NOTIUNI GENERALE PRIVIND IMPOZITELE INDIRECTE

 
Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din

veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia

statului in vederea acoperirii cheltuelilor publice.Plata acesora catre stat este o sarcina impusa
tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o 151y249b anumita sursa sau
poseda un anumit gen de avere pentru care,conform legii,datoreaza impozit.Dreptul de a
introduce impozite il are statul si el se exercita,de cele mai multe ori,prin intermediul puterii
legislative (Parlamentul), iar uneori si, in anumite conditii, prin organele de stat locale.

Impozitele sunt plati care se fac catre stat cu titlu definitiv si nerambursabil.In
schimbul acestora, platitorii impozitelor nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare
egala, apropiata, sau mai mica.

Sarcina achitarii impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice si/sau

juridice care realizeaza venit dintr-o 151y249b anumita sursa prevazuta de lege.Aceasta sursa
este, pentru muncitori si functionari-salariu, pentru agentii economici-profitul, pentru proprietarii
funciari-renta, pentru detinatorii de hartii de valoare(actiuni, obligatiuni, etc.) – venitul produs de
acestea (dividende, dobanzi s.a.), venitul obtinut de proprietari, uzufructuari si alti detinatori
legali din cedarea folosintei bunurilor mobile si immobile, venitul obtinut din drepturi de
proprietate intelectuala etc.

Rolul impozitelor de stat se manifest ape plan financiar, economic si social.

Modul concret de manifestare a acestui rol cunoaste unele diferentieri de la o etapa de dezvoltare
economico-sociala la alta.

Rolul cel mai important al impozitelor se manifest ape plan financiar deoarece
acestea constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru
acoperirea cheltuielilor publice.Astfel, in tarile dezvoltate, impozitele, taxele si contributiile
procura opt, noua zecimi din totalul resurselor financiare publice.In cadrul tarilor aflate in
dezvoltare, ponderea impozitelor si taxelor in totalul resurselor financiare publice inregistreaza
diferentieri importante, variind intre cinci si noua zecimi.

Caracteristica pentru evolutia impozitelor si taxelor este tendinta de crestere

continua a acestora ca marime, atat absoluta, cat si relative.
 Pe plan social, rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca, prin intermediul
lor, statul procedeaza la redistribuirea unei parti importante din produsul intern brut intre grupuri
sociale si indivizi, intre persoanele fizice si cele juridice.

Prin urmare, impozitele constituie unul din principalele instrumente de care

statul dispune pentru redistribuirea veniturilor si averii.

1.1           CARACTERIZARE GENERALA A IMPOZITELOR

INDIRECTE

 
In vederea procurarii resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice se
instituie, pe langa impozitele directe , si impozitele indirecte.

De regula, aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor fiscale ale statului este mai
mic decat cel al impozitelor directe.Ponderea impozitelor indirecte in totalul incasarilor fiscale
cunoaste unele diferentieri de la o tara la alta

In tarile dezvoltate, in perioada 2003-2004, nu s-au inregistrat schimbari spectaculoase in

ceea ce priveste aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor fiscale ale statului.Astfel,
usoare cresteri apar la tari, cum sunt:Belgia, Germania, Franta si Finlanda, iar la unele tari s-au
inregistrat usoare scaderi.Este de remarcat, de asemenea, ca dintre tarile mai dezvoltate, doar in
doua cazuri (Grecia si Portugalia), ponderea impozitelor indirecte, in totalul veniturilor fiscale,
depaseste 40 de procente.Probabil ca nu intamplator, deoarece in aceste doua tari, P.IB. pe
locuitor este sub nivelul inregistrat in celelalte tari din U.E.

Avand in vedere prcatica din diferite tari rezulta ca, in general, impozitele indirecte sunt
instituite de stat asupra vanzarilor de marfuri si a prestarilor de servicii.Cotele utilizate pentru
stabilirea acestor impozite nu sunt differentiate in functie de venitul, averea sau situatia personala
a celor care cumpara marfurile sau apeleaza la serviciile care fac obiectul impozitelor
indirecte.Drept urmare, impozitele indirecte lasa falsa impreie ca el ear afecta , in aceeasi
masura, veniturile tuturor consumatorilor de marfuri si servicii.In realitate, insa, ele ii afecteaza
in mod deosebit pe cei cu venituri mici, deoarece impozitele indirecte se percep, de regula la
vanzarea bunurilorde larg consum.De altfel, daca raportam impozitele indirecte la veniturile
realizate de diferite clase si paturi sociale, vom constata ca ponderea acestora in venituri este cu
atat mai mare, cu cat veniturile realizate sunt mai mici.In conditiile in care la impozitele pe venit,
contribuabilii cu venituri situate sub minimul neimpozabil sunt scutiti de impozit, iar la
impozitele indirecte nu se acorda nici un fel de scutire.

Impozitele indirecte sunt varsate la buget, de regula, de catre industriasi, comercianti,

etc. , dar sunt suportate de catre consumatori, deoarece se include in pretul de vanzare al
marfurilor.Drept urmare, impozitele indirecte nu afecteaza veniturile nominale, ci numai pe cele
reale, ceea ce inseamna ca ele micsoreaza puterea de cumparare.

Prin uramre, in cazul impozitelor indirecte nu este vorba de o constrangere

politica, asa cum se intampla la impozitele directe, ci de una de ordin economic.

In perioadele cand o economie inregistreaza un curs ascendent, impozitele indirecte pot

avea un randamet fiscal ridicat, in schimb, in perioadele de criza, cand productia si consumul
inregistreaza un recul, incasarile din impozitele indirecte urmeaza aceeasi evolutie, periclitand
realizarea echilibrului bugetar sau conducand la adancirea deficitului bugetar

Impozitele indirecte cunosc urmatoarele forme de manifestare: taxe de consumatie,

venituri din monopoluri fiscale, taxe vamale si diferite alte taxe.

1.2 ELEMENTELE IMPOZITELOR

Pentru ca prin impozite sa se poata realize obiectivele financiare, economice si sociale
urmarite de catre stat la introducerea lor, este necesar ca reglementarile fiscale sa fie cunoscute si
respectate atat de organele fiscale, cat si de contribuabili. Drept urmare, in legile prin care se
instituie impozite se precizeaza persoanele in sarcina carora cade plata impozitelor, materia
supusa impunerii, marimea relative a impozitului, termenele de plata, sanctiunile care se aplica
persoanelor fizice si/sau juridice care nu-si onoreaza obligatiile fiscale la termenele stabilite,
sustrag materia impozabila de la impunere si incalca alte dispozitii ale reglementarilor fiscale.

Printre elementele impozitului se numara: subiectul (platitorul), suportatorul, obiectul

impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota (cotele) impozitului, termenele de plata
s.a.

Subiectul impozitului este persoana fizica sau juridical obligate prin lege la plata acestuia.
Astfel, de exemplu, la impozitul pe salariu, subiect al impozitului este muncitorul sau
functionarul, la impozitul pe profit – agentul economic, la impozitul pe succesiuni – mostenitorul
(mostenitorii) etc. In reglementarile ficale, ca si in vorbire curenta, subiectul impozitului este
denumit contribuabil.

Uneori impozitul datorat de o persoana este varsat la buget de catre o alta persoana, de
exemplu: impozitul pe venitul din salarii, datorat statului de un muncitor sau functionar, este
retinut de catre persoana care ii plateste drepturile salariale si apoi este varsat la buget; la fel
procedeaza o banca, oeditura, o publicatie sau o alta persoana care, din venitul cuvenit unei
personae (dobanda, drept de autor, colaborare etc.), retine impozitul datorat statului si-l varsa la
buget. In aceste cazuri, subiect al impozitului este salariatul, beneficiarul dobanzii, al dreptului
de autor, sau al colaborarii, iar nu cel care a retinut de la aceasta impozitul datorat statului si l-a
varsat efectiv la buget, prin plata in numerar sau prin virament.
 Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul. In
mod normal, subiectul impozitului ar trebui sa fie si suportatorul real al acestiua. In realitate sunt
frecventate cazurile in care suportatorul impoiztuli este o alta persoana decat subiectului.

Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii. Materia supusa impunerii

poate fi produsul care face obiectul vanzarii.

Sursa impozitului arata din ce anume se plateste impozitul: din venit sau din avere.

Cota impozitului sau cota de impunere reprezinta impozitul aferent unei unitati de
impunere. Impozitul poate fi stabilit in suma fixa sau in cote procentuale.

Termenul de plata indica data pana la care impozitul trebuie achitat statului.

