.

PARALELA INTRE AUDITUL INTERN SI AUDITUL EXTERN

Functia de audit intern s-a nascut prin desprinderea unor activitati din
auditul extern si de aici si unele confuzii care se manifesta. In realitate cele
doua functii sunt net diferentiate, dar in acelasi timp, intre acestea, se
identifica si relatii de complementaritate.

Intr-un tabel sinoptic prezentam principalele diferente intre functia de

audit intern si cea de audit extern dupa cum urmeaza:

Nr. DOMENII AUDITUL INTERN AUDITUL EXTERN

DE
Crt. REFERINTA
1. Statutul Face parte din functiile Ofera servicii si este independent din
intreprinderii punct de vedere juridic. In sectorul
privat, auditorii externi sunt numiti de
actionari, care le stabilesc si perioada
de timp pe care sa o auditeze, si tot
acestora le raporteaza. In sectorul
public, prin analogie, se solicita o
certificare in numele contribuabilului.
2. Beneficiarii Managerii de la toate Toti cei care doresc o certificare a
auditului nivelele conturilor: banci, autoritati, actionari,
clienti, furnizori s.a.
3. Obiectivele Evaluarea sistemului de Certificarea exactitatii conturilor si a
auditului control intern si situatiilor financiare, neschimbate din
asigurarea 1930, care consta in regularitatea,
managementului ca acesta sinceritatea si imaginea fidela a
functioneaza declaratiilor financiare finale. Cu
aceasta ocazie, auditul extern
evalueaza si el sistemul de control
intern, dar numai pe 626b18g ntru
elemente de natura financiar-contabila
4. Domeniul de Domeniul este mult mai Inglobeaza tot ceea ce participa la
aplicare al vast, deoarece include nu determinare rezultatelor, la elaborarea
auditului numai toate functiile situatiilor financiare finale si numai la
intreprinderii dar si acestea, dar din toate functiile
dimensiunile lor. intreprinderii

Domeniul auditului intern

Nr. DOMENII AUDITUL INTERN AUDITUL EXTERN
DE
Crt. REFERINTA

depaseste domeniul
cifrelor

Ex: auditarea activitatii

cabinetului medical
5. Periodicitatea Activitate efectuata Isi desfasoara misiunile in general in
auditului permanent in cadrul mod intermitent si in momente propice
entitatii prin actiuni certificarii conturilor, respectiv dupa
planificate, in functie de sfarsitul semestrului sau anului, in
analiza riscurilor restul perioadelor nefiind prezenti in
entitate
6. Legatura cu Schimba mereu Are mereu aceiasi interlocutori din
factorii din interlocutorii in functie de intreprindere, din acest punct de
intreprindere misiunea planificata si din vedere auditul extern este permanent
acest punct de vedere pentru cei auditati
auditul intern este
periodic pentru cei
auditati
7. Independenta Este independent in Are independenta specifica titularului
exercitarea functiei sale in unei profesii libere, reglementata
sensul unei independente juridic si statutar
a mintii fata de subiectele
pe care le auditeaza Este independenta fata de clientul sau

In acelasi timp este

dependent prin faptul ca:

-apartine organizatiei;

-depinde de standardele
profesionale pe care
trebuie sa le respecte
8. Metoda Este o abordare in functie Are o metodologie precisa,
de riscuri si are deviza: standardizata si se bazeaza pe
”oricare ar fi sectorul, inventare, analize, comparatii, rapoarte
domeniul de activitate, s.a.
Nr. DOMENII AUDITUL INTERN AUDITUL EXTERN
DE
Crt. REFERINTA
se va audita cu aceleasi
tehnici si instrumente”. In
acest sens, exista o
metodologie specifica si
originala
9. Prevenirea Se intereseaza de toate Se intereseaza numai de fraudele care
fraudelor problemele organizatiei, pot afecta conturile
spre exemplu: evalueaza
confidentialitatea
dosarelor personale din
cadrul cabinetului
medical
10. Perspectiva Nu incearca sa asigure ca Nu efectueaza audit intern, deoarece
auditului situatiile financiare sunt nu are norme metodologice pentru
rezonabile, deoarece acesta
aceasta este sarcina
auditului extern

Datorita necesitatii intelegerii diferentelor dintre functia de audit

intern si cea de audit extern si avand in vedere si confuziile care mai
persista, prezentam si alte consideratii referitoare la obiectivele celor doua
functii:

a) Organizatia are mai multe functii, printre care si functia

financiar-contabila. In domeniul auditului intern intra si aceasta functie si
ea ar putea fi examinata din punct de vedere al regularitatii, eficacitatii si
managementului. Aceasta examinare a auditorilor interni nu se confunda
cu auditul financiar-contabil exercitat de auditul extern, deoarece acesta nu
urmareste aceleasi obiective si nu foloseste aceeasi metodologie, astfel:

√ auditul financiar-contabil realizeaza certificarea

regularitatii, sinceritatii si imaginii fidele a conturilor si a declaratiilor
financiare finale;
√ auditul intern efectuat asupra functiei financiar-
contabile a entitatii evalueaza sistemul de control intern al acesteia si
prezinta recomandari si concluzii pentru imbunatatirea functionalitatii
 acestuia.

Tabelul de mai jos, prezinta domeniul de aplicare al auditului intern

si auditului extern, demonstrand in acelasi timp si complementaritatea
celor doua activitati.

DOMENIUL DE APLICARE

INTREPRINDEREA AUDIT INTERN AUDIT

X Audituri operationale EXTERN
Functii Regularitate/ Eficacitat Managemen Strategie Audituri
Conformitat e t Financiare
e si
Contabile
Productie
Achizitii
Contabilitate ********
Trezorerie
Administrare
Vanzari
Securitate
Informatica
Juridica
Resurse umane

b) Analizand rolul controlului intern fata de auditul extern si

cel intern, constatam ca si acesta este diferit, astfel controlul intern apare
ca un mijloc pentru auditul extern, in timp ce pentru auditul intern, apare
ca un obiectiv, astfel:

- auditorii externi in activitatea lor stabilesc

pragul de materialitate care le permite sa elimine erorile a caror importanta
nu pune in discutie rezultatul si aceasta este o abordare rationala prin care
se compara sumele in litigiu cu totalul bilantului sau cu totalul cifrei de
afaceri, abordare total inadecvata si straina principiilor auditului intern;

- auditorii interni cand apreciaza controlul

asupra afacerilor, pentru orice disfunctiune evidentiata, oricat de mica ar
fi, nu trebuie sa o compare cu bugetul global al entitatii, deoarece aceasta
poate fi dovada unor dereglari grave, deocamdata neconfirmate si care
trebuie remediate. Obiectivele auditorului intern nu se concentreaza asupra
unui moment precis al timpului real, el ia in consideratie si riscurile
posibile, tinand cont de caracterul sau preventiv.

Intre auditul intern si auditul extern exista o complementaritate de

care beneficiaza in mod deosebit practicienii si care este reglementata de
standardele profesionale ale celor doua categorii de auditori astfel:

 Auditul intern este un complement al auditului extern

deoarece acolo unde exista functia de audit intern, auditorul extern este in
mod natural inclinat sa aprecieze in mod diferit calitatea regularitatii,
sinceritatii si imaginii fidele a conturilor care ii sunt prezentate. In
practica, poate chiar sa foloseasca anumite lucrari ale auditului intern
pentru a-si formula opinia sau pentru a-si sustine demonstratia. Acest
aspect este prevazut de Standardul 2050.

 Auditul extern este un complement pentru auditul intern

avand in vedere ca acolo unde un profesionist si-a exercitat meseria, avem
un mai bun control si un element profesional de comparatie. Auditorul
intern poate ajunge sa profite de pe urma unor lucrari ale auditului extern
pentru a-si formula recomandarile si a-si sustine concluziile.

Din aceasta paralela rezulta cat de eficienta este in practica

colaborarea dintre acesti profesionisti, pentru ambele parti. Aceste
elemente de colaborare sunt sustinute de Standardele 2050 si 2440.
Mentionam, de asemenea, ca auditul intern si auditul extern au doua
lucruri de care trebuie sa tina seama in comun, si anume:

- interzicerea oricarui amestec in gestiune;

- utilizarea acelorasi instrumente si tehnici, chiar daca

metodologia de aplicare este diferita.

Spre exemplu: Auditul extern si auditul intern al functiei

contabile.

- Auditorul extern, in analiza functiei contabile, pentru a

aprecia regularitatea, sinceritatea si imaginea fidela a conturilor,
examineaza mai amanuntit:

- exhaustivitatea inregistrarilor;
 - veridicitatea cifrelor;

- evaluarea corecta a operatiunilor;

- perioada de inregistrare;

- corectarea situatiilor in functie de obligatiile

legale.

In vederea indeplinirii acestor obiective, auditorul extern apreciaza

sistemul de control intern din punct de vedere al regularitatii conturilor si a
rezultatelor.

- Auditorul intern, in studiul functiei contabile,

examineaza:

- respectarea regulilor de functionare stabilite de

intreprindere (repartizarea sarcinilor, proceduri de lucru, planificari s.a.),
cauzele si eventualele consecinte.

- ansamblul sistemului de control intern care

guverneaza functionarea contabilitatii permit responsabilului sa aiba un
mai bun control asupra activitatii. De aceea, el trebuie sa se preocupe atat
de pregatirea profesionala a contabililor, cat si de organizarea muncii.
Toate aceste informatii permit formarea unei pareri privind controlul avut
asupra operatiilor contabile si deci recomandarea unor solutii potrivite de
imbunatatire a acestuia. In acest fel, ne putem da seama cat de mult s-ar
insela un auditor intern care ar incerca sa faca o certificare in sensul ca si-
ar elimina de la bun inceput posibilitatea de a formula o judecata
exhaustiva.

In ultima perioada se manifesta tendinte de externalizare a functiei

de audit intern, mai ales la entitatile mici, care prin aceasta ar realiza si o
economie financiara insemnata.

Precizam faptul ca, calificativul „intern” al functiei de audit intern

reprezinta o trasatura esentiala a acestei activitati si externalizarea nu
trebuie sa conduca si la schimbarea continutului acestei activitati.

Exercitarea functiei in interesul entitatii presupune implicarea

acesteia in cultura entitatii si contributia esentiala pe care o are la
 consolidarea acesteia.

6.2. PARALELA INTRE AUDITUL INTERN SI

CONTROLUL INTERN

Conceptele de control intern si audit intern, desi diferite, au o serie de

elemente care le apropie si altele care le diferentiaza, ceea ce creeaza
suficiente confuzii chiar printre specialisti.

In continuare, intr-un tabel sinoptic, prezentam o paralela care sa

contribuie la clarificarea acestor concepte:

Nr. Controlul intern (este) Auditul intern (este)

crt.
1. Integrat organizatiei
2. Proces continuu
3. In structura fiecarei functii de
conducere, o componenta a fiecarei
activitati
4. Organizat la fiecare nivel al
managementului
5. Un ansamblu de instrumente, tehnici si
proceduri puse in practica
6. Obiectivul de baza al auditului intern
7. Obligat sa elaboreze politici si
proceduri pentru eliminarea riscurilor
8. Urmareste aplicarea procedurilor in
practica
9. Face constatari, stabileste raspunderi si
urmareste valorificarea costatarilor
10. Asemanator cu inspectia
11. Evalueaza mediul extern pentru ca
lumea se schimba continuu
12. Constatarile controlului sunt acceptate
prin lege, de cei controlati
Structura independenta
Misiune planificata
Functie a conducerii entitatii
Organizat la cel mai inalt nivel
Da asigurari asupra functionalitatii
controlului intern pe baza unor
standarde profesionale
Componenta cea mai inalta a
controlului intern
Obligat sa semnaleze eventualele
isfunctionalitati in evaluarea
controlului intern
Ajuta entitatea auditata sa-si atinga
obiectivele
Face constatari si emite recomandari
si concluzii
Total diferit de inspectie
Evalueaza mediul intern al entitatii
si adauga valoare muncii sale
Recomandarile auditorului, bazate
pe expertiza in domeniu, pot fi
considerate cadouri pentru controlul
Nr. Controlul intern (este) Auditul intern (este)

crt.
intern, desi nu sunt percepute astfel
intotdeauna
13. Constatarile controlului sunt obligatorii Recomandarile auditorului sunt
optionale
14. Raporteaza sefului ierarhic, nu Are linie proprie de raportare,
nivelului cel mai inalt al conducerii respectiv nivelului cel mai inalt al
conducerii
15. O activitate permanenta prin Este o activitate periodica,
necesitatea de evaluare a riscurilor planificata si aprobata anticipat
16. In sistemul de control intern In sistemul de control intern, dar si
in afara lui, fiind separat de blocul
operational de control intern
17. Priveste la intreaga organizatie Intreaga organizatie priveste la
auditul intern

Controlul intern nu se organizeaza ca un compartiment distinct in cadrul

entitatii, el regasindu-se in structura fiecarei functii a managementului, a
fiecarei activitati si este in responsabilitatea fiecarui angajat. Fiecare
raspunde de controlul sau intern. Managementului de linie, in afara
propriului control intern, ii mai revin si alte atributii de control pe care
poate sa le diminueze sau sa le dezvolte in functie de evolutia riscurilor in
entitatea pe care o conduc. Auditul intern, spre deosebire de controlul
intern, se organizeaza ca structura distincta in subordinea managerului
general al entitatii.

Sistemul de control intern din entitati cuprinde mai multe controale, asa
cum am mai precizat, si anume: autocontrolul, controlul mutual, controlul
ierarhic, controlul partenerial, controale de calitate si controlul financiar
preventiv, inventarierea patrimoniului, controlul contabil, controlul
financiar, inspectii s.a. Aceste controale pot fi grupate astfel:
- controale ex-ante: autocontrolul, controlul mutual,
controlul ierarhic si controlul financiar preventiv;
- controale ex-post: autocontrolul, controlul mutual,
controlul ierarhic, inventarierea patrimoniului, controlul casieriei, control
contabil, control financiar, controale de calitate, inspectia s.a.
Toate aceste controale enumerate nu se organizeaza in compartimente de
sine statatoare, ci se regasesc pe fluxul de operatii intre fazele unui lant
procedural, exercitat de fiecare post de lucru, la fiecare nivel de
responsabilitate sau prin delegare de competenta, atasate intrinsec
activitatilor curente.

Datorita acestei organizari, atunci cand auditorul intern stabileste

inexistenta procedurilor, inadaptabilitatea sau neactualizarea sistematica a
acestora, in functie de evolutia riscurilor, neimplementarea recomandarilor
s.a., acestea reprezinta probleme majore pentru management si pentru
auditorii interni.

Acest sistem este specific Romaniei, care a implementat auditul intern in

sectorul public incepand cu 1 ianuarie 2003.

Avand in vedere atat particularitatile sistemului anglo-saxon, cat si

specificul sistemului de control intern romanesc, consideram necesara
instituirea unei structuri de control intern in cadrul entitatilor publice in
subordinea managerului general care sa aiba ca principale atributii
urmatoarele:
- implicarea in crearea procedurilor acolo unde nu exista;
- supravegherea actualizarii sistematice a procedurilor
functie de schimbarile legislative si de evolutia riscurilor;
- coordonarea sistemului de control intern al entitatii si
realizarea evaluarii riscurilor;
- sprijinirea managementului pentru implementarea
recomandarilor auditorilor interni;
- asigurarea consultantei solicitate de management.

Structura de control intern, organizata numai la nivelul ordonatorilor

principali, trebuie dimensionata de analiza evaluarii riscurilor asociate
activitatilor si nu este potrivit sa depaseasca ½ din numarul auditorilor.

Controlorul sef, responsabil al structurii de control intern, nu va realiza

efectiv control si va avea o munca de consilier, supervizare si actualizare
permanente a sistemului de control intern al entitatii publice.

La nivel central se poate constitui o unitate de armonizare a controlului

intern sau poate exista o singura unitate de armonizare a auditului intern si
controlului intern cu departamente separate pentru cele doua activitati.
Organizarea in acest fel a sistemului de control intern din entitatile publice
va eficientiza activitatea de audit intern, prin asigurarea implementarii
recomandarilor auditorilor, responsabilizarea managerilor si executantilor
si realizarea mai rapida in practica a unei diferentieri clare intre activitatile
de audit intern si control intern si atingerea, astfel, a obiectivelor de
preaderare.

Desigur pentru a respecta buna practica in domeniu si in Romania in

perspectiva trebuie sa se infiinteze Comitete de audit pe langa structurile
de audit in subordinea managerului general, si care sa preia o parte din
problemele auditorilor interni care in prezent sunt inaintate U.C.A.A.P.I.

Standardele profesionale ale I.I.A. 2100-1 prevad ca o activitate majora in

responsabilitatea auditului intern – managementul riscului, in sensul ca
acestuia ii revine evaluarea calitatii procesului de gestionare a riscurilor.
In lipsa unui asemenea proces, auditorul intern poate ajuta la identificarea,
evaluarea si crearea unui sistem de management al riscurilor si de control,
care sa permita gestionarea acestora, fara a se implica in decizia de
implementare a sistemului. O solutie practica este si aceea prezentata mai
sus cu constituirea unui responsabil cu controlul intern la nivelul entitatii
care raporteaza direct managementului general.