Vlad Tepes

Vlad Tepeș (noiembrie/

decembrie 1431 - decembrie 1476),
denumit și Vlad Drăculea (sau Dracula,
de către străini), a domnit în Țara
Românească în anii 1448, 1455-
1462 și 1476.
În timpul domniei sale, Țara
Românească și-a obținut temporar
independența față de Imperiul Otoman.
Vlad Țepeș a devenit vestit prin cruzime și
pentru că obișnuia să își tragă inamicii în
țeapă.
Datorită conflictelor cu negustorii
brașoveni, aceștia l-au caracterizat,
propagandistic, ca pe un principe de o
cruzime demonică.
 Mircea cel Batran

Mircea cel Bătrân (n. 1355 - d. 31

ianuarie 1418), voievod al Țării Românești între 23
septembrie 1386 - noiembrie 1394 sau mai 1395;
și încă odată între ianuarie 1397 - 31
ianuarie 1418).
Mircea urcă pe tron după moartea fratelui
său Dan, petrecută la 23 septembrie 1386. El
găsește Țara Românească în plin proces de
dezvoltare datorită politicilor înțelepte promovate
de înaintașii săi și va continua consolidarea
economiei, Armatei, Administrației și Bisericii.
Rezultatele obținute îi vor permite să
reziste tendințelor de expansiune ale Regatului
Ungar și ale Poloniei, care urmăreau în special
acapararea gurilor Dunării, și să stăvilească forțele
otomane aflată în plină expansiune în Balcani.
 Ștefan cel Mare
Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan
cel Mare (1433, Borzești - 2
iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea,
a fost domn al Moldovei între anii 1457 și
1504.
Calitățile umane, cele de om politic,
de strateg și de diplomat, acțiunile sale fără
precedent pentru apărarea integrității țării,
inițiativele pentru dezvoltarea culturii au
determinat admirația unor iluștri
contemporani, iar, grație tradiției populare, a
fost transformat într-un erou legendar.
 Traian
Marcus Ulpius Nerva Traianus ( 18
septembrie 53 Italica Santiponce, 9
august 117 Selinus Cilicia), Împărat
Roman între (98 - 117) a fost al doilea
dintre cei așa-ziși cinci împărați
buni ai Imperiului Roman (dinastia
Antoninilor) și unul dintre cei mai importanți
ai acestuia. În timpul domniei sale, imperiul
a ajuns la întinderea teritorială maximă.
Traian a rămas în istorie și pentru
luptele sale.
În 101, a lansat o expediție în
regatul Dacia, aflat la nord de Dunăre și l-a
forțat un an mai târziu pe
regele Decebal să capituleze, după ce
Traian a asediat cu succes
capitala Sarmizegetusa. Traian s-a întors
la Roma încununat cu succes și a primit
titlul de Dacicus Maximus.
 Decebal
Mare rege dac (87-106 en) fiu al
lui Scorillo. I-a urmat la tron lui Duras.
Strateg talentat, “era foarte priceput in ale
razboiului si iscusit la fapta, stiind sa
aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman
si a se retrage la timp. Abil in a intinde
curse, era viteaz in lupta, stiind a se folosi
cu dibacie de o victorie si de a scapa cu
bine dintr-o infrangere, pentru care lucruri
el a fost mult timp un potrivnic de temut al
romanilor”.