Neachitarea impozitului pana la termenul stabilit prin lege, atrage dupa sine obligatia
contribuabilului de a plati dobanzi si penalitati de intarziere.De altfel, prin lege sunt prevazute si
alte sanctiuni care se aplica contribuabililor rai platnici, cum sunt: popriri (de exemplu, pe
salarii), sechestrarea unor bunuri de valoare identica cu suma impozitului neachitat la termen etc.
7.1 Caracterizarea generala a impozitelor indirecte

Alaturi de impozitele directe orice tara apeleaza si la cele indirecte care imbraca forma
impozitelor pe cheltuieli (pe consum).

Pentru a pune in evidenta continutul si necesitatea impozitarii indirecte se impune compararea

diferentelor ce exista, atat din punct de vedere stiintific, cat si juridic-administrativ, intre cele
cele doua mari categorii de impozite: directe si indirecte.

Din punct de vedere stiintific, o prima deosebire reiese din aceea ca, daca in cazul impozitelor
directe obiectul acestora il reprezinta existenta venitului/averii, in cazul celor indirecte obiectul
impunerii il constituie cheltuirea/consumul venitului/averii.

O a doua diferenta intre cele doua tipuri de impozitare rezida in incidenta si repercursiunea lor,
adica a modului in care impozitele afecteaza pe cineva si ceva.

Impozitele directe au o incidenta directa, adica platitorul este aceeasi persoana cu suportatorul si
nu pot fi repercutate (de regula) asupra altor persoane.

In cazul impozitelor indirecte, incidenta (sarcina fiscala) este indirecta, acest lucru fiind prevazut
prin lege.

Din punct de vedere juridic-administrativ se distinge o alta diferenta importanta intre cele doua
categorii de impozite.

Astfel, in cazul impozitarii directe a venitului sau averii exista asa numitul rol nominativ (o
pozitie, un fisier in memoria calculatorului); orice platitor are o pozitie deschisa la fisc. Acest
lucru nu se regaseste insa si la impozitele indirecte unde nu se cunoaste dinainte contribuabilul.

Printre avantajele impozitelor directe putem aminti echitatea fiscala si faptul ca asigura statului
venituri relativ stabile.

Impozitarea directa are marele dezavantaj al perceperii lente, la mari intervale de timp a
impozitului. De asemenea, impozitarea directa este vizibila si, mai ales, iritabila pentru
contribuabili si, nu independent de acestea, prezinta un randament destul de scazut.

Impozitarea indirecta prezinta marele avantaj al randamentului, deoarece se impun nu un profit,

un venit, o avere ci o circulatie, o vanzare, o cumparare, un consum. Un alt avantaj este
rapiditatea perceperii impozitului si in acelasi timp este si mai putin costisitoare decat
impozitarea directa.
Marele inconvenient al impunerii indirecte il reprezinta inechitatea fiscala, pe de o parte, ca
urmare a proportionalitatii cotei de impunere, iar, pe de alta parte, din cauza faptului ca nu tine
seama de situatia personala a platitorului.

Principalele categorii de impozite indirecte sunt:

 taxele de consumatie;
 taxele vamale;
 monopolurile fiscale;
 taxele de inregistrare si de timbru.

7.2 Taxele de consumatie

Cea mai raspandita forma de asezare a impozitelor indirecte o reprezinta taxele de consumatie.
Poarta denumirea de taxe dintr-o simpla obisnuinta, in fond acestea sunt impozite in sensul ca
sunt obligatorii, nu presupun o contraprestatie si sunt fara o destinatie speciala.

Taxele de consumatie se aseaza in doua moduri: fie ca taxa generala pe consum – taxa pe
valoarea adaugata -, fie ca un impozit (taxa) special asezat numai pe vanzarea anumitor bunuri –
accizele.

7.2.1 Taxa pe valoarea adaugata (TVA)

Forma sub care exista in prezent taxa generala de consumatie este taxa pe valoarea adaugata
(TVA).

Taxa pe valoarea adaugata (impozitul unic incasat fractionat cum mai este denumit) se
calculeaza asupra cresterii de valoare, adaugata de fiecare agent economic care participa la ciclul
realizarii unui produs sau la executarea unei lucrari care intra sub incidenta acestui impozit.

Platitori de TVA sunt toti agentii economici care vand produse, executa lucrari sau presteaza
servicii.

Obiectul impozabil este reprezentat de valoarea bunurilor, a lucrarilor si a serviciilor la preturile

de facturare.

Materia impozabila este suma globala a vanzarii.

Suportatorul este consumatorul final.

Pentru a determina sumele de plata catre autoritatea publica orice agent economic infiinteaza cel
putin patru conturi: TVA colectata, TVA deductibila, TVA de plata, TVA de recuperat.

Mecanismul prin care se determina TVA datorata bugetului statului il prezentam in continuare
succint. In contul TVA colectata se inregistreaza TVA incasata la vanzarea produsului sau
lucrarii. In contul TVA deductibila se inregistreaza TVA platita la cumpararea de catre agentul
economic a valorilor materiale, la receptionarea lucrarilor care i s-au facut sau la plata
prestatiilor in favoarea sa. Aceasta TVA deductibila exprima un drept (o creanta) al platitorului
fata de stat. Scazand din TVA colectata TVA deductibila rezulta ceea ce are de platit agentul
economic statului (TVA de plata). Daca aceasta diferenta este negativa, adica TVA colectata este
mai mica decat TVA deductibila, atunci inseama ca agentul economic are de recuperat de la stat
acesta suma. Se observa usor ca agentul economic nu este afectat de TVA, acesta doar il plateste.
Cel care il suporta efectiv este consumatorul final.

In ceea ce priveste comertul exterior, nu se plateste TVA pentru exporturi, iar la importuri exista
taxa de compensare. Pentru exporturile facute statul restituie firmei TVA deductibila (platita in
amonte). In activitatile de export datorita detaxarii marfurile acestea devin mai competitive prin
pret. TVA perceput la import are rolul de a compensa pierderile la export care apar datorita
detaxarii. Daca marfurile s-ar livra la intern incasarile statului ar creste. De asemenea, prin acest
TVA la importuri are loc si o egalizare a sanselor pentru firmele nationale in raport cu cele
straine, pentru ca daca nu ar exista TVA de import marfurile externe ar fi mai competitive prin
pret decat cele nationale.

TVA are o mare elasticitate fata de procesele economice in sensul ca, daca afacerile se dezvolta
si TVA colectata, respectiv TVA de plata vor fi mai mari. Daca vanzarile stagneaza si cuantumul
TVA va fi mai mic si in consecinta si incasarile statului. Astfel, TVA ca de altfel toate
impozitele indirecte "copiaza" mersul economiei.

TVA este un impozit cu un randament fiscal ridicat, insa ca orice impozit indirect este
inechitabil. Acest lucru se traduce prin aceea ca devine regresiv in raport cu cresterea veniturilor
si nici nu se preteaza la un minim neimpozabil. Astfel, TVA afecteaza mai pronuntat persoanele
cu venituri mici si pe cele care isi afecteaza o mare parte a veniturilor lor pentru cheltuieli de
consum (de multe ori independent de vointa lor fiind vorba de cheltuieli de stricta necesitate).

In tara noastra TVA a fost introdus in urma ca catava ani, din urmatoarele considerente:

 necesitatea inlocuirii formulei anacronice a fostului impozit pe circulatia marfurilor;

 pentru cresterea resurselor statului;
 din ratiuni de compatibilizare cu sistemele fiscale din tarile europene.

Actualmente cota unica de TVA in Romania este de 19%.

7.2.2 Accizele

Distinct de TVA in toate statele exista taxe speciale de consumatie care "lovesc" numai anumite
produse. Accizele sunt aceste taxe speciale de consumatie si se aseaza, de regula, pe vanzarea
acestor grupe aparte de produse.

In prezent, aceste grupe speciale de produse care fac obiectul accizelor sunt reprezentate, in
principal, de bunurile care dauneaza sanatatii si de produsele considerate de lux.

Spre exemplu, in tara noastra se platesc accize pentru urmatoarele grupe de produse:
  alcoolul etilic alimentar, derivatele sale si orice alte bauturi alcoolice;
 produsele petroliere (exceptie face pacura);
 produsele din tutun;
 alte produse si grupe de produse: cafea, bijuterii (cu exceptia verighetelor), autoturisme,
parfumuri, blanuri naturale, articole din cristal, ape minerale, armele de vanatoare si de
uz individual.

Prezentam selectiv, cateva produse accizate in alte tari:

 Franta: vinul, cidru, berea, apele minerale;

 Germania: tutunul, cafeaua, ceaiul, uleiurile minerale;
 Marea Britanie: spirtul, berea, tutunul, uleiurile minerale

Scopul accizelor este unul fiscal, desigur, si anume formarea de resurse la dispozitia statului. Cel
putin la fel de importanta este insa si motivatia de ordin social a accizelor, prin faptul ca aceste
pot fi folosite ca si parghii fiscale pentru controlarea consumurilor, in sensul descurajarii acelora
care, spre exemplu, dauneaza sanatatii.

Platitorii accizelor sunt agentii economici care importa produsul respectiv pentru vanzare,
producatorii sau vanzatorii acestuia. Ca si in cazul TVA, suportatorul este insa, cel care cumpara
produsul respectiv, adica consumatorul final.

Acciza se calculeaza de regula in doua moduri, in functie de cum este exprimata cota de
impunere pentru fiecare produs accizat in parte. Astfel, cota de impunere poate fi:

 fie o cota fixa in lei sau in euro pe unitatea de masura specifica (de exemplu pe litru, pe
gradul de concentratie, pe cifra octanica etc);
 fie o cota procentuala care se aplica asupra bazei de impozitare.

7.3 Taxele vamale

Taxele vamale sunt un impozit indirect care apar ca urmare a interventiei statului in comertul
international. Aceasta interventie a statului in economie se realizeaza pe doua cai: direct si
indirect.

Pe cale directa statul poate interveni, fie prin masuri cantitative asupra importurilor sau
exporturilor (este vorba de contingentari, prohibitii etc), fie prin reglementarea schimburilor.
Interventia directa ridica probleme destul de delicate, deoarece poate conturba relatiile dintre
state si poate avea efecte paguboase asupra raporturilor economice in perioadele urmatoare.

Interventia indirecta se realizeaza prin taxele vamale, adica prin impozitarea schimburilor
internationale. Ceea ce se impune este valoarea in vama a produselor care fac obiectul tranzactiei
externe. Cota de impunere, adica nivelul taxei vamale, este prevazuta prin lege.

Deoarece taxele vamale sunt multiple ca numar, ca mod de asezare si fiecare avand efecte
diferite, pentru a elabora o politica vamala corespunzatoare intereselor generale ale statului se
impune o clasificare a lor. Multimea taxelor vamale poate fi ordonata dupa cel putin patru
criterii:

a. in functie de sensul fluxurilor comerciale;

b. dupa modul de fixare;
c. dupa modul de percepere al taxei;
d. dupa scopul instituirii taxelor vamale.

a)In functie de sensul fluxurilor comerciale regasim:

 taxe vamale de import;

 taxe vamale de export;
 taxe vamale de tranzit.

Taxele vamale cu ponderea cea mai mare sunt cele de import si acestea se platesc de catre
importatori o data cu depunerea documentelor ce atesta efectuarea tranzactiei. Aceasta taxa
vamala se adauga la pretul de cumparare, sporind astfel pretul la care se vor vinde aceste produse
in interiorul tarii importatoare. In final taxa va fi suportata de consumatorul individual, ca de
altfel, in cazul tuturor impozitelor indirecte.

Taxele de export se intalnesc rar, deoarece statele sunt interesate in general in incurajarea
exporturilor. Ratiunea lor este una fiscala si se intalneste in tarile care au nevoie stringenta de
venituri si le pot obtine in principal doar prin taxarea exporturilor (spre exemplu in tarile care
exporta masiv bogatii naturale: minereuri, cafea, cacao etc). Un alt scop al acestor taxe vamale ar
fi acela al descurajarii exporturilor de materii prime neprelucrate.

Taxele vamale de tranzit sunt introduse doar cu scop fiscal, deoarece nu afecteaza nici productia,
nici consumul, dar fiind utilizat teritoriul national, statul impune taxa. Sunt practicate in cazuri
foarte rare deoarece statele sunt interesate in general in tranzitarea teritoriului lor, obtinand
diverse beneficii de pe urma acestui lucru.

b)Dupa modul de fixare taxele vamale pot fi:

 taxe vamale autonome;

 taxe vamale conventionale;
 taxe vamale autonom-conventionale;
 taxe vamale asimilate.

Taxele vamale autonome se aplica la importurile din tarile cu care nu exista acorduri privind
"clauza natiunii celei mai favorizate".

Taxele vamale conventionale au un nivel mai redus decat cele autonome si se aplica asupra
relatiilor comerciale intre tarile care fac parte din anumite uniuni vamale. Se mai numesc si taxe
vamale preferentiale.
Taxele vamale asimilate sunt temporare, ele fiind introduse cu ocazia preluarii sistemului vamal
al unei alte tari.

c)Dupa modul de percepere al taxei intalnim:

 taxe vamale ad valorem;

 taxe vamale specifice;
 taxe vamale mixte.

