Sunteți pe pagina 1din 26

Cauta Creeaza

Cauta Raporteaza Blog


WeBlog.ro in Română un cont
in blog blog aleator
WeBlog nou

Sufletul meu - un univers

"Dar cioburi de cer mai sunt printre noi,


si cu ele gandim uneori ca am putea
da cate un raspuns lumii."(C.Noica)

mycrestunnow
Adauga insemnare noua Home

pagina urmatoare Meta


Dumnezeu repeta lectiile Modifica! Sterge!
Bun gasit, Soul
Am mai spus, de atatea ori, ca viata aceasta e o ADMINISTRARE
scoala Si noi suntem elevi mai mult sau mai putin LOGOUT
NOU! Index insemnari
silitori, dupa cum ne straduim.Unii suntem de "nota
Modifica titlul blogului
10", altii de "5", sau "6"...Ba,uneori chiar si cei Adauga o imagine in header-ul blogului
care au fost de "nota 10" pot pica la cate un tau SAU HTML Titlu pentru blogul tau
"extemporal".Ca sa invete sa nu se trufeasca. Si, Vreau sa imi apara numele pe pagina:
sa invete, mai ales, ca numai Cel ce le-a dat lectia
de invatat are dreptul sa le-o "corecteze".Nimeni
altcineva.Chiar daca rezolvarea pare sa intarzie. Vreau sa imi apara : 20
Spune undeva in Scriptura ca "nu ai voie sa-ti faci
insemnari / pagina TRIMITE
haina din in si lana". Nu ai voie sa mergi pe mai
multe carari. Cei care incearca, vor vedea, la un Modifica zona laterala
moment dat, ca vor fi pusi in fata unei alegeri.("Nu Modifica zona profil
poti servi lui Dumnezeu si lumii").Iar, ca sa-ti faca Modifica sablon
alegerea mai usoara, Domnul iti arata putin din Modifica logo
"meandrele" si "grohotisurile" ambelor cai.Dar, Afiseaza "Adauga la Favorite":
exista o diferenta ! Pe calea Domnului, toate
asperitatile sunt indulcite de harul sau. Chiar si Adauga la favorite
amarul apare, astfel, dulce. Pe cand, pe calea
lumii, e exact invers.Numai cei ce au mers pe Profil
ambele pot face diferenta.
"Bine, am inteles asta, o data pentru totdeauna!" Daca doriti sa aflati mai multe despre ceea ce am
ar putea spune cineva. "Am ales o data !" Si poate de spus :
trece mult, mult timp...Si, la un moment dat,
Domnul poate hotari sa repete lectia.Ca un fel de http://ro.facebox.com/Florina_r
recapitulare.Sa vada daca ai inteles, cu http://univcrestact.blogspot.com
adevarat.Multi oameni nu cred ca, o data ce au http://360.yahoo.com/florinarossu
inteles, lectiile mai pot fi repetate. Si totusi, se http://iscrestnow.blogspot.com
intampla ! Si, se poate sa aiba surprize!Fiindca, Afiseaza Photo Blog:
lectiile nu apar chiar asa, in formatul original.Se Afiseaza MP3Player:
mai complica, li se adauga elemente Afiseaza Calendar:
noi.(Corespunzator faptului ca si elevul a mai
crescut, intre timp)...Numai fondul ramane acelasi. Calendar
Dar, indiferent de rezultat, ceva se castiga
intotdeauna. Tema lectiei ramane fixata. Si, mai e Mai 2007
ceva. Fiecare lectie mare cuprinde subcapitole, 5 2007
toate la fel de importante.
« Apr 2007
De exemplu, tema alegerii poate avea ca subcapitol
tema stabilitatii . Dupa cum spune si un proverb D L M M J V S
1 2 3 4 5
romanesc :"Mortul de la groapa sa nu se mai 1 2 3 4 5
intoarca". Adica, cei ce traiesc pentru Hristos, ar 6 7 8 9 10 11 12
trebui sa fie "morti pentru lume, si lumea pentru 13 14 15 16 17 18 19
ei." 20 21 22 23 24 25 26
Alt subcapitol ar putea fi modul de a actiona in 27 28 29 30 31
lume.Chiar daca intentiile sunt curate, si calea este Afiseaza Arhiva:
urmata, intr-un fel, chiar daca nu la modul clasic,
actiunile, cuvintele si chiar gandurile noastre nu Arhiva mesaje
trebuie sa fie "prilej de sminteala" pentru ceilalti.
Daca incercam sa fim prea "lumesti", "sa ne facem Mai 2007 [ 14 ]
tuturor, totul, doar pentru a castiga pe unii pentru Aprilie 2007 [ 40 ]
Hristos", putem fi gresit intelesi, chiar foarte gresit, Martie 2007 [ 14 ]
uneori. Dar, vina este a noastra. Cei din lume nu Februarie 2007 [ 1 ]
pot intelege ca "Domnul nu isi aseaza la intamplare
orasele", dupa cum spune Coelho, si "cetatenii" lui Afiseaza Categorii:
sunt opriti - cel putin - de la infaptuirea pacatelor
capitale.E o opreliste interioara. Nu sunt ocrotiti, in Categorii
schimb, de ispite.Nici de cele mari, nici de cele
mici.Nu stiu unde, in Filocalie parca, se spunea ca, credinta (14)
pe masura inaintarii spre Hristos, si ispitele devin credinta in actiune (9)
mai infricosate."Daca vrei sa servesti Domnului, filosofia credintei (16)
gateste-ti sufletul pentru ispita."(Ecclesiastul) Cu poezie (15)
atat mai mult cu cat exista in insasi natura cazuta psihologie spontana (13)
a omului atractia spre "pamant".Doar harul ne sanatate(imunitate, subconstient, suflet) (1)
salveaza.
Si cate alte subcapitole pot exista...Era sa uit unul Afiseaza TagBoard:
foarte important : iertarea.Indiferent ce se Afiseaza EmailBoard:
intampla, si cum decurge "lectia", nu trebuie sa ne Afiseaza Favorite:
suparam pe "elementele multimilor in lucru".Un
elev nu se supara atunci cand afla ca 4+5=9, pe Lista Favorite
cand el credea ca, de fapt, fac 8. La urma urmei,
Domnul a hotarat aceste lectii, si noi suntem fie Remedii ayurvedice - Optimista blog
elevi, fie "instrumente" pentru alte lectii. De fapt, Iisus în celulă - Poezie religioasă
fiecare suntem si una, si alta.Numai ca unii inteleg Pentru duşmanii mei - REM
asta mai usor, altii asa si asa, altii deloc...Aici sta Cuvinte pentru sufletul meu
explicatia indemnului biblic : "Iubeste-ti Poesis
vrajmasii".Cu totii suntem oameni slabi si Marianne`s
amestecati cu pamantul si suferinta... Soaptele timpului
Alte subcapitole : sacrificiul, renuntarea,depasirea Joaca cu culori
egoului...sunt parti ale oricarei lectii, nu doar a Poezii si proza
uneia anume. maya_the_moonchild
Iar, invatatura finala trebuie sa fie...nu numai o mufy blog
invatatura anume, ci mai ales dobandirea(sau Ovidiu Bufnila
redobandirea) unei stari. Acea stare de pace si Categoria: Preotie - Adrian Danca - ...
cine se crede nemuritor? - nemuritorul ...
liniste, pe care maestrul Aivanhov o numea
Dezbateri teologale
"acoperisul casei"- fiind situata deasupra
Viata unui suflet pe Pamant
"apelor"=valtorile astralului(sau emotionalului), si a unde e dumnezeu?.. - replacing dots
"vantului"= constructiile si interpretarile
mentalului.Doar cine ajunge acolo, poate vedea cu Afiseaza Abonare:
claritate in departare. Atunci cand vederea nu-i
mai e impiedicata de fum si ceata ! Aceasta stare
mai e numita si "tacere" de catre Castaneda sau
maestrii indieni. "Numai in tacere auzim glasul
Adevarului"(Krishnamurti); "tacerea interioara
trebuie pastrata de fiecare dintre noi atat cat este
nevoie inainte ca ea sa se activeze.Rezultatul dorit
este ceea ce vechii vrajitori numeau oprirea lumii,
momentul in care tot ce este in jurul nostru
inceteaza sa mai fie ce a fost pana
atunci."(Castaneda) Si atunci, nu mai trebuie sa
intrebam pe nimeni, fiindca stim deja totul...Totul
ajunge sa se petreaca in noi...
Care ar fi atitudinea finala ? Nu stiu daca am mai
spus, dar ar trebui sa si multumim pentru lectii.
Chiar si pentru repetarea lor. Oricat de greu ni s-ar
parea la inceput. Fiindca, daca ele ne releva lucruri
nerezolvate inca din noi-insine, slabiciuni si rani
necicatrizate pe deplin, din razboaie mai vechi,
insemna ca sunt, cu adevarat, benefice.Daca nu stii
cine e "inamicul interior", nici nu ai cum sa lupti
impotriva lui. Si atunci, nu vei ajunge niciodata
liber.(Am mai scris undeva despre libertate).
Si, nu trebuie sa disperam cand ne simtim sleiti,
vlaguiti, la capatul puterilor."Numai dupa ce vei
bea din apa tacerii, vei canta cu adevarat.Si cand
vei fi ajuns pe culmea muntelui vei incepe, in
sfarsit, sa urci. Si cand pamantul iti va cere
membrele, atunci vei dansa cu adevarat."(Kalil
Gibran)
Si, in incheiere,fie sa ne inundam cu lumina ! Si cu
multa iubire si pace...

"Pacea Mea o dau voua, nu cum da lumea, va dau


Eu." (Ioan)

19.05.07 16:15:02 0 | Comentarii (0) Trimite pe


mail Tipareste Permalink

Publicata de Soul TAG: credinta in actiune

"
"Nu vom inceta sa exploram
Ce face si ce nu face un crestin Modifica! Sterge!
Si tinta intregii noastre explorari
Cred ca e un subiect destul de vast, dar il voi comprima in cateva Va fi sa atingem inceputul
puncte esentiale.Deci, fara sa devin doctrinara, voi incerca doar Si sa-l aflam intaia oara."
"traducerea in viata" a doctrinei :
- W.H.AUDEN -
Deci, ce face:
-asculta de Forta Suprema, ale carei indemnuri si porunci se pot
afla in cele mai variate moduri.Dar, cel mai la indemana este,
bineinteles, "manualul vietii crestine", Noul Testament.Nu se
descurajeaza cand inclinatiile sale naturale("omul dinafara") par
sa intre in contradictie cu aceste porunci. Stie ca Dumnezeu Copyright © 2002-2007 WeBlog.ro. Toate
cunoaste ceea ce este mai bine pentru el, si vrea sa-l invete in drepturile rezervate.
primul rand disciplina.Noi suntem ca acei "naimiti" de care Termeni si conditii
spunea Pavel, care "vor sa placa celui ce strange oaste".Cand Responsabilitatea continutului insemnarilor
aceasta disciplina ajunge sa se instaureze, poruncile nu mai sunt apartine in exclusivitate autorilor
necesare.
-are credinta ca Dumnezeu vrea ceea ce e mai bine pentru el,
chiar daca imprejurarile par potrivnice.De aceea, el ajunge mereu
la acel "loc al linistii" din interiorul sau, de care a vorbit si
Jung.Sau,Iisus cel din barca linisteste vantul si valurile, dupa cum
bine spunea maestrul Aivanhov.(Crestinul e dotat cu o puternica
capacitate de regenerare.)
-iubeste, ajuta si ocroteste pe cei din jur, atat cat ii sta in puteri,
chiar si de lucrurile care par abstracte, sau "nerealiste", atunci
cand e necesar
-iubeste adevarul, care e un aspect al Divinitatii ("Eu sunt Calea,
Adevarul si Viata")
Ce nu face:
-nu judeca(pe cat posibil) pentru ca vede si in sine-insusi
ramasite din "omul vechi", sau isi aminteste cum era inainte de a
"intra in slujba", aceasta fiind o posibila sursa de smerenie
-nu este sovaitor in legatura cu drumul ales.Are voie sa isi
"extinda" viata, dar nu sa "schimbe directia"
-nu impune celorlalti calea de urmat. El pretuieste libertatea
celorlalti, asa cum si Dumnezeu o pretuieste pe a sa.Dar, are
datoria de a le prezenta atat binefacerile, cat si riscurile
drumului.
-nu face raul, atat cat ii sta in puteri, si cat ii permite natura sa
umana.Din fericire, in aceasta "misiune" ii vine in ajutor harul,
fara de care nimic nu ar fi posibil.(A nu se confunda "raul" cu
"greseala")
Si, mai ales, si nu in cele din urma, un crestin se roaga. Pentru
sine si pentru ceilalti.Si, nu trebuie sa uite niciodata sa spuna:
"Faca-se voia Ta". Pentru ca intotdeauna voia Sa e cea mai buna
pentru toti. Si lucrul acesta se vede in timp, dupa ce el trece
anumite "probe".
Ar mai fi multe de spus, dar m-am oprit doar la cele esentiale.
Crestinul nu trebuie sa devina supra-uman, cum spun anumite
teorii gnostice, ci doar un om indumnezeit.

18.05.07 19:29:36 0 | Comentarii (0) Trimite pe


mail Tipareste Permalink

Publicata de Soul TAG: credinta

Viata in metafore Modifica! Sterge!

"Oamenii isi pot trai viata numai intr-unul dintre


urmatoarele doua moduri : ca si cum nimic nu este
un miracol, sau ca si cum orice este un
miracol."(Albert Einstein)

"Viata noastra nu este altceva decat o cale a


desavarsirii, prin legaturile cu Dumnezeu si cu
aproapele."(Avva Dorothei)
"Noi traim dupa voia noastra si ne chinuim pe noi
insine.Cine traieste dupa voia lui Dumnezeu e bun,
vesel, si are odihna."(Sf.Silvan Athonitul)

"Totul este serios in viata omeneasca, al carei fiece


minut poate avea atat de grozave
urmari."(Urmarea lui Hristos)

"Viata e o galerie de erori.Si totusi, adevarul


ramane valabil, unul singur, desi discutabil."(Lino
Aldani)

"In viata sunt momente in care putem iesi din noi


pentru a sti ce vede altul in acest univers, care nu
este acelasi cu al nostru, si ale carui peisaje ne-ar
ramane la fel de necunoscute ca si acelea ce
exista, poate, pe luna."(Marcel Proust)

"Ce e viata? Un pic de joc, un pic de studiu, cateva


cuvinte bine alese, putina dragoste, o urma de
durere, mai multa munca, amintiri, si apoi gunoi,
grabind in sus spre lumina soarelui." (C.Smith)

"Ceea ce conteaza este ceea ce inveti dupa ce stii


totul."(John Wooden)

16.05.07 10:10:15 0 | Comentarii (2) Trimite pe


mail Tipareste Permalink

Publicata de Soul TAG: filosofia credintei

Disonante Modifica! Sterge!

Ce se intampla atunci cand se intervine in mod naiv


si nejustificat in ordinea naturala a lucrurilor? Ce se
intampla atunci cand, pornit pe drumul luminii,
ajungi totusi sa creezi vartejuri si interferente in
continuum (chiar si in propriul continuum)? Ce
pedeapsa ar merita un asemenea "ucenic vrajitor"
fara har, care din cand in cand mai priveste inapoi,
ca sa isi reia apoi drumul, si iar priveste...si tot
asa...
Femeia lui Lot a fost prefacuta intr-un stalp de sare
intr-o situatie similara. Euridice s-a intors in lumea
umbrelor.Oare in contemporaneitate ce s-ar putea
intampla?
Dar, de ce sa ne facem ganduri prea mari in
legatura cu noi - insine ! O fi adevarat ca "omul e
un Dumnezeu cazut ce-si aminteste cerul", dupa
cum spune Lamartine, dar urmele caderii sunt inca
vizibile.Chiar daca ne-am acoperit cu praf de stele,
pe ici pe colo luciul se mai duce, si iese la iveala
lutul ordinar.Se vede atunci atat de bine ca suntem
doar auriti, si nu din aur, suntem facuti, iar nu
nascuti !
"Daca Dumnezeu ar raspunde numai de blocul in
care locuiesc eu, si nu i-ar fi munca prea usoara.",
spune V.Ghica. Pot sa adaug :daca ne-ar lasa (cum
se mai intampla, ca sa ne smerim) "liberi" macar o
clipa, nici de noi-insine n-am fi in stare sa
raspundem - nici macar sa ne cunoastem pe
deplin! "Libertatea lui Dumnezeu e osanda mandriei
noastre"(Camus)
Dar, mai bine sa lasam filosofia, si sa mergem la
somn, ca tot ne lipseste.Cand adormim, reincepem
lumea, dupa cum bine spunea cineva. Din cand in
cand...

15.05.07 16:08:01 0 | Comentarii (0) Trimite pe


mail Tipareste Permalink

Publicata de Soul TAG: psihologie spontana

Ce trebuie sa faca un crestin Modifica! Sterge!

Ar fi multe de spus, dar voi incerca doar sa punctez cateva


lucruri. Mai pe scurt vorbind, un crestin ar trebui(cel putin
teoretic)sa incerce sa actioneze fata de ceilalti asa cum ar face-o
insusi Dumnezeu.("Daca vorbeste cineva, cuvintele lui sa fie ca
ale lui Dumnezeu, daca slujeste cineva, slujba lui sa fie ca din
puterea pe care o da Dumnezeu" - I Petru, 4.11) Adica, sa se
"lase deoparte " pe sine, pentru a face ceea ce e mai bine pentru
ceilalti. Pentru adevaratii crestini, lucrul acesta nici nu mai este
atat de greu pe cat pare, pentru ca se formeaza un fel de "reflex".
Asadar, atunci cand un crestin vrea sa faca binele, ce ar trebui sa
gandeasca, in primul rand ? Sa zicem ca eu, in nimicnicia mea,
as fi pus de Dumnezeu sa hotarasc in locul Lui .(Poate ca e
proba cea mai grea!)Atunci, eu trebuie sa inteleg care e binele
adevarat.Si, cum pot face asta ? Intrucat nu sunt atoatestiutor,
voi incerca sa ii determin pe ceilalti sa inteleaga care e binele
adevarat pentru ei. Iar, dupa ce au inteles...tot la alegerea lor
ramane.
Asadar, cand cineva cere un lucru, Dumnezeu i-ar
spune:"Desigur, copilul meu, daca asa vrei tu, dar vezi intai daca
lucrul acesta e cu adevarat bun pentru tine, si pentru
ceilalti.Daca, dupa ce te vei gandi, il vei cere in continuare, Eu
am sa ti-l dau, pentru ca sunt un parinte bun. Dar, daca nu va fi
chiar bun pentru tine, sa nu te plangi."
Eu stiu ca asa a actionat El fata de mine.Si am cerut si lucruri
neintelepte ! Si apoi...dar nu are rost sa imi amintesc.
Deci, atunci cand cineva imi cere un lucru important, ce pot eu
sa spun decat : "eu sunt doar un om, nu conteaza cum as vrea eu
sa te ajut. Sa facem, putin, abstractie de mine.(Poate ca am si eu
slabiciuni omenesti, care nu-mi lasa vederea clara de tot, dar
acum sa le lasam deoparte.).Dar, gandeste-te bine daca tie ti-ar
face bine lucrul cerut, daca intr-adevar ai fi multumit. Pentru
aceasta, ar trebui sa te cunosti, in primul rand, pe tine-insuti.Ar
trebui sa intelegi ce vrei cu adevarat. Poate vrei mai multe
lucruri care se bat cap in cap. Sau poate, atunci cand vrei un
lucru, e posibil sa sufere alti oameni din preajma ta, chiar daca
tu nu vrei asta.Poate, mai tarziu, iti vei inchide alte porti, care cu
adevarat conteaza.
Daca, dupa ce te vei gandi bine, vei spune ca tot mai vrei acel
lucru, e O.K., ca sa intelegi ca nu din rea-vointa te-am lasat sa te
gandesti.(Bine, Dumnezeu nu s-ar exprima chiar asa, dar noi,
pacatosii, mai avem scuze!) Desi, exista si alte lucruri la fel de
bune pe care le-ai putea obtine, si care ti-ar fi mai de folos."
Da, greu e sa fii un crestin adevarat ! In unele situatii, iti dai
seama ce povara imensa poarta El. Dupa cum spunea Eliphas
Levy : "El a sapat prapastia slabiciunilor omenesti, si tot El
trebuie s-o umple."
Si cine stie cu adevarat sa faca binele, afara de El?

14.05.07 05:48:25 0 | Comentarii (5) Trimite pe


mail Tipareste Permalink

Publicata de Soul TAG: credinta

Uneori, alteori Modifica! Sterge!

Filmul acesta
numit viata
e tare ciudat.
Contine si
ras,
si lacrimi,
uneori
si secvente
absurde,
si invataturi,
alteori...
Si noi privim totul
cu iubire
si intelegere
uneori...
neintelegand
chiar tot
alteori...
De fapt,
totul depinde
de Regizor.
Tare
am vrea sa stim
ce vrea El
sa ne spuna,
uneori...
si care va fi
cadrul urmator
alteori...
Nu de alta,
dar n-am vrea
sa incurcam
scenariile...
Vrem doar
Binele adevarat
pentru toti actorii,
uneori,
si pentru cei ce privesc,
alteori...

13.05.07 12:42:42 0 | Comentarii (1) Trimite pe


mail Tipareste Permalink
Publicata de Soul TAG: poezie

Roluri Modifica! Sterge!

Exista multe surse de suferinta pe lume.Atat de


multe si de variate, ca stai si te gandesti cum de
pot oamenii sa nascoceasca atatea, pe langa cele
inevitabile (numite "dat al sortii", sau "sine qua
non"). Budda identificase opt cauze ale suferintelor,
dar noi, oamenii contemporani, suntem mai
"inventivi".De fapt, la noi, aproape orice poate
deveni o astfel de cauza .
Am vorbit putin mai inainte despre atasarea de
imagine.E si aceasta o cauza, dar mai sunt si
altele.Cum ar fi, de exemplu, identificarea cu
"rolul".Se stie ca fiecare dintre noi "interpreteaza"
mai multe roluri. Acasa, la serviciu, cu prietenii, in
societate, avem "scenarii" diferite de
interpretat.Uneori, unul dintre ele devine
predominant, si orice l-ar putea afecta, ne
stresseaza serios.In cele mai multe cazuri, e vorba
de serviciu, sau de viata particulara.De multe ori,
ne pierdem cheful de viata, sau chiar ne
imbolnavim, cand se intampla ceva negativ pe unul
dintre aceste planuri.
Justificabil, s-ar putea spune! Oare, chiar asa sa
fie? Nu ne spun toate filosofiile ca viata e o piesa ?
Putina detasare nu strica, chiar daca e foarte greu
de obtinut! Sa ne gandim ca, daca "rolul"
interpretat la un loc de munca a luat sfarsit, e
randul altuia, asa ca nu trebuie sa il luam la modul
absolut.Stiu ce vorbesc, pentru ca mi s-a intamplat
asta cand mai aveam doar foarte putini bani in
casa.Nu spun ca e usor, dar, daca ne "saltam"
putin deasupra situatiei, vom gasi mai usor o
rezolvare, sau un alt "rol".
La fel ar trebui sa stea lucrurile si in viata
particulara, desi e ceva mai greu.De obicei,
intelepciunea aceasta vine de-abia dupa ce
suferinta s-a consumat. Dar, si aici ar fi ceva de
facut.Pur si simplu sa actionam, sa nu ne mai
cramponam de imagine.Fie pentru a restabili un rol
vechi, care a contat (aproape totdeauna se mai
poate face ceva, desi cel mai usor raspuns de dat
ar fi "nu"), fie pentru a ne detasa total de el,
pentru igiena noastra sufleteasca.
O alta situatie care implica o sursa de suferinta
(fie ea si vaga,nedefinita) este identificarea cu un
rol caruia nu ii cunosti toate coordonatele. Cum,
Doamne, pot oamenii sa ajunga in asemenea
situatii, nu pot spune! E ceva ce depaseste limitele
filosofiei.E poate, dovada ca nu suntem inca
maturi, nu am ajuns inca la "statura deplina a
omului - Hristos".In general, copiii iubesc lucrurile
absurde. Dar, cel putin, pentru ei totul e o sursa de
bucurie.Suntem, deci, un fel de copii-batrani, fara
a fi ajuns inca adulti!
Ce alta sursa de suferinta ar mai putea produce
relatia rol-personaj? Pe langa identificarea cu rolul,
ar mai fi si o alta situatie: "modificarea" sau
gresirea scenariului.De exemplu, unui "actor" i se
spune sa stea in fundal, sa contribuie mai mult
indirect la bunul mers al piesei.(Se poate intampla
la o slujba, sau in orice alta situatie de viata.)Dar,
nu se stie ce se intampla, si actorul respectiv e
propulsat "la rampa", aproape fara sa isi dea
seama.Nu e nimic rau in asta ! s-ar putea spune.
Oare, chiar asa sa fie? El avea de indeplinit un
anume rol, si atunci cand "iese" putin din el, toata
piesa se da peste cap.Ar exista urmatoarele solutii:
- paraseste piesa definitiv
- continua, reluand rolul de unde l-a "gresit"
-continua, improvizand
Fiecare in parte, analizata, implica riscuri si greseli
mai mari. (Poate, mai putin cea de-a doua, dar
cine poate sti?)Si, asta se intampla doar pentru ca
nu am depasit inca total faza "umanitatii", nu ne-
am indumnezeit indeajuns!
Am gasit , acesta e sursa primara a tuturor
suferintelor : umanitatea noastra! Ea e cea care ne
face sa gresim, si sa suferim .Deci, nu trebuie sa
ne oprim, ci sa mergem inainte, spre Hristos !Pana
atunci...trebuie doar sa ne cerem iertare ca nu am
fost "actori" perfecti.(Dar, de, umanitatea...)Si, sa
nu mai luam totul atat de in serios!(Daca tot
suntem actori!)Sa fraternizam!Si sa mai si zambim!

" Ce-i daruieste mai de pret Hristos celui care


crede in El? Care extraordinara facultate i-o pune
la indemana ? Aceea de a se vedea pe sine asa
cum il vad ceilalti, din preajma sa. Iesim din noi.
Ne parasim."(N.Steinhardt)

12.05.07 20:34:19 0 | Comentarii (0) Trimite pe


mail Tipareste Permalink

Publicata de Soul TAG: psihologie spontana

Imaginea Modifica! Sterge!

E un subiect vechi de cand lumea, talmacit si


rastalmacit.Si totusi, "tot ceea ce s-a spus, nu s-a
spus indeajuns", dupa cum zicea un autor
contemporan. Pentru ca aceasta "imagine", acest
"invelis " pe care ni-l construim continua sa aiba o
importanta majora, vitala chiar, in viata noastra.
Am renunta la multe, am face mari sacrificii
materiale sau de alt ordin (poate mai dureroase
chiar!), numai Ea, Imaginea, sa nu sufere nici o
stirbire.
Aici intervine insa o distinctie. Exista doua tipuri de
imagini. Primul tip include imaginea ca proces
(dupa cum bine spunea o persoana pe care o
respect), imaginea creata in interrelatie cu mediul
si cu ceilalti. Acest tip, de fapt, e impropriu numit
"imagine", e de fapt o emanatie a persoanei, ca un
fel de aura psiho-emotional-cognitiva. E "nascuta",
si nu "facuta". Este, de fapt, amprenta persoanei
in mediu.
Cel de al doilea tip tine de "constructie", de vointa.
Ni se pare noua ca e bine, frumos sau pur si simplu
potrivit sa "aratam" intr-un anume fel. Uneori, nici
macar nu "ni se pare", e vorba de rezultatul unei
serii de procese si alegeri subconstiente, incepute
inca din copilarie, continuind cu educatia, cartile
citite, si sfarasind cu cateva experiente de viata pe
care le credem "definitorii".Si astfel, ne
autoconstruim o "gogoasa" , o crisalida pe care o
numim "eu", si care nu se poate abate de la
propriile reguli de constructie, chiar cu pretul unor
renuntari importante.
"Fara incetare trudesc sa inalt in jurul meu zidul,
si, in timp ce el se inalta spre cer, in umbra lui, nu
mai zaresc fiinta mea adevarata.
Ma trudesc cu acest perete inalt, de teama oricarei
gauri, il carpesc cu praf si nisip, si, in grija mare
pentru numele meu, nu mai zaresc fiinta mea
adevarata."(Rabindranath Tagore)
De multe ori, in spatele acestui zid se poate
ascunde durere, dezorientare, frustrare.Am vrea sa
putem fi altfel, sa ne bucuram, ca simpli oameni,
de tot ceea ce viata(sau Divinitatea in mod
indirect) ne ofera, dar, in acelasi timp, n-am
vrea.Adica, n-am vrea oricum, ci doar in conditiile
noastre.Si, daca aceste conditii intra in contradictie
cu realitatea, e unul din rarele cazuri in care
realitatea iese infranta. Si atunci,mai bine ne
creem propria noastra realitate, chiar daca trebuie
sa"ciuntim" din cea reala. Desigur, acest lucru nu
se face oricum, ci in urma unor multiple explicatii,
justificari, invinuiri directe si indirecte adresate
celorlalti, situatiilor, timpului.Lumea nu e asa cum
trebuie, asa cum am vrea noi.
Nu e vorba de a critica procesul de construire a
imaginii, sau utilizarea ei.Imaginile au si multe
parti benefice, chiar si cele construite.Uneori, o
imagine te poate "impulsiona" sa o realizezi pe
deplin, sa fii mai mult decat erai. Ma refer la
imaginile in mod real pozitive, benefice.
Dar, vorbim de imaginile care "incorseteaza", care
"rapesc ceva" realitatii, in loc sa ii adauge.La
imaginile care intra in "neconcordanata" sau
"disonanta" cu altele similare. Tocmai pentru ca au
in "constructie" aceleasi elemente! Si, de aici, o
sursa de suferinta, care ar fi putut fi foarte usor
evitata, doar prin constientizarea unor lucruri. (Si
in medicina, atunci cand stii diagnosticul, poti face
orice.)
Desigur, nimic din cele de mai sus nu e adevarat,
si nu poate fi adevarat ! Sunt doar
speculatii!Nimeni nu e asa, nimeni nu sufera in
mod gratuit, nimeni n-ar fi putut face ceva pentru
a evita suferinta.Totul e un dat al sortii, si ar fi
inutil sa incercam sa schimbam ceva, mai ales in
noi-insine.(!)
Eu doar am incercat ... sa vindec prin "metoda
bisturiului". Uneori, e singura care ramane valabila,
atunci cand te confrunti cu suferinta unei intregi
omeniri.(Care suferinta, in multe cazuri, nici macar
nu e perceputa ca atare, ci are si ea o"imagine").
Si, ar mai fi ceva de facut..."Adevarat, adevarat va
spun, ca daca un om nu este nascut din nou, nu
poate vedea imparatia lui Dumnezeu."(Ioan 3.6)

11.05.07 19:17:32 0 | Comentarii (1) Trimite pe


mail Tipareste Permalink

Publicata de Soul TAG: psihologie spontana

Transformari Modifica! Sterge!

Exista momente in viata care marcheaza sfarsitul


unei etape si inceputul alteia.Periodic, toti trebuie
sa ne innoim, sa ne "schimbam pielea", ca sarpele
primavara. Este ceea ce a vrut sa spuna Iisus prin
cuvintele :"Nu se pune vin nou in burdufuri vechi".
"Burdufurile" spiritelor noastre trebuie innoite
periodic, pentru a putea exista o evolutie, pentru a
putea cuprinde noile si noile informatii de lumina.
Similar se exprima si ocultistul Gustav Meyrink (in
perioada lui benefica, de inceput) : "Nu poti vedea
lumea cu ochii cei noi pana ce nu vei scapa de cei
vechi." Daca nu vom scapa de vechile conceptii
inguste, vechile obiceiuri, angoase, imagini
fabricate, nu avem nici o sansa sa accedem la
Sufletul Lumii, cum frumos se exprima Coelho.
Bine, dar cum se poate realiza aceasta trecere, sau
reinnoire? Aici, raspunsul e greu de dat, pentru ca
nu exista un singur raspuns.De fapt, Divinitatea are
un alt raspuns pentru fiecare. Un singur element e
comun : respingerea stagnarii.Indiferent ce facem,
sa facem altceva decat pana acum (in sens pozitiv,
desigur), sau in alt mod. (Dupa cum spune Lon
Holtz : "Nu suntem acolo unde vrem sa fim, ci
acolo unde ar trebui sa fim; insa slava Domnului ca
nu suntem acolo unde am fost pana acum.")
Pentru unii, aceasta innoire ar putea insemna o
schimbare de spatiu, pentru altii, de vestimentatie,
de gusturi sau pur si simplu, una
interioara.Marturisesc ca ma numar printre cei din
urma.In viata mea au existat etape in urma carora
am mai acumulat ceva, sau am simtit ca am mai
"pasit o treapta".
Oricum, o schimbare nu vine brusc.Semnele apar
cu mult timp inainte, ca un fel de aurora ce
precede rasaritul. De exemplu,poti simti nevoia sa
faci anumite lucruri care iti apar pozitive pe
moment, dar nu iti dai seama ca pentru ceilalti au
alte conotatii.Nu toti resimt schimbarile in mod
similar.Si atunci, renunti si apuci pe alta cale.Dar,
pana la urma, schimbarea tot se produce.
Important este sa gasesti calea de mijloc.Si, sa nu
renunti la a face binele, chiar si neactionand
.("Contemplatia este forma cea mai inalta de
activitate" - maxima chinezeasca. La noi, ar
echivala cu rugaciunea)
Ce s-ar mai putea spune ? Chiar nu stiu,
acum.Orice noua etapa are nevoie de anumite
restructurari. Tot ce stiu este ca am acumulat niste
adevaruri, si ca sensul final al oricarei acumulari
nu poate fi decat benefic.(Cel putin, pe drumul
luminii).

"Harul Sfantului Duh este o lumina care il


lumineaza pe om.[...]De aceea spune Domnul :
<<Pentru cei ce primesc lumina, toate sunt
usoare.>>"(Sf.Serafim de Sarov)

07.05.07 18:11:57 0 | Comentarii (4) Trimite pe


mail Tipareste Permalink

Publicata de Soul TAG: psihologie spontana

Despre crestinism si incercari Modifica! Sterge!

"Crestinismul nu ne ofera un mijloc miraculos de a scapa de


suferinta, ci ci ne pune la indemana miraculosul mijloc de a o
indura."
- Simone Weil -
"Caile de acces la Hristos sunt infinit diversificate.El isi alege
drept vase de cinste oameni intru totul feluriti, si la prima vedere
neadecvati a-i fi slujitori[...]"
- N.Steinhardt -
"Fiecare din noi, in necazuri, poate sa-si dea seama de ceea ce
este el in adevar.<<Cel ce n-a fost incercat nu stie nimic>>zice
Eccleziastul."
- Urmarea lui Hristos -
"Mai cumplit lucru este a deznadajdui, decat a pacatui."
- Cuv.Ioan Carpatinul -
"Semnul binefacerii ce-i vine de la Dumnezeu omului pornit pe
calea induhovnicirii este ca au inceput pentru el
necazurile.Inseamna ca Dumnezeu are incredere in puterea lui de
a le suporta."
- D.Staniloae -
"Cu rugaciunea vei pune sabia in mana lui Dumnezeu, sa lupte si
sa biruie pentru tine."
- Sf.Nicodim Aghioritul -
" Mantuirea e o cladire ce se ridica doar pe ruinele mandriei."
- Urmarea lui Hristos -
"Nu suntem niciodata nici atat de fericiti, nici atat de nefericiti,
pe cat ne imaginam."
- La Rochefoucauld -
"Dumnezeu ii foloseste pe oameni pentru a ajunge la
oameni.Astfel, El poate predica Evanghelia mult mai eficient
decat prin intermediul ingerilor."
- Doug Bachelor -
"Inima umanitatii are fibre in toate inimile."
- Eliphas Levy -
"Sunt momente in viata fiecaruia in care simtim ca drumul ne
este deschis, si nimeni nu l-ar putea bloca.Momente in care toata
lumea e a noastra si nimeni nu ne-ar putea-o lua din maini.Si
totusi, uneori, drumul se blocheaza.Ce ai putea face intr-un
asemenea moment ? Ai putea sari peste obstacol, l-ai putea ocoli,
sau ai putea ramane la marginea drumului, cu speranta ca cineva
il va putea ridica pentru tine. "
- Claudiana Calin, cantareata
crestina -
"Curatirea de patimi e una cu cresterea dragostei de Dumnezeu
.[...] Deci, e o stransa legatura intre dragoste si
nepatimire.[...]Unde sunt patimi, nu poate fi dragostea."
- D.Staniloae -
"Medicamentul cel mai bun pentru o boala este bucuria
duhovniceasca, pentru ca ea imprastie harul lui Dumnezeu in
suflet.Bucuria duhovniceasca are cea mai mare putere
tamaduitoare pentru toate bolile.Ea este alifia dumnezeiasca ce
inchide ranile, in timp ce mahnirea le irita."
- Cuv.Paisie Aghioritul -
"Daca intristarile noastre ne par mari, inseamna ca nu ne-am
predat inca voii lui Dumnezeu."
- Sf.Silvan Athonitul -
"Iubirea e un lucru inalt, si e aceea nu poate fi dobandita atat de
repede in deplinatatea ei."
- D.Staniloae -
"Credinta ne asigura ca Dumnezeu este, dar e inca in afara de
noi; nadejdea ne asigura ca Dumnezeu e pe drum spre noi si noi
spre El; iubirea e unire deplina cu Dumnezeu, Care este, si Care
a venit la noi."
- D.Staniloae -
"Daca omul il iubeste pe Dumnezeu, il iubeste si pe aproapele
sau, si atunci inima lui revarsa dragoste, iubind si animalele, si
toata zidirea."
- Par.Paisie Aghioritul -
"Acolo unde este Dumnezeu, raul nu are loc."
- Sf.Serafim de Sarov -

06.05.07 11:18:56 0 | Comentarii (4) Trimite pe


mail Tipareste Permalink

Publicata de Soul TAG: credinta

Legenda Sfantului Cristofor Modifica! Sterge!

Si, in sfarsit, lumina! In sfarsit, Domnul a hotarat


sa raspunda nedumeririlor si intrebarilor mele. Nu
in chip vizibil, ci in sufletul meu. Sufletul meu a
inteles ca nu sunt importante greselile, ci alegerile
de fiecare clipa.Nu sunt importante "ramificatiile de
conjunctura", ci drumul larg pe care il iubesti.Si, in
cele din urma, conteaza pe cine ai ales sa slujesti,
dupa cum se va vedea in legenda de mai jos
(repovestita tot de maestrul Aivanhov):
"Era odata intr-un tinut indepartat un tanar baiat
care era de o forta exceptionala si care a decis sa
puna aceasta forta in serviciul omului cel mai
puternic de pe Pamant.Astfel, el a mers sa se puna
in serviciul regelui tarii vecine, care l-a luat in
escorta sa personala.Intr-o zi, in care regele si
suita traversau o padure, au fost avertizati ca se
gaseau in apropiere de un loc bantuit de Diavol, iar
regele a dat ordinul de intoarcere."Oh! si-a spus
baiatul, dar atunci, acest rege nu este cel mai
puternic, din moment ce-i este teama de cineva
care se numeste Diavol!..."L-a parasit si a plecat in
cautarea Diavolului, pentru a se pune in serviciul
sau.
Intr-o seara, el a observat o intreaga trupa sinistra
de calareti negri."Pe cine cauti?" a intrebat seful."
Il caut pe Diavol.""Eu sunt, ce vrei?""Am fost in
serviciul omului cel mai puternic de pe Pamant, dar
am vazut intr-o zi ca ii era frica de tine.Tu esti,
deci, mai puternic decat el si de acum inainte vreau
sa te servesc." "Bine, vino cu noi." Si el l-a urmat.
Intr-o zi, a remarcat ca trupa evita un loc unde se
gaseau cruci si a intrebat ce erau aceste cruci pe
care trebuiau sa le evite.Istoria nu spune ce
explicatii exacte i-a dat Diavolul referitor la Iisus,
dar tanarul a inteles ca el trebuia sa fie inca mai
puternic decat Diavolul, din moment ce-i facea
frica, si a decis sa mearga sa-l serveasca. A cautat
mult timp, mult timp, fara a putea sa-l gaseasca.
S-a angajat atunci ca luntras la malul unui rau si
era atat de puternic si de mare, incat transporta
calatorii pe umerii sai de la un mal la altul
sprijinindu-se pe un baston lung.
Intr-o noapte, cand era in mica sa cabana, a
izbucnit o furtuna teribila: fulgere, trasnete...Un
adevarat potop! Cum el nu dormea, a auzit deodata
un copil care plangea.Mirat, a iesit, si in
obscuritate, a observat un copil mic."Dar, micutul
meu, ce faci tu aici pe o asemenea vreme?""As
vrea sa traversez raul, dar nu pot, sunt prea
mic!""Nu mai plange, te voi duce eu."
L-a luat pe umarul sau si a intrat in rau...Dar apele
erau atat de crescute, si curentul atat de violent,
incat avansa cu foarte multa greutate, si, mai ales,
simtea ca acest copil pe umerii sai devenea din ce
in ce mai greu..."Dar, copilul meu, de ce esti asa
de greu?"l-a intrebat luntrasul."Cantaresti tot atat
cat si Pamantul!""Oh, raspunse copilul, eu sunt mai
greu decat Pamantul, eu sunt Iisus pe care tu voiai
sa-L servesti. Incepand de astazi, te vei numi
Cristoforos, purtator al lui Iisus."
Iata legenda sfantului Cristofor.

Cu iubire si compasiune, pentru toti cei care nu stiu inca pe


cine sa serveasca!

05.05.07 13:26:40 0 | Comentarii (0) Trimite pe


mail Tipareste Permalink

Publicata de Soul TAG: credinta


Discipolul in lume Modifica! Sterge!

Doamne, ca greu mai e! Sa traiesti in pustiuri, in pesteri, pe


varfuri de munti mi s-ar parea doar un "risc al meseriei", sau
"profesie efectuata cu spor de periclitate".(Desigur, acolo sunt
alte greutati, dar totusi...)De fapt, si acest "spor", cred ca s-ar
cuveni mai mult vietuitorilor din lume, unde "riscurile" si
"pericolele" sunt de alta factura, si tocmai de aceea, mai greu de
depistat si infruntat.
Cel mai mare dintre acestea, mi se pare riscul de a gresi. Cine
poate sti, cu adevarat, care e calea cea buna? Cine poate sti daca,
fara sa-ti dai seama, n-ai luat-o cumva pe drumul "paralel" cu cel
bun?Desigur, exista sfaturi si indemnuri divine, exista "inspiratii"
si "intuitii", dar uneori, acestea sunt "interpretabile", sau noi,
pacatosii, nu suntem in stare sa le "receptionam" corect.
Pe de alta parte, discipolul ideal ar trebui sa fie, intr-un fel,
transparent.Sa se vada, cumva, dincolo de el, niste
adevaruri."Persoana", masca, ar trebui sa fie subtire ca o masca
de celofan.Dar, ce te faci cand "transparenta" asta, pacatoasa, se
mai "ingroasa" pe alocuri, si in loc de adevarurile "de dincolo" ,
mai rasar si ceva elemente" de dincoace"? Si asta se intampla
tocmai dupa ce te-ai straduit din greu, ani de-a randul, sa devii
"transparent". (Probabil e un fel de "rezistenta a materiei", un soi
de inertie.)
Nu stiu cine ar putea cunoaste calea de urmat in continuare (In
afara de El, desigur), pentru ca atata munca sa nu se piarda
.Pentru ca drumul sa nu fie ratacit...
De fapt, adevarata problema este doar ignoranta. Oricat de mult
ai fi acumulat, Dumnezeu iti poate trimite "examene" care sa te
faca sa "te scarpini in cap".Asta, ca sa nu te trufesti ca tu stii
acum totul.
Cred ca toata lumea cunoaste povestea "ucenicului vrajitor". Cei
mai multi dintre noi trecem prin aceasta faza, dupa acumularea
oricarui tip de cunoastere, nu numai esoterica.Da, dar cati stim sa
iesim din ea?
Ei, dar mai bine sa lasam filosofia ! Mai bine, sa lasam si
actiunea...Doar in tacere, putem auzi glasul adevarului.Atat cat il
putem prinde!

04.05.07 17:29:28 0 | Comentarii (0) Trimite pe


mail Tipareste Permalink

Publicata de Soul TAG: psihologie spontana

Libertatea Modifica! Sterge!

Exista multe conceptii gresite despre libertate.


Incepand de la libertatea de a face absolut orice,
pana la libertatea doar ca simbol opus
necesitatii.De fapt, lucrurile nu sunt chiar atat de
simple.Ca si in orice alta privinta in aceasta lume
relativa, nu putem vorbi de conceptul de libertate
decat la modul relativ.
Sartre, acest mare filosof necrestin, avea conceptia
poetica si nerealista ca omul dispune de o libertate
nelimitata.(Poate, tocmai fiindca era necrestin,
chiar ateu!) Exemplul ales de el ilustreaza, ce-i
drept o libertate in ceea ce priveste conditiile
exterioare.Ce spune el? Ca, fie si in cazul in care
cineva ar fi chemat la incorporare, in conditii de
razboi, s-ar putea sustrage (facand uz de libertatea
sa), fie si prin moarte, sau dezertare.
Dar, e o liberatate "seaca" si "lipsita de rod".Ce
folos ar putea avea o asemenea libertate, care nu
aduce nici un element pozitiv, decat orgoliul
demonstrarii unui concept?
Dar, adevarata problema a libertatii nu consta in
conditiile exterioare. Cei mai multi oameni se
numesc "liberi", se mandresc cu libertatea lor, dar,
in fond, sunt sclavii obisnuintelor, instinctelor,
emotiilor.De fapt, aproape nu exista om care sa nu
intre in aceasta categorie.Putem spune, simplificat,
ca intreaga conditie umana este expresia
"nelibertatii".Si atunci, ce putem face ?
Exista doua posibilitati . Prima, sa luam acest lucru
ca pe un "dat", si sa traim asa cum am facut-o
dintotdeauna, fara sa ne preocupam daca suntem
liberi sau nu. Si a doua : sa incercam sa ne
eliberam cu adevarat, ca sa putem iesi din
"sistem", si sa putem privi lumea cu adevarat
obiectiv.Astfel, vom putea gasi solutii mai bune
pentru toti ceilalti, bazate pe adevarata Iubire,
chiar daca din "sistem" pot parea altfel.
Solutii pentru aceasta eliberare ne-au oferit marii
initiati si intelepti ai tuturor popoarelor si religiilor.
Pentru noi, cei din acest spatiu si timp, Invatatorul
a fost Iisus.
Ce ne spune El? "Chiar daca omul cel dinafara se
trece, cel dinauntru se innoieste din zi in zi". "Omul
dinafara" reprezinta personalitatea noastra, acea
"masca" (de la lat.persona=masca) a adevaratului
nostru Eu, care este supusa spatiului si timpului,
deci nelibera."Omul dinauntru" reprezinta Sinele
Superior, Eul real, sau, dupa cum spune ortodoxia:
"chipul lui Dumnezeu in om".
Deci, libertatea se poate obtine, dar altfel decat
prin modalitatile exterioare zgomotoase.Iisus ne-a
indicat o astfel de cale : calea evanghelica.In
cateva cuvinte, ea s-ar putea rezuma astfel :
1.Iubeste pe Domnul Dumnezeul tau, si respecta-i
poruncile
2.Iubeste pe aproapele tau (incluzand si prieteni, si
vrajmasi)
3.Da totul, pentru a capata totul
Dar, principala si minunata conditie a urmarii unei
asemenea cai, este acceptarea ei libera. Dumnezeu
nu constrange pe nimeni sa vina la El."Iata, pun
inaintea ta foc si apa, pe care o vei vrea, pe aceea
o vei alege"(Intelepciunea lui Iisus Sirah)
In schimb, aflam avantajele urmarii acestei cai (
adica, posibilitatea nu numai de a tinge libertatea,
ci si de a fi in postura de a face binele in mod
nelimitat), precum si dezavantajele neurmarii ei
("Sunt trupuri ceresti si trupuri pamantesti, dar una
este slava celor ceresti, si alta a celor pamantesti";
si "cine face pacatul, e rob al pacatului").
Deci, El nu ne constrange, ci doar ne arata Calea,
si apoi ne lasa liberi (iata un alt sens al cuvantului
"libertate"=libertatea de alegere, de care am vorbit
si mai sus). Nu sta dupa noi, in coasta noastra, ca
sa vada daca alegem bine, si nici nu ne
"imboldeste" sa alegem o data, judecandu-ne
slabiciunile. De fapt, nici nu are nevoie sa faca
aceste lucruri pentru ca"nimic nu e ascuns de la
fata Lui".
Daca totusi alegem sa Il urmam, atunci se schimba
conditiile. Intrucat am ales, El are dreptul sa ne
indrume dupa cum crede de cuviinta. "Caravana
aceasta este o alegere a mea, dar traiectoria ei va
ramane intotdeauna un mister"(Coelho)
La fel si noi, maruntii Lui urmatori, trebuie sa le
acordam celorlalti toata libertatea. Dupa ce le-am
oferit Calea, care, pe langa libertate, ar putea sa le
aduca tot ceea ce isi doresc (chiar daca, poate,
ajunsi acolo nici nu-si vor mai dori acele lucruri),
rolul nostru nu este sa mai stam "in coasta lor"-
prezenta noastra amintindu-le mereu ca au o
alegere de facut, eventual sa ii judecam pentru alte
alegeri."Dragostea cea mai mare ne lasa liberi", si
aceasta este Iubirea divina.Chiar daca este uneori
gresit inteleasa.
Ce s-ar mai putea spune despre libertate ? O fraza
a unui autor contemporan spune totul :
"Cu cat suntem mai liberi, cu atat vrem sa devenim
mai liberi".
Doar sa vrem putin, la inceput...

03.05.07 18:32:07 0 | Comentarii (0) Trimite pe


mail Tipareste Permalink

Publicata de Soul TAG: filosofia credintei

Sensuri Modifica! Sterge!

Toate situatiile prin care trecem, toate


intamplarile, tot ceea ce constituie cartea aceasta
groasa si incalcita numita viata, au mai multe
sensuri . Desigur, noi nu le vedem intotdeauna, si
putem spune simplist ca nu exista. Dar, e ca si
cum ai spune ca literele a, b, c, din cuvantul
"abecedar" nu sunt decat simple litere, si nici nu au
vreun inteles.
Chiar si Biblia, se stie in genere ca are vreo trei
interpretari : literala (simpluta), alegorica si
simbolica ( in functie de simbolismul literelor
ebraice, de ordinea lor in fraze, etc. - de care se
ocupa Kabbala).
Asadar, nu trebuie sa ne oprim la viziunea "de
suprafata" a lucrurilor, care poate fi hilara, sau
chiar grotesca.Dupa cum spune Eliade, "tot ce se
intampla e doar simbol". Divinitatea incearca sa ne
trimita "mesaje" , sa ne invete niste lectii, chiar
daca noi suntem uneori "elevi" cam indaratnici, si
nu prea trecem clasa.
As putea da exemplu zeci de mici intamplari din
viata mea, dar ma voi opri doar la doua, care mi se
par sugestive, pentru ca lectiile au fost vizibile, si
au intervenit aproape imediat.
Urmam deja de ceva timp o cale spirituala, dar
totusi anumite lucruri imi erau neclare.Ma
indreptam spre serviciul de atunci, cand am vazut
in fata mea un tiganus, prost imbracat, si cu o
figura cam obraznica.Am uitat sa spun ca aveam in
mana o bucata de pizza, sau placinta, nu mai tin
minte. Am gandit ca as putea sa ii dau si lui, dar
figura lui nu prea imi placea, si mi-am zis ca nu
sunt obligata.Cand am trecut pe langa el, pur si
simplu s-a repezit, si mi-a smuls bucata cu totul! A
inceput sa o manance cu pofta, si radea.
As fi putut sa-l injur, sau sa fug dupa el si sa-i ard
una(desi, nu cadra cu o doamna !), dar, in loc de
asta, am inceput sa rad si eu. Am inteles lectia
care mi-a fost "servita" : daca nu dai de bunavoie,
vei da de nevoie! Si nu trebuie sa "cauti la fata
omului".
A doua intamplare a fost exact "reversul" primei.
Mai aveam foarte putini bani (treceam printr-o
perioada proasta a vietii mele), cand am vazut un
baietel sarman imbracat, care nici nu mai stiu daca
cerea sau nu, dar eu i-am simtit nevoia. Dupa o
scurta lupta interioara (stiind ca nu prea am bani
nici eu), m-am hotarat totusi sa ii dau zece mii,
care atunci insemnau ceva. Zis si facut, ma
intorceam spre casa, gandindu-ma ca, asta e, voi
mai rabda si eu pana la salariu. Cand, in scara
blocului, ce vad ? Vizibili, exact in drumul meu, se
lafaiau zece mii de hartie ! (Ba, mi se parea ca si
semanau cu cei pe care ii dadusem!) Am ramas
pironita locului, simtind ceva ca un fel de lovitura
in stomac.Mult timp m-a urmarit intamplarea aceea
!
As putea umple pagini intregi istorisind astfel de
intamplari (am trait si minuni mai mari, adevarate
miracole, care mi-au demonstrat clar ca, acolo sus,
cineva "ma are in evidenta" - ca pe fiecare dintre
noi, dealtfel) . Dar, important de retinut este ca in
viata fiecaruia, intamplarile au multiple sensuri.
Daca le privim doar prin prisma logicii umane,
putem spune cu usurinta : ce prostii ! si, de ce sa
mi se intample tocmai mie?
Poate, pentru ca asa trebuia, si altfel nu puteam
intelege anumite adevaruri, nu ne puteam
debarasa de anumite idei sau comportamente
gresite, sau de anumite generalizari paguboase. De
multe ori in viata, mi s-au intamplat anumite
lucruri tocmai ca raspuns la parerile false sau
exagerate despre mine-insami sau ceilalti, sau
despre anumite situatii. (Cred ca acolo sus, Cineva
are si o doza de umor!) Dar, partea buna este
atunci cand intelegi mesajul, simbolismul
ascuns.Daca am intelege cu totii mai usor, n-ar fi
nevoie ca "lectiile" sa se repete.
Si, inca un lucru foarte important : intotdeauna
"simbolismul" e pozitiv, adica, incearca sa ne invete
ceva, sa ne indrepte spre El.Chiar daca mijloacele
variaza la nesfarsit (sau tocmai de aceea) , El vrea
sa ne spuna ca acest drum spre El nu insemna
numaidecat rigiditate si dogmatism, si amenintarea
focurilor iadului daca nu ne conformam. A fi in
drum spre El inseamna, pur si simplu, viata, dar o
viata mai plina, si traita "cu directie", nu
imprastiata in mii de ocupatii si hobby-uri .
Am sa inchei prin cuvintele unui explorator
amazonian a carui carte mi-a incantat adolescenta,
si care, in urma calatoriilor sale, a capatat o
intelepciune aparte :
"Trebuie sa mergi pana la capatul lucrurilor - caci
numai acolo invelisul crapa si iese adevarul la
iveala, dupa cum numai la capatul puterilor, si al
intregii tale fiinte ai, poate, sansa, de a afla cine
esti." (Fernand Fournier- Aubry)

P.S. Voi lipsi catva timp de pe blog.Din cand in cand, e bine sa


te apropii de El in linistea solitudinii, ca sa Ii auzi mai bine
glasul.Va doresc numai bine!

01.05.07 18:54:41 0 | Comentarii (0) Trimite pe


mail Tipareste Permalink

Publicata de Soul TAG: credinta in actiune filosofia credintei

Din nou despre simplitate Modifica! Sterge!

Oamenii doresc simplitatea, pentru ca ii odihneste,


dar in acelasi timp, fug de ea, sau se lasa cuprinsi,
scaldati, ametiti fara voie in vartejul complexitatii
dureroase. Sufletele lor sunt nefericite, bolnave,
pentru ca nu stiu, sau nu pot sa se smulga din
vartej. Sau, se complac...
Desigur, toti trebuie ajutati, prin rugaciune in
primul rand, dar mai inainte ar fi necesar sa se
ajute ei-insisi. Sa incerce sa vada cu claritate
macar o schita de drum in domeniul Simplitatii, si
atunci Divinitatea, poate, ii va ajuta sa o realizeze,
oricare ar fi aceea.Toti dorim multe lucruri, cerem
"fir liber" spre Lumea Idealurilor, dar Lumea
aceasta ni se refuza, pentru ca, firul, de fapt, nu e
liber, ci aglomerat de complexitati.
Tot Aivanhov, maestrul veritabil, exprima foarte
bine acest lucru:
"Aceasta stiinta a rezumat-o Iisus in cuvintele
:,,Construiti-va casa pe stanca". Evident este
simbolic, altfel chiar si pe stanca o casa ar putea fi
distrusa. El dorea sa spuna urmatoarele : nu va
adapostiti in planul astral, in emotii, senzatii, in
sentimente, caci aici veti fi la bunul plac al
furtunilor, al uraganelor, nu veti avea pic de
stabilitate.Intr-o zi veti fi fericiti, in cealalta veti
plange.Astazi ati imbratisat pe cineva si asta va
face fericiti, maine va va parasi si veti suferi.
Nici planul mental nu este sigur. Ce credit putem
acorda constructiilor sau combinatiilor intelectului
uman ?
Inima trebuie sa fie doar un echilibru pentru
intelect.[...] Inima si intelectul sunt indispensabile,
dar mai intai de toate trebuie gasita o masura intre
cele doua."
Si atunci, care ar fi solutia ?
"Foarte putini oameni au reusit sa se instaleze
acolo unde domnesc inteligenta, iubirea, pacea,
obtinand libertatea de a actiona.Bineinteles, ei vor
fi mereu expusi infruntarilor si uraganelor vietii, dar
adevarata lor locuinta nu se va gasi aici: ei isi au
domiciliul in inaltul cerului..
Atat timp cat nu veti cauta sa urcati in regiunile
superioare, veti gasi mereu prilej de revolta, de
strigate si plansete, mai ales daca veti ramane in
planul astral. Plansetele si lamentarile nu ajuta la
nimic.[...]
In loc sa ne ocupam mereu de sentimentele
noastre, trebuie sa ne schimbam locuinta, si sa ne
instalam in acea regiune binecuvantata care este
ratiunea pura, intelepciunea pura, lumina pura."
In concluzie, drumul spre simplitate trece intai prin
acceptare.Acceptare a tot ce s-a intamplat, bun
sau rau, in viata noastra.Si nejudecare. Si
neregretare.Poate, daca e cazul, si prin indreptare
( a unor situatii).
Ce ne mai spune Aivanhov? "Trebuie sa va
obisnuiti sa ganditi, sa judecati, sa studiati, sa va
mutati in aceasta regiune superioara care este
planul cauzal, acea "stanca" de care vorbea Iisus."
Dar, pentru aceasta "mutare", "bagajele" nu sunt
necesare, chiar dauneaza (obiceiuri, emotii
negative, conceptii vechi).Cu alte cuvinte, trebuie
sa ne eliberam.Il voi lasa din nou pe Aivanhov sa
ne spuna ce inseamna, de fapt, eliberarea.
"Desigur, lucrurile trebuie intelese corect.[...]Eu nu
va sfatuiesc sa va degajati acum de toate
obligatiile din fata semenilor vostri.Sunteti legati de
creaturi, ati semnat contracte, si nu va puteti
elibera fara sa va fi implinit angajamentele.[...]
Toata lumea vrea sa fie libera, dar trebuie sa avem
notiuni corecte despre libertate, altfel ne vom
afunda si mai mult. De altfel, tocmai atunci cand
vrei sa te eliberezi, observi mult mai bine cat esti
de legat. Ne inchipuim ca rupand legaturile fizice,
materiale, vom fi liberi...ei bine, nu. Ne trebuie
uneori o viata intreaga ca sa ne putem elibera de
anumite amintiri, de anumite urme sau imagini, si
uneori nu reusim nici in acest rastimp."
Si atunci, ce e de facut ? Noi, ca fiinte complexe in
drum spre simplitate, putem face foarte putin : sa
ne rugam, sa meditam. Dar, paradoxal acest putin
va fi de ajuns!
Daca ne rugam sincer si ii incredintam Lui
problemele noastre, El va gasi, in mod sigur,
solutia. "Veniti la Mine, toti cei osteniti si
impovarati, si va voi odihni pe voi."
Si, prin fluidul harului sau gratiei pe care ne-o va
trimite, ne va ajuta si sa ne mutam "pe stanca".

"Cat de des regasim in noi chipul lui Dumnezeu,


atunci cand credem ca suntem alcatuiti doar din
tarana !"(Marguerite
Yourcenar)

30.04.07 11:34:30 0 | Comentarii (2) Trimite pe


mail Tipareste Permalink

Publicata de Soul TAG: filosofia credintei

Oferind Modifica! Sterge!

Viata
e un bazar ciudat.
Desprinzi
pene din aripi
ca sa ajungi
la aurul ascuns
si sa-l oferi
fara plata .
Dar aurul
care ar putea cumpara
toate penele din lume
si toate pasarile
si toate visele
si tot universul
nu e primit.
Stralucirea lui
raneste.
De ce oare
oamenii nu inteleg
ca o singura pana,
zdrentuita,
arsa de fulgere,
batuta de ploi
nu valoreaza cat aurul
care ar putea cumpara
toate penele
noi si lucioase?

30.04.07 00:47:08 0 | Comentarii (0) Trimite pe


mail Tipareste Permalink

Publicata de Soul TAG: poezie

Cum poti sa ajuti Modifica! Sterge!

E foarte dificil sa ajuti, fie prieteni, fie necunoscuti,


desi, la o privire superficiala, pare simplu . Si asta,
pentru ca "a da un ajutor" implica mai multi
factori.Voi apela din nou la un maestru modern,
drag inimii mele : Omraam Mikhail Aivanhov,
pentru a puncta cateva chestiuni. Iata ce spune el:
"Este foarte dificil sa faci binele.Toata viata mi-am
pus intrebarea: ,,Care este cel mai bun mod de a-i
ajuta pe oameni ?"Si am vazut ca, daca intr-o zi li
se da hrana, a doua zi le este din nou foame[...]
Daca li se dau haine, dupa catva timp ele sunt
uzate si trebuiesc inlocuite.Daca li se da o casa, si
ea, la fel, intr-o zi sau alta, trebuie reparata.Daca li
se dau bani, ei vor fi foarte curand
cheltuiti...[...]Este deci imposibil sa-i ajuti pe
oameni in acest mod : sau acest ajutor nu este
niciodata definitiv, sau oamenii sunt nemultumiti
pentru ca asteapta totdeauna mai mult."
Dar, maestrul are si o solutie : "atunci, pentru a
face bine oamenilor, nu este preferabil de a le da
un mijloc de rezolvare? Bineinteles, este mai bine,
mult mai bine.Si acest mijloc este Lumina Stiintei
initiatice, pentru ca in orice circumstanta, aceasta
Stiinta da o solutie."
Acum ar trebui sa explic ce insemna "stiinta
initiatica". Nu ma voi pierde in amanunte
"doctrinare" (pentru ca nici nu e, de fapt o
doctrina), ci voi spune simplu : stiinta regasirii
divinului din om. "Ceea ce numim initiere", spune
Aivanhov, "este chiar acest drum pe care fiinta
umana trebuie sa il parcurga ca sa-si gaseasca
sufletul divin, atragandu-l, pentru ca acesta sa se
poata instala si locui in ea."
Sau, altfel spus : "Aici este marele mister al
existentei, care este simbolizat prin imaginea
sarpelui care-si inghite coada.Capul sarpelui, adica
Spiritul, trebuie sa se manifeste prin coada,
Materia, Eul inferior.[...] Iata scopul initierii : sa
ajungeti sa transformati materia, pentru ca ea sa
poata sa retransmita spiritului propria sa imagine."
Cu alte cuvinte, pur si simplu, sa incercam sa ne
spiritualizam, sa ne indumnezeim.
Daca vom face acest lucru, sau macar vom incerca,
vom ajunge sa ne rezolvam, pe parcurs, si
problemele, sau neimplinirile.Aceasta e o abordare
dinspre general spre particular, si cum se stie,
generalul are intotdeauna solutii pentru cazurile
particulare. Invers, daca vom incerca sa ne
rezolvam intai problemele particulare, si apoi sa
viram spre general, nu prea se poate.Si in
matematica, particularul nu poate oferi solutii
pentru general.De multe ori, nici nu poate fi
rezolvat, daca nu se urmeaza intai o regula, sau o
teorema, cu aplicabilitate generala.
De multe ori, Divinitatea, pentru a ne convinge sa
ne indreptam in sensul care trebuie, nu ne ofera
ceea ce ne dorim cel mai mult de la inceput. Prin
diverse situatii si intamplari, incearca sa ne
convinga ca "pentru a intra in incapere, trebuie sa
trecem intai de poarta", "poarta " fiind El -insusi.
Mie mi s-a demonstrat clar acest lucru in cursul
vietii mele. Am obtinut lucrurile pe care le cerusem
cu multi ani in urma abia atunci cand am mai
depasit niste nivele ale ignorantei, si ajunsesem
sa nu le mai consider atat de necesare.
Desigur, ajutorul cel mai simplu, si mai la
indemana pe care il putem da oamenilor, este
rugaciunea. Ne rugam sa obtina lucrurile pe care si
le doresc, dar numai dupa voia Tatalui. Nu ne este
permis sa cerem pentru ei o rezolvare cu orice
pret.
Dar, chiar si rugandu-ne, acest ajutor nu va fi
eficient in mod permanent, daca oamenii nu vor
face ei-insisi ceva, incepand de la simpla
rugaciune, si pana la a incerca sa se schimbe pe
sine, si sa urmeze drumul initiatic (in crestinism
numit - al mantuirii ).
Voi incheia prin cuvintele parintelui Staniloae, care
spune cam acelasi lucru, dar in alti termeni : "
Iubirea crestina sta intr-un sentiment de
raspundere fata de valoarea celuilalt, fata de
importanta celuilalt, fata de mantuirea celuilalt.
Daca ii acord valoare, tin sa se mantuiasca."

29.04.07 15:51:06 0 | Comentarii (0) Trimite pe


mail Tipareste Permalink

Publicata de Soul TAG: credinta in actiune

Pentru ultima oara...cuvintele Modifica! Sterge!

De ce trebuie oare sa ne legam atat de cuvinte, sa le mangaiem,


sa le impodobim, sa le oblojim, pentru ca, in cele din urma, sa ne
risipim in mii de sensuri, care nu ne mai lasa simpli si limpezi ca
materia originara?
Poate pentru ca "la inceput a fost Cuvantul".Da, dar acest Cuvant
era "viata" si "viata era lumina oamenilor". Era un cuvant viu si
limpezitor, nu dadea loc la diviziune, la vartejuri, la explozii de
sensuri.Noi, oamenii, intrucat ne-am pierdut puritatea si
simplitatea originara, nu mai putem regasi, oricat am vrea, acel
drum clar al Cuvantului.Poate, cu cat vom inainta spre El, ne
vom apropia din ce in ce mai mult de acel Cuvant.
Tot ce putem spune acum, este cum nu sunt, si cum nu trebuie sa
fie percepute cuvintele:
- Ca arme .Cuvintele nu au nimic de-a face cu notiunile de
"lupta", de "invinsi " si "invingatori". Cuvintele pot doar
comunica informatii, alina, vindeca.
- Ca oglinzi iluzorii. Cuvintele pot exprima doar adevarul,
fiindca asa au fost ele "proiectate" din eternitate.(Chiar daca
acest adevar omenesc, limitat, se mai schimba cu timpul. Etern
este doar cel divin.)
- Ca acte gratuite. Aici, cei mai multi nu gresesc. Principala
functie a Cuvantului este aceea de comunicare.
Ce s-ar mai putea spune? Uneori, cand cuvintele se raspandesc
prea mult, e necesar sa le mai si "odihnim", sa le ajutam sa se
adune,si sa isi recapete sensul lor originar: acela de "a da viata".
"Cand cuvintele sunt putine, rareori sunt spuse in
zadar."(Confucius)

O mica rememorare a unui blog personal mai vechi :


Cuvintele - pro sau contra ?

27.04.07 17:09:09 0 | Comentarii (5) Trimite pe


mail Tipareste Permalink

Publicata de Soul TAG: psihologie spontana

Despre notiunea de pacat Modifica! Sterge!

Voi spune cateva lucruri, dar nu neaparat din punct de vedere


bisericesc, rigid, ci asa cum am invatat eu sa le simt. In primul
rand, cred ca notiunea de pacat e foarte variabila, si nu implica
numaidecat ceea ce se stie din cartile de religie.E si aceea, dar si
alte lucruri, si toate sunt schimbatoare si adaptabile.
Ceea ce am inteles sigur este ca Dumnezeu nu e un batran
impunator, care indreapta un deget acuzator spre turma sufletelor
pacatoase, si le striga : "Ai mintit, ai furat, te-ai betivit, ai
preacurvit...Mars de-aici, si sa nu va mai vad!"
El, mai curand, te ajuta sa-ti dai singur seama cand ai gresit, si
de ce. "Daca ne-am judeca singuri, n-am mai fi judecati." Munca
de eliminare a pacatului e, de fapt, o munca de constientizare.
"Nu inaintam devenind din ce in ce mai buni, ci din ce in ce mai
constienti" ( Bernard Weber) Desigur ca , devenind constienti, nu
mai facem ceea ce nu le prieste celorlalti, si, cu ajutorul harului,
apare si bunatatea.
Dar, ce inseamna sa fim constienti? Inseamna, de fapt, sa fim
atenti la toate posibilele consecinte ale faptelor noastre - desi, la
inceput, pare foarte greu. Acest lucru e ilustrat foarte frumos de
un fragment din "Ciuma " de Camus: "Om cinstit [...] este acela a
carui neatentie este cea mai mica posibil .Si trebuie vointa si
incordare pentru a nu fi niciodata neatent !" Tot acolo, daca nu
ma insel, se dadea un exemplu din filosofia budista . "Karma
omului stapanit de dorintele sale este asemenea celui care s-a
imbaiat, si nu are unde sa arunce apa, pentru ca oriunde, in iarba,
ar omori vietati mici."(reproducere din memorie). Asadar,
pacatul primordial pare a fi egoismul, chiar si neconstientizat,
care genereaza dorinte, a caror indeplinire duce uneori la crearea
unor "datorii" fata de ceilalti. Desigur, in crestinism, aceste
"datorii" se sterg prin cainta si rugaciune.
Dar, ce pacate sunt mai frecvente in zilele noastre? Cele fizice,
vizibile, sunt mai rare : furturi, ucideri, schingiuiri, nedreptati.
Cele mai multe, insa, le comitem cu vorba si cu gandul. Uneori,
fara sa ne dam seama. ( De aceea in rugaciunile ortodoxe se
spune : iarta-ne noua pacatele facute cu voie si fara voie.)
De exemplu, spunem unui coleg un lucru care i-a intristat
sufletul, sau omitem sa o salutam pe vanzatoarea de la paine, sau,
vorbim fara rost... Lucruri mici, dar care conteaza. De aceea
trebuie, din cand in cand sa cerem iertare - nu neaparat
oamenilor, ci lui Dumnezeu. In acest scop, in crestinism exista
spovedania si impartasania. Dar, si in singuratatea inimii ("in
camara secreta") putem sa facem acest lucru.
Ce ar mai fi de spus ? Niciodata nu e bine sa "dam cu piatra " in
ceilalti, intrucat prilejuri de pacatuire exista, in primul rand, in
noi. Probabil daca noi nu am crea o anumita atmosfera mentala
in jurul nostru, cauzata uneori de profunde experiente, motivatii
si neimpliniri subconstiente, nu am atrage nici prilejuri de
pacatuire.
Si atunci...sa privim la noi, si sa incercam sa ne indreptam. Sa
fim drepti cu noi-insine, si cu ceilalti. "Cine practica dreptatea, e
nascut din El."

26.04.07 16:10:20 0 | Comentarii (1) Trimite pe


mail Tipareste Permalink

Publicata de Soul TAG: credinta

Sa mai si radem Modifica! Sterge!

Ei, si acum sa mai lasam putin grijile si tristetile, si sa ne


racorim sufletele cu o doza de ras.

Sf. Petru il intreaba pe Dumnezeu :


-Doamne, anul asta le-ai dat cam multe inundatii romanilor, nu
crezi ca i-ai incercat prea tare?
La care Dumnezeu raspunde:
-Au vrut marinar sus, apoi le-am dat si apa !

Un negru ajunge la portile raiului. Sf. Petru il intreba cum il


cheama.Ingrijorat ca nu va fi primit din motive rasiste, negrul
raspunde:
-Leonardo di Caprio !
Sf.Petru se scarpina in cap incurcat, apoi il mai intreaba o data.
Acelasi raspuns!
Atunci, pune mana pe mobil si isi suna Seful.
-Sefule, o mica nelamurire : Titanicul s-a scufundat, sau a ars ?

Sf. Petru statea de vorba cu Dumnezeu.


-Da-le, Doamne, la oameni soare!
Si Dumnezeu le-a dat soare. Dupa un timp, iar:
-Da-le, Doamne, soare !
Si iar le-a dat. Dupa ceva timp, iar:
-Da-le soare!
-Apoi, mai, Petru, spune Dumnezeu, daca le tot dau soare, or
ajunge toti negri in rai !

25.04.07 20:51:34 0 | Comentarii (0) Trimite pe


mail Tipareste Permalink

Publicata de Soul

pagina urmatoare