1. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA AGENŢIILOR DE TURISM 1.

1 Concepte şi definiţii În general, piaţa, deci

şi cea turistică, reprezintă sfera interferenţelor intereselor economice ale purtătorilor cererii, materializate
prin consum, pe de o parte, cu cele ale purtătorilor ofertei, materializate prin producţie, pe de altă parte.

Pentru a defini oferta turistică trebuie să ţinem seama de cele două accepţiuni prin care aceasta se prezintă
spre analiză: • ca producţie turistică – ansamblul care mobilizează forţa de muncă, echipamentul de
producţie şi bunurile materiale, materializându-se într-un consum efectiv în cadrul unei ambianţe specifice;
• ca ofertă virtuală – cadrul şi potenţialul natural şi antropic, echipamentul de realizare a serviciilor
turistice, masa de bunuri materiale destinate consumului turistic, forţa de muncă specializată în activităţi
specifice, infrastructura turistică şi condiţiile de comercializare1).

Privită în ansamblul său, oferta turistică este formată din două grupuri mari de elemente, şi anume: -
elemente de atractivitate ale patrimoniului existente la un moment dat; - oferta de servicii, prin intermediul
căreia sunt puse în valoare elementele de atractivitate turistică ale patrimoniului.

După natura şi originea lor, componentele ofertei turistice pot fi structurate astfel:

1.

obiective turisticenaturale care pot să cuprindă: a) elemente degeografie a locului: clima, elemente de
geografie fizică (relief, ape), elemente de biogeografie (fauna, flora), elemente de geografie (ape minerale,
mofete, nămol terapeutic, saline);

b) elementeexcepţionale din zonă: parcuri şi rezervaţii naturale, monumente ale naturii (elemente rare de
relief, flora, fauna), peşteri, formaţiuni carstice deosebite; 2. obiective turisticeantropice dispuse în mod
izolat sau concentrate în localităţi rurale şi urbane. În această categorie sunt cuprinse: a) monumente
arheologice, istorice, de artă, arhitectură; 1 Cristiana Cristureanu – Economia şi politica turismului
internaţional, Edit. Abeona, Bucureşti, 1992, p.140. b) muzee şi expoziţii – de interes general (artă, istorie,
botanică) şi specializate (filatelie, numismatică); c) etnografie, folclor, artizanat – arhitectură populară,
ateliere de producţie artizanală,

jocuri şi obiceiuri tradiţionale;

d)

manifestări ştiinţifice, spectacole teatrale, concerte, festivaluri, conferinţe, colocvii, competiţii sportive; e)
manifestări comerciale: târguri, expoziţii saloane. Dintrefactorii caredetermină oferta de turism,
menţionăm: 1o Teritoriul: el constituie condiţia esenţială, factorul primordial al ofertei de turism, iar
influenţa lui poate fi exprimată cantitativ prin “capacitatea de primire a teritoriului” dar şi calitativ prin
nivelul de “atractivitate”. 2o Nivelul de dezvoltare a sectorului terţiar: existenţa sectorului terţiar şi mai
exact, gradul său de dezvoltare, pot constitui factori care influenţează oferta turistică. Se are în vedere
nivelul de dezvoltare al transporturilor, al telecomunicaţiilor, al serviciilor medicale, al celor de agrement
etc. Activităţile cuprinse în oferta de servicii turistice, private în

succesiunea oferirii lor, pot fi: - organizarea comercializării produselor turistice; - transportul la / de la locul
de sejur, inclusiv transportul turistic în zonă; - cazarea şi restaurarea (alimentaţia); - producerea şi
distribuirea de bunuri de consum turistic; - agrementul, tratamentul etc. 3o Baza materială turistică: prin
componenta sa principală – echipamentul turistic, determină, împreună cu personalul de servire, în mare
măsură, volumul şi calitatea ofertei. Se apreciază că efortul investiţional pe un loc de cazare, de agrement
etc. este invers proporţional cu gradul de atractivitate turistică a resurselor naturale.

4o Infrastructura: transporturile, căile de comunicaţie în general, împreună cu poziţia geografică a ofertei în

raport cu cererea, reprezintă factori importanţi ce influenţează accesul la ofertă, gradul ei de
competitivitate. El poate fi sporit prin investiţii turistice sau / şi de interes general.

Prin produs se înţelege, de regulă, un bun material capabil să satisfacă o anumită nevoie. Totuşi, în
marketing acestei noţiuni i se atribuie un sens mai larg, ea desemnând un ansamblu de atribute sau de
caracteristici fizice, chimice şi de altă natură, tangibile, reunite

într-o formă identificabilă2). Prin urmare, produsul poate fi: un obiect, un serviciu, o activitate, o fiinţă
umană, un loc, o organizaţie, o idee etc., respectiv rezultatul unui proces. Plecându-se de la conceptul
general de produs,produsul turistic rezultă din îmbinarea de bunuri materiale şi servicii oferite de către
personalul turistic şi din serviciile adiacente, care, punând în valoare elementele patrimoniului turistic şi ale
infrastructurii generale şi turistice, avantajele cadrului instituţional, urmăresc satisfacerea unor motivaţii
specifice şi generale ale consumatorilor turistici3).

Privit din punctul de vedere al turistului,produsul turistic se referă la totalitatea experienţelor pe care
acesta le trăieşte din momentul în care pleacă de acasă până în momentul în care se întoarce. Produsul
turistic este un “amalgam” care cuprinde o multitudine de elemente, precum transportul până la locul
(locurile) de destinaţie, cazarea (la hotel, vilă, cabană, cort, etc.), mesele la restaurant, siturile naturale sau
istorice vizitate ş.a.m.d.

Privit prin prisma marketingului,produsul turistic reprezintă expresia fizică a răspunsului firmei la cererea de
turism, respectiv tot ceea ce poate fi oferit de ea pe piaţă, într-o formă care să poată fi remarcată,
cumpărată şi consumată, în vederea satisfacerii nevoii de turism.

Serviciile care dau conţinut produsului turistic se constituie într-un conglomerat sau o combinaţie de cel
puţin patru tipuri de bază (total diferite ca natură). Este

vorba de serviciile: de transport, de cazare, de alimentaţie şi de agrement. Nu întotdeauna produsul turistic

presupune prestarea tuturor celor patru tipuri de servicii. Dintre toate serviciile care dau conţinut
produsului turistic, indispensabil este serviciul de agrement (căruia îi sunt asimilate şi serviciile de
tratament şi de alt interes, care motivează călătoriile), în lipsa căruia celelalte trei categorii ies din sfera de
cuprindere a turismului.

Agenţiile de turism constituie “veriga de bază instituţională, care activează în domeniul turismului”4). Rolul
preponderent al agenţiilor de turism este de intermediere între prestatorii de servicii turistice şi turişti. În
literatura de specialitate există păreri, care asimilează agenţiilor de turism rolul unei firme cu profil
comercial, având ca obiect organizarea, oferirea şi vânzarea de pachete turistice consumatorilor turişti.
2 W.J. Stanton – Fundamental of Marketing, 3th edition, McGraw Hill, Toronto, 1972, p.192.

3 Dr. Ion Ionescu – Turismul fenomen social-economic şi cultural, Edit. Oscar Print, Bucureşti, 2000, p.36.

4 Cristina Dionisie – Managementul turismului. Structuri de concepţie şi organizare, Edit. Junimea, Iaşi,
2002,

p.59.

În general, există două mari categorii de agenţii de turism, şi anume: - agenţii de turism specializate numai
în organizarea (producţia) de aranjamente turistice, denumite tour operatori (sau agenţii tour operatoare);
ele îşi comercializează produsele prin intermediul agenţiilor din cea de-a doua categorie; - agenţii de turism
distribuitoare, sau agenţii de voiaj, a căror activitate constă numai în vânzarea produselor turistice ale tour-
operatorilor sau a unor servicii izolate. Tour-operatorii sunt organizatori de voiaje şi sejururi care creează,
asamblează diferite componente ale serviciilor şi produselor turistice (servicii de cazare, transport,
alimentaţie, agrement), oferindu-le fie direct, fie prin intermediul agenţiilor de voiaj detailiste.

Literatura de specialitate, structurează tour- operatorii, în funcţie de tipul produselor turistice oferite şi de
modul de asamblare al acestora. Conform acestui

criteriu, tour-operatorii sunt încadraţi în trei categorii5):generaliştii (asamblează cele mai diverse servicii şi
produse turistice pe care le oferă tuturor categoriilor de clienţi, detailiştilor), specialiştii (sunt tour-
operatori ce asamblează doar un tip de produse turistice pe care le oferă unei anumite clientele, unui
detailist) şi producătorii de voiaje punctuale care oferă servicii turistice la comandă pentru diferite grupuri,
asociaţii, pentru diverse manifestări: conferinţe, congrese.

Spre deosebire de agenţiile de voiaj, sunt întreprinderi de mari dimensiuni, puternic concentrate pe plan
naţional şi internaţional, atât pe orizontală cât şi pe verticală, care produc trei tipuri de tour-uri:

1.2 Înfiinţarea agenţiilor de turismInfiintarea agentiilor de turism in România implica parcurgerea

urmatorilor pasi: 5 J. Barrè – Vendre le tourisme culturel, Edit. Economică, Paris, 1995, p.117.

A. Obtinerea licentei de catre agentia de turism: In conformitate cu prevederile H.G. nr. 238/2001, licentele
de turism se elibereaza de catre Directia Generala de Autorizare si Control din cadrul Autoritatii Nationale
pentru Turism care asigura si evidenta licentelor eliberate, respectiv a celor suspendate sau anulate.

Documentatia necesara obtinerii licentei de turism este urmatoarea: (conform Ordinul Ministrului
“Turismului” nr. 170/2001):  Cererea de eliberare a licentei de turism;  Certificatul de constatator de la
Oficiul Registrului Comertului din care sa rezulte urmatoarele informatii: obiectul de activitate al societatii,
structura actionariatului, datele de identificare a societatii;

 Copie legalizata a brevetului de turism al persoanei care conduce agentia;  Copie de pe contractul de
munca al persoanei ce detine brevetul de turism;  Dovada achitarii contravalorii prestatiei efectuate
pentru eliberarea licentei.Documentatia astfel intocmita se transmite reprezentantului teritorial al Directiei
Generale de Autorizare si Control de Turism din cadrul Ministerului “Turismului”, care o verifica, solicitand
eventuale completari. Termenul de solutionare a cererii este de 30 de zile si curge de la data inregistrarii
documentatiei complete. Eliberarea licentei se face numai dupa verificarea la fata locului a indeplinirii
criteriilor minime de catre Directia Generala de Autorizare si Control din cadrul Ministerului “Turismului” si
consultarea cu reprezentantii din teritoriu ai asociatiei profesionale de profil.

Pentru inscrierea filialei unei agentii de turism se va intocmi urmatoarea documentatie: Cerere;
Certificatul de constatator de la Oficiul Registrului Comertului privind sediul filialei; Licenta de turism a
agentiei de turism, in copie; Brevetul de turism si contractul de turism, in copie, ale persoanei care
conduce filiala din alta localitate decat agentia de turism si contractul de munca al persoanei care conduce
filiala din aceeasi localitate cu agentia de turism; Dovada achitarii contravalorii prestatiei efectuate.
Licenta de turism se suspenda de catre Ministerul “Turismului”, in cazul in care se constata nerespectarea
uneia dintre situatiile prevazute la art. 8 din H.G. nr. 238/2001. Suspendarea se face pe o perioada de pana
la un an. Licenta de turism este suspendata din

oficiu pe perioada in care agentul economic nu are incheiata polita de asigurare pentru riscul de
insolvabilitate a agentiei sau de faliment. In cazul in care, cu ocazia verificarilor efectuate in vederea avizarii
licentei de turism, se constata ca nu mai sunt indeplinite conditiile care au stat la baza acordarii acesteia,
licenta se suspenda pana la remedierea deficientelor.

B. Brevetarea conducătorilor agenţiilor de turism In functie de nivelul si de complexitatea pregatirii

profesionale si de indeplinirea criteriilor minime, se elibereaza brevete de turism pentru urmatoarele
functii:

Manager in activitatea de turism; Director de agentie de turism tour- operatoare; Director de agentie de
turism detailista;

Director de hotel;

Director de restaurant;

Cabanier.

In vederea obtinerii brevetului de turism,

persoana in cauza trebuie sa prezinte urmatoarea documentatie:  Cerere;  Curriculum vitae cu precizarea
expresa a pregatirii profesionale si a experientei profesionale (insotit de declaratie pe propria raspundere
ca datele sunt reale);  Copie dupa actul de identitate;  Copie de pe actele care atesta pregatirea
profesionala;  Copii de pe documentele de atestare a perioadei lucrate in turism;  Atestat de limba
straina de circulatie internationala;  Certificat de cazier judiciar;  Dovada achitarii contravalorii prestatiei
efectuate. Brevetul de turism se retrage de catre Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului in
urmatoarele situatii:  Atunci cand nu mai sunt indeplinite criteriile care au stat la baza eliberarii acestuia;

 Atunci cand, din motive imputabile titularului brevetului, acestuia ii este anulata licenta de turism sau ii
este retras certificatul de clasificare a structurii de primire pe care acesta o conduce.

 Conform hotararii nr. 238/2001 au intervenit noi precizari privind licentele si brevetele de turism, iar prin
ordinul Ministrului Turismului nr. 170/2001 au fost aprobate normele metodologice privind criteriile si
metodologia pentru eliberarea licentelor si brevetelor de turism.
C . Criteriile de acreditare IATA Pentru ca o cerere de acreditare sa fie acceptata, exista anumite criterii ce
trebuie respectate:  Sediul agentiei;  Securitatea sediului agentiei;  Seiful agentiei;  Documente
necesare pentru acreditare;  Calificarea personalului;  Situatia financiara (Criterii de performanta
economico-financiara);  Numele agentiei;  Standardul afacerii;  Management;  General Sales Agency
GSA (Agent General de Vanzari) Uniunea Europeana a initiat pentru prima data masuri in domeniul
turismului o data cu Tratatul de la Maastricht (7 februarie 1992, articolul 3T). Ulterior, la reuniunea
ministrilor turismului de la Atena din 15 aprilie 1994, a fost elaborata “Cartea Verde”. Dezvoltarea
turismului a fost in prim planul sprijinului oferit de Comunitate, in perioada 1989-1993 si apoi 1994-1999,
pentru reconversia economica si dezvoltarea rurala. In domeniul fiscalitatii, din 1993 au fost introduse
tarife minime comune in statele membre pentru TVA (taxa minima standard de 15%) si impozit pe profit
(tarif redus minim 5 %).

Iniţiative europene Pentru imbunatatirea calitatii informarii intreprinderilor, Uniunea Europeana a infiintat
o retea si un program de informare. Reteaua “Euro-Info-Centres” ofera urmatoarele servicii:  Difuzarea de
documente generale despre actiunile si legile comunitare;  Informarea operationala asupra
intreprinderilor, mediului si a posibilitatilor concrete de acces la dispozitiile in vigoare in cadrul pietei unice;
 Activitatile consiliului si asistenta. Uniunea Europeana se implica si in protectia pasagerilor in transportul
aerian in cazuri de refuz de imbarcare, anularea zborurilor sau intarziere de lunga durata. 1.3 Tipologia
agenţiilor de turism Agentiile de turism prezintă o structura ce are ca scop vanzarea produselor is serviciilor
turistice concepute şi organizate de touroperatori direct consumatorilor.

Agentiile de turism-reprezintă unitatea specializata in vanzarea de produse is servicii turistice ale

touroperatorilor, caz in care poarta denumirea de „agentie de turism detailista”, dar care are dreptul sa
vanda componente ale serviciilor turistice precum: rezervari de bilete de avion, camere hoteliere, etc. ale
furnizorilor in baza unui comision.

Agentia de turism detailista are rol de a consilia si asista clientul in legatura cu produsele turistice, fie ele
ale touroperatorilor sau ale altor furnizori.

Funcţia principala a agentiei de turism este aceea de a distribui produsele si servicile turistice si a asista
clientul in decizile privitoare la achizitionarea acestora. Tipuri de agentii de turism: • In functie de forma de
exploatare: - agentii integrate unui lant de agentii de turism apartinand unui touroprator sau unei companii
internationale organizatoare de calatorii turistice;

- agentii afiliate unuia sau mai multor touroperatori independenti sau dintr-un concern;

- agentii independente care incheie cu diversi touroperatori parteneriate sau contracte pe perioade
delimitate sau pe anumite pachete turistice. • In functie de aria de actiune: -agentii multinationale, cu
puncte de lucru deschise in mai multe tari;

-agentii nationale cu retea de puncte de lucru in tara de origine;

-agentii unice care isi desfasoara activitatea printr-un singur sediu.

• In functie de continutul activitatii desfasurate: -agentii de leisure care activeaza in sectorul turismului de
vacanta;

-agentii de business care functioneaza in sectorul turismului de afaceri;

-agentii cu oferta de servicii generala, cuprinzand ambele forme de turism.

• In functie de nr. de angajati: -agentii mici (1-10);

-agentii medii (10-25);

-agentii mari (peste 25 angajati).

Agentii de leisure: -agentii high-street;

-agentii de tip holiday-shop;

-agentii specializate cu oferta orientata pe anumite tipuri de vacante sau arii

geografice.

Agentii de business: - agentii implant – de obicei filiala/punct de lucru a unei agentii de business, amplasata
chiar in interiorul unei companii, sediu de firma, oferind servicii turistice strict reprezentativei organizatii si
angajatilor ei; - agentii de incentiv-uri care se ocupa de planificarea de calatorii de acest tip sau a team-
building-urilor;

- agentii organizatoare de evenimente: intalniri de afaceri, conferinte,

simpozioane.

1.4 Produsele agenţiei de turism Principalele categorii de produse turistice sunt : circuite, sejururi,
croaziere, produse tematice la care se adauga sistemul rezervarilor pe linii aeriene sau in hoteluri, vanzari
de bilete pentru orice mijloc de transport, servicii de transfer, inchirieri de autoturisme, asigurari pentru
plecari in strainatate s.a.

In functie de aranjamentele produselor turistice acestea se clasifica in :

1. Voiaje forfetare« inclusive tour » - produs format inainte sa se manifeste cererea clientilor, prin care
producatorul alege in prealabil destinatia, mijlocul de transport, cazarea si modalitatile de insotire ce pot fi
realizate total, partial sau limitate numai la destinatia voiajului. Caracteristicile de baza ale acestui produs
turistic sunt : inelasticitatea (nu este adaptabil la modificarea cererii, cresterea sau scaderea cererii nu are
ca efect pe termen scurt modificarea preturilor dar poate influenta evolutia pietei pe termen lung,
cantitatea si calitatea serviciilor ce compun aranjamentul depind de infrastructura de primire),
complementarietatea ( daca un singur serviciu nu corespunde calitatii intreg ansamblul este

afectat), eterogenitatea ( doua aranjamente turistice nu sunt identice). Exemple :Sejurul reprezinta un
pachet de produse turistice oferite pentru petrecerea vacantei intr-o statiune turistica si poate sa cuprinda :
sejururi cu pensiune completa de tipul celor traditionale sau moderne ce includ un program de agrement,
sejururi cu demipensiune, cazare + mic dejun sau numai cazare.Circuitul
este produsul turistic vandut de o agentie de turism grupurilor organizate sau turistilor individuali care
presupune vizitarea pe parcursul acestora a unor obiective turistice, regiuni sau tari. Alaturi de transport,
pachetul include cazare in formula pensiune completa, demipensiune, cazare + mic dejun. Cel mai folosit
mijloc de transport este autocarul.

Croaziera reprezinta un tur efectuat cu vaporul si include un pachet de servicii de vacanta oferite pe un
hotel plutitor : transport, cazare, alimnetatie si agrement – sala de fitnes, cinema, cazinouri s.a. In paralel cu
aceste as-au dezvoltat si alte produse noi ce ofera transport si cazare in combinatie cu servicii specializate
pentru diferite grupuri : Vacante sportive (schi, golf, pescuit), Calatorii de aventura, Incentive, Formule ce
asociaza transportul cu anumite prestatii: fly & drive, fly & hotel.

2. Pachetul de vacanta are ca destinatie un hotel de statiune si include peisajul sau divertismentul local. Ca
atractii principale amintim : soarele, marea, activitati sportive – tenisul, golful. 3. Tour-ul cu ghidinclude
peisajul sau alte atractii speciale. In funcţie de cerinţa clientelei de afaceri produsele turistice se clasifică
astfel: a) Calatorii de afaceri – ticketing si rezervari de hoteluri.

Firmele abordeaza mult mai corect ofertarea acestor servicii, criteriul principal nemaifiind pretul, ci în
primul rând realizarea scopului calatoriei, din punct de vedere profesional. În general, pretul platit pentru
biletul de avion este un exemplu de cerere inelastica si elastica.

b) Calatoriile de stimulare – Tip „ Incentives” Foarte multe firme din România, cu management autohtone
sau straine, organizeaza vacante tip „incentives”. ING NEDERLANDEN sau OMNISASIG, îsi premiaza agentii
cei mai buni de asigurari.

c) Cursuri, seminarii, traininguri În ultimii 2 ani, se remarca un „val” de asemenea actiuni. In general,
problema principala este cea a salilor. Grupurile fiind însa destul de mici (30 – 50 de persoane în general),
se gasesc sali chiar si în zone mai speciale (de exemplu – Delta Dunarii – Delfinul din Sfântul Gheorghe,
Egreta – Dunavat sau

Cormoran din Uzlina si chiar zona Bran-Moeciu). Cursuri se mai organizeaza în zona litoralului, în lunile iunie
si septembrie, când sansele sa fie vreme buna sunt mari, iar tarifele de cazare sunt extrem de atractive,
fiind extrasezon. Problema care apare pentru agentiile de turism este ca furnizorii de asemeanea servicii
sunt extrem de putini, sunt cunoscuti, si multe firme apeleaza în mod direct. Aici apare si lipsa de etica
profesionala a multor hotelieri, pentru care nu conteaza daca au o relatie comerciala buna si de lunga
durata cu un agent de turism si ofera de multe ori, tarife mai mici beneficiarului final decât agentului de
turism.

d) Team-bulding. Din ce în ce mai multe firme apeleaza la aceasta formula pentru a-si mari coeziunea
colectivului, spiritul de echipa , abilitatea de vinde, abilitatea de a conduce, etc. Au aparut si mici firme,
specializate în activitati in-door si / sau out-door (ball-painting, tiroliana, etc), care devin subcontractanti ai
unor agentii de turism.

e) Lansari de produse, reuniuni. Aceste evenimente, mai speciale, necesita o atentie mai mare. În general,
partea de spectacol este contractata cu organizatori de spectacole, iar partea de P.R., daca este mai
complexa, cu firme de P.R. sau agentii de media
f) Expozitii. În general, agentiile de turism nu organizeaza expozitii, dar sunt principalii furnizori de servicii
de cazare, masa, transport, translator cu ocazia acestor evenimente 1.5 Caracteristicile produselor turistice
Produse integrate Cel mai bun exemplu de produs integrat este un voiaj de grup cu autocarul, pentru care
toate prestaţiile au fost selecţionate, rezervate şi confirmate dinainte: transport în autocar, nopţi la hotel,
mese, ghid pentru vizite etc. Preţul unei asemenea excursii este mai mic decât suma tarifelor pentru toate
aceste prestaţii luate separat, datorită puterii de negociere a tour operatorului, care îi permită să obţină
tarife mai avantajoase decât cele aplicate clienţilor individuali.

Costurile de "fabricaţie" şi vânzare a acestui tip de produs sunt ridicate. O dată programarea făcută este
dificil de modificat traseul. Datele, duratele şi preţurile, odată publicate, sunt fixe şi i-ar putea îndepărta pe
mulţi potenţial interesaţi. Pentru a negocia în condiţii bune cu prestatarii este necesară o anumită fecvenţă
şi regularitate a voiajelor. În plus, operatorul se confruntă cu riscul de a anula plecarea dacă nu poate
rentabiliza voiajul, din cauza numărului redus de clienţi. Pe de altă parte este adevărat că, în ciuda
diversificării continue a tipurilor de voiaje şi de sejururi, produsele integrate îşi vor găsi mereu o justificare.
De multe ori acesta este cel mai potrivit mod de abordare a unei destinaţii. Produsele integrate sunt
propuse adesea ca "produse de iniţiere" în gama produselor unui tour operator: după un prim voiaj
organizat în care turistul a luat contact cu respectiva destinaţie şi s-a convins că prezintă interes, el va putea
reveni pentru un sejur sau un voiaj mai aprofundat în viitor.

Produsele tematice Un produs tematic (vezi figura 7.2) rezultă din asamblarea unor prestaţii de transport şi
cazare în jurul unei singure activităţi motrice. Aceasta poate fi ski-ul, o cură balneară sau participarea la un
festival. Apariţia acestor produse a fost determinată de faptul că turistul modern nu mai vrea pur şi simplu
"să meargă undeva" ci "să facă ceva", să dea un conţinut

vacanţei sale, să-şi îmbogăţească experienţele. Unii tour operatori se specializează pe asemenea produse,
dar ele există şi în oferta tour operatorilor generalişti, cu titluri cum ar fi Egiptul pe urmele lui Champollion,
Croaziera jazz-ului, Festivalul de la Bayreuthetc. Dezavantajul acestor produse este că nu sunt în general
rentabile, în ciuda preţului ridicat, deoarece se adresează unor creneluri înguste de consumatori (excepţiile
nu sunt totuşi excluse). Ele au în general scopul de a crea o "imagine mediatică" pentru operator, fiind
oferite în cadrul unei game care cuprinde sejururi şi voiaje forfetare vândute masiv.

Produsele à la carte Cum s-ar putea oferi fiecărui client posibilitatea de a a modifica produsul turistic pentru
a-l adapta dorintelor lui (date, durate, locuri vizitate, buget), în condiţiile realizării unei politici comerciale
bazate pe o producţie pe scară mare şi pe vânzări repetitive? În anul 1973 au apărut în Europa produsele à
la carte ca răspuns la această întrebare. Ele ofereau atunci posibilitatea de a adăuga o "extensie" unui
produs de bază (de exemplu, un mini-circuit la finalul unui sejur sau un mini-sejur la finalul unui circuit).
"Circuitele-sejur" permiteau turiştilor să se odihnească după călătoria obositoare cu autocarul.

Ulterior, produsele în formula à la carte s-au perfecţionat. Ele se prezintă astăzi sub o formă "modulară"
sau de "kit", clientul putând asambla componentele după dorinţă şi crea astfel un produs personalizat.
Broşura tour operatorului prezintă clientului toate aceste module, ca de exemplu: locuri în avion la curse
regulate sau charter, cu dată fixă sau nu, bonuri valorice pentru camere la hotel rezervate dinainte,
închireiere de maşini, vizite, excursii, mini-circuite, spectacole, abonament pe mijloacele de transport locale
etc. Toate acestea sunt oferite în regim forfetar. Deosebirea este că tour operatorul nu mai negociază
tarifele pe baza unui număr programat de turişti pentru excursiile cu dată fixă, ci pe baza numărului global
de clienţi furnizaţi prestatarului pe parcursul unui an sau al unui sezon. Mai există şi un alt avantaj pentru
client: ar fi fost dificil să găsească şi să asambleze el singur piesele acestui "puzzle". Acest sistem a fost
experimentat mai întâi în Statele Unite, apoi în Canada şi Mexic, iar în Franţa tour operatorul Jet-Tours a
introdus în anul 1975 formula "Vacances à construire", urmând acelaşi sistem.

Astăzi, foarte multe destinaţii sunt comercializate sub această formă: America de Nord, Grecia, Italia,
Marea Britanie, Irlanda etc. Turistul care alege un astfel de tip de produs trebuie să "ştie să călătorească":
să ia avionul, să se deplaseze de la aeroport la hotel, să poată citi o hartă sau un ghid ca să nu se rătăcească,
să cunoască eventual puţin din limba ţării gazdă etc.

Produsele deschise Produsele deschise reprezintă "stadiul ultim" de evoluţie a produselor à la carte. Ele
desemnează voiaje sau sejururi forfetare în a căror preţ sunt cuprinse două elemente: - o prestaţie de
cazare şi, eventual, de transport; - liberul acces, pe toată perioada sejurului sau a voiajului, la o gamă largă
de activităţi de loisir care constiuie motivaţia turistului de a se deplasa la destinaţia respectivă. Acces se
realizează de regulă pe baza unei cărţi de acces sau a unui carnet de cupoane, care sunt de fapt forma de
concretizare a unui produs deschis.

Produsele de acest tip răspund la o serie de obiective complementare: - incitarea clienţilor să profite cât
mai mult de atracţiile mediului local; - să testeze preferinţele clienţilor pentru o activitate sau alta, pentru a
propune eventual ulterior câteva produse tematice; - să ofere activităţi diversificate, pe gustul cât mai
multor categorii de turişti (de exemplul, pe gustul fiecăruia din membrii unei familii). În unele cazuri, scopul
este şi acela de a crea turistului o senzaţie de frustrare din cauză că n-a reuşit să viziteze toate obiectivele
de la destinaţie şi de a-l determina astfel să revină. Un exemplu clasic de produs deschis îl constituie
parcurile de distracţie, cum ar fi de exemplu Eurodisney sau Futuroscope Poitiers: pe baza unui bilet plătit
la intrare vizitatorul are acces la toate facilităţile din parc. Tour operatorii au aplicat însă acest concept şi la
alte tipuri de destinaţii. Grupul Promove din Veneţia a conceput programul "Venezia d'Inverno" prin care
turiştii care se cazează la unul din hotelurile acestui grup (ale căror preţuri sunt cu 40% mai mici în perioada
programului) primesc un carnet numit Venezia Pass care le oferă gratuităţi sau reduceri pentru intrarea la
muzee, monumente, expoziţii, vizite cu ghid (inclusiv la celebrele ateliere de la Murano), concerte, teatre, o
reducere de 10% pentru anumite restaurante etc. O metodă asemănătoare a fost pusă în aplicare la Londra
prin asocierea unui abonament săptămânal care permite circulaţia nelimitată pe toate mijloacele de
transport în comun cu un carnet de bonuri similare, prea multe pentru a putea fi epuizate într-o
săptămână. În Franţa există deasemenea o experienţă bogată în acest tip de produse, în special sub forma
carnetelor de cupoane şi a cărţilor de abonament pentru muzee şi monumente.