Taxele vamale ad-valorem presupun utilizare unei cote procentuale definite care se aplica asupra
bazei de impozitare (valoarea in vama). Acest tip de taxe vamale sunt cel mai intalnite. Utilizarea
lor are avantajul simplitatii, dar prezinta neajunsul fiscal al variatiei randamentului, ca urmare a
modificarilor frecvente a preturilor pietele mondiale.

Taxele vamale specifice sunt stabilite ca suma fixa pe unitatea de masura a utilitatii importate.

d)Dupa scopul instituirii taxelor vamale regasim:

 taxe vamale cu scop fiscal;

 taxe vamale cu scop protectionist;
 taxe vamale cu scop preferential;
 taxe de sanctiune.

Taxele vamale preferentiale sunt determinate de negocierile intre guverne si constau intr-o
reducere reciproca a taxelor vamale.

Taxele vamale de sanctiune pot imbraca urmatoarele forme:

 taxe anti-dumping (=pret mondial - pretul de dumping);

 taxe compensatorii – se aplica la produsele importate care beneficiaza in tara de origine
de subventii ilegale;
 taxe de retorsiune – se aplica atunci cand un un stat partener in relatii comerciale isi
ridica taxele vamale, fara a se fi cazut de comun acord asupra acestui lucru sau fara o
consultare reciproca prealabila.

Asezare taxelor vamale porneste de la declaratia vamala de import. Fiecare declaratie de import
este insotita de licenta care atesta legalitatea tranzactiei, factura, documentele de transport
international, certificatul care atesta originea marfurilor si alte documente.

Baza o reprezinta factura deoarece pornind de la aceasta se calculeaza valoarea in vama.

Valoarea in vama cuprinde pretul extern transformat in moneda nationala la cursul oficial al
zilei, la care se adauga cheltuielile de transport, cheltuielile de asigurare si alte cheltuieli
efectuate pentru transportul marfii pana la vama.
Asupra acestei valori in vama se aplica taxa vamala. Dupa achitarea acesteia se primeste in scris
"liberul de vama" si operatia de vamuire s-a incheiat. Vamuirea se face de obicei la punctele
vamale de frontiera, dar se poate face si la vamile de interior cu respectarea anumitor conditii
privind garantarea efectuarii platii taxelor.

Ansamblul taxelor vamale ale unei tari se constituie in tariful vamal. Tariful vamal stabileste
modul concret de aplicare al taxelor vamale pe fiecare produs in parte. Practic este reprezentat de
o lista vamala care cuprinde toate produsele ce fac obiectul comertului international si contine
precizari precise privind modul de percepere al taxelor vamale.

7.4 Monopolurile fiscale

Prin monopol fiscal se intelege dreptul statului de a produce si/sau comercializa, in regim de
exclusivitate, anumite produse.

Veniturile realizate stat din monopolurile fiscale sunt reprezentate de profitul obtinut din
activitatea de productie sau comercializare in regim exclusiv si de taxa cuprinsa in pretul de
vanzare incasat de la consumatori. Practic, acest impozit (taxa) fixat asupra pretul de vanzare si
care se include in acesta, se numeste monopol fiscal.

7.5 Taxele de inregistrare si de timbru

Aceste taxe sunt obligatorii numai in cazul in care cetateanul solicita un serviciu din partea
statului.

In prezent exista o multitudine de astfel de taxe si cateva dintre ele le vom prezenta mai jos.

Taxele judecatoresti si notariale sunt printre cele mai des intalnite si se platesc pentru diferite
procese. Taxele notariale reprezinta o taxa datorata bugetului statului pentru diferite inregistrari.

Pe langa taxele de inregistrare mai exista si sase tipuri de taxe de timbru: timbrul literar,
cinematografic, teatral, muzical, folcloric si al artelor plastice, care alimenteaza diferite fonduri
publice destinate sustinerii unor activitatidin domeniul culturii etc.

Deosebit de taxele de inregistrare si de timbru mai exista si diverse tarife, ca de exemplu:

 tarifele pentru servicii prestate de Oficiul National de Cadastru;

 tarifele pentru servicii prestate de Oficiul de Autorizare si Control in Turism etc.