“Maitreyi” de Mircea Eliade

Experienta sta la baza cunoasterii. Ea reprezinta “aventuri” personale ale fiintei in viata sociala, psihologica, pe baza carora se produc acumulari de informatii, sedimentari, transformari, avand drept finalitate cunoasterea in planul general-uman. Romanul experientei este subsumat, de catre criticul literar Nicolae Manolescu, ionicului, dar si, partial, corinticului, avand urmatoarele trasaturi: “autorul a fost detronat si a cedat personajelor prerogativele puterii, locul i l-a luat naratorul”; “romanele acestea par a fi scrise pe masura ce se desafasoara actiunea; sunt o spovedanie, nu o creatie senina”; “naratorul este, de data aceasta, fie un personaj in carne si oase, cu biografie si psihologie proprie, cu un punct de vedere clar definit asupra lucrurilor (persoana intai ca narator); fie o voce neutra, asemanatoare cu aceea impersonala, dar care isi insuseste pana la identificare punctul de vedere al cate unui personaj (persoana a treia ca protagonist)”. (Nicolae Manolescu, “Arca lui Noe”) Alte trasaturi ale romanului experientei sunt: folosirea tehnicii jurnalului si a inserarii, in opera de fictiune, a unor documente, scrisori, acte (A. Gide, Marcel Proust); impletirea experientei sociale si personale cu mitul si revelatiile mistice; utilizarea unui limbaj alchimic, prin care se incifreaza realitatea; personajul este problematizat, traieste experiente existentiale definitorii. Mircea Eliade apare in literatura dintre cele doua razboaie mondiale ca unul dintre reprezentantii de seama ai “noii generatii” care s-a impus dupa 1930. Venind printre primii cu o problematica de tip existentialist, autorul impune, inca de la inceput, o noua viziune romanului romanesc. Scriitorul pledeaza pentru o literatura a autenticitatii generate de experienta traita, scrisa intr-un stil direct, neinflorit, apropiindu-se, astfel, de teoriile estetice ale lui Camil Petrescu. Proza tanarului Eliade a fost clasificata la literatura “autenticitatii” si a “experientei” (Ov. S. Crohmalniceanu). Fata de alti autori din aceeasi categorie, Mircea Eliade se remarca prin rezervele, vehement exprimate, fata de romanul social si psihologic, in care niciodata “drama existentei nu se coboara pana la radacinile fiintei”. Optiunea prozatorului merge catre romanul metafizic, identificat de unii critici cu romanul “conditiei umane” (Liviu Petrescu, Nicolae Manolescu). Pentru Mircea Eliade, experienta este conditia de exprimare a autenticitatii in arta: “Eu iubesc si sustin o anumita autenticitate si cred ca literatura personala are mai multe sanse sa surprinda sufletul unei epoci”. Romanul “Maitreyi”, aparut in 1933, face parte din modernismul interbelic si este expresia fascinatiei pe care India a exercitat-o asupra lui Eliade inca din adolescenta. Tema romanului este iubirea initiatica, imposibila, forma de cunoastere spiritualizata, dezvoltata in cadrul pitoresc oferit de India. Doi tineri, un european si o indianca, traiesc o tulburatoare experienta de dragoste, care nu se implineste din cauze diverse (mentalitate, religie, istorie etc), dar care le marcheaza existenta prin modul in care cele doua fiinte se implinesc, sufera si-si asuma sentimentul. Titlul este reprezentat de numele personajului principal al romanului, personaj eponim, avand drept prototip pe Maitreyi Devi, fiica profesorului de sanscrita al lui Mircea Eliade, Dasgupta. Titlul atrage atentia cititorului, prin elementul onomastic, asupra personalitatii exotice a eroinei. Compozitia romanului articuleaza epic elementele autobiografice din genul diaristic (jurnal intim), cu notatiile analitice ale diaristului, cu fictiunea romanului de dragoste si cu texte epistolare. Romanul are XV capitole, incipit confesiv si final deschis. Relatia spatiu-timp este nuantata, deoarece actiunea din roman se desfasoara anterior trairii evenimentelor si consemnarii lor in jurnal, “timpul marturisirii” urmeaza “timpului trairii” (Eugen Simion, “Timpul trairii, timpul marturisirii, jurnal parizian”). Naratorul-actor precizeaza ca timp al diegezei anul 1929 si precizeaza ca pe Maitreyi o intalnise cu zece luni mai inainte. Perspectiva narativa este subiectiva, conforma cu programul estetic al autenticitatii propus de Mircea Eliade, naratorul este si personaj, iar discursul epic este construit la persoana I. Apropiindu-se de romanul gidean, opera lui Mircea Eliade propune experiente-limita si un personaj capabil sa treaca dincolo de normele morale comune, de prejudecati.

pentru care isi dorea din tot sufletul sa fie batrana spre a fi mai aproape de el. in glasul ei atat de schimbat in fiecare clipa. Maitreyi se releva lui Allan asemenea unei curiozitati. Este usor de observat ca Allan traverseaza cateva experiente relevante pentru existenta sa. Autoanalizandu-se. in fiecare moment. Maitreyi scrie poezii. Eroul cauta insa sa se mentina intr-o zona a luciditatii. in jungla. apoi s-a devotat spiritual lui Tagore. Inginerul Narendra Sen are un statut bine definit in cadrul familiei. eroul descopera ca Maitreyi are o gandire profunda. constata ca: “Patima creste. in urma discutiilor de lunga durata. ca apoi sa-i declare ca ea nu-l iubeste decat ca pe “un scump prieten”. ii propune sa locuiasca in casa lui spre a evita alte evenimente de acest gen. pentru ca. Prin Maitreyi. sexualitate. un mod original de a fi. Eroina participa cu toata intensitatea la acest act de erotism curat. de matase. eroul patrunde in mod gradat in lumea plina de inedit a Indiei si tot datorita ei va cunoaste sfera erotismului pur. delicios amestec de idila. mai ales. Punctul nodal este atins in momentul in care eroul isi declara iubirea. Observa cu minutiozitate si detasare obiceiurile casei si isi concentreaza din ce in ce mai mult atentia asupra Maitreyiei. un tanar european care vine in India dornic de a cunoaste cat mai multe lucruri despre aceasta tara plina de mit si inefabil. noaptea. precum si sotia. intr-un cadru mirific. Face acest lucru pentru ca banuia “o cursa matrimoniala”. prietenie. padurii. Evenimentul produce adanci mutatii in insasi existenta sa. pamantului”. Allan se afla intr-o alta situatie initiatica. mai ales. Insa atitudinea eroului se schimba treptat si. intrun parc.Firul acestei carti de dragoste se concentreaza in jurul lui Allan. legamant de o incantatoare frumusete. de fapt. o preocupa filozofia. Prima aparitie a Maitreyei insemna declansarea procesului initiatic al eroului in planul decoperirii adevaratei iubiri. Treapta urmatoare a descoperirii sufletului acestei fete este marcata de lungile lor conversatii. Maitreyi devine un univers. in zambetul timid. O aparitie stranie este Chabu. ca eu voi fi a lui Allan si a nimanui altuia. sustine chiar o conferinta pe teme filozofice. uneori dure. care. Cei doi se logodesc in taina. coercitive.” Aceasta atractie are si urmarile ei: Allan incepe sa invete bengaleza si. un adevarat poem al iubirii: “. Allan si Maitreyi sunt. o dorinta nemarginita de a avea o iubire care sa fie mai presus de orice. el vede in aceasta tanara de 16 ani o stranie intruchipare a lumii fermecate indiene: ”O priveam cu oarecare curiozitate. Eroina reactioneaza in mod naiv: isi acopera ochii. un glas care parca ar fi descoperit atunci anumite secrete. sotia inginerului. deoarece Narendra Sen. Mutarea in casa inginerului poate fi considerata prima treapta a initierii lui Allan. in ciuda mentalitatilor si diferentelor de rasa si religie. superiorul sau. insa. eroul constata ca prezenta Maitreyiei il tulbura intr-un mod ciudat. familie tipic indiana.” Instalat in casa inginerului. Familia inginerului Sen. eroul se imbolnaveste de malarie. Acesata boala constituie punctul nodal al sederii sale in India. pamantule. sora mai mica a Maitreyiei. caci nu izbuteam sa inteleg ce taina ascunde faptura aceasta in miscarile ei moi. Cele doua fiice. Srimati Devi Indira. Maitreyi da solemnitate acestui act. el isi da seama ca sentimentele pentru aceasta fiinta “sunt altceva” si traieste o iubire fara precedent. adresandu-se “cerului cu stele. stapanul casei” si executa cu devotiune poruncile acestuia. ideea lui Mircea Eliade ca indragostitii refac unitatea primordiala. Femeia si Barbatul care ating perfectiunea in iubire. relatandu-i ca prima sa dragoste a fost un pom. dar si lumea femeii indiene tributare unor norme si mentalitati stranii. se detaseaza aproape total de grupul sau de prieteni si prietene. Confuzia prietenieiubire nu este altceva decat faza premergatoare patimei ce va izbucni in sufletul pur si dornic de iubire al fetei. Voi creste din el . are diverse ocupatii intelectuale. La inceput. iar el vrea sa descopere “ce era sigilat si fascinant in viata ei. respecta cu sfintenie traditia indiana care da puteri aproape depline sotului de a fi “domnul. mai mult decat atat. o remarcabila sensibilitate si. Fiecare zi ii ofera eroului o noua posibilitate de a descifra taina vietii din India sau de a veni in contact cu obiceiuri pline de insolit. Cu o deosebita uimire. gurul sau. Maitreyi i se confeseaza. Srimati Devi Indira. il inconjoara pe Allan cu multa caldura si afectiune. la Lacuri. Maitreyi si Chabu. Iubirea celor doi exprima. in acel moment. pentru el. Muncind la Tambuk si apoi la Assam. Allan devine din ce in ce mai atent la tot ce se petrece in jurul sau. motiv pentru care declara ca este un celibatar convins. numit “sapte frunze”. preliminar de panica si. il asculta si il respecta. devotie”. Zilele petrecute in casa inginerului Sen incep sa devina tot mai pline.Ma leg pe tine. Eroul devine un fin observator al modului de viata indian. avand toate pozitia unei supuneri oarbe. avand ca martori stelele. rostind un juramant. trebuie sa dispuna de o zestre mai mare pentru a se integra in plan social. acela de stapan deosebit de autoritar. avand un ten mai inchis la culoare.

refuzand lucid ideea iubirii absolute. de confirmare si de acceptare a realitatii interioare si exterioare. Daca as fi citit scrisorile aduse de Khokha… Poate planuise ea ceva. in loc sa o stie alaturi de cel care ar fi facut-o fericita. de suflet si carne. de cealalta lume”. Pentru Maitreyi. Sunt foarte turbure. Allan descopera cu stupefactie ca a fost “adus” in casa spre a fi “adoptat”. Si vreau totusi sa scriu aici tot. tocmai ceea ce era viu si imediat. asa ii voi astepta eu venirea. intr-un bungalow. asa cum a aflat ca a facut Maitreyi: “Pe mine ma chinuia tocmai amintirea ei carnala. cu o dragoste eterna si cereasca. inferioare. Nu voiam sa ma consolez. si pe aceasta Maitreyi. Fara ea. iar o posibila casatorie cu Maitreyi este de neconceput. Pentru ca aceasta dragoste era peste inchipuirea oamenilor. dezgustat. Eroul este alungat in mod brutal din casa si izolat de Maitreyi. si cum iti sunt tie rozele. daruindu-se unui vanzator de fructe. de iubire: “Stiam ca si Maitreyi se gandeste tot atat de adanc la mine. a contopirii mitice. atingerea absolutului. Cei doi ar fi realizat aspiratia dintotdeauna a omului. sa-si eternizeze sentimentele si tocmai de aceea le incredinteaza sau le apropie de tot ceea ce i se pare ei ca apartine infinitului. Eroina doreste. ea nu putea sa sfarseasca decat tragic. al XV-lea. Si nu pot face nimic. iar participarea lor era in egala masura. Africa de Sud.” Intregul comportament al eroinei conduce spre sacru.. o evreica din Cape-Town. a fost mult peste intensitatea obisnuita. nauc”. ne lega in ciuda despartirii si a mortii”. acum. Inginerul Sen nu-si schimba hotararea nici dupa ce moare Chabu. de dragoste magica si cutremuratoare. niciun gand patimas. care ne izola pe noi doi. inlocuit fiind de o idee. din octombrie pana in februarie. oricum.” Eroul incearca sa scape de amintirea grea a fostei iubiri prin experimentarea alteia. … Si daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele? De ce sa cred? De unde stiu? As vrea sa privesc ochii Maitreyiei. pentru ca Jenia nu este la fel de feminina ca Maitreyi si nu-i trezeste patima de altadata: “Priveam iarasi pe Jenia si nu simteam fata de ea nicio turburare. De cealalata parte. Finalul romanului este unul deschis: “Sunt ceasuri de cand ma gandesc. in dragostea ei. halucinatii in care el si Maitreyi se regasesc si sunt fericiti: “Asistam ziua intreaga la desfasurarea aceluiasi vis fantastic. Afla ca Maitreyi s-a compromis definitiv. Dupa ce Jenia pleaca. Intervine un aspect minor.ca iarba din tine. ramane insensibil in fata suferintei Maitreyiei. Eforturile sale sunt zadarnice. spre a se conforma modului de viata impus de familia Sen. desi isi urmeaza cursul monoton: serviciu. brusc. nicio libertate mentala…”. Se retrage in Himalaya. si Allan face gesturi de totala daruire. In ultimul capitol. bolnav fiind. semn al unei existente care si-a pierdut coerenta. pe ea o intalneam in filmul meu de toate zilele. Acest om. Allan se elibereaza. discursul epic capata aspectul unor flashuri. foarte turbure. gazda.” . Ciudat ramane acest inginer Sen. Allan are trairi metafizice. iar alte elemente ale naturii devin martorii iubirii sale care trebuie sa treaca peste timp si peste spatiu. Si cum astepti tu ploaia. si comuniunea aceasta in inchipuire ne lega parca pe deasupra evenimentelor. pentru mult timp. femei. la viata noastra impreuna. tot. nu pereche ingereasca. pe mine si pe Maitreyi. cearta cu Harold etc. iubindu-si totusi fiicele. si neinlocuibil in faptura ei. dupa multe demersuri analitice. reprezentat de evolutia propriului eu ca urmare a parcurgerii etapelor unei experiente unice. infantila a lui Chabu. barbatul a ramas. de care. care va dezvalui tatalui iubirea dintre cei doi tineri.. iese luminat din “incercarea labirintului”.” Are o noua experienta erotica alaturi de Jenia Isaac. il vrea pe Allan fiu adoptiv. “singur. vietuire pe pamant. In singuratatea muntelui (capitolul al XIV-lea). care a venit in India cu scopul marturisit: “Vreau sa gasesc absolutul!. in mod paradoxal. Nu voiam cu niciun pret sa dispar. nerealizata in plan social conform capacitatilor sale intelectuale. invidia sau gelozia gratuita. este capabil sa-si schimbe conditia si religia. Pentru a se casatori cu Maitreyi. de un mit. o doream. natura cu toate elementele sale are suflet. insa. Furia inginerului Sen dezlantuie furtuna care se va abate in mod egal asupra lui Allan si a Maitreyiei. de intelegere. Aici are vise. Drama celor doi se pare ca deriva din faptul ca iubirea lor a depasit orice norma. Sa telegrafiez lui Sen? Sa scriu Maitreyiei? Simt ca a facut asta pentru mine. incearca sa se vindece prin real. in momentele de inalta traire afectiva. asa va fi trupul lui mie. dupa ce cu buna stiinta l-a adus in casa sa si se putea astepta ca intre cei doi tineri sa se infiripe o idila erotica. care. spirituale. preferand sa o vada disperata. dragostea mea cerea implinire. pomii devin prieteni sau iubiti. dar nu-l accepta ca ginere. sufletul inginerului este inflexibil.

lucru afirmat ulterior: “ma minunai descoperind pe fata mea o hotarare virila si putere de a actiona. reprezinta doua continente si doua mentalitati. in zambetul timid” – pentru ca. concretizata in faptul ca are informatii culturale impresionante. mai tarziu. englezul Allan si bengaleza Maitreyi. mentalitatile si intentiile oamenilor devin uneori grele obstacole in calea implinirii unei iubiri absolute. Protagonsitul este constient de urmele lasate in personalitatea sa de trairea intensa a iubirii. Maitreyi. distrugere. in sari de culoarea ceaiului palid (…) O priveam cu oarecare curiozitate. care apartine unei caste bogate. Occidental rational si lucid. se confeseaza in legatura cu experienta sa erotica. si al doilea. astfel. bruna. traita pasional si retraita in imaginatie. Este mai ales un simbol al sacrificiului in iubire. bengaleze. apogeu la disolutie. personajul eponim al romanului. Allan este protagonistul romanului. al mentalitatilor si al traditiilor. reprezentate de el si de Maitreyi. dar si in contextul mai larg al conceptiilor diferite. Mi se pare ca regulile schimbarii fetei nu au nimic de-a face cu adevaratele experiente sufletesti. Oamenii nu i-au putut intelege si. Prima impresie (raportata la codul frumusetii europene) se va modifica pe parcurs – “in casa inginerului Sen mi s-a parut atunci mult mai frumoasa. de matase. (De atunci nu mai cred in expresia oamenilor. de un brun nemaiintalnit pana atunci. Fiecare etapa este descrisa minutios. prin autocaracterizare. i-au pedepsit. cu buzele carnoase si rasfrante. Parintii ei ii ofera o educatie superioara. ca reactii ale fiintei la situatia creata. de culturi si chiar a celor doua tipuri umane. in mod direct. Portretul fizic al Maitreyiei este prezentat in primele pagini ale romanului. al evenimentelor si al impresiilor de atunci. cu sanii puternici. singurii. Prin caracterizare indirecta. indeplinind ca instanta a comunicarii intratextuale. de la aparitie. Privind actiunea in plan realist. al retrairii. moral. ilustreaza tipul orientalului. dar si un simbol: “Maitreyi este o femeie si un mit. caci nu izbuteam sa inteleg ce taina ascunde faptura aceasta in miscarile ei moi. pe parcursul incercarii de a-si afirma dreptul la dragoste. nu le-au putut ierta faptul ca traiau plenar o iubire peste fire si. ne aflam intr-o situatie care ilustreaza incercarea de numire a doua lumi total diferite. care sa imbine diferentele culturale cu sentimentul sincer. al rememorarii lor cu ocazia scrierii romanului. Allan traverseaza experienta iubirii gradual. de “o densa substanta omeneasca”. intr-o paradigma complexa. mai ales. de etnie. “Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale”) Portretul eroului se contureaza aproape exclusiv sub latura morala. ca mijloc de constructie a personajului modern. pot trada un om)”. Caracterizarea personajelor Dincolo de problema autenticitatii si a psihologismului. Crohmalniceanu. Allan si Maitreyi reusisera sa se ridice deasupra a tot ceea ce era convenienta si meschinarie in plan social. (Ov. ceea ce invita la lectura este iubirea neconventionala si devastatoare. sa constate “miracolul femeii indiene”. de catre naratorul personaj: “Mi se parea urata – cu ochii ei prea mari si prea negri. Luciditatea analitica a eroului-narator se manifesta si in compararea argumentata a celor doua tipuri de mentalitati. un alter ego al autorului. Raportarea acestor trairi la dubla perspectiva temporala presupune si constructia a doua planuri narative: unul al sentimentelor. Poate numai ochii. plasandu-i in sferele suferintei si disperarii. S. de analiza si de interpretarea lucida a trairilor. scrie poezii si eseuri si tine conferinte despre frumos. evolutie. vesnic in umbra tragediei. de casta. s-ar fi spus de lut si de ceara”. al indianului. “Romanul romanesc interbelic”). izolandu-i. Este un tip de femeie. rol de narator si de personaj. multe pagini fiind ocupate de introspectie. Din punct de vedere al statutului social. eroina este o adolescenta de 16 ani. care impun reguli ce ingradesc afirmarea libera a iubirii. se defineste statutul ei psihologic. libera de constrangeri familiale. respectiv occidentalul si indianul. printr-o tehnica a detaliului gradat. traind cu o intensitate si un farmec de substanta tare.Povestea de dragoste sfarsita trist demonstreaza ca dogmele. de fecioara bengaleza (…) i-am vazut deodata bratul intreg gol si m-a izbit culoarea pielii: mata. aromitoare ca insesi parfumurile orientale. . Cei doi. insusiri pe care le pierdusem de mult.” (Pompiliu Constantinescu.

ea provoaca destinul prin jocul cu volumele din biblioteca – mainile lor se opresc pe “Tales of the unexpected”. sovaitoare la inceput. pentru a-l regasi pe Allan si. se dezvolta si evouleaza vertiginos. desavarsirea lor spirituala se va realiza dincolo de moarte: “Adio. ea este credincioasa doar iubirii sale. (…) Ai sa ma recunosti atunci? Ai sa ma astepti? Asteapta-ma. Timida. ca sustine conferinte pe teme filozofice. In fiecare zi afla lucruri noi despre ea: ca scrie versuri. sa continue drumul initiatic al iubirii (veritabila cale de cunoastere a adevarului absolut). ca citeste foarte mult.Senzuala. Pentru a avea o certitudine. importanta experientei personale pentru cunoasterea de sine si pentru cunoasterea celuilalt. Concluzie Petru Comarnescu afirma ca “pentru mine. Mircea Eliade realizeaza. culta. Prin statutul ei. prin romanul “Maitreyi”. avandu-l drept guru pe insusi Rabi Thakkur (Tagore). Maitreyi este o sacrificata pe altarul iubirii – infruntand prejudecatile familiei si ale castei din care face parte. romanul “Maitreyi” (pe langa multe alte insusiri) m-a captivat prin aceea ca in el autorul dezbate nu problema unui caz oarecare – asa cum se intampla in romanele obisnuite – ci fazele esentiale ale unui sentiment mare si complex: dragostea. (Pompiliu Constantinescu) . pentru care va comite gestul final: daruindu-se vanzatorului de fructe. folosind tehnici ale prozei moderne. ea intelege treptat ca strainul intrat pe neasteptate in viata ei va avea un rol esential in desavarsirea sa spirituala. Allan. Conform traditiei pe care o slujeste. pentru ca iubirea nu exista pentru femeia Indiei in afara religiozitatii. culminand cu logodna de la Lacuri. cele doua axe ale existentei. impreuna. Eu te astept. Maitreyi il fascineaza si-l bulverseaza pe lucidul Allan. Allan… (…) In viata viitoare ne vom intalni iar. ea spera sa fie izgonita. Misterul care o inconjoara isi afla raspunsul in traditia lumii in care traieste. Maitreyi isi asteapta trimisul din cer. tulburatoare. unde asistam la o casatorie simbolica in fata Cerului si a Pamantului. dar anticipand si finalul.” Punand in valoare interioritatea individului. subiective. inceputa cu gesturile de tandrete ale atingerii picioarelor. daca in aceasta realitate nu pot fi impreuna. inteligenta. Altul nu se va mai atinge de mine…. de analiza psihologica.”. Ea este convinsa ca. Iubirea. “una din acele carti cu destin de miracol in cariera unui scriitor si chiar a unei generatii”. plina de contradictii. intarindu-i banuielile.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful