Sunteți pe pagina 1din 8

Share Report Abuse Next Blog» Create Blog Sign In

DARELIA
TARAMUL DIN INTERIORUL NOSTRU

21 IULIE 2007 UN FEL DE PACE

Despre tipuri de emotii Gregorian-The Moment of Peace


Blaga - Stalactita
Intrucat astazi este zi de sarbatoare si de reculegere - ziua Sf.prooroc
Ilie, a carui viata o simt atat de aproape de intelegerea mea - ma
gandisem sa nu scriu nimic. Mai ales ca nici oboseala fizica si psihica
nu s-a "vindecat" inca.(Exista si un termen medical pentru ea, dar mai DIVERSE -DE PE NET CULESE
bine il las deoparte).Dar, se pare ca "ostasii" nu se pot odihni atunci si
atat cat li se pare lor ca e bine. Ei trebuie sa "isi duca lupta" pana la Over the Rainbow
capat, ca sa nu poata fi invinuiti de dezertare.Chiar daca aceasta Micul print-fragment
"lupta"pare doar o insiruire de cuvinte...
Inima
Deci, astazi am simtit ca trebuie sa scriu despre emotii, dar dintr-o
perspectiva noua. Am mai vorbit despre don Miguel Ruiz si cartea sa Din clasici -River Phoenix
"Cele patru legaminte".Am facut atunci doar o caracterizare generala,
Avem timp
dar am mentionat ca ideile cartii sunt mult mai bogate si mai
cuprinzatoare. Evanescence
Iar de curand, cand am (re)deschis aceasta carte, privirea mi-a cazut Iluzii, iluzii
pe fragmentul pe care il voi reda aici. Se spune, si eu am probat cu
adevarat, ca uneori in acest mod se pot primi mesaje de la propriul Poveste
subconstient, Duhul Sfant sau ingerul pazitor. Redau fragmentul fara Diferenta dintre putere si curaj
alte comentarii:
Ganduri indirecte
"Modul in care percepem lumea depinde de emotiile pe care Ganduri neinsemnate
le simtim.Atunci cand suntem suparati, totul in jurul noastru
Cutia cu metafore
pare gresit, nimic nu este bine.Pana si vremea trebuie
condamnata;indiferent daca ploua sau daca soarele Viata ca un fluture albastru
straluceste, nimic nu ne multumeste.Atunci cand suntem Visul din vis-coregrafie
suparati, totul in jurul nostru pare trist si ne face sa
plangem.Vedem copacii si ne simtitm suparati; vedem ploaia Secret Garden - Songs From a Secret
si totul pare atat de trist.Uneori, ne simtim vulnerabili si Garden
simtim nevoia sa ne protejam, deoarece nu stim momentul Secret Garden-Nocturne
in care cineva va dori sa ne atace.Nu avem incredere in
nimeni si nimic din jurul nostru.Si totul deoarece privim Secret Garden - Promise Of Hope
lumea prin ochii fricii! Un soi de filosofie
Imaginati-va ca mintea umana este la fel ca pielea.Daca veti
atinge o piele sanatoasa, va veti simti minunat.[..]Acum
imaginati-va ca sunteti ranit, pielea este taiata si se
ARHIVĂ BLOG
infecteaza. Daca atingeti pielea infectata, aceasta va va
produce o senzatie de durere, asa ca veti urmari sa va ▼ 2007 (10)
acoperiti si sa va protejati pielea.Atingerea nu va va face ▼ iulie (10)
nici o placere, deoarece acum doare.
Despre tipuri de emotii
In continuare, imaginati-va ca toti oamenii sufera de boli de
piele.Nici unul nu-l poate atinge pe celalalt fara sa-l Despre diferenta dintre
doara.Toata lumea are rani pe piele, astfel incat infectia pare explicare si judecare
a fi ceva normal, durerea fiind considerata, de asemenea,
Mesaj de la Tatal nostru(numai
normala; asa cred oamenii ca trebuie sa stea lucrurile!
Va puteti imagina cum ne-am comporta unii cu ceilalti daca pentru cei ce sunt ...
toti oamenii din lume ar avea boli de piele? Evident ca nu Despre daruri
ne-am mai imbratisa unii cu ceilalti, deoarece ar fi Sarea in bucate
dureros.Altfel spus, ar fi necesar sa punem o distanta destul
de mare intre noi. Poezie matinala
Mintea umana este exact ca aceasta descriere a pielii Din nou, inegalabil, Coelho
infectate.Fiecare om are un corp emotional complet infectat
Radiografia unui love-story
de rani. Fiecare rana este infectata cu emotii otravite - cu
otrava tuturor emotiilor care ne-au facut sa suferim, precum Coelho despre iubire
ura , invidia, furia si supararea.O actiune nedreapta deschide Neoglossa
o rana in minte si noi reactionam cu o emotie otravita din
cauza conceptelor si credintelor pe care le avem despre ceea
ce este drept sau nu.Mintea este ranita si plina de otrava din
cauza procesului de "civilizare" si pentru ca toata lumea DESPRE MINE
descrie mintea ranita ca fiind ceva normal.[...]
F LO RI N A R.
Visul planetar este gresit, iar oamenii sunt bolnavi mental de
o boala care se numeste frica. Simptomele acestei boli sunt Read me and you `re gonna know
toate emotiile care ii fac pe oameni sa sufere:furia, ura, me. In fact it`s not me that matters,
supararea, invidia si tradarea.[...]
Daca ne-am contempla mintea si am observa ca este but my message .
bolnava, am putea descoperi ca exista un V I Z U AL I Z AŢI PR OFI L U L M EU C OM PL ET
tratament.Suferinta nu este necesara.Mai intai, este necesar
sa ne deschidem ranile emotionale prin intermediul
adevarului, dupa care vom putea scoate otrava si ne vom
putea vindeca ranile complet.Cum putem face acest lucru?
Simplu :trebuie sa-i iertam pe cei care au gresit fata de noi,
daca nu din alt motiv, macar pentru ca ne iubim pe noi-
insine atat de mult incat nu dorim sa mai platim o
nedreptate prin intermediul fiintei noastre."

Si, iata ce fragment mi-a picat sub ochi astazi:


"In toate traditiile samane din America, din Canada pana in
Argentina, oamenii se numesc luptatori, deoarece ei se afla
in razboi impotriva parazitilor.(Nota: la tolteci parazitii
reprezinta sistemul convingerilor inoculate prin educatie si
civilizatie, al caror rezultat sunt imaginile mentale personale
ale Judecatorului si Victimei.) [...]
Luptatorul se revolta si declara razboi.Dar a fi un luptator nu
inseamna ca intotdeauna castigam razboiul; noi putem
invinge sau putem pierde, dar daca facem tot ce putem,
avem cel putin sansa de a fi liberi din nou.Alegand acest
drum, ne aratam cel putin demnitatea de a ne revolta,
demonstrand ca nu suntem niste biete victime in fata
emotiilor noastre negative sau care reactionam la emotiile
negative ale celorlalti."

Ei, si cred ca am "vorbit"destul pentru o zi care ar fi trebuit sa fie de


repaus...
PU BL I C AT D E FL ORI N A R. L A 0 8 : 1 2 2 C OM EN TA RI I

ETI C H ETE: EM OTI I , L U PTATOR I , PI EL E , RANI , V I N D EC AR E

19 IULIE 2007

Despre diferenta dintre explicare si judecare


Motto:"Numai in tacere auzim glasul adevarului."
-Jerome K.Jerome-

Nu voi spune multe cuvinte pe aceasta tema.Nu cred ca e necesara


decat intelegerea esentei.Si aceasta se poate rezuma, simplu, astfel:

Explicarea implica un anume mod de a privi lucrurile si felul cum noi


"dam socoteala de ele".Poate, si cum dau altii socoteala de ele! Poate
chiar implica "puncte de vedere" atemporale si universale, cum sunt
cele intalnite in Cartile sfinte.
Mai mult, explicarea are si alte functii : eliberatoare si purificatoare,
pe de o parte, si de interactiune-comunicare cu alte "universuri", pe de
alta. Numai astfel putem sti "ce vede un altul din acest univers, care nu
e acelasi cu al nostru", dupa cum spune Proust.
Despre judecare, aproape ca nu mai are rost sa vorbim.Toata lumea
stie ce inseamna, si care sunt efectele ei.Dar, intrucat uneori poate
semana, macar ca forma, cu cealalta sintagma(si, de multe ori, chiar e
confundata, mai ales la o privire superficiala), mi s-a parut necesar sa
fac distinctia.(Desigur, exista si cazuri particulare: cand se porneste de
la judecare, ajungand in cele din urma la explicare, si invers.Oameni
suntem, si uneori nici chiar noi-insine nu stim sa facem distinctia pe
moment.Dar, vine si momentul cand o facem...sau suntem ajutati sa o
facem!)
Voi exemplifica printr-un text superb(ca nivel de intelegere al unei
realitati, si finete psihologica) dintr-o carte a unei prietene speciale, ce
mi-a fost daruita cu o minunata dedicatie. Textul trateaza luptele
dintre albi si amerindieni, dintr-o perspectiva foarte generoasa si, pe
cat posibil, corecta (lucru cu atat mai extraordinar cu cat aceasta
prietena scrie-si eu o cred pe cuvant, intrucat si eu am avut regasiri
asemanatoare- ca ea-insasi a fost un asemenea sef indian intr-o viata
trecuta).In mod cert, ea explica, nu judeca. Si acum , textul:

"In povestea mea este vorba despre un razboi de


supravietuire intre doua parti implicate in mod egal, insa
diferit.Fiecare dintre parti isi urma nevoia, datoria si
credinta. Unii-indienii-erau disperati ca teritoriile li se
restrangreau pe zi ce trecea si supravietuirea le era
amenintata, sau poate nu atat supravietuirea, cat
demnitatea, recunoasterea lor ca semintie suverana cu drept
egal la identitate data prin traditii si credinte.Era nevoie de
aceasta recunoastere pentru ca li se pusese eticheta de
salbatici si aceasta impiedica "omul alb" sa cunoasca, sa
inteleaga si sa respecte un mod de viata care nu era
neaparat necivilizat, cat apartinea altei civilizatii.Tendinta
opresiva imediata, creata de neintelegere, a fost ca indienii
sa fie internati in rezervatii pentru a fi civilizati, pe de o
parte, iar pe de alta parte, pentru a li se administra in mod
civilizat(?!)teritoriul plin de resurse de care lumea civilizata
ar fi avut nevoie.Prin urmare ei, indienii, se credeau, si erau
chiar indreptatiti sa lupte pentru apararea valorilor lor.Poti
sa-i acuzi?Poti sa-i consideri intr-adevar salbatici pentru ca
au alta viziune asupra vietii?
Pe de alta parte, cei care faceau asta[...]- ma refer la
oamenii legii si ai culturii, cei care incercau in mod oficial sa
impace doua lumi atat de diferite- aveau responsabilitatea,
motivatia si legitimitatea lor.Lumea din care veneau incepuse
sa fie prea stramta si opresiva, si in mod absolut natural,
expansiunea spre noi spatii s-a produs.Poti sa-i acuzi? Mai
mult, poti sa acuzi soldatii care aveau misiunea de a
disciplina salbaticii [...]in teren, acolo unde e cel mai dificil,
ca-si faceau datoria?Ii poti considera ticalosi?
Legitimitatile fiecarei persoane, cele ale fiecarui grup, pot fi
perfect intelese, si, prin intelegere, acceptate.Eu cred ca ele
au la baza nevoi perfect valabile, de nedispretuit, nevoi pur
si simplu umane.Doar ca legitimitatile diverselor persoane
sau grupuri pot intra in conflict si atunci pentru unii
legitimitatea celorlalti devine nefondata, chiar
distrugatoare.Insa cineva din afara poate considera ca unii
pot fi mai legitimi decat altii, cand la baza stau aceleasi
nevoi fundamental umane, inscrise de Maslow in piramida
sa, indiferent cat si cum pot fi ele mascate?Dupa mine, nu.
A, da, desigur ca poti acuza mijloacele-dar si asta pana la
un punct.Pentru ca daca ajungi la concluzia ca atat a putut
omul in acel moment, atat i-a dat voie frica sau dragostea
care-i determina limitele, nu mai poti merge mai departe cu
acuzatia.Ea capata nuante de compasiune, plasandu-se
automat in alt registru al intelegerii.
......................................................................................
...................................................................................
La un moment dat s-a instalat in el[acel sef indian]
intelegerea ca suferinta se datora mai ales faptului ca nu-i
putuse ajuta pe cei pentru care se simtea raspunzator sa
priceapa ca violenta ii adusese in acel punct de teroare si
distrugere. Violenta isi are radacinile intotdeauna in
frica.Voise sa le spuna despre pace, despre iubire, despre
toleranta, si nu stiuse cum sa-i faca sa auda, asa ca se
vazuse nevoit sa-i urmeze, din loialitate, in credinte si
incrancenari vechi, care exacerbau frica si sentimentul
catastrofal de separare, dezvoltand violente ce nu puteau
aduce nici un folos.[...]In toate acestea se amesteca un dor
sfasietor de pamant, de pamant sacru si de eliberare...era ca
si cum cunoscuse eliberarea, ii stia gustul, mirosul, si brusc
trebuia sa o schimbe pe ceva had, spart, cu nume
asemanator, dar cu gust strain."(Odette Irimiea)

Cred ca e de-ajuns pentru a intelege tema data.Mie mi-a fost de-


ajuns.

PU BL I C AT D E FL ORI N A R. L A 0 6 : 5 6 0 C OM EN TA RI I

ETI C H ETE: C O M U N I C A R E , C O N F L I C T , EL I BERARE , EXPL I C ARE , JU D EC ARE ,


S UPRAVIET UIRE

17 IULIE 2007

Mesaj de la Tatal nostru(numai pentru cei ce sunt


ai Lui cu adevarat)
"Astfel, deci, preaiubitii mei, dupa cum totdeauna ati ascultat, nu
numai in prezenta mea, dar
acum si mai mult in absenta mea, duceti pana la capat mantuirea
voastra, cu frica si cutremur,
Caci Dumnezeu este acela care lucreaza in voi si va da, dupa buna sa
placere, si vointa, si infaptuirea.
Faceti toate fara murmure si fara indoieli,
ca sa fiti fara vina si curati, copii ai lui Dumnezeu, neintinati in
mijlocul unei generatii strambe si sucite, in care straluciti ca niste
lumini in lume,
tinand sus Cuvantul vietii, asa ca in ziua lui Hristos sa ma pot lauda ca
n-am alergat, nici n-am lucrat in zadar."(Filipeni 2,3)
PU BL I C AT D E FL ORI N A R. L A 0 8 : 3 9 0 C OM EN TA RI I

13 IULIE 2007

Despre daruri

Fiecare a primit, sau/si a daruit ceva in viata sa. Este mai mult decat o
cutuma sociala, e, de fapt, o nevoie fundamentala transformata in
cutuma. Daca nu ar fi existat cadourile, ar fi trebuit inventate!
Dar, pe masura ce primim si daruim, si noi ne schimbam, in mod
subtil.Intrucat fiecare dar, ca si orice alta experienta, e un prilej de
invatare. Desigur, nu la modul vizibil, ca atunci cand eram copii si
invatam ca 2+2=4. Dar, putem invata chiar lucruri esentiale, pe alte
planuri. Numai daca suntem deschisi, bineinteles. Putem invata despre
ceilalti, despre viata si mecanismele ei...
De fapt, nu atat darurile propriu-zis ne invata, cat atitudinea
primitorului/daruitorului.(De multe ori, dupa cum am zis, aceste
roluri se confunda si chiar se inverseaza, intrucat marele examen
numit Viata prevede sa trecem prin toate probele.)
Desigur, atunci cand un dar este mai valoros, acest lucru spune multe
despre daruitor. Dar,cei ce stiu sa vada, pot intelege mai multe lucruri,
daca nu se opresc doar la "suprafata":
-fie daruitorul este foarte generos
-fie isi permite
-fie are el-insusi o nevoie profunda si fundamentala de a oferi acest
dar
-fie asteapta in schimb ceva la fel de valoros
-fie...toate de mai sus la un loc
Dar, dupa cum am mai spus, atitudinea este cea care determina, in
final, valoarea darului.Desigur, conteaza si atitudinea primitorului, si
voi spune aici cateva vorbe si despre aceasta. Dar, cea a daruitorului e
esentiala.
Deci, in fata unui dar privit ca valoros, primitorul poate reactiona,
functie de structura sa (si aici, daruitorul ar avea si el ceva de invatat),
dupa urmatoarele "tipare"(desigur, acestea sunt atitudini nonverbale):
-"da, multumesc, in mod cert e valoros, dar si eu sunt valoros, si stiu
ca mi se cuvine"
-"da, desigur, e valoros, dar eu sunt si mai valoros"
-"este prea valoros pentru mine, de aceea, sincer, nu-l pot primi"
-"este prea valoros, si nu il pot primi decat daca voi fi sigur ca iti pot
oferi ceva la fel de valoros"
-"este foarte valoros, dar...care sunt conditiile?"
Si, legate de aceasta ultima intrebare, intervin chestiunile privitoare la
atitudinea daruitorului, despre care am mai spus ca e
esentiala.Fiindca, se poate darui la modul:
-"primeste acest dar si foloseste-l asa cum iti spune sufletul tau"
-"primeste acest dar, si...ai grija ce faci cu el!Inseamna mult pentru
mine!"
-"primste acest dar, insa ai mare grija la livrare. Pachetul trebuie sa
stea numaidecat drept, trebuie sa il iei de la posta in timp util, trebuie
sa semnezi de primire, si sa ii faci inventarul.Si, sa ai grija si pana
acasa!Nu e un dar oarecare!"
-"primeste acest dar, daca n-ai altceva mai bun de facut.Stiu ca e
valoros, dar totusi ti-l daruiesc, pentru ca asa simt eu acum (sau asa
am eu chef). Dar, sunt cam ocupat, si va trebui sa ti-l iei singur..."
Da, noi, in calitate de "invatacei ai vietii" avem multe de vazut in
aceasta calatorie! Toate multiplele roluri pe care suntem obligati sa le
interpretam ne mai invata cate ceva, chiar si atunci cand nu mai vrem,
sau ne-am saturat sa invatam. Dar, adevaratii invatacei mai stiu ceva,
dincolo de "litera cartii", asa cum frumos a rezumat Henriette Yvonne
Stahl:
"Nici un gest nu este necesar.Ar trebui sa traim in afara gesturilor,
chiar daca ar parea bune.Oricare ar fi ele, tot incurca[...]Dincolo de
gesturi, dincolo de vointa...De aceea nici nu au importanta faptele,
intamplarile..."
.....................................................................................................................
.....................................................
"Ca sa te apropii de cineva, ca sa nu te mai indoiesti de spusele cuiva,
trebuie sa ai puterea sa te asezi dincolo de minciuna, adevar,
neincredere si curiozitate.Dincolo.In iubire, compasiune."
Aceasta e, de fapt, "noutatea" adusa de Iisus: "legea faptelor" e
inlocuita prin "legea inimii", sau a credintei in puterea Lui de a ne
"reinnoi".Fiindca, toti-si primitori, si daruitori-avem nevoie de
reinnoire.Nu pentru ceilalti, ci pentru noi-insine, pentru a putea merge
mai departe cu sufletul intreg.Intrucat toti gresim, si mai uitam din
cand in cand legea noua, si ne intoarcem la cea a faptelor.
Si oricine si-a pus in El nadejdea, acesta se curateste pe sine, asa cum
Acela curat este."(Ioan 3.3) "Fiindca, daca ne osandeste inima
noastra, Dumnezeu este mai mare decat inima noastra, si stie
toate."(Ioan 3.20)
Si, El stie si ce va fi mai departe...

PU BL I C AT D E FL ORI N A R. L A 2 3 : 0 8 0 C OM EN TA RI I

ETI C H ETE: D AR U I TOR , D AR U R I , I N I M A , L EG E , PRI M I TOR

Sarea in bucate
Nu stiu de ce, astazi m-am gandit mult la aceasta poveste a
copilariei.Poate si pentru ca mi-am facut un"inventar" al propriei vieti,
si am vazut ceva asemanari...Desigur, eu nu sunt o printesa ! Asa ca
povestea ramane poveste.Si totusi...
Spre exemplu, in casnicia mea (daca imi este ingaduita o paralela), am
incercat mereu sa ofer ceea ce aveam mai bun in interiorul
meu:"sarea" personala. Si acest lucru a mers, o vreme. Dar apoi,
sistemele de valori s-au schimbat, si "sarea" n-a mai fost pretuita.
Recunosc ca shimbarea a fost reciproca, pentru ca fiecare incerca sa
ofere "sare" in felul sau. Apoi, deodata (sau, n-a fost deodata, dar asa
s-a perceput), "dulciurile" au preluat suprematia : alte calitati dorite,
alte impliniri - la urma-urmei - alte structuri umane necesare! Chiar
daca termenul "dulciuri" poate parea superficial, stiu si sunt constienta
ca uneori ti se poate apleca de prea multa "sare", si ai nevoie si de
"dulciuri".Mi s-a intamplat si mie!
Dar, problema poate fi privita si sub alt aspect, direct opus. Eu insami
am avut multa nevoie de "sare" in anumite momente ale vietii mele, si
am primit, in schimb, "dulciuri".Ce inteleg eu prin "sare" nu se poate
explica exact, dar cred ca fiecare femeie - sau chiar fiecare om - stie in
interior. Poate ca a fost vorba de a fi inteleasa in mod simplu, ca om cu
insusiri si defecte; poate ca a fost vorba de satisfacerea nevoilor
interioare fundamentale : siguranta, a simti grija celuilalt fata de
sentimentele tale...Poate ca a fost vorba de mai multe lucruri care nu
se pot explica exact, dar, in schimb, se simt foarte exact. Si, in cele din
urma, s-a simtit si concluzia povestii : ca fara "sare", nimic nu mergea.
"Dulciurile" sunt minunate, iti pot incalzi sufletul pana la
incandescenta, dar fara "sare" nu poti supravietui.
Desigur, toate acestea au avut loc la un moment dat...Dar, viata nu ne
lasa sa stagnam, El nu ne lasa sa stagnam. Oricat am vrea noi sa ne
odihnim... Si, mai ales pentru cei care au ales sa slujeasca, pare-se ca
nu prea exista odihna. Cu sare, sau fara ! Ba, mai primim chiar si
mustrari : la ce ne trebuie atata "sare"? Nu stim ca "noi nu avem
drepturile aici, pe pamant, ci in alta parte"- dupa cum spune un sfant
parinte? Nu stim ca trebuie sa ne gandim sa oferim noi "sare", mai
intai ? Desigur ca stim...si incercam...dar, uneori, si sa oferi e
greu...Nu din egoism, ci din ignoranta. Pentru ca nu stim intotdeauna
ce e bine, cum e bine, cand e bine. De aceea suntem inca oameni, si nu
sfinti. Si, de aceea avem nevoie de"oglinzi".
Si mai avem nevoie si pentru ca..."aproape sau departe unii de altii,
suntem raspunzatori de tot ceea ce se intampla, bine sau rau, pe
pamant", dupa cum ne spune Sartre.Suntem raspunzatori ca, macar,
sa nu ne mai aducem "partea noastra de contributie" la durerea
lumii...Ajunge atata cata exista...

PU BL I C AT D E FL ORI N A R. L A 0 8 : 2 8 0 C OM EN TA RI I

ETI C H ETE: BU CATE , D R EPTU R I , D U L C I U R I , OFERI , SARE

12 IULIE 2007

Poezie matinala
Astazi m-am trezit cu gandul la poezie (Ceea ce nu-i deloc de mirare, pentru
ca e una dintre "evadarile mele").Am rasfoit doar putin printre poeziile mele
preferate...

"Nu dati decat putin


cand dati din ce-i al vostru.
Numai dand din voi-insiva,
dati cu adevarat.
Sunt unii care, putin avand,
dau totul!
Acestia cred in viata si
in marinimia ei,
iar sacul lor niciodata nu-i gol."(Khalil Gibran)

"Lumea aceasta in care traim


Nu este deloc comoda.
Orice trandafir contine spini.
Dar, Doamne, cat de frumosi raman totusi trandafirii!"(Frank
L.Stanton)

"Daca voi putea opri durerea din inima umanitatii


Nu voi trai in zadar,
Daca voi putea usura chinul existentei
Ori voi alina o durere,
Ori voi ajuta un pui de pasare cazut
Sa ajunga iar in cuibul lui
Nu voi trai in zadar."(Emily Dickinson)
"Exista atat de mult bine chiar si
in cel mai nefericit dintre oameni,
Si atat de mult rau chiar si
in cel mai binecuvantat
Incat daca cineva este lovit de nenorocire,
Greseala le apartine tuturor."(Anonim englez)

"Sunt asemeni cerului:


Imi trebuie putina tristete
spre a-mi licari fericirea
in ochi."(Valentin Busuioc - Haiku)

Si mai erau si altele, la fel de frumoase...Dar, timpul nu e


totdeauna un aliat, mai ales cand trebuie sa mergi la munca.
Sper totusi ca v-au placut.
PU BL I C AT D E FL ORI N A R. L A 2 0 : 2 9 0 C OM EN TA RI I

08 IULIE 2007

Din nou, inegalabil, Coelho

Razboinicul luminii, atunci cand invata sa-si manevreze


spada, descopera ca echipamentul sau trebuie sa fie complet
- adica sa includa si o armura.

O porneste in cautarea armurii sale si asculta propunerile diversilor


vanzatori.

"Foloseste o platosa de singuratate", zice unul.

"Foloseste un scut de cinism", raspunde altul.

"Cea mai buna armura este a nu te implica in nimic", afirma un al


treilea.

Razboinicul insa nu le da ascultare.Cu seninatate, se duce la locul


sau sacru si se invesmanta in mantia indestructibila a credintei.

Credinta pareaza toate loviturile.Credinta preface veninul in apa


cristalina."

PU BL I C AT D E FL ORI N A R. L A 1 2 : 3 9 0 C OM EN TA RI I

Articole mai vechi


Subscrieţi la: Postări (Atom)