Tanjirea 0-3

TÂNJIREA DUPÃ AFECÞIUNE
TÂNJIREA
dupã
AFECÞIUNE
DR. RANDY CARLSON
IMAGO DEI,
ORADEA, 2011
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României
CARLSON, RANDY
Tânjirea dupã afecþiune / Randy Carlson - Oradea : Imago Dei, 2011
ISBN 978-606-92346-7-9
265.5
Starved for Affection

Copyright © 2005 by Randy Carlson
Romanian Edition © 2010 by SC Optim Multiserv SRL – Editura Imago Dei
with permission of Tyndale House Publishers, Inc.
All rights reserved.
Tânjirea dupã afecþiune

Copyright © 2005 Randy Carlson
Ediþia în limba românã © 2010 SC Optim Multiserv SRL – Editura Imago Dei
cu permisiunea Tyndale House Publishers, Inc.
Toate drepturile rezervate.
Editura Imago Dei

str. Pascal, nr. 18, X 84, ap. 7
410444 Oradea, Bihor, România
Tel.: 0359-422337
E-mail: office@imagodei.ro
Pagina web: WWW.IMAGODEI.RO
Orice reproducere sau selecþie de texte din aceastã carte

este permisã doar cu aprobarea în scris a Editurii Imago Dei.
Traducerea: Marcel Eugen Budea

Coperta ºi tehnoredactarea: Marcel Eugen Budea
ISBN 978-606-92346-7-9
DEDICAÞIE
Existã o singurã persoanã în toatã lumea cãreia i-aº dedica

o carte despre afecþiune ºi aceasta este soþia mea, Donna.
Ca adolescenþi, i-am dat o ºansã dragostei noastre sã dãinuie
ºi la 18, respectiv 19 ani am pãºit în aventura cãsniciei.
Dumnezeu a fost Cel care ne-a lipit, Donna a fost cea care
m-a încurajat permanent, iar eu am fost de atunci un bãrbat
fericit. N-aº fi putut scrie o carte despre afecþiune dacã n-aº fi
experimentat-o personal. Donna spune cã nevoile mele de
afecþiune au fãcut-o uneori sã depãºeascã limitele zonei ei de
confort, dar prin aceste acþiuni ale dragostei, afecþiunii ºi
încurajãrii consecvente cãsnicia noastrã dureazã de mai bine
de 33 de ani. Îþi mulþumesc, Donna, pentru cã mi-ai arãtat de
ce ºi cât de importantã este afecþiunea pentru o cãsnicie
sãnãtoasã. ªi apropo, am învãþat cã atunci când eu spãl vasele
fãrã a mi se cere acest lucru, vorbesc unul din limbajele ei de
afecþiune ºi iubire ºi, în calitate de copilaº al familiei,
fac asta cât pot mai bine.
MULÞUMIRI
Mai bine doi decât unul, cãci iau o platã cu atât mai bunã
pentru munca lor. Aºadar, imaginaþi-vã ce poate face o întreagã
echipã. A fost nevoie de efortul unei echipe ca aceastã carte sã
devinã o realitate. De exemplu, Jan Long Harris a fost primul
care mi-a prins viziunea pentru o carte care i-ar putea ajuta pe
oameni sã gãseascã afecþiune de duratã în relaþia lor cea mai
intimã. Jan, alãturi de Lisa Jackson, au fost extrem de rãbdãtori
cu mine când am depãºit termenele limitã ºi în timpul
numeroaselor revizuiri ºi rescrieri. Fãrã ei, aceastã carte n-ar fi
apãrut. Le datorez atât de mult lui Jan, lui Lisa ºi întregii echipe
editoriale de la Tyndale.
De asemenea, doresc sã-mi exprim aprecierea faþã de un
membru al echipei mele de lucrare, Adam Colwell, care a lucrat
din greu pe unul din primele manuscrise ale cãrþii. Adam are
una din cele mai bune atitudini din câte am vãzut. Sper sã
continue sã mã ºlefuiascã.
Nu pot sublinia suficient contribuþia lui Barbara Kois. Ea a
avut sarcina de a duce la capãt acest proces creativ pentru
obþinerea manuscrisului final. Este o scriitoare ºi un editor ex-
cepþional, ºi este foarte rãbdãtoare cu un autor atât de zãpãcit
ca mine. Îþi mulþumesc, Barbara, pentru cã ai contribuit cu abi-
litãþile tale la acest proiect.
De asemenea, aº vrea sã le mulþumesc ascultãtorilor mei de
la radio pentru contribuþia lor utilã. Fiecare povestire din
7
DR. RANDY CARLSON
aceastã carte a fost scrisã luând unele frânturi dintr-o mulþime

de povestiri adevãrate ºi amestecându-le cu ceea ce am auzit de
la mii de cupluri de-a lungul anilor. În puþinele situaþii în care
s-a folosit o povestire realã, am fost atenþi sã schimbãm numele
celor care ne-au acordat permisiunea de a le împãrtãºi poves-
tirea.
În sfârºit, nimic din toate astea n-ar fi fost posibil fãrã spri-
jinul ºi dragostea soþiei mele. Donna a petrecut nenumãrate
ore copiind, citind ºi oferindu-mi sugestiile ei pentru aceastã
carte. Mai bine de 33 de ani, ea mi-a arãtat acel gen de afecþiune
care mã face sã-mi doresc mai mult. Ea este dragostea vieþii
mele, fãrã sã punem la socotealã faptul cã este o bucãtãreasã
minunatã!
8
CUPRINS
SECÞIUNEA I
1 Un banchet neatins . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2 Cum am ajuns aici? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
3 Afecþiunea este o afacere de familie. . . . . . . . . . . . . . 39
4 Ce facem pentru dragoste. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
5 Când niciodatã nu e destul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
SECÞIUNEA A II-A
6 E nevoie de mai mult decât dragoste. . . . . . . . . . . . 105
7 De la foame la ospãþ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
8 Cum sã învingi obstacolele prin Respectul activ . . 139
9 Tânjirea dupã apropiere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
10 Tânjirea dupã tandreþe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
11 Tânjirea dupã pasiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
12 Tânjirea dupã afecþiune nonsexualã. . . . . . . . . . . . . 203
13 Tânjirea dupã o viziune comunã . . . . . . . . . . . . . . . 219
14 Tânjirea dupã afecþiune spiritualã . . . . . . . . . . . . . . 233
15 Tânjirea dupã încredere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247
16 Tânjirea dupã mulþumire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257
17 Procesul de transformare în suflete pereche. . . . . . 269
9
SECÞIUNEA I
CAPITOLUL 1
UN BANCHET NEATINS
„Tot ce doresc de la Nathan este sã mã simt iubitã de el! Merit

sã fiu iubitã!” a spus Julie, încercând sã-ºi reþinã lacrimile.
Soþul ei, Nathan, rãspunse rapid: „Îmi iubesc foarte mult
soþia, dar Julie nu vede toate lucrurile pe care le fac pentru ea.”
Urmãtoarele cuvinte ale lui Julie au fost repetate mereu ºi
mereu de-a lungul anilor în care m-am ocupat de cupluri care
aveau probleme maritale: „Vãd tot ceea ce face ºi apreciez asta,
dar nu simt sã existe vreo dragoste între noi.” Trist, Nathan este
orb faþã de nevoile de bazã ale lui Julie ºi recunoaºte cã nu este
dispus sã se deranjeze sã descopere care sunt aceste nevoi ºi
cum le poate împlini. A investi în latura sentimentalã a dragostei
înseamnã a i se cere prea mult. Aºa cã zidul dintre ei devine tot
mai înalt.
Când vãd cum unele cãsnicii precum cea a lui Nathan ºi a
Juliei se prãbuºesc sub povara realitãþii, unul din elementele
principale care lipsesc întotdeauna este o dozã adecvatã de
afecþiune. Este o realitate: Atunci când ne simþim iubiþi de o altã
persoanã, lumea ºi tensiunile ei sunt mai tolerabile ºi le facem
faþã mai uºor, deoarece ºtim cã cineva se îngrijeºte cu adevãrat
de noi ºi este gata sã se dea peste cap ca sã ne ajute sã ne simþim
iubiþi.
În timp ce Nathan ºi Julie stãteau în biroul meu de
consiliere, Julie ºi-a descris cãsnicia. „Pe o scarã de la unu la
13
DR. RANDY CARLSON
zece, cãsnicia noastrã primeºte categoric un singur punct. Soþul

meu nu este în mod natural o persoanã afectuoasã ºi nu avem
parte de nicio afecþiune în cãsnicia noastrã. Când mã gândesc
la afecþiune, eu mã gândesc la romantism – nu neapãrat la ceva
de naturã sexualã, ci la atingere, la preocupare faþã de celãlalt,
la a spune: «Te iubesc»”, spuse ea, lãsând ca lacrimile sã-i curgã
pe obraz.
În adâncul ei, Julie ºtie cã Nathan crede cã el o iubeºte prin
toate lucrurile pe care le face pentru familie, dar ca soþie a lui ºi
ca iubitã, ea nu se simte iubitã de el. Nathan a cãzut în capcana de
a greºi calea spre împlinire, ºi asta le goleºte cãsnicia de vitalitate.
Adevãrul este evident: Cãsnicia lui Julie ºi a lui Nathan
tânjeºte dupã afecþiune.
CÃUTAREA DUPÃ CONECTARE

Povestea lui Nathan ºi a lui Julie nu este unicã. Multe cupluri
experimenteazã astãzi în cãsniciile lor ceea ce Henry David
Thoreau a descris atât de pãtrunzãtor în cartea lui Walden ca
„vieþi de disperare ascunsã”. Dumnezeu ne-a creat pe toþi cu
nevoi (pe care îmi place sã le numesc nevoi legitime din punct
de vedere biblic), care ar trebui sã fie împlinite într-o cãsnicie dupã
modelul biblic, adicã una în care ambii parteneri încearcã sã
trãiascã aºa cum ne aratã Dumnezeu în Biblie. Dar în cazul
multor oameni cãsãtoriþi, aceste nevoi nu se împlinesc în cãs-
nicia lor.
În fiecare zi ei se scoalã din pat, pun piciorul pe podea ºi îºi
vãd de treburile lor zilnice, aproape totul pãrând normal – ºi
totuºi în interiorul lor doresc cu nerãbdare, aproape frenetic sã
se conecteze cu persoana pe care o iubesc cel mai mult… par-
tenerul lor de viaþã.
Vãd acest fenomen în aproape fiecare zi în practica mea de
consiliere. ªi este o problemã care nu pare sã disparã. Practic
consilierea de mai bine de 30 de ani ºi mereu ºi mereu sesizez
o tânjire dupã afecþiune.
14
TÂNJIREA dupã AFECÞIUNE
Iatã câteva din afirmaþiile pe care le aud regulat de la cei

care sunã la emisiunea mea de radio, Parent Talk OnCall, care
sprijinã aceastã idee a disperãrii ascunse.
• „Sunt înfometat dupã dragoste în cãsnicia mea.”

• „Am nevoie de a fi atins de partenerul meu aºa cum nu
m-a atins niciodatã înainte.”
• „Locuim în aceeaºi casã, ne creºtem aceiaºi copii, chel-
tuim aceiaºi bani – dar pur ºi simplu nu existã nicio
conectare profundã între noi. Nici mãcar nu simt cã aº
cunoaºte-o.”
• „El încearcã, dar nu ºtie cum sã-mi arate genul de afec-
þiune de care am nevoie eu.”
• „Mã simt atât de singur în relaþia noastrã.”
Poate cã una din aceste afirmaþii rezoneazã cu strigãtul din

inima ta. Iatã-te aici, alãturi de persoana cãreia i-ai dedicat
restul vieþii tale – locuind în aceeaºi casã, mâncând aceeaºi
mâncare, respirând acelaºi aer… ºi totuºi eºti disperat sã cunoºti
aceastã persoanã ºi ca ea sã te cunoascã pe tine.
O cãsnicie bunã este ca ºi cum ai sta flãmând la masa
încãrcatã cu farfurii frumoase ºi nemaipomenite a unui ospãþ
mare ºi somptuos. Nu doar cã fiecare bucãþicã este delicioasã,
dar, de asemenea, fiecare fel de mâncare a fost pregãtit special
pentru a-þi hrãni ºi întãri trupul. Mai mult, în bucãtãrie existã
provizii nelimitate. Aceastã masã nu se va goli niciodatã.
Dumnezeu þi-a conceput toate relaþiile tale – în special cãsnicia
ta – pentru a constitui masa unui ospãþ care conþine o desfãtare
pentru tine ºi pentru partenerul tãu de care sã vã bucuraþi cât
de mult doriþi.
Dar poate cã mariajul tãu este oricum numai bogat nu, ºi
masa de ospãþ se va irosi, rãmânând neatinsã. Aperitivele
gustoase ale cuvintelor tandre lipsesc. Minunatele farfurii ale
apropierii emoþionale ºi satisfacþiei spirituale lipsesc. Desertul
bogat al pasiunii ºi împlinirii sexuale lipseºte ºi el. Felul
15
DR. RANDY CARLSON
principal extrem de important al intimitãþii ºi încrederii nu mai

existã. Este o cãsnicie uitatã de prea multã vreme, erodatã de
responsabilitãþile copiilor ºi carierei ºi de influenþele distrugã-
toare ale neglijenþei ºi indiferenþei.
Pe scurt, tânjiþi dupã afecþiune.
Oamenii care tânjesc dupã afecþiune au depãºit deja
plictiseala ºi mediocritatea maritalã ºi încep sã nu se mai vadã
ca existând în relaþie ºi sã se îndrepte spre ei înºiºi – sau spre
braþele altcuiva. O cãsnicie care tânjeºte dupã afecþiune este pe
marginea unei prãpastii, cumpãnind între o cãdere bruscã sau
varianta de a se ofili ºi a se stinge încet.
Dacã te gãseºti în acest loc înspãimântãtor, nu eºti singur. În
aceastã þarã existã azi atât de multe cãsnicii care tânjesc dupã
afecþiune încât, pe baza numãrului mare de oameni pe care
i-am consiliat ºi care ºi-au exprimat aceastã nemulþumire, cred
cã de fapt ne aflãm în mijlocul unei foamete grozave – ºi acest
lucru este adevãrat chiar printre cuplurile creºtine care doresc
cu adevãrat sã se bucure de fiecare dar bun de la Dumnezeu.
Persoana flãmândã poate fi bãrbat sau femeie. Denise mi-a
spus povestea ei în timpul primei noastre sesiuni.
„Greg mã fãcea sã mã simt specialã ºi importatã. Acum simt
de parcã nici mãcar nu-i mai pasã de mine.” A continuat sã ex-
plice cã în primele faze ale relaþiei Greg discuta cu ea, îºi petrecea
timp cu ea ºi o asculta cu adevãrat. Acum, redând cuvintele ei:
„Lui Greg îi pasã doar de el. ªi îi pasã de mine doar atunci când
e vorba sã primeascã ceva, cum ar fi sexul.”
Atunci când s-au cãsãtorit, Denise i-a dãruit inima lui Greg
ca s-o pãstreze, dar el nu a îngrjit-o aºa cum ar fi trebuit. Greg
nu a intenþionat s-o rãneascã pe Denise, dar a ajuns sã facã
exact acest lucru. În timpul celor 11 ani de cãsnicie, relaþia lor a
trecut încet de la una iubitoare la una dezgustãtoare. La fel ca
majoritatea cuplurilor care nu manifestã afecþiune, a fost
nevoie de ceva timp în care cei doi au avut parte de suficientã
durere pentru a decide sã facã ceva cu privire la starea relaþiei
lor. Pe atunci, fiecare îºi înlocuise sentimentele de afecþiune faþã
16
de celãlalt cu altceva. Acest fenomen este obiºnuit, cãci atunci

când sentimentele de dragoste dispar, natura noastrã umanã
ne cere sã umplem acel loc gol. Orice sentiment este mai bun
decât a nu simþi nimic.
Greg ºi Denise aveau moduri foarte diferite de a se uita la
sentimente, determinate în parte de personalitãþile lor. Lui Greg,
care era inginer, îi plãceau numerele, logica ºi predictibilitatea.
Lui Denise îi plãceau experienþele, oamenii ºi schimbarea. Ea
era un spirit liber ºi se bucura sã fie sociabilã ºi activã. Dar
atunci când Denise dorea sã iasã în oraº ºi sã se distreze, Greg
dorea sã stea acasã. Mai rãu, atunci când ea dorea sã discute
despre sentimente ºi viaþã, el nu dorea.
Greg credea cã e o pierdere de timp sã discuþi mult despre
unele lucruri care lui i se pãreau neimportante – lucruri la care
se referea fãrã respect ca fiind „sentimentalisme”. Merse atât de
departe încât îi spuse lui Denise sã-ºi gãseascã pe altcineva cu
care sã discute – aºa cã ea i-a urmat sugestia ºi ºi-a gãsit un tip
pe internet cãruia pãrea sã-i pese de ea. Denise se simþea în
siguranþã cu aceastã înþelegere deoarece discutau doar prin
e-mail ºi, la urma urmei, Greg fusese de acord cu asta.
Distanþa dintre Denise ºi Greg a crescut tot mai mult ºi,
odatã cu ea, creºtea ºi strigãtul Denisei dupã afecþiune. La
început l-a cicãlit pe Nathan, dar mai târziu cicãleala s-a trans-
format în frustrare, apoi în mânie ºi, în cele din urmã, în
resemnare – ºi în preocuparea nesãnãtoasã cu prietenul ei de
pe internet.
În tot acest timp, Greg fusese orb. El credea cã lucrurile sunt
în regulã. Îºi imagina cã atâta vreme cât aveau mâncare pe
masã, aveau un acoperiº deasupra capului ºi Denise dormea
alãturi de el în pat în fiecare noapte, lucrurile erau în ordine.
Deoarece Greg nu dorea sã aibã nimic a face cu adevãratele
sentimente ale Denisei, el cãzu pradã ideii cã aceastã relaþie de
rutinã era împlinitoare pentru Denise, lucru care era departe
de a fi adevãrat.
Atunci când Greg descoperi relaþia online a Denisei, se
17
DR. RANDY CARLSON
supãrã. „Când i-am spus sã discute cu altcineva despre

sentimentele ei, m-am gândit la un membru al familiei sau la o
prietenã de-a ei – nu la un tip de pe internet”, spuse Greg. „Ea
avea o mulþime de dorinþe pe care eu nu i le puteam împlini.”
Denise, la fel ca multe persoane aflate în situaþie ei, a ales sã se
retragã dinspre Greg în spatele unei bariere artificiale. Aceste
ziduri pot fi reprezentate de o mulþime de comportamente –
starea de a fi foarte ocupatã, tãcerea, furia, alcoolul, drogurile,
pornografia – fiecare dintre acestea lãsând persoana rãnitã sã
sufere în continuare, dar adãugând alte noi probleme de
rezolvat situaþiei deja dificile.
Denise era atât de obsedatã de nevoia ei de a se simþi iubitã,
încât nu putea vedea dincolo de zidul ei autoprotector pentru
a-l vedea pe Greg aºa cum era el cu adevãrat – un bãrbat aflat
pe punctul de a se îneca în aºteptãrile ei neîmplinite dupã
afecþiune.
Greg ºi Denise se iubeau unul pe altul într-o anumitã mã-
surã, dar asta nu era suficient. Fãrã afecþiune ºi fãrã o înþelegere
a modului în care simþea fiecare, cãsnicia lor alunecase într-o
zonã periculoasã. Dragostea este o poruncã bibicã care este
esenþialã unei cãsnicii fericite. Tu alegi sã iubeºti pe altcineva.
Este un angajament al voinþei tale. Afecþiunea face un pas
dincolo de dragoste. Afecþiunea duce relaþia de dragoste dintre
un bãrbat ºi o femeie din cadrul cãsniciei în domeniul mai pro-
fund al exprimãrii tandre care conduce la sentimente de apro-
piere, pasiune ºi siguranþã.
EVALUAREA SIMPTOMELOR
Mulþi oameni cu care vorbesc manifestã semne de tânjire dupã
afecþiune. Unii sunt foarte conºtienþi de cât de goale le-au de-
venit cãsniciile. Sunt înfometaþi, ºi ºtiu asta. Alþii îºi dau seama
cã ceva nu e în ordine în relaþia lor, dar pur ºi simplu nu pot
identifica problema pânã când le sugerez cã ei tânjesc dupã
afecþiune.
18
Care e situaþia ta? Ai identificat simptomele tânjirii dupã

afecþiune? Lipsesc tandreþea, apropierea emoþionalã, pasiunea
sexualã sau o combinaþie a acestora din cãsnicia ta? Modul în
care vei rãspunde la urmãtoarele întrebãri îþi va oferi o idee:
• Simþi apropiere sau depãrtare în relaþia cu partenerul tãu?

• Te simþi plin de pasiune sau acþionezi mai degrabã într-un
mod mecanic?
• Comportamentul tãu faþã de partenerul tãu este unul
spontan sau unul de rutinã?
• Eºti plin sau gol din punct de vedere emoþional?
• Te simþi iubit aºa cum ai fost menit sã fii iubit, sau þi se
pare cã lipseºte ceva?
• Te simþi inspirat sau epuizat de atingerea partenerului?
• Te simþi adorat sau fãrã valoare?
• Te simþi înþeles sau nebãgat în seamã atunci când discuþi
cu partenerul tãu?
Dacã mai multe din rãspunsurile tale aratã o lipsã a sa-

tisfacþiei faþã de starea curentã a relaþiei tale de cãsnicie, s-ar
putea sã tânjeºti dupã afecþiune. S-ar putea sã te simþi singur,
furios ºi amãrât cu privire la lipsa de afecþiune din cãsnicia ta.
ªi aceste sentimente sunt întru totul de înþeles. Dar ce ar trebui
sã faci dacã te gãseºti în aceastã stare? Cum poþi primi sus-
þinerea emoþionalã de care ai nevoie din partea partenerului
tãu?
Dacã tânjeºti dupã afecþiune, ai doar trei opþiuni:
1. Sã-þi pãrãseºti partenerul ºi sã-þi cauþi altul.

2. Sã laºi lucrurile aºa cum sunt ºi sã te lupþi în continuare.
3. Sã abordezi problema fãrã a-þi ataca partenerul.
Dacã ai ales orice altceva decât ultima opþiune, nu-þi pot

oferi prea multe. Dar dacã dorinþa ta este sã-þi accepþi
problemele ºi sã le rezolvi, doresc sã te asigur cã existã speranþã
19
DR. RANDY CARLSON
pentru o tandreþe, o apropiere ºi o pasiune înnoite în cãsnicia

ta. Te poþi întoarce sã te bucuri de ospãþul pe care l-a pregãtit
Dumnezeu pentru tine ºi pentru partenerul tãu.
Vom discuta mai târziu despre situaþiile în care un partener
a încercat absolut totul ºi nimic nu a mers. Existã perioade – fie
din cauza bolii mentale, fie a dependenþelor sau a abuzului –
când paºii sugeraþi în aceastã carte nu sunt eficienþi. Dar
pentru majoritatea cuplurilor, o persoanã poate face schimbãri
care vor avea efecte semnificative ºi pozitive asupra cãsniciei,
schimbãri care vor pune capãt foametei ºi vor asigura hrana
necesarã.
Asta s-a întâmplat atunci când Nathan s-a hotãrât sã aplice
acest principiu în cãsnicia lui. Nathan a spus: „Eram nefericit,
aºa cã am decis sã-mi asum responsabilitatea pentru cãsnicia
mea. De multe ori soþia mea se retrãgea ºi nu mai apãrea pânã
când nu fãceam eu primul pas sau o ajutam sã facã ea primul
pas. Aºa cã mi-am luat eu responsabilitatea sã fac primul pas,
sã fiu atent la ceea ce spun sau fac ºi sã încerc sã creez o relaþie
bunã. Dacã doresc mai multã intimitate sau afecþiune, mã
gândesc: Eu pot crea aceastã intimitate dacã sunt dispus sã depun
ceva efort în acest sens.
Când am devenit conºtient de identitatea mea în Cristos ºi
de cine este Cristos, am ºtiut cã trebuia sã mã schimb. Biblia
spune: «Bãrbaþilor, iubiþi-vã nevestele cum a iubit ºi Cristos
Biserica» (Efes. 5:25). Aº cã am devenit mai sensibil ºi mai atent
faþã de ea. Depun eforturi în a dezvolta intimitatea cu ea prin
cuvintele pe care le rostesc ºi prin acþiunile pe care le
întreprind. Nu aºtept ca ea sã vinã în lumea mea – ci intru eu
în lumea ei. Iar dividentele sunt într-adevãr uriaºe. Ea este mai
atentã, mai agresivã sexual, mai deschisã la ceea ce vreau eu sã
fac. În prezent avem o relaþie foarte bunã ºi nu aº schimba-o cu
nimic altceva. Astãzi aº acorda cãsniciei noastre zece puncte.
Avem probleme în familia noastrã, aºa cum au toate familiile,
dar ne ocupãm de ele ºi stãm împreunã. N-am fãcut întot-
deauna aºa.”
20
În aceastã carte, voi discuta despre modalitãþi concrete prin

care îþi poþi influenþa în bine cãsnicia, fie cã partenerul tãu
doreºte, fie cã nu doreºte sã porneascã împreunã cu tine pe
drumul fascinant spre ospãþ. Nathan a acþionat de unul singur.
Deºi a fost nevoie de muncã ºi de perseverenþã, Nathan ºi Julie
sunt mai fericiþi astãzi, iar Julie nu mai tânjeºte dupã afecþiune.
Doresc sã te asigur cã într-adevãr existã speranþã ºi pentru
cãsnicia ta. În prima parte a cãrþii, vom discuta despre cum
aratã o cãsnicie plinã de afecþiune, cauzele tânjirii dupã afec-
þiune ºi obstacolele care te împiedicã sã ai parte de cãsnicia
bogatã pe care a intenþionat-o Dumnezeu pentru tine. În a
doua parte, vom identifica câteva domenii concrete ale tânjirii
dupã afecþiune ºi vom oferi soluþii practice pentru a te ajuta pe
tine ºi pe partenerul tãu sã aveþi parte de afecþiunea de care
aveþi nevoie în cãsnicia voastrã.
21
CAPITOLUL 2
CUM AM
AJUNS AICI?
Atunci când Denise s-a cãsãtorit cu Greg, ea avea speranþe mari,

dar aºteptãri nerealiste. Îºi imagina o apropiere, o intimitate ºi
o unitate fãrã limite cu soþul ei. În schimb, a primit singurãtate
ºi un gol pe care nu l-a putut umple.
„Eu ºi Greg eram apropiaþi, dar cumva am încetat sã mai fim
îndrãgostiþi”, a spus Denise. „Aveam o nevoie atât de profundã
de a fi atinsã de soþul meu, dar el pur ºi simplu nu o fãcea.
Înainte îmi arãta afecþiune... dar acum nu-mi mai aratã.”
Chiar dupã o partidã de dragoste pasionalã cu Greg, ea a
rãmas goalã ºi flãmândã dupã ceva real. S-a exprimat astfel:
„Dupã aceea m-am simþit aproape murdarã ºi plinã de re-
sentimente. M-am simþit folositã, ºtiind cã exista atât de puþinã
afecþiune în afara dormitorului.”
Cum au ajuns Greg ºi Denise sã tânjeascã dupã afecþiune?
Majoritatea cãsniciilor nu se destramã brusc sau fãrã sã existe
un motiv. În timp, tot mai multã neglijenþã neintenþionatã
cauzeazã cele mai multe probleme maritale. La fel cum lipsa
hranei va duce la flãmânzire fizicã, lipsa atenþiei cuvenite ºi
necultivarea bunãstãrii emoþionale a cãsniciei tale vor conduce
la tot felul de rezultate care provoacã neplãcere. Recunoºti
aceste simptome?
23
DR. RANDY CARLSON
• Frustrare – Tu îþi doreºti afecþiune, dar gãseºti puþinã

satisfacþie.
• Probleme sexuale – Sexul cu partenerul tãu te lasã gol ºi
nesatisfãcut.
• Gânduri rãtãcitoare – Începi sã cauþi dragostea în locuri
greºite.
• Amorþealã emoþionalã – Sentimentele pentru partenerul
tãu de viaþã dispar rapid sau au dispãrut deja.
• Singurãtate – Partenerul tãu nu e niciodatã cu adevãrat
împreunã cu tine. Eºti cãsãtorit, dar te simþi de parcã ai fi
singur.
• Comportament compulsiv – Adesea recurgi la mâncare,
droguri sau alcool pentru a-þi alina durerea emoþionalã.
Denise s-a confruntat cu aceste simptome ale tânjirii dupã

afecþiune deoarece ºi în cãsnicia ei funcþiona un principiu im-
portant: Oamenii se influenþeazã unii pe alþii. Poetul John Donne
a spus: „Niciun om nu este o insulã.” Aproape întotdeauna ceea
ce facem are consecinþe pentru alþii, dar niciodatã nu într-o
mãsurã atât de mare ca în cãsnicie. Acþiunile unui partener, sau
lipsa lor, afecteazã dramatic cealaltã persoanã.
ZIDUL AUTOPROTECÞIEI
„Nimeni nu mã va mai rãni vreodatã.” Ai rostit aceste cuvinte tu
sau cineva pe care îl cunoºti? Este o reacþie tipicã a unei persoane
care tocmai a ieºit dintr-un mariaj abuziv sau adulter; de ase-
menea, este un rãspuns normal pentru cineva care tânjeºte dupã
afecþiune. Ridicãm ziduri în încercarea de a ne proteja de
suferinþã, þinându-i pe alþii la distanþã. De obicei zidul este ri-
dicat încet în timp ºi adesea este construit sub un nor de
conºtienþã de sine limitatã. Când am cunoscut-o pe Denise, zidul
ei era cam la înãlþimea capului ºi mai erau doar câþiva centimetri
pânã avea sã-i împiedice total vederea lui Greg.
Cu mulþi ani în urmã am dat de o poezie care descrie clar
24
acest proces de ridicare de ziduri. Poate cã te vei regãsi în

mesajul ei:
ZIDUL
Poza lor de nuntã îi sfida de pe masã,

pe aceºtia doi ale cãror minþi nu se mai intersectau.
Trãiau cu o baricadã atât de groasã între ei încât nici berbecele cuvintelor,
nici artileria atingerii n-o puteau dãrâma.
Undeva, între primul dinte al fiului lor cel mai mare ºi graduarea
fiicei lor celei mai mici, se pierduserã unul pe altul.
În toþi anii lor împreunã descâlcirã încet acel ghem de aþã numit sine,
ºi, în timp ce trãgeau de nodurile încãpãþânate,
fiecare îºi ascundea cãutarea de celãlalt.
Uneori ea plângea noaptea
ºi implora întunericul ºoptitor sã-i spunã cine era.
El stãtea alãturi, sforãind ca un urs în hibernare,
inconºtient de iarna prin care trecea ea.
Odatã, dupã ce fãcurã dragoste,
el dori sã-i spunã cât de fricã îi era de moarte,
dar, temându-se sã-ºi arate sufletul gol
îi vorbi în schimb despre frumuseþea sânilor ei.
Ea se înscrise la un curs de artã modernã,
încercând sã se regãseascã în culori aruncate pe o pânzã,
ºi plângându-se altor femei despre bãrbaþii insensibili.
El se urcã într-un cavou numit „Birou”, îºi cufundã mintea
într-un giulgiu de pagini cu cifre ºi se îngropã în clienþi.
Încet, zidul dintre ei crescu, consolidat de mortarul indiferenþei.
Într-o zi, întinzând mâna pentru a se atinge unul pe altul
au dat de un zid pe care nu-l puteau strãpunge,
ºi, ferindu-se de rãceala pietrei,
fiecare se retrase dinspre strãinul de partea cealaltã.
Cãci dragostea nu moare într-o clipã de luptã înfuriatã,
nici atunci când trupurile înfocate îºi pierd fierbinþeala.
Ea stã gâfâind, epuizatã,
murind lângã un zid pe care nu l-a putut escalada.
AUTOR NECUNOSCUT
25
DR. RANDY CARLSON
Indiferent cât de înalte sunt zidurile pe care le ridicãm pen-

tru a-i þine pe alþii la distanþã, cu toþii avem nevoie de oameni,
avem nevoia de a aparþine. Aceastã nevoie universalã a omului
necesitã o uºã prin care partenerii sã se poatã conecta sau re-
conecta unul cu altul, o uºã spre sala ospãþului ºi o cale de acces
spre masa încãrcatã din belºug.
ÎNDEPÃRTAREA DE TOÞI ªI DE TOATE

Henry Nouwen ºi-a descoperit nevoia de a se conecta în timp
ce se gãsea într-o mãnãstire izolatã. Înainte de a decide sã
evadeze din civilizaþie timp de ºase luni pentru a trãi într-o
mãnãstire, era profesor la Harvard, un scriitor ºi un teolog care
ducea o viaþã foarte activã ºi aparent împlinitoare. Nouwen
ºi-a descris experienþa în revista New Man:
Mi-am dat seama cã eram prins într-o þesãturã de paradoxuri

ciudate. Deºi mã plângeam cã mi se fac prea multe cereri,
eram stânjenit atunci când nu mi se fãcea nicio cerere.
Deºi vorbeam despre povara de a scrie scrisori, cutia poºtalã
goalã mã întrista. Deºi vorbeam cu nostalgie despre un birou
gol, mã temeam de ziua în care asta va deveni realitate.
Pe scurt, deºi doream sã fiu singur, eram înspãimântat de
perspectiva de a fi lãsat singur.1
În perioada în care a trãit alãturi de cãlugãri, Nouwen a

experimentat ceea ce un umanist ar putea numi „un moment
existenþial” – când a devenit foarte conºtient atât de faptul cã
era separat de toþi ceilalþi oameni, cât ºi de temerile lui de a fi
izolat de aceeaºi oameni.
Acest moment existenþial este o experienþã obiºnuitã a
fiinþelor umane. Este momentul în care te deconectezi de orice
altceva din univers: de familia ta, de rolurile ºi de respon-
sabilitãþile tale. Doar pentru o clipã încetezi sã mai fii soþie, tatã,
ºef, sau oricare ar fi slujba ta. Recunoºti cã eºti o persoanã... cã
26
exiºti singur în aceastã lume, cã eºti singurul care îþi cunoºti

gândurile, singurul conºtient de faptul cã inima ta bate.
Dacã ai avut vreodatã una din aceste experienþe existenþiale,
ºtii cã ea duce la realizarea bruscã a faptului cã nu existã nimeni
care sã te poatã înþelege pe deplin – nici partenerul tãu de
viaþã, nici copiii tãi, nici colegii de muncã sau pastorul –
nimeni, în afarã de tine. Nu existã nimeni care sã-þi cunoascã
experienþele tale de viaþã mai bine ca tine, desigur, cu excepþia
lui Dumnezeu. Totuºi chiar ºi El pare foarte îndepãrtat în acel
moment.
Când aceastã înþelegere îþi devine clarã, imediat te simþi
singur, vulnerabil, fricos. Poate fi un moment de cãlire, în spe-
cial dacã vezi cã viaþa ta se concentreazã asupra unor prioritãþi
greºite.
Când ne dãm seama de singurãtatea noastrã ºi de nevoia de
a ne conecta cu alþii, putem face schimbãrile care vor pune
capãt flãmânzirii ºi ne vor asigura hrana necesarã.
Deºi acest moment existenþial poate fi înfricoºãtor, el este
totodatã esenþial. Atunci când ne dãm seama de separarea
noastrã totalã, descoperim ºi nevoia noastrã profundã de alþi
oameni ºi dorinþa cea mai puternicã a tuturor oamenilor – dorinþa
de a aparþine. Totuºi, pentru a aparþine, avem nevoie de un
motiv pentru a exista ºi de cineva cãruia sã-i dãruim ºi de la
care sã primim dragoste.
Momentul existenþial al lui Frank a avut loc în spital. Îºi
dezvoltase o afacere care avea un mare succes, dar ea l-a costat
neglijarea familiei lui ºi pierderea sãnãtãþii. Frank mãsura
succesul pe baza a ceea ce realizase ºi câºtigase. Ca urmare,
familia lui a suferit, deoarece ei ocupau întotdeauna locul doi
dupã afacerea lui; în cele din urmã, sãnãtatea lui Frank s-a
înrãutãþit.
Frank a fost aproape de moarte în timpul cât a stat la spital
ºi, pe mãsurã ce ºi-a revenit din punct de vedere fizic, ºi-a dat
seama cã, exceptând vizitele obligatorii ale colegilor de muncã
27
DR. RANDY CARLSON
ºi ale altor oameni care trebuiau sã fie acolo, nu avea deloc

prieteni. ªi-a dat seama cã nu avea o legãturã profundã cu soþia
lui, care era furioasã pe el; era deconectat de copiii lui, care
creºteau fãrã el; era deconectat de toate lucrurile care erau
importante pentru el. Era foarte singur. Frank nu ºtia cum sã-ºi
iubeascã soþia, Jana, dar dupã aceastã crizã ea a fost dispusã sã
ia iniþiativa în a-i arãta cum s-o iubeascã, în loc de a-ºi dori în
continuare ca el sã descopere singur cum s-o facã.
Ea s-a angajat sã-ºi ajute soþul sã înþeleagã cum s-o iu-
beascã, în ciuda mâniei ei ºi a rãnirii suferite din cauza lui
Frank de-a lungul anilor. S-a simþit justificatã sã fie distantã ºi
înverºunatã faþã de soþul ei, ºi totuºi, atunci când i-a vãzut
zdrobirea dupã boalã, a dorit sã-l ajute sã înþeleagã care erau
nevoile ei. Jana era o persoanã „sentimentalã”, pentru care
emoþiile ºi apropierea erau importante. Ea avea nevoie ca
Frank sã-i acorde atenþie sentimentelor chiar dacã el era în
mod natural o persoanã „raþionalã” care prefera sã abordeze
lucrurile intelectual, fãrã prea multe sentimente. Dupã ce a
ieºit din spital, au petrecut timp plimbându-se, discutând ºi
împãrtãºind ceea ce era important pentru amândoi.
Asta s-a întâmplat în urmã cu zece ani, ºi astãzi Frank este
un bãrbat diferit. El ºtie cum sã-ºi iubeascã soþia; cãsnicia lui e
mai puternicã, iar sãnãtatea lui e mai bunã. Acum e în stare sã
pãºeascã dincolo de zona lui de confort – sã treacã de la minte
la inimã – ºi sã se conecteze cu soþia lui. Este mai conºtient de
umanitatea ºi de mortalitatea lui ºi, ca urmare, se concen-
treazã mai mult pe relaþiile lui decât pe realizãrile profesio-
nale.
Aºadar, cum rezolvãm aceastã tensiune de a fi o persoanã ºi
totuºi de a avea nevoie de relaþii ºi de ce este atât de necesar sã
ajungem sã ne înþelegem raþiunea de a exista?
Trebuie sã gãsim rãspunsurile la aceastã întrebare pentru a
ne putea ajuta cãsnicia sã-ºi recâºtige hrana necesarã ca sã se
refacã în urma flãmânzirii dupã afecþiune.
28
LECÞII DE LA HOLLYWOOD
Vã mãrturisesc cã nu mã uit la multe filme, dar filmele care par
sã mã captiveze cel mai mult sunt cele în care personajul
principal se luptã cu existenþa lui ºi încearcã sã se înþeleagã ca
persoanã în timp ce îºi recunoaºte ºi nevoia de relaþii.
În Cast Away [Naufragiatul], Tom Hanks interpreteazã rolul
curierului Chuck Noland, care este aruncat de valuri pe o
insulã pustie, dupã ce supravieþuieºte unui accident aviatic.
La început îi lipsesc deprinderile de supravieþuire, dar în cele
din urmã învaþã cum sã-ºi împlineascã nevoile de bazã de
hranã, apã ºi adãpost. Cu aceste cunoºtinþe probabil cã ar fi
putut supravieþui pe insulã toatã viaþa. Dar ce îi lipseºte?
Compania. Aºa cã îºi face un prieten dintr-o minge de volei
ºi îi dã numele Wilson. Chuch face mai mult decât sã discute
cu Wilson – îi împãrtãºeºte cele mai profunde emoþii, în spe-
cial tânjirea dureroasã dupã prietena lui, Kelly. În timp,
Chuck îºi dezvoltã relaþia cu aceastã minge fãrã viaþã. Îºi
iubeºte prietenul. Una dintre cele mai puternice scene din
film este atunci când Wilson este luat de valurile oceanului,
iar Chuck îºi riscã viaþa încercând fãrã succes sã-l „salveze”
pe Wilson.
Filmul ne prezintã un moment existenþial!
Apoi mai e filmul A Beautiful Mind [O minte sclipitoare], cu
Russell Crowe care îl interpreteazã pe John Nash, matema-
ticianul schizofrenic câºtigãtor al premiului Nobel. Este o po-
veste de dragoste extraordinarã dintre acest bãrbat tulburat ºi
soþia lui, Alicia. Momentul existenþial pentru personajul inter-
pretat de Crowe apare atunci când Nash trebuie sã ia o hotãrâre
cu privire la medicamentele prescrise. Medicamentele îl fac un
zombi nefericit, dar îi permit sã îºi pãstreze cãsnicia. Când nu-ºi
ia medicamentele se simte mult mai bine, dar suferã de iluzii
extreme... iar Alicia, în cele din urmã, nu mai suportã situaþia.
John trebuie sã aleagã: fie sã-ºi ia medicamentele ºi sã-ºi pãs-
treze soþia, fie sã întrerupã tratamentul, dar sã-ºi piardã
29
DR. RANDY CARLSON
dragostea vieþii. În final, decide sã-ºi pãstreze relaþia, decât sã se

simtã „normal”, dar sã fie singur.
Filmul ne vorbeºte despre modul în care oamenii sunt gata
sã sacrifice aproape orice pentru a-ºi menþine o relaþie cu o altã
persoanã.
Dar unul din filmele mele preferate este What About Bob?
[Psihiatrul în vacanþã], cu Bill Murray ºi Richard Dreyfuss. Este
un film vesel despre un personaj obsesiv-compulsiv, cu multe
fobii, pe nume Bob ºi relaþia lui cu terapeutul sãu irascibil,
dr. Leo Marvin. Bob are probleme grave. Îi e fricã de aproape
oricine ºi de orice. Atunci când dr. Marvin îl lasã singur pentru
a merge în concediu cu familia, Bob îl urmãreºte, convins cã nu
se poate descurca fãrã sesiunile de terapie ale dr. Marvin.
„Ajutã-mã. Am nevoie de tine!” îi strigã Bob în timp ce stricã
fãrã jenã concediul familiei doctorului.
Dupã ce Bob se integreazã pe deplin în viaþa familiei, chiar
preluând rolul dr. Leo ca tatã, psihiatrul ajunge de fapt sã fie
tratat de o cãdere nervoasã. Lucrul cel mai interesant pe care îl
aflãm printre râsete este cã tot ce avea nevoie Bob pentru a se
comporta normal era de o relaþie cu o familie – în cazul de faþã,
familia dr. Marvin. În aceastã situaþie el n-ar mai fi nevoit sã se
confrunte singur cu viaþa.
Fiinþele umane au nevoie de un motiv pentru existenþa lor
ºi ele pot cãuta acest motiv în multe locuri. Înainte de a ne
relaþiona corect la alþii – inclusiv la partenerul de viaþã – trebuie
sã descoperim care este acest motiv.
Evident, majoritatea oamenilor nu vor fi nevoiþi niciodatã sã
supravieþuiascã pe o insulã pustie sau sã învingã o tulburare
mentalã crudã pentru a afla cum ºi-au împlinit aceste per-
sonaje cele mai profunde nevoi ale vieþii. Dar mulþi se uitã la o
mulþime de filozofii concepute de oameni sau la sisteme de
credinþe care oferã o explicaþie a motivului pentru care suntem
aici. Înainte de a discuta cauzele concrete ale tânjirii dupã
afecþiune ºi de a prezenta soluþiile pentru aceastã tânjire, sã
30
menþionãm doar câteva dintre aceste sisteme de credinþã ºi ce

pot sã provoace ele cãsniciei tale.
Mulþi susþin evoluþia sau alte teorii larg acceptate ca fiind
adevãruri ºtiinþifice. Charles Darwin, pãrintele evoluþiei, a
cãutat sã ordoneze existenþa umanã. El a ajuns la concluzia
uimitoare cã omul este un animal care a evoluat din mami-
ferele inferioare de-a lungul milioanelor de ani ºi chiar în
prezent evolueazã spre o stare superioarã. Aceastã concepþie
despre lume ºi viaþã strãbate ºtiinþa modernã cu ideea cã
scopul omului se limiteazã doar la a rãmâne în cursa evoluþiei
spre o formã superioarã de existenþã. Concepþia utilitarianã a
vieþii susþine egoismul în cãsnicie, deoarece cei mai puternici
reuºesc sã obþinã ceea ce doresc ºi înving, conform teoriei lui
Darwin.
Zeci de religii se luptã pentru inima omului. Eu cred cã
religia celor mai mulþi americani este materialismul ºi înso-
þitoarea lui, realizarea de sine. Pericolul materialismului este cã
vede viaþa doar în contextul posesiunilor ºi al banilor, omiþând
sau minimalizând chestiunile spirituale. Probabil îþi aminteºti
versul cântecului popular al Madonei din anii 1980: „Trãiesc
într-o lume materialã ºi sunt o fatã materialistã!” Melodia ei ar
putea sluji ca imn pentru ceea ce am ajuns ca naþiune în
ultimul secol, aºa cum ar putea sluji ºi abþibildul de pe bara de
protecþie a maºinilor care spune: „Cel care moare având cele
mai multe jucãrii, câºtigã!” Materialismul devine un idol care
pune pe plan secundar orice preocupare din cãsnicie ºi familie
în timp ce nenumãrate cãutãri pentru „mai mult” ocupã locul
central. Realizarea de sine, deºi însemnând teoretic a deveni
tot ceea ce pot fi ºi ceea ce am fost creat sã fiu, de obicei mã
plaseazã „pe mine” în faþã, adesea ducând la dorinþa de a
realiza anumite scopuri în ciuda costurilor plãtite în domeniul
relaþiilor ºi al sãnãtãþii.
Aceste concepte sunt încercãri umane de a ne defini
existenþa ºi de a evita sã fim singuri. La urma urmei, dacã poþi
atinge un nivel superior, sau dacã poþi cumpãra ceva care sã te
31
DR. RANDY CARLSON
facã fericit, nu mai trebuie sã te ocupi de singurãtatea ta, nu-i

aºa? Greºit.
CREATORUL UITAT
Problema cu aceste idei ºi motivul pentru care ele nu funcþi-
oneazã în a uºura acest sentiment înnãscut de singurãtate este
originea lor umanã. Omul poate crea tot felul de credinþe sau
de dumnezei, poate dori ca acestea sã-l ajute sã se simtã mai
bine cu privire la sine, dar realitatea rãmâne urmãtoarea: Doar
Creatorul poate stabili raþiunea existenþei creaþiei ºi doar
Creatorul ne poate împlini dorinþa noastrã de a nu mai fi
singuri.
Persoana care a creat cuþitul a fãcut aºa pentru a tãia unele
lucruri. Totuºi eu sunt vinovat pentru cã am folosit uneori
cuþitul pe rol de ºurubelniþã. Deoarece nu am fost dispus sã
merg pânã la garaj ca sã iau unealta de care aveam nevoie, am
distrus vârful unui cuþit frumos de carne în efortul meu (puþin
mai mult efort decât era necesar) de a desface un ºurub. Cuþitul
poate fi folosit pe rol de ºurubelniþã, dar nu pentru asta a fost
el conceput. Atunci când încerc sã folosesc un cuþit pentru un
scop cãruia nu i-a fost destinat, cuþitul devine nepotrivit pen-
tru acea sarcinã. Imperfect. Nepotrivit.
Pentru ce a fost creat omul? Ce anume ne va împlini dorinþele
noastre fireºti de a aparþine, de a nu fi singuri ºi de a ne explica
momentele noastre existenþiale? Pur ºi simplu urmãtorul lucru:
a avea relaþie unii cu alþii ºi, cel mai important, cu Dumnezeu.
Atunci când Îl eliminãm pe Dumnezeu din viaþa noastrã, noi
cãutãm în mod greºit alte modalitãþi de a aparþine ºi de a gãsi
scop – adesea modalitãþi distructive. Doar dacã menþionez
cuvântul pornografie în cadrul programului meu de radio, tele-
fonul sunã încontinuu; mii de bãrbaþi apeleazã la pornografie
într-o încercare zadarnicã ºi greºitã de a se conecta intim cu o
altã persoanã în afarã de soþiile lor sau de Dumnezeu.
Într-o altã încercare greºit direcþionatã de a aparþine, tinerii
32
se izoleazã în cultura gãºtilor. S-ar putea sã creadã cã pãrinþilor

lor nu le pasã de ei sau cã nu sunt în stare sã se îngrijeascã de
ei datoritã problemelor personale cu care se confruntã. Gãºtile
par sã se îngrijeascã de ei, deoarece le oferã un loc cãruia sã-i
aparþinã, în care sã contribuie, sã urmeze obiceiuri ºi rutine,
chiar dacã aceste practici sunt dãunãtoare ºi ilegale. Dorinþa lor
de a aparþine la ceva mai mare decât ei înºiºi face ca o gaºcã sã
li se parã atrãgãtoare.
E trist cã aceia care se declarã creºtini pot uita de Dumnezeu
rãmânând împotmoliþi în obiceiurile pãcãtoase ºi depen-
denþele de care El i-a iertat deja. Îmi pare rãu pentru cei care se
scoalã în fiecare dimineaþã ºi se întreabã: Oare Dumnezeu mã
iubeºte astãzi? sau: Oare voi merge în cer atunci când voi muri?
Dacã eºti unul din aceastã categorie, ºtii cum aceste îndoieli îþi
submineazã sentimentul cã ai un scop, chiar ºi motivaþia ta de
a exista.
Atunci când înþelegi adevãrul cã Dumnezeu încã te iubeºte
– ºi cã te va iubi întotdeauna – fie cã falimentezi sau nu, moti-
vaþia ta de a trãi se consolideazã ºi scopul tãu în El începe sã-þi
devinã clar.
TOATE AU FOST BLESTEMATE

Dilemele relaþionale nu sunt ceva nou. În Grãdina Eden, Adam
ºi Eva au avut toate condiþiile de partea lor. Pe atunci nu exista
pãcat, nici separare, nici rude, nici probleme. Îþi poþi imagina
aºa ceva? Toate obstacolele care se ridicã astãzi între bãrbaþi ºi
femei nu existau pe atunci. Universul primului cuplu era într-o
stare perfectã a relaþiei cu Dumnezeu ºi unul cu altul. Trebuie
sã cred cã în aceastã stare fãrã pãcat, Eva îºi dorea relaþii
sexuale cu soþul ei la fel de mult cum îºi dorea ºi el, ºi cã Adam
îºi dorea afecþiune emoþionalã la fel de mult cum îºi dorea ºi
soþia lui. Ei se înþelegeau întru totul unul pe altul ºi se
cunoºteau intim unul pe altul. Trãiau o viaþã perfectã ºi aveau
o relaþie perfectã pânã când Eva a cedat sugestiei lui Satan de
33
DR. RANDY CARLSON
a mânca din pomul interzis de Dumnezeu, iar Adam a urmat-o

fãcând acelaºi lucru.
Atunci când pãcatul ºi ruºinea au apãrut pe scenã, Adam ºi
Eva au experimentat numaidecât separare de Dumnezeu ºi
unul de celãlalt. Chiar ºi blestemele concrete care au rezultat
din pãcatul lor descriu grãitor aceastã lipsã de unitate: „Femeii
i-a zis: «Voi mãri foarte mult suferinþele tale la naºtere; vei da
naºtere copilaºilor cu suferinþã. Vei dori sã placi soþului tãu, dar
el va stãpâni peste tine.»” (Gen. 3:16, versiunea The Message).
Femeia avea sã tânjeascã dupã soþul ei, dar niciodatã nu-l va
„prinde” cu adevãrat. Femeia abordeazã viaþa relaþional ºi
blestemul ei este unul relaþional. În originalul ebraic însuºi
cuvântul suferinþã folosit aici vorbeºte despre suferinþa fizicã ºi
mentalã. Adesea o femeie va detecta problemele ºi va simþi
durerea mai repede atunci când lucrurile merg prost într-o
cãsnicie.
Soþii trãiesc sub un blestem vocaþional, apãsaþi de respon-
sabilitatea de a se îngriji financiar de familie, strãduindu-se
sã-ºi câºtige traiul. În originalul ebraic, cuvântul trudã înseamnã
„muncã”, „suferinþã” ºi „durere”. În Geneza 3:17 din versiunea
The Message citim: „Bãrbatului i-a zis: «Fiindcã ai ascultat de
soþia ta ºi ai mâncat din pom... blestemat este acum pãmântul
din pricina ta; sã scoþi hranã din pãmânt va fi la fel de dureros
cum va fi naºterea de copii pentru soþia ta; te vei trudi toatã
viaþa ta.»”
Acesta este modul în care a hotãrât Dumnezeu sã fie viaþa
pentru bãrbaþi ºi pentru femei dupã ce a intrat pãcatul în lume.
Dar în loc de a recunoaºte ºi de a depãºi aceste diferenþe,
bãrbaþii ºi femeile se trezesc luptându-se permanent unii cu
alþii ºi cu blestemele lor. Acest lucru se manifestã cel mai
limpede în cãsnicie ºi ne ajutã sã explicãm de ce relaþiile sunt
întotdeauna atât de provocatoare ºi adesea fac loc disperãrii
tãcute. De la Adam ºi Eva încoace, cu toþii am mers pe cãile
noastre în loc sã trãim dupã planul lui Dumnezeu. Pe scurt, cu
toþii am pãcãtuit ºi am suportat consecinþele.
34
Cum încercãm sã uºurãm consecinþele acestui blestem rela-

þional? Majoritatea oamenilor greºesc alegând sã se concen-
treze în mod egoist asupra propriilor nevoi ºi dorinþe.
Barbara Dafoe Whitehead ºi David Popenoe sunt codirectori
ai proiectului The National Marriage ºi în raportul lor din 2002
referitor la „Starea naþiunii noastre” le-au cerut tinerilor bãrbaþi
sã-ºi exprime atitudinile cu privire la sex, curtare ºi cãsnicie.
Conform studiului, cei intervievaþi au arãtat clar cã nu doar îºi
doresc sã se cãsãtoreascã, dar se aºteaptã s-o facã. Totuºi, un
numãr foarte mare dintre ei au spus cã îºi cautã o anumitã
persoanã cu care sã se cãsãtoreascã: un suflet pereche. Definiþia
pe care au dat-o sufletului pereche a fost, în mod interesant,
una egoistã: „Un suflet pereche este o persoanã care mã înþe-
lege pe deplin ºi mã înþelege acum.”
Am râs pe înfundate când am citit prima datã acest raport.
Sunt cãsãtorit de 33 de ani cu soþia mea, Donna. Mã consider
destul de priceput în ce priveºte oamenii, totuºi nu o înþeleg pe
deplin pe Donna... ºi ea nu mã înþelege complet pe mine. A
deveni suflete pereche este un proces dintre doi oameni care
dureazã întreaga viaþã. Dar chiar dupã ani ºi ani de încercare
de a-þi cunoaºte bine partenerul, el sau ea s-ar putea sã aibã
încã unele trãsãturi pe care nu le înþelegi pe deplin.
Totuºi, aºteptarea dupã acest suflet pereche evaziv nu era
singurul obstacol înspre cãsnicie pomenit de tinerii chestionaþi
în cadrul proiectului The National Marriage. Ei au fãcut o listã
lungã cu alte motivaþii pentru care vãd cãsnicia mai degrabã ca
un risc nenecesar decât ca un angajament dorit. S-ar putea ca
unele din concluziile lor sã te surprindã:
• Acum pot avea sex fãrã a se cãsãtori mai uºor decât în

trecut.
• Se pot bucura de beneficiile de a avea o soþie coabitând în
loc de a se cãsãtori.
• Doresc sã evite divorþul ºi riscurile financiare pe care le
implicã.
35
DR. RANDY CARLSON
• Doresc sã aºtepte pânã când sunt mai în vârstã pentru a

avea copii.
• Le e teamã cã mariajul le va cere prea multe schimbãri ºi
compromisuri.
• Se confruntã cu foarte puþine presiuni sociale de a se
cãsãtori.
• Ezitã sã se cãsãtoreascã cu o femeie care are deja copii.
• Doresc sã aibã o casã înainte de a-ºi gãsi o soþie.
• Doresc sã se bucure de viaþa de burlac cât de mult pot.
Atunci când Donna a vãzut aceastã listã, a adãugat un al

zecelea motiv pe care l-am considerat foarte isteþ: „Bãrbaþii nu
vor sã se cãsãtoreascã deoarece nu doresc sã-ºi ia un anga-
jament pe viaþã.”
Obiºnuiam sã fiu foarte uimit de femeile care aleg sã se mute
cu bãrbaþii înainte de a se cãsãtori, dar cred cã ºtiu de ce o fac.
Femeile pur ºi simplu încearcã sã se conecteze cu bãrbatul în
speranþa cã va avea loc ceva special. Din nefericire, sondajul
sugereazã faptul cã majoritatea bãrbaþilor care coabiteazã o fac
în primul rând pentru a se bucura de sex „gratuit” – intimitate
sexualã fãrã un angajament permanent – ºi într-adevãr nu existã
niciun mandat social pentru a proceda altfel.
Nu e de mirare cã bãrbaþii nu se cãsãtoresc! Duºmãnia
dintre bãrbaþi ºi femei existã de când a apãrut problema din
Grãdina Eden.
Am primit odatã o scrisoare de la un bãrbat care ºi-a fãcut o
listã cu cerinþele pe care trebuie sã le îndeplineascã viitoarea lui
soþie. Am folosit lista lui în întregime în cartea Unlocking the
Secrets of Your Childhood Memories2 ºi doresc sã vã prezint doar o
porþiune din ea aici, deoarece descrie atitudinea narcisistã pe
care o au mulþi oameni.
Ea trebuie sã fie înþelegãtoare ºi amabilã.

Trebuie sã-i placã sã citeascã.
Trebuie sã iubeascã poezia.
36
Trebuie sã-i placã sã cânte.

Trebuie sã fie pasionatã de cai.
Trebuie sã-i placã hocheiul ºi baseball-ul.
Trebuie sã-i placã mersul cu rolele, cu patinele ºi pescuitul.
Acest bãrbat ºtia în detaliu ce-ºi dorea de la o femeie, dar nu

a menþionat nici mãcar un lucru pe care îl avea el de oferit.
Poate vi se pare cã îi critic aici doar pe bãrbaþi, dar ºi femeile pot
fi la fel de egoiste atunci când e vorba de relaþiile lor. Oamenii
se concentreazã pe a-ºi avea împlinite nevoile – de cãtre par-
tenerii lor, de copii, de ºefii lor sau de colegii de muncã – toate
într-o încercare zadarnicã de a scãpa de sub povara copleºi-
toare a disperãrii tãcute.
Erich Fromm a spus: „Dragostea este posibilã doar dacã
douã persoane comunicã una cu alta din centrul existenþei
lor.”3 Noi încercãm sã comunicãm unul cu altul pe baza lucru-
rilor exterioare – frumuseþea noastrã, bogãþia noastrã, per-
sonalitatea noastrã – în loc sã mergem spre centrul existenþei
noastre, spre inima noastrã, acolo unde suntem rãniþi ºi expe-
rimentãm teamã.
Am vãzut cã de la Cãdere încoace bãrbaþii ºi femeile ºi-au
ridicat ziduri între ei – ziduri ale singurãtãþii, disperãrii, com-
petiþiei, neînþelegerii ºi neascultãrii de Dumnezeu. Ei încearcã
mereu ºi mereu sã asalteze aceste ziduri prin realizãri, putere ºi
egoism, dar pânã când nu suntem dispuºi sã punem nevoile
celuilalt înaintea nevoilor noastre ºi sã ne comportãm în cãs-
nicie aºa cum a stabilit Dumnezeu chiar dacã pare contra-
productiv, zidurile vor rãmâne puternice, înalte ºi aparent im-
posibil de escaladat.
Toate fiinþele umane au nevoie de dragoste; avem nevoie sã
aparþinem. Sã privim acum la importanþa afecþiunii în familie –
primul loc în care trebuie sã simþim cã aparþinem – ºi la efectele
pe termen lung pe care le are familia în care ai crescut.
37
CAPITOLUL 3
AFECÞIUNEA ESTE
O AFACERE DE FAMILIE
„Cea mai veche amintire din copilãrie este stând în tinda din
faþã a casei la vârsta de trei ani”, mi-a spus Mike în timpul
primei noastre sesiuni de consiliere. „Pãrinþii mei erau divorþaþi
ºi tatãl meu era poºtaºul. Îl aºteptam sã vinã ºi sã distribuie
corespondenþa ca sã pot sta de vorbã cu el câteva clipe pânã
mergea la urmãtoarea casã ºi apoi de-a lungul strãzii. Întreaga
mea viaþã a fost determinatã de acea experienþã, deoarece nu
aveam niciun cadru sau vreun mod de a înþelege dragostea ºi
afecþiunea.”
Pe când era copil, Mike a locuit cu mama lui dupã divorþ ºi
singurele ocazii în care putea sã-ºi vadã tatãl erau acele câteva
minute pe zi când îl aºtepta lângã cãsuþa poºtalã. Soþia lui Mike,
Stephanie, a intrat în cãsnicie cu propriile ei lupte. Stephanie a
fost orfanã ºi adoptatã, ºi nu a primit o afecþiune sãnãtoasã ºi
adecvatã din partea pãrinþilor ei adoptivi. Nici Mike, nici
Stephanie nu au înþeles afecþiunea ºi s-au luptat ca s-o pri-
ceapã. Staphanie s-a luptat sã comunice verbal într-un mod
plin de dragoste ºi, atunci când pãrea distantã, Mike se înfuria.
Stephanie a considerat afecþiunea ca o asigurare pentru nevoile
ei fizice, financiare ºi emoþionale ºi pentru cele ale familiei.
„Înainte de a deveni creºtin, afecþiunea era fizicã – sexualã –
39
DR. RANDY CARLSON
pentru mine”, a spus Mike. „Chiar ºi în prezent, uneori o simt

aºa, din obicei. ªi cãutam sã obþin afecþiune din alte surse, chiar
înºelându-mi soþia, provocând ºi mai multe probleme.”
Mike considerã cã relaþia lui cu Dumnezeu e rãspunzãtoare
pentru bãrbatul schimbat care e azi. Dar faptul cã devii creºtin
nu face ca în mod magic sã-þi disparã toate problemele. Mike
s-a angajat sã lucreze la cãsnicia lui ca sã-ºi fereascã propriii lui
copii de experienþa divorþului, de care a avut parte el pe când
era copil.
Istoria lui Mike ºi a lui Stephanie ilustreazã importanþa afec-
þiunii în familie ºi consecinþele cumplite care apar atunci când
ea lipseºte.
Ne-am uitat la lume în general ºi la modul în care ne mo-
deleazã ea perspectiva asupra vieþii. Am vãzut modul în care
diferitele sisteme de credinþe ºi influenþele culturale de azi ne
influenþeazã nevoia de a aparþine ºi de a primi afecþiune. Sã ne
concentrãm acum asupra familiei tale ºi a modului în care
familia în care ai crescut – familia din care provii – þi-a influ-
enþat concepþia despre afecþiune, aºa cum familia lui Mike i-a
influenþat viaþa lui adultã.
Deºi aceastã carte se referã în special la a dãrui ºi a primi
afecþiunea de care ai nevoie în cãsnicia ta, afecþiunea trece
dincolo de cãsnicie, cuprinzând întreaga familie. Dacã înþelegi
modul în care amintirile tale din copilãrie îþi influenþeazã
modul în care dãruieºti ºi primeºti afecþiune, poþi face schim-
bãri în propriile tale relaþii, schimbãri care îþi vor influenþa
pozitiv nu doar cãsnicia ta, ci ºi cãsniciile viitoare ale copiilor
tãi, deoarece tu le asiguri o temelie solidã a dragostei ºi afec-
þiunii în cãminul tãu.
Parte din a studia amintirile tale din copilãrie include a te
uita la familia din care provii ºi la modul în care opera ea în
domeniul afecþiunii. Afecþiunea era manifestatã cu genero-
zitate sau era acordatã cu zgârcenie – sau deloc? Ai simþit cã
„aparþii” familiei? Pãrinþii tãi te îmbrãþiºau ºi îþi spuneau cã te
iubesc? Te comparau frecvent cu unul din fraþii tãi? Rãspun-
zând la aceste întrebãri vei putea sã faci din familia ta un
40
grup de persoane în care nimeni sã nu tânjeascã dupã afec-

þiune.
Aceastã privire retrospectivã te va ajuta sã pricepi cum ai
devenit persoana care eºti azi. Aºa cum am afirmat anterior,
multe ziduri sunt ridicate din cauzã cã nu ºtii cine eºti ºi de ce
simþi ºi acþionezi aºa cum o faci. Nu vom intra prea adânc în
psihologie aici, ci vom încerca sã dezvãluim câteva chei impor-
tante ale modului în care vezi lumea.
Adu-þi aminte cã scopul nu este sã-þi studiezi sau sã-þi
„repari” partenerul de viaþã, scopul nostru este de a te înþelege
pe tine însuþi.
DIN TRECUT SPRE PREZENT

Pentru a pricepe cum ai ajuns în aceastã stare de tânjire dupã
afecþiune, e nevoie sã-þi studiezi trecutul. Cu toate cã s-ar putea
sã-þi fie greu sau sã þi se parã dureros sã te gândeºti la unele
amintiri din copilãrie, analizarea primilor tãi ani de viaþã te vor
ajuta sã-þi înþelegi situaþia din prezent. Nu e atât de importat
faptul cã aceste amintiri te fac persoana care eºti azi, ci cã ele
scot la ivealã cine eºti, ce rãni ascunse ºi ce lucruri de care þi-e
ruºine porþi cu tine. Evident, nu-þi poþi schimba trecutul, dar
poþi schimba ºi poþi învinge influenþele lui negative asupra
vieþii tale.
Ron ºi Jan sunt un exemplu în acest sens. Am întâlnit-o pe
Jan dupã ce am terminat de vorbit unui grup de cupluri despre
cum îþi influenþeazã cãsnicia amintirile din copilãrie. Ron era
încã în auditoriu când ea s-a apropiat de mine ºi mi-a spus: „Cu
cât mã gândesc mai mult la cele mai vechi amintiri ale mele, cu
atât încep sã-mi înþeleg mai bine problemele din cãsnicie.”
Apoi mi-a împãrtãºit prima ei amintire:
„Cred cã aveam ºase sau ºapte ani. Cãzusem pe tinda din
spate ºi mã lovisem la genunchi. Sângeram ºi mã durea. Când
am început sã strig, tatãl meu a þipat din casã la mine sã tac. Am
încercat, dar nu puteam. Dintr-odatã mi-a fost teamã cã se va
enerva ºi mã va pedepsi. Aºa cã m-am ridicat, am mers la baie
41
DR. RANDY CARLSON
ºi am încercat sã-mi bandajez singurã genunchiul, dar nu ºtiam

cum sã procedez. Am fost frustratã ºi am plâns mai tare. Cu cât
plângeam mai tare, cu atât tatãl meu þipa mai tare. Ceea ce îmi
amintesc cel mai des e þipãtul tatãlui meu ºi faptul cã m-am
simþit stupidã ºi cã îmi era teamã cã nu mã voi putea opri din
plâns.”
Din cauza impactului acestei amintiri, Jan ºi-a dezvoltat o
teamã de respingere, îngrijorându-se cã dacã alþii, inclusiv
soþul ei, ar cunoaºte-o cu adevãrat, nu le-ar plãcea de ea. Jan a
devenit o persoanã care încearcã sã le facã tuturor pe plac,
plasându-ºi nevoile ei dupã dorinþele tuturor celorlalþi, chiar în
detrimentul bunãstãrii ei fizice ºi emoþionale.
Când Ron ni s-a alãturat, amintirile lui din copilãrie au scos
la ivealã o situaþie total diferitã:
„În fiecare searã dupã cinã, ne spãlam ºi ne pregãteam de
culcare. Casa mea era ca un sanctuar, un gen de cer sigur
pentru mine ºi pentru fraþii mei ºi surorile mele. Oricum, lucrul
de care îmi amintesc cel mai des este cã mama obiºnuia sã intre
în camerele noastre ºi sã ne mângâie pe spate seara înainte de
culcare. Cu adevãrat mã simþeam aproape de ea, ºi încã ºi azi
mã simt la fel.”
Ron ºi-a adus în viaþa de adult o nevoie profundã de
dragoste, de acceptare ºi de cãldurã. El ºi-a dorit ºi a aºteptat sã
primeascã multã afecþiune de la Jan, dar teama a reþinut-o pe
Jan sã-i arate afecþiune. Temerile ei au depãºit realitatea ºi
credea cã Ron îi era necredincios. Deºi era adevãrat cã Ron nu
era fericit în cãsnicia lui, n-a manifestat niciodatã vreo încli-
naþie spre necredincioºie. În cele din urmã, asta l-a fãcut pe
Ron sã fie plin de resentimente. Deºi vedea cã Jan încerca sã fie
drãgãstoasã faþã de el, îºi dãdea totodatã seama cã asta era o
sarcinã neplãcutã pentru ea. Cu cât el se simþea mai plin de re-
sentimente, cu atât o respingea mai mult pe Jan. Erau prinºi în
acest cerc vicios de ani de zile.
Sunt bucuros sã vã spun cã povestea lor are un sfârºit fericit.
Prin consiliere ºi rugãciune, Jan s-a împãcat cu trecutul ei ºi îºi
42
dã seama cã poate fi plinã de credinþã, fãrã a se teme cu privire

la ceea ce face Dumnezeu în viaþa ºi în cãsnicia ei. Ron a
experimentat schimbarea din viaþa ei ºi libertatea pe care a
adus-o aceastã înþelegere în relaþia lor. Amândoi ºi-au luat un
nou angajament de a face ca relaþia lor sã fie caracterizatã de
afecþiune ºi dragoste.
POVESTEA TA PERSONALÃ
Atunci când Jan ºi Ron s-au uitat la amintirile lor din copilãrie,
au fost în stare sã scoatã la ivealã problemele care îi despãrþeau.
În timp ce citeºti aceastã carte aº vrea sã identifici una sau douã
amintiri din copilãria ta. Dacã ai deja o amintire care îþi trece
prin minte, noteaz-o. Dacã ai nevoie de mai mult timp pentru
a te opri la o amintire, îþi recomand sã citeºti în continuare ºi sã
te opreºti pentru a-þi nota aceastã amintire atunci când îþi vine
în minte.
În procesul de identificare al amintirilor tale din copilãrie,
asigurã-te cã e vorba doar de amintirea ta, fãrã influenþele din
povestirile pe care le-ai auzit sau pozele pe care le-ai vãzut. În
al doilea rând, cu cât cãlãtoreºti mai departe în trecut, cu atât mai
bine, dar nu te bloca încercând sã decizi care dintre ele este cea
mai veche. Acest lucru nu este important.
În general, am descoperit cã amintirile din copilãria unei
persoane merg în urmã pânã undeva pe la o vârstã cuprinsã
între 3 ºi 9 ani. Dacã întâmpini dificultãþi în a gãsi o amintire,
nu te îngrijora. În cele din urmã vei gãsi una. Îi avertizez pe cei
care au amintiri din copilãrie dificile din punct de vedere
emoþional sau dureroase sã evite explorarea fiecãrei amintiri
care implicã domenii ale abuzului fãrã a beneficia de ajutor de
specialitate.
Dupã ce ai identificat o amintire timpurie, întreabã-te ce
emoþie îþi evocã ea. E vital sã alegi un rãspuns emoþional con-
cret, deoarece amintirile din copilãrie te ajutã sã experimentezi
emoþia din prezent provocatã de evenimentul din trecut.
43
DR. RANDY CARLSON
Amintirea te ajutã sã-þi faci o imagine exactã a persoanei care

eºti în prezent.
Urmãtorul pas este sã dai un nume amintirii tale pe baza
reacþiei emoþionale pe care þi-o stârneºte. Mai jos sunt câteva
titluri pe care le-am vãzut de-a lungul anilor. Dã un nume care
descrie clar povestea ta:
• Bob, Domnul Perfect

• Heather, singurã într-o lume mare
• Vickie, îmi pare rãu cã dai de necazuri
• Frank, dispari din calea mea
• Nick, am fãcut cum am vrut eu
• Susan, o prietenã veselã ºi confuzã
• Amanda, fetiþa cãreia îi era teamã de eºec
Întreabã-te ce îþi spune titlul tãu despre modul în care

gândeºti ºi despre modul în care reacþionezi faþã de alþii, în
special faþã de partenerul tãu de viaþã. Ce aspecte negative ale
acestei afirmaþii cu privire la tine ai vrea sã schimbi sau chiar sã
ºtergi?
ÎÞI POÞI SCHIMBA GÂNDIREA

Dumnezeu le-a dat copiilor Sãi puterea de a-ºi schimba
gândirea, aºa cã nu trebuie sã rãmâi înþepenit în tiparele
trecutului. Unul din versetele din Biblie care îmi plac cel mai
mult este Filipeni 4:8, citat aici din versiunea The Message: „În
concluzie, prietenilor, vã spun cã aþi face bine sã vã umpleþi
minþile ºi sã meditaþi asupra lucrurilor adevãrate, nobile, ono-
rabile, autentice, fascinante, minunate – asupra lucrurilor
celor mai bune, nu a celor mai rele; asupra lucrurilor fru-
moase, nu a celor urâte; asupra lucrurilor de apreciat, nu a
celor de condamnat.”
Voi deveniþi cu adevãrat ceea ce gândiþi ºi va fi nevoie de mai
mult decât de câteva îndemnuri pentru a o lua pe drumul cel
44
bun. Pentru a te elibera de trecutul tãu ºi a progresa în prezent,

trebuie sã faci trei lucruri în legãturã cu amintirile din copilãria
ta.
• Înþelege semnificaþia amintirilor din copilãrie aºa cum

îþi afecteazã ele viaþa în prezent. S-ar putea sã ai nevoie
de un consilier care sã te ajute în acest proces, dar acest
prim pas este vital. Stabileºte cu precizie mesajele spe-
cifice pe care le-ai auzit pe când erai copil ºi petreci ceva
vreme încercând sã pricepi cum te afecteazã azi aceste
mesaje. Întreabã-te în ce fel concepþia pãrinþilor tãi pare
sã-þi fi modelat concepþia pe care o ai despre tine azi.
Dacã amintirile ºi emoþiile tale din copilãrie au de-a face
cu frica, critica, sau respingerea, poate cã involuntar ai
devenit critic sau retras ca reacþie la ele.
• Contestã minciunile din amintirile tale. E recomandat
sã începi cu începutul, având o credinþã crescândã în Cel
care te-a creat. Cine poate înþelege mai bine prin ce treci
ºi de ce ai nevoie decât Dumnezeu? Dacã þi s-a spus cã
eºti prost, leneº sau timid, analizeazã încã o datã aceste
cuvinte ºi întreabã-te dacã ele spun adevãrul cu privire la
tine. Ai trãit crezând cã sunt adevãrate? Înnoieºte-þi me-
sajele care reflectã cum eºti tu în realitate: inteligent, mun-
citor, prietenos etc.
• Angajeazã-te sã te schimbi. Aceasta este pasul cel mai
dificil. Obiceiurile au prins rãdãcini adânci de-a lungul
anilor ºi a te scãpa de ele nu e uºor... dar e necesar. Un
mentor, un consilier sau un pastor þi-ar putea fi de mare
folos în aceastã fazã. Dupã ce ai identificat mesajele false
ºi te-ai angajat sã le reformulezi pentru a reflecta per-
soana care eºti cu adevãrat ºi care doreºti sã fii, vei fi pe
drumul spre o viaþã nouã caracterizatã de încredere,
respect de sine ºi încredere în Dumnezeul care te-a fãcut
bun.
45
DR. RANDY CARLSON
Acum cã ai identificat o amintire din copilãria ta care þi-a

influenþat viaþa ta de adult ºi te-ai gândit la domeniile pe care
ai vrea sã le schimbi, eºti pe drumul care te va ajuta sã-þi
înþelegi motivaþiile ºi atitudinile tale. Dupã ce ai fãcut singur
acest exerciþiu, discutã cu partenerul tãu de viaþã despre amin-
tirile lui pentru a putea identifica domeniile fiecãrei lupte pe
care o aveþi în cãsnicia voastrã.
O avertizare finalã: În timp ce tu ºi partenerul tãu desco-
periþi ºi vã ocupaþi de amintirile voastre din copilãrie ºi de
impactul lor asupra relaþiei voastre, nu folosi informaþiile pe
care le-ai dobândit împotriva partenerului tãu sau ca o unealtã
pentru a-þi justifica sau a-þi scuza comportamentul. Mai de-
grabã, ascultã cu atenþie ºi spune-i partenerului tãu cã îi
apreciezi deschiderea. Poate cã doreºti sã-þi iei un „weekend al
amintirilor” în care sã pleci pentru câteva zile ºi sã te gândeºti
la cãminele în care ai crescut ºi la modul în care amintirile din
copilãria ta scot la ivealã cine eºti tu astãzi. Nu este o sesiune de
incriminare a pãrinþilor tãi ºi a tot ce au greºit; este o ocazie
pentru clarificare ºi înþelegere pe mãsurã ce te uiþi în urmã. Te
rog nu-þi corecta, nu-þi provoca ºi nu-þi analiza partenerul în
timp ce îþi împãrtãºeºte ceva. Doar ascultã ºi învaþã – ºi priveºte
cum începe vindecarea.
O CHESTIUNE DE FAMILIE
Înainte de a intra în detalii despre cum sã-þi ajuþi cãsnicia sã
obþinã afecþiunea de care are nevoie, în capitolele urmãtoare ale
cãrþii aº vrea sã subliniez importanþa afecþiunii în întreaga
familie – faþã de copiii tãi, faþã de fraþii tãi ºi surorile tale ºi faþã
de restul familiei extinse. Afecþiunea nu ar trebui sã se limiteze
la partenerii de viaþã. Acum cã te-ai uitat la copilãria ta ºi pro-
babil ai identificat domenii în care lipsea afecþiunea, sã discutãm
despre cum poþi sã-þi transformi familia într-una iubitoare,
care sã fie cu adevãrat o extensie a unei cãsnicii sãnãtoase ºi
iubitoare.
46
Adu-þi aminte cã afecþiunea merge dincolo de dragoste. Poate

ºtii faptul cã pãrinþii tãi te-au iubit, dar ei nu ºi-au arãtat
afecþiunea. Afecþiunea duce relaþia de dragoste în domeniul
mai profund al exprimãrilor tandre care conduc la sentimente
de apropiere ºi siguranþã. Chiar dacã asta nu este o descriere a
familiei în care ai crescut, poþi face din ea descrierea familiei
tale din prezent, începând cu partenerul tãu ºi incluzându-i pe
copiii voºtri, aºa încât atunci când ei se vor uita la copilãriile lor
sã poatã spune: „Am crescut într-o familie iubitoare.”
O nevoie de bazã
De la naºtere, fiecare fiinþã umanã are nevoie sã fie atinsã,
þinutã în braþe ºi iubitã. Atunci când cei trei copii ai noºtri erau
copilaºi, petreceam multe ore cu ei þinându-i în braþe,
legãnându-i, mângâindu-i, sãrutându-i ºi jucându-ne cu fie-
care dintre ei. Ne-au adus multã bucurie – în cea mai mare
parte a timpului. Ne-am bucurat sã fim iubitori faþã de copiii
noºtri, dar am înþeles de asemenea cã a fi atinºi ºi iubiþi era un
ingredient esenþial în dezvoltarea lor. Studii vaste au arãtat cã
un copil care nu este atins, nu este iubit ºi îngrijit ajunge sã aibã
cicatrici psihologice ºi îi lipseºte abilitatea de a se relaþiona
corect la alþi oameni.
Aceastã nevoie este recunoscutã de toatã lumea, aºa încât
voluntarii din toatã þara noastrã viziteazã spitalele pentru a
þine în braþe ºi a alinta copilaºii care au fost abandonaþi, pentru
ca ei sã poatã avea o ºansã mai bunã de a se dezvolta normal.
Eu cred cã Dumnezeu ne-a creat aºa încât de la începutul
vieþii noastre sã avem nevoie de sentimente de afecþiune, de
dragoste ºi de siguranþã la fel cum avem nevoie de hranã, apã
ºi protecþie. ªi, cu toate cã nevoia de hranã, apã ºi protecþie nu
dispare niciodatã, uneori credem cã nevoia de afecþiune dis-
pare. Dar ea nu dispare. Poate cã e mascatã de alte nevoi mai
vizibile, dar în miezul fiecãrei fiinþe umane, indiferent de
vârstã, existã o nevoie de bazã de afecþiune, în primul rând de
afecþiunea familiei din care face parte.
47
DR. RANDY CARLSON
Familia a fost proiectatã de Dumnezeu pentru a fi locul în

care sã se împlineascã toate nevoile noastre de bazã, precum ºi
în care sã se facã instruirea pentru viaþã. Din acest motiv primii
ani de viaþã sunt atât de importanþi pentru un copil. Modul în
care un pãrinte alege sã-ºi iubeascã copilul îl marcheazã pe
acesta pentru întreaga viaþã.
Taþi ºi fiice
Taþii fac patru lucruri pentru fiicele lor.
1. Le îndreptãm spre succes sau eºec în relaþiile pe care le

vor avea la vârsta adultã. Prima ºi cea mai importantã con-
cepþie despre bãrbaþi pe care ºi-o formeazã o fatã provine de
la tatãl ei. Un tatã care este iubitor ºi îi asigurã sprijin ºi
încurajare, probabil cã va creºte o fiicã încrezãtoare care îºi va
alege un bãrbat potrivit dacã va alege sã se cãsãtoreascã. Dacã
un tatã este critic, abuziv, distant sau absent, existã ºanse
mai mari ca fiica lui sã treacã prin viaþã cãutând afecþiune în
locuri greºite.
Probabil cã eu am fãcut unele greºeli în creºterea fiicei mele,
Andrea. Am fost ocupat ºi nu i-am înþeles întotdeauna nevoile.
Dacã aº putea da ceasul înapoi ºi dacã aº putea trãi din nou acei
primi ani ai fiicei mele, aº face douã lucruri mai bine. Aº fi mai
atent în a-i asculta nevoile ºi preocupãrile în viaþã, chiar dacã,
bãrbat fiind, nu aº înþelege nici jumãtate din ele. ªi aº petrece
mai mult timp arãtându-i afecþiune fizicã.
2. Le oferim o imagine a lui Dumnezeu. Multor femei le este

dificil sã-L perceapã corect pe Dumnezeu din cauza trã-
sãturilor negative pe care le-au vãzut la taþii lor. Femeilor care
au avut taþi iubitori, afectuoºi ºi care le-au susþinut le este mai
uºor sã-L accepte pe Dumnezeu ca un Tatã ceresc iubitor,
afectuos ºi care le susþine. Adesea taþii reprezintã pentru fiicele
lor „Dumnezeul pe care îl vãd”.
48
3. Taþii îºi ajutã fiicele sã evite a cãuta afecþiune nesãnãtoasã

din partea altor bãrbaþi. Multe lacrimi au fost vãrsate de femei
care în cãutarea lor disperatã dupã dragostea ºi afecþiunea pe
care nu le-au primit de la taþii lor, s-au îndreptat spre locuri
greºite ºi spre persoane nepotrivite pentru a le umple aceastã
nevoie. Unele au avut parte de mai multe cãsnicii, abuzuri ºi
alte genuri de comportamente autodistructive, toate astea în
cãutarea dupã dragostea ºi afecþiunea pe care ar fi trebuit sã le
primeascã de la taþii lor.
4. Taþii îºi ajutã fiicele sã-ºi dezvolte o imagine de sine

sãnãtoasã. Taþii înþelepþi nu glumesc niciodatã cu privire la dez-
voltarea fizicã a fiicelor lor, deoarece ºtiu cã acest lucru sub-
mineazã încrederea unei fete într-o perioadã în care încrederea
se capãtã greu. Taþii trebuie sã-ºi cinsteascã fiicele ºi sã le arate
afecþiunea adecvatã de care au ele nevoie. Participând la acti-
vitãþile ºcolare, sportive ºi artistice ale fiicelor ºi afirmându-le
capacitãþile ºi succesele, taþii le dezvoltã imaginea de sine ºi
încrederea în sine care le sunt atât de necesare pentru a deveni
femei sãnãtoase cu nevoi normale de afecþiune din partea
altora.
Mame ºi fii
De asemenea, mamele pregãtesc scena pentru relaþiile viitoare
ale fiilor lor.
1. Mamele reprezintã femeile pentru fiii lor ºi le influenþeazã

alegerile pe care le fac cu privire la femei. Dacã mama este caldã
ºi îl sprijinã, fiul se va simþi confortabil ºi relaxat cu acest gen de
femeie deoarece este obiºnuit cu el. Dacã mama e asprã ºi
distantã, fiul ei ar putea tinde spre acest gen de femeie. Dacã
mama se acceptã pe sine ºi are un nivel adecvat de respect de
sine, probabil cã fiul ei va respecta alte femei. Dar dacã ea este
un ºtergãtor de picioare care acceptã ca alþii sã se poarte urât cu
ea, el va crede cã aºa trebuie sã fie tratate femeile.
49
DR. RANDY CARLSON
2. Mamele dau o învãþãturã ºi o educaþie nepreþuitã fiilor lor.

Deºi relaþia tatã-fiu este în mod evident foarte importantã,
mama nu ar trebui sã lase disciplina ºi educaþia doar pe mâna
tatãlui. Ea trebuie sã-i arate afecþiune fiului ei, dar de asemenea
trebuie sã fie fermã ºi sã nu-i permitã s-o ignore sau sã se
aºtepte ca ea sã-l serveascã. Ea trebuie sã-i cearã socotealã,
chiar pentru muncile neplãcute cum ar fi sã-ºi spele singur
hainele atunci când e destul de mare pentru asta ºi sã-ºi facã
curãþenie în camerã.
3. Mamele contribuie la formarea imaginii de sine a fiilor lor.

Deoarece un bãiat vede modul în care mama lui manifestã
respect ºi dragoste faþã de tatãl lui, el ajunge sã creadã cã
bãrbaþii sunt vrednici de respect. Dacã ea îl trateazã pe tatãl lui
cu dispreþ ºi se implicã în atacuri la adresa bãrbaþilor, fiul ei va
crede cã bãrbaþii sunt un simplu obiect al bãtãii de joc a
femeilor ºi a altora.
4. Mamele ajutã la insuflarea credinþei în fiii lor. Mulþi

bãrbaþi acordã creditul mamelor lor pentru cã le-au citit din
Biblie pe când erau copii ºi s-au rugat cu ei ºi pentru ei.
Demonstrându-le modul în care se bazeazã pe Dumnezeu atât
în vremuri bune, cât ºi în cele rele, mamele le asigurã un
exemplu cum sã se întoarcã spre Dumnezeu în toate situaþiile.
Desigur, taþii au responsabilitatea enormã ºi oportunitatea

de a-ºi influenþa fiii spre bine ºi de a le arãta modul în care se
comportã bãrbaþii care Îl iubesc ºi Îl ascultã pe Dumnezeu, iar
mamele au un rol similar în ce priveºte fiicele lor.
CUM SÃ-MI FAC PROPRIA VOIE

E perfect normal ºi sãnãtos ca, pe mãsurã ce cresc, copiii sã
doreascã sã-ºi creascã independenþa. Majoritatea pãrinþilor
50
înþeleg asta ºi de asemenea înþeleg dorinþa de independenþã a

copiilor manifestatã la timpul potrivit. Obþinerea indepen-
denþei poate fi un drum cu hârtoape atât pentru ambii pãrinþi,
cât ºi pentru copil, în special în perioada anilor de adolescenþã.
Mulþi pãrinþi îºi amintesc de prima situaþie în care copiii lor au
început sã-i dea la o parte, în special în faþa colegilor lor. S-ar
putea ca atunci când sunt duºi cu maºina la ºcoalã, sã doreascã
sã fie lãsaþi de pãrinte la un bloc depãrtare de ºcoalã sau sã se
reþinã de la a-i îmbrãþiºa ºi sãruta la despãrþire în faþa prie-
tenilor lor.
Unii pãrinþi se îndepãrteazã de copiii lor în aceastã pe-
rioadã, crezând în mod greºit cã ei nu mai au nevoie de
afecþiune. În schimb, eu vã sugerez o schimbare de strategie.
Atunci când copilul tãu începe sã caute independenþa, e mai
important ca niciodatã ca el sã ºtie cã îl iubeºti ºi cã doreºti
sã-þi exprimi afecþiunea faþã de el. Cu toate cã doreºti sã-i
respecþi dorinþa de a nu-l îmbrãþiºa ºi sãruta în public (sau
chiar în privat dacã asta e dorinþa lui), nu înceta sã îl atingi ºi
sã-þi exprimi afecþiunea verbal. O bãtaie uºoarã pe braþ, o
mânã pusã pe umãr, o îmbrãþiºare scurtã, un sãrut sau orice
altã formã de exprimare þi se pare confortabilã pentru tine ºi
copilul tãu, împreunã cu a-i spune „Te iubesc”, „Sunt mândru
de tine” ºi alte afirmaþii afectuoase vor fi întotdeauna potrivite
ºi utile adolescenþilor tãi.
Fãrã afecþiunea cuvenitã, s-ar putea ca adolescenþii sã se în-
drepte spre comportamente distrugãtoare în încercarea de a se
simþi iubiþi. Un exemplu ar fi adolescenta care cade în braþele
unui tip nepotrivit în dorinþa ei de a gãsi afecþiune ºi acest
extrem de important sentiment al apartenenþei. Cu toate cã
noi, ca pãrinþi, trebuie sã le oferim o independenþã tot mai
mare copiilor noºtri pe mãsurã ce ei manifestã responsabilitate
ºi disponibilitate, trebuie, de asemenea, sã ne menþinem auto-
ritatea plinã de dragoste ºi în acelaºi timp sã demonstrãm
afecþiune.
51
DR. RANDY CARLSON
CUM SÃ-ÞI CREEZI PROPRIILE AMINTIRI

Am arãtat mai devreme modul în care amintirile tale din
copilãrie au ajutat la modelarea persoanei care eºti în prezent.
Chiar dacã nu poþi pãºi în trecut ca sã schimbi unele lucruri, ai
o oportunitate minunatã – indiferent de vârsta pe care o au
copiii tãi – de a le crea amintiri bune. Dacã ai fãcut greºeli în
trecut ºi n-ai fost afectuos cu copiii tãi, nu e prea târziu sã
începi acum. S-ar putea sã fie surprinºi, dar îþi pot promite cã
va fi o surprizã plãcutã. Chiar dacã copiii tãi sunt acum adulþi,
îndreaptã-te spre ei – implicã-te în viaþa lor – ºi începe unele
activitãþi noi care pot deveni tradiþii ºi pot constitui amintiri
bune care te implicã pe tine, pe copiii ºi pe nepoþii tãi, dacã ai
nepoþi. ªi adulþii au nevoie de afecþiune ºi de aprobare din partea
pãrinþilor lor.
Cei trei copii ai noºtri sunt toþi adulþi acum, dar ori de câte
ori suntem împreunã încerc sã-i îmbrãþiºez ºi sã le arãt afecþi-
une nestingherit. Rolul meu ca tatã de copii adulþi s-a schimbat
în domeniul autoritãþii, dar nu în domeniul dragostei.
Niciodatã nu e prea târziu sã începi sã arãþi afecþiune fami-
liei tale. Fisuri adânci au fost vindecate de un pãrinte indiferent
de ce vârstã atunci când s-a apropiat de un copil adult, spãr-
gând tiparele existente de mai multe decenii ºi arãtându-i
afecþiune ºi apreciere. Vindecarea poate apãrea la orice vârstã.
ªi la fel ºi durerea.
Tom a intrat în afacerea de contabilitate a familiei ca sã-i facã
pe plac tatãlui sãu. N-ar fi recunoscut asta, dar în adâncul lui
ºtia cã pentru a obþine atenþia ºi dragostea tatãlui trebuia sã
meargã pe urmele paºilor lui. Dupã ce a intrat în afacere, Tom
ºi-a dat seama cã nu-i place contabilitatea, dar a sperat cã, dacã
îºi va pãstra slujba, va putea sã depãºeascã prãpastia din relaþia
cu tatãl lui. În schimb, tatãl sãu l-a criticat pe Tom ºi modul în
care ºi-a îndeplinit slujba. Întotdeauna Tom a dorit sã fie
aproape de tatãl lui, dar acesta era o persoanã cãreia nu puteai
niciodatã sã-i faci pe plac. Niciun efort de-al lui Tom nu a putut
52
sã-i asigure aprobarea tatãlui sãu. În Proverbe 13:12 citim: „O

speranþã amânatã îmbolnãveºte inima.” Tom a experimentat
semnificaþia acestui verset, deoarece a acceptat sã facã o slujbã
pe care o ura, din cauza tatãlui sãu pe care îl iubea, dar fãrã a
primi acceptarea de care avea atâta nevoie ºi pe care ºi-o dorea.
PERSPECTIVE DIFERITE
Un pãrinte poate avea trei copii care au crescut cu toþii în
aceeaºi familie, cu aceeaºi pãrinþi ºi în acelaºi cãmin, ºi totuºi
s-ar putea ca fiecare copil sã aibã amintiri foarte diferite ale
copilãriei lor. De ce? Pentru cã amintirile noastre sunt percepþii
personale bazate pe concepþia noastrã despre viaþã. Din
milioanele de lucruri care ni s-au întâmplat pe când eram copii,
am ales în mod selectiv acele amintiri care sunt consecvente cu
modul în care percepem azi viaþa. De exemplu, doi fraþi ar
putea fi foarte diferiþi: unul este sociabil, pozitiv ºi are succes,
iar celãlalt este amãrât, furios, nu are succes în relaþii ºi pare sã
treacã de la o slujbã la alta. Fiecare îºi va proiecta în amintirile
din copilãrie persoana care este ca adult. Amândoi au crescut
în acelaºi mediu, de cãtre aceeaºi pãrinþi ºi au primit aceeaºi
atenþie sau lipsã de atenþie. Dar fiecare a ales cãrãri diferite, iar
cãrarea pe care a ales-o fiecare determinã diferenþa dintre
amintirile pe care le duc cu ei în viaþa lor de adult.
Fratele sociabil s-ar putea sã-ºi aminteascã momentele
amuzante în care el ºi fratele lui se jucau softball cu tatãl lor, în
timp ce fratele amãrât îºi aminteºte de situaþiile în care el era
bolnav ºi tata l-a dus totuºi pe fratele lui în parc, confirmându-i
fratelui supãrat concepþia greºitã cã fratele lui era preferatul
tatãlui. Desigur, existã situaþii în care fraþii îºi amintesc copilãria
în mod diferit deoarece într-adevãr au fost trataþi diferit. Cel
preferat este preþuit ºi adorat, iar copilul nedorit este certat ºi
ignorat. Astfel de nedreptãþi îngrozitoare se întâmplã.
Dar fiecare dintre noi alege, într-o anumitã mãsurã, cum va
53
DR. RANDY CARLSON
interpreta ºi cum îºi va aduce aminte de amintirile din co-

pilãrie. Pãrintele trebuie sã recunoascã aceastã idee importantã.
Deoarece fiecare copil este diferit, fiecare nevoie trebuie
abordatã diferit de cãtre pãrinte. Singura modalitate prin care
îþi poþi cunoaºte copilul este sã încerci sã vezi viaþa aºa cum o
vede el, pentru ca sã poþi înþelege ce gen de amintiri îºi for-
meazã. De fapt, când copilul are zece ani îl poþi întreba despre
cele mai vechi amintiri ale lui ºi vei începe sã vezi anumite
aspecte ale modului în care acest copil percepe viaþa.
Am discutat cu o femeie pe nume Shirley care avea
amintiri vii despre dozele mari de criticã ºi de respingere, în
special din partea tatãlui ei. Cãminul lor fusese bine îngrijit,
avusese de toate din belºug ºi a mers la cele mai bune scoli
particulare din zona ei. Fiind copilul cel mai mare, a simþit
presiunea de a fi perfectã. Când i-am cerut sã-mi spunã o
amintire din copilãrie, imediat a mers la vârsta de opt sau
nouã ani când a început sã ia lecþii de pian. Dupã ce a exersat
mai multe sãptãmâni, era mândrã de cât de multe lucruri
învãþase ºi era nerãbdãtoare sã cânte la spectacol. Dar în
timpul recitalului ei, s-a încurcat în caietul cu partituri ºi a fost
dezamãgitã de modul în care a cântat. Ceea ce ºi-a amintit cel
mai viu sunt cuvintele ºi privirea dezaprobatoare a tatãlui ei
care i-a spus: „N-ai ascultat. Þi-am spus cã trebuia sã exersezi
mai mult.” În timp ce îºi descria amintirea, ºi-a plecat capul în
pãmânt, i-au apãrut lacrimile ºi am vãzut urmãrile devas-
tatoare ale acestei amintiri din viaþa ei. Astãzi ea este extrem
de vigilentã, aºteptându-se sã fie criticatã, ºi devenind
defensivã pânã la furie atunci când se confruntã cu critica,
chiar dacã aceasta ar putea fi utilã. Îi e teamã sã încerce lucruri
noi, are dificultãþi în a oferi ºi a primi afecþiune ºi este foarte
precautã în relaþiile ei.
Deºi e trist faptul cã tatãl ei i-a spus lui Shirley acest lucru
descurajator când ea deja se simþea prost din cauza recitalului
ei, nu putem trage concluzia cã aceastã afirmaþie a lui a fãcut-o
54
hipersensibilã ºi temãtoare ca persoanã adultã. De-a lungul

anilor ea a început sã interpreteze privirile, cuvintele, afir-
maþiile ºi critica într-un mod negativ. În loc sã poatã fi capabilã
sã interpreteze corect acest gen de afirmaþii, luând ceea ce era
bun din ele ºi neþinând cont de restul, afirmaþiile negative au
devenit o parte a percepþiei ei personale pe care o avea faþã de
viaþã. Ea îºi aduce aminte de aceastã amintire specificã deoa-
rece aceasta este consecventã cu ceea ce este ea azi. Fiecare
dintre noi avem o concepþie personalã despre lume ºi viaþã sau
o perspectivã asupra vieþii, ºi la aceastã concepþie contribuie
mulþi factori, inclusiv viaþa noastrã de familie, personalitatea
noastrã ºi temperamentul nostru. Ca adulþi tindem sã alegem
sã ne amintim acele amintiri din copilãrie care sunt consec-
vente cu modul în care vedem viaþa. Desigur, un tatã critic sau
o mamã criticã are un anumit impact asupra copiilor, dar tre-
buie sã punem amintirile noastre în context ºi sã ne spunem
adevãrul cu privire la amintirea respectivã ºi la semnificaþia ei
realã. Tatãl lui Shirley era un tatã iubitor. Totuºi, într-o anumitã
mãsurã, ea a ales sã-ºi aminteascã acea remarcã criticã pe care
i-a fãcut-o. Amintirile noastre nu determinã ceea ce suntem, dar
scot la ivealã cine suntem.
O altã femeie numitã Heather a crescut într-o familie ca a lui
Shirley, având toate lucrurile necesare pentru o viaþã confor-
tabilã, dar ea are amintiri calde, afectuoase ºi iubitoare despre
tatãl ei. De exemplu, îºi aminteºte de situaþia în care tatãl ei o
ajuta sã înveþe sã meargã cu bicicleta ºi cã ei îi era fricã sã nu
cadã. El alerga în spatele ei, þinând scaunul ºi reasigurând-o cã
va fi cu ea ºi cã este în siguranþã. Poate cã au existat ºi situaþii
când tatãl lui Heather i-a spus cã nu a exersat suficient la pian,
dar personalitatea sau dispoziþia lui Heather au fãcut-o sã reþinã
amintirile bune ºi sã se concentreze asupra lor. Aceste amintiri
sunt consecvente cu modul în care a crescut Heather ºi, spre
deosebire de Shirley, ea este o femeie încrezãtoare, sociabilã,
fiind capabilã sã-ºi exprime deschis afecþiunea în familia ei.
55
DR. RANDY CARLSON
Un exerciþiu pe care poate doreºti sã-l faci împreunã cu

copiii tãi este sã ceri fiecãrui membru al familiei care are peste
zece ani sã scrie evenimentele concrete pe care ºi le aminteºte
din trecut ºi emoþiile asociate acestora. Fã din aceasta o afacere
a familiei discutând despre ce îºi aminteºte fiecare persoanã din
primii ani, ce semnificaþie are amintirea ºi în ce mod îi influ-
enþeazã azi concepþia despre viaþã. Nu doar cã tu ca pãrinte
poþi afla mai multe despre percepþiile copilului ºi persona-
litatea lui, dar poþi afla care sunt domeniile cheie din calitatea
ta de pãrinte asupra cãrora trebuie sã te concentrezi pentru a-i
asigura copilului tãu amintiri sãnãtoase, pozitive.
Cu toate cã fiecare dintre noi se naºte cu o personalitate, cu
trãsãturi ºi abilitãþi unice, toþi suntem provocaþi sã ne schim-
bãm atitudinile ºi percepþiile. La urma urmei, Dumnezeu ne
promite sã ne înnoiascã interiorul în fiecare zi (2 Cor. 4:16). Ne
putem schimba modul în care privim lucrurile ºi modul în care
reacþionãm la ele.
EXERCIÞIUL DUCE LA PERFECÞIONARE

Dacã practici lucruri greºite – cum ar fi critica sau mânia –
familia ta va deveni expertã în toate lucrurile rele. E nevoie de
zece comentarii pozitive, de apreciere pentru a compensa fie-
care comentariu negativ. Gândeºte-te ce anume „practici” în
familia ta, deoarece lucrul acesta se va imprima în tine în timp
ce îl tot repeþi.
Începe prin a completa aceastã evaluare a familiei.
Încercuieºte cuvântul fie din coloana 1, fie din coloana 2,
care descrie cel mai exact atmosfera generalã a familiei în care
ai crescut. Apoi încercuieºte cuvântul fie din coloana 3, fie din
coloana 4, care descrie cele mai bine atmosfera generalã a
familiei tale din prezent. Nu te gândi prea mult deoarece asta
îþi poate tulbura sentimentele.
56
FAMILIA DE ORIGINE FAMILIA TA DIN PREZENT

1 2 1 2
Sprijinitoare Necomunicativã Sprijinitoare Necomunicativã
Încurajatoare Descurajatoare Încurajatoare Descurajatoare
Caldã Rece Caldã Rece
Apropiatã Distantã Apropiatã Distantã
Realã Falsã Realã Falsã
Utilã Criticã Utilã Criticã
Deschisã Închisã Deschisã Închisã
Unitã Divizatã Unitã Divizatã
Afectuoasã Lipsitã de Afectuoasã Lipsitã de

afecþiune afecþiune
Majoritatea familiilor se încadreazã undeva în mijloc. Cu-

vintele pe care le-ai încercuit reprezintã doar percepþia ta. Nu
ar trebui sã te surprindã faptul cã, dacã fraþii tãi ºi surorile tale,
partenerul tãu de viaþã sau copiii voºtri ar fi completat acest
chestionar, ar fi dat rãspunsuri diferite, deoarece ei sunt per-
soane diferite care au propriile lor percepþii.
Acum comparã cuvintele pe care le-ai încercuit sub titlul
„Familia de origine” cu cele pe care le-ai încercuit sub titlul
„Familia ta din prezent”.
• Apare un anumit tipar?

• Ce îþi place la familia ta din prezent?
• Ce ai dori sã fie diferit la familia ta din prezent?
• Ce poþi face azi ca sã schimbi unele lucruri?
Acest exerciþiu te poate ajuta sã scoþi la ivealã ce atmosferã

existã în familia ta din prezent. Dacã atmosfera din familia ta
57
DR. RANDY CARLSON
este una de criticã asprã, e foarte probabil ca tu, sau partenerul

tãu, sau amândoi sã aveþi amintiri din copilãrie legate de criticã
pe care le-aþi adus în familia voastrã actualã. Dacã atmosfera
din familia ta este iubitoare, susþinãtoare ºi încurajatoare, pro-
babil cã unul dintre voi sau amândoi aveþi amintiri din copi-
lãrie care aratã dragoste ºi respect. Dupã cum spune Biblia în
Numeri 14:18, pãcatele pãrinþilor trec asupra copiilor pânã la a
treia ºi a patra generaþie. Asta nu înseamnã cã Dumnezeu pe-
depseºte copiii pentru acþiunile taþilor lor, ci cã adesea pãcatele
dintr-o generaþie se manifestã ºi în generaþiile urmãtoare.
Vestea minunatã este cã putem întrerupe ciclul, dacã alegem sã
facem acest lucru.
CUM SÃ IEI PULSUL MEMBRILOR FAMILIEI

Cât de curajos eºti? Dacã îndrãzneºti sã faci asta, dacã copiii tãi
sunt destul de mari ca sã înþeleagã ºi dacã eºti suficient de
matur ca sã þii cont de rãspunsurile lor, încearcã sã discuþi
despre percepþia lor cu privire la familia ta. S-ar putea sã fii
încurajat în mod plãcut sau sã fii avertizat serios de anumite
probleme. Copiazã coloanele de la pagina 57 ºi dã o copie
fiecãrui membru al familiei ca s-o completeze separat. Apoi
discutã ca familie, folosind subiecte de acest fel pentru a obþine
pãrerea fiecãrei persoane:
1. Vorbeºte despre o situaþie în care te-ai simþit iubit.

2. Vorbeºte despre o situaþie în care te-ai simþit neiubit.
3. Cum am putea face din cãminul nostru ºi din familia
noastrã un loc mai iubitor?
4. Descrie trei lucruri care îþi plac la familia ta.
Aceastã discuþie ar putea fi încurajatoare sau dureroasã, dar

oricum ar fi, ea va asigura o linie de referinþã pentru a înþelege
unde vã gãsiþi în prezent ºi ce trebuie sã faceþi ca sã deveniþi o
familie mai afectuoasã ºi mai iubitoare.
58
CE CÃRARE ALEGI?
Poezia cea mai citatã a lui Robert Frost, „The Road not Taken”,
ne aminteºte cã drumul pe care îl alegem în viaþã este extrem
de important. Putem sã alegem calea afecþiunii faþã de par-
tenerul nostru de viaþã, faþã de copiii noºtri ºi faþã de familia
noastrã extinsã, sau putem alege sã ne dãm înapoi. Ce avem de
pierdut dacã alegem drumul cel mai puþin umblat, drumul
afecþiunii deschise ºi pline de cãldurã? Singurul lucru pe care îl
vom pierde este durerea pe care o experimentãm atunci când
existã distanþã în aceste relaþii importante.
59

Tanjirea 0-3

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tanjirea 0-3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TÂNJIREA DUPÃ AFECÞIUNE

DR. RANDY CARLSON

Starved for Affection

Tânjirea dupã afecþiune

Editura Imago Dei

Orice reproducere sau selecþie de texte din aceastã carte

Traducerea: Marcel Eugen Budea

Existã o singurã persoanã în toatã lumea cãreia i-aº dedica

aceastã carte a fost scrisã luând unele frânturi dintr-o mulþime

„Tot ce doresc de la Nathan este sã mã simt iubitã de el! Merit

zece, cãsnicia noastrã primeºte categoric un singur punct. Soþul

CÃUTAREA DUPÃ CONECTARE

Iatã câteva din afirmaþiile pe care le aud regulat de la cei

• „Sunt înfometat dupã dragoste în cãsnicia mea.”

Poate cã una din aceste afirmaþii rezoneazã cu strigãtul din

principal extrem de important al intimitãþii ºi încrederii nu mai

de celãlalt cu altceva. Acest fenomen este obiºnuit, cãci atunci

supãrã. „Când i-am spus sã discute cu altcineva despre

Care e situaþia ta? Ai identificat simptomele tânjirii dupã

• Simþi apropiere sau depãrtare în relaþia cu partenerul tãu?

Dacã mai multe din rãspunsurile tale aratã o lipsã a sa-

1. Sã-þi pãrãseºti partenerul ºi sã-þi cauþi altul.

Dacã ai ales orice altceva decât ultima opþiune, nu-þi pot

pentru o tandreþe, o apropiere ºi o pasiune înnoite în cãsnicia

În aceastã carte, voi discuta despre modalitãþi concrete prin

Atunci când Denise s-a cãsãtorit cu Greg, ea avea speranþe mari,

• Frustrare – Tu îþi doreºti afecþiune, dar gãseºti puþinã

Denise s-a confruntat cu aceste simptome ale tânjirii dupã

acest proces de ridicare de ziduri. Poate cã te vei regãsi în

Poza lor de nuntã îi sfida de pe masã,

Indiferent cât de înalte sunt zidurile pe care le ridicãm pen-

ÎNDEPÃRTAREA DE TOÞI ªI DE TOATE

Mi-am dat seama cã eram prins într-o þesãturã de paradoxuri

În perioada în care a trãit alãturi de cãlugãri, Nouwen a

exiºti singur în aceastã lume, cã eºti singurul care îþi cunoºti

ºi ale altor oameni care trebuiau sã fie acolo, nu avea deloc

dragostea vieþii. În final, decide sã-ºi pãstreze relaþia, decât sã se

menþionãm doar câteva dintre aceste sisteme de credinþã ºi ce

facã fericit, nu mai trebuie sã te ocupi de singurãtatea ta, nu-i

se izoleazã în cultura gãºtilor. S-ar putea sã creadã cã pãrinþilor

TOATE AU FOST BLESTEMATE

a mânca din pomul interzis de Dumnezeu, iar Adam a urmat-o

Cum încercãm sã uºurãm consecinþele acestui blestem rela-

• Acum pot avea sex fãrã a se cãsãtori mai uºor decât în

• Doresc sã aºtepte pânã când sunt mai în vârstã pentru a

Atunci când Donna a vãzut aceastã listã, a adãugat un al

Ea trebuie sã fie înþelegãtoare ºi amabilã.

Trebuie sã-i placã sã cânte.

Acest bãrbat ºtia în detaliu ce-ºi dorea de la o femeie, dar nu

pentru mine”, a spus Mike. „Chiar ºi în prezent, uneori o simt

grup de persoane în care nimeni sã nu tânjeascã dupã afec-

DIN TRECUT SPRE PREZENT

ºi am încercat sã-mi bandajez singurã genunchiul, dar nu ºtiam

dã seama cã poate fi plinã de credinþã, fãrã a se teme cu privire

Amintirea te ajutã sã-þi faci o imagine exactã a persoanei care

• Bob, Domnul Perfect

Întreabã-te ce îþi spune titlul tãu despre modul în care

ÎÞI POÞI SCHIMBA GÂNDIREA

bun. Pentru a te elibera de trecutul tãu ºi a progresa în prezent,

• Înþelege semnificaþia amintirilor din copilãrie aºa cum

Acum cã ai identificat o amintire din copilãria ta care þi-a

Adu-þi aminte cã afecþiunea merge dincolo de dragoste. Poate

Familia a fost proiectatã de Dumnezeu pentru a fi locul în

1. Le îndreptãm spre succes sau eºec în relaþiile pe care le