Sunteți pe pagina 1din 358
a A ASTRA” LA .SIMLEG. 2658) roa ke SOEAE=A 4720's INTOCMITA DE A Dr. DIONISIE STOICA si IOAN P. LAZAR. i <2 ___ VICTORIA Institut tipografie si de editurd, tn $imleut-Silvanfel. 222=== 1908 SSIS Ore Prefata. Hotarindu-se, in conferenta fruntasilor silajeni, tinut&i in Simleu Ja 19 Martie n. a. c., ca ,Asociatiunea pentru literatura si cultura popo- rului roman‘ si fie invitatd a-si finea adunarea general din anul acesta in S&laj, si anume in Simleu, gsi alesi fiind in comitetul executiv al serbirilor impreunate’ cu aceast’ adunare generala, ni-s’a nascut ideea de a da, cu acest prilej, fabloul actual cultural si economic al populatiei romane din Silaj, crezand,.c& in felulacesta vom face nu numai un bun serviciu scopurilor noastre culturale in general, ci vom sivarsi in acelag timp un lucru, care intré tocmai in cadrele de, activitate ale rAstrei*. Dac& vine Astra‘ la Simleu — ne-am zis — e de datorinja noastr& si-i artim cum st& Salajul din punctul de vedere al romani- smului, si dim o icoan& etnografici romaneasc&, cu atat mai mult, cu cat Salajul, ca parte marginase, reclam&”o cunoastere mai amd&nuntifa, si mai temeinicd, din atatