei psihologic. cu buzele carnoase si rasfrante. Poate numai ochii. de fecioara bengaleza (…) i-am vazut deodata bratul intreg gol si m-a izbit culoarea pielii: mata. Crohmalniceanu. bengaleze. de culturi si chiar a celor doua tipuri umane. respectiv occidentalul si indianul. traita pasional si retraita in imaginatie.Povestea de dragoste sfarsita trist demonstreaza ca dogmele. Oamenii nu i-au putut intelege si. ca reactii ale fiintei la situatia creata. (Ov. astfel. Allan traverseaza experienta iubirii gradual. bruna. Raportarea acestor trairi la dubla perspectiva temporala presupune si constructia a doua planuri narative: unul al sentimentelor. Protagonsitul este constient de urmele lasate in personalitatea sa de trairea intensa a iubirii. englezul Allan si bengaleza Maitreyi. printr-o tehnica a detaliului gradat. S. apogeu la disolutie. vesnic in umbra tragediei. dar si un simbol: “Maitreyi este o femeie si un mit. Privind actiunea in plan realist. izolandu-i. . in mod direct. multe pagini fiind ocupate de introspectie. ne aflam intr-o situatie care ilustreaza incercarea de numire a doua lumi total diferite. “Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale”) Portretul eroului se contureaza aproape exclusiv sub latura morala. moral. (De atunci nu mai cred in expresia oamenilor. evolutie. al evenimentelor si al impresiilor de atunci. in sari de culoarea ceaiului palid (…) O priveam cu oarecare curiozitate. libera de constrangeri familiale. eroina este o adolescenta de 16 ani. al retrairii. ceea ce invita la lectura este iubirea neconventionala si devastatoare. nu le-au putut ierta faptul ca traiau plenar o iubire peste fire si.” (Pompiliu Constantinescu. care impun reguli ce ingradesc afirmarea libera a iubirii. intr-o paradigma complexa. sa constate “miracolul femeii indiene”. Este mai ales un simbol al sacrificiului in iubire. se confeseaza in legatura cu experienta sa erotica. un alter ego al autorului. dar si in contextul mai larg al conceptiilor diferite. caci nu izbuteam sa inteleg ce taina ascunde faptura aceasta in miscarile ei moi. de casta. prin autocaracterizare.

sa continue drumul initiatic al iubirii (veritabila cale de cunoastere a adevarului absolut). ea intelege treptat ca strainul intrat pe neasteptate in viata ei va avea un rol esential in desavarsirea sa spirituala. Maitreyi este o sacrificata pe altarul iubirii – infruntand prejudecatile familiei si ale castei din care face parte.Senzuala. avandu-l drept guru pe insusi Rabi Thakkur (Tagore).”. sovaitoare la inceput. plina de contradictii. culminand cu logodna de la Lacuri. Misterul care o inconjoara isi afla raspunsul in traditia lumii in care traieste. folosind tehnici ale prozei moderne. se dezvolta si evouleaza vertiginos.” Punand in valoare interioritatea individului. Timida. “una din acele carti cu destin de miracol in cariera unui scriitor si chiar a unei generatii”. pentru ca iubirea nu exista pentru femeia Indiei in afara religiozitatii. impreuna. cele doua axe ale existentei. ca sustine conferinte pe teme filozofice. ca citeste foarte mult. Pentru a avea o certitudine. prin romanul “Maitreyi”. ea provoaca destinul prin jocul cu volumele din biblioteca – mainile lor se opresc pe “Tales of the unexpected”. Mircea Eliade realizeaza. pentru care va comite gestul final: daruindu-se vanzatorului de fructe. Allan. Conform traditiei pe care o slujeste. daca in aceasta realitate nu pot fi impreuna. Ea este convinsa ca. de analiza psihologica. Eu te astept. Maitreyi isi asteapta trimisul din cer. subiective. tulburatoare. Concluzie Petru Comarnescu afirma ca “pentru mine. (…) Ai sa ma recunosti atunci? Ai sa ma astepti? Asteapta-ma. romanul “Maitreyi” (pe langa multe alte insusiri) m-a captivat prin aceea ca in el autorul dezbate nu problema unui caz oarecare – asa cum se intampla in romanele obisnuite – ci fazele esentiale ale unui sentiment mare si complex: dragostea. dar anticipand si finalul. desavarsirea lor spirituala se va realiza dincolo de moarte: “Adio. (Pompiliu Constantinescu) . Altul nu se va mai atinge de mine…. unde asistam la o casatorie simbolica in fata Cerului si a Pamantului. importanta experientei personale pentru cunoasterea de sine si pentru cunoasterea celuilalt. In fiecare zi afla lucruri noi despre ea: ca scrie versuri. ea este credincioasa doar iubirii sale. pentru a-l regasi pe Allan si. intarindu-i banuielile. Maitreyi il fascineaza si-l bulverseaza pe lucidul Allan. inceputa cu gesturile de tandrete ale atingerii picioarelor. ea spera sa fie izgonita. culta. Prin statutul ei. Allan… (…) In viata viitoare ne vom intalni iar. Iubirea. inteligenta.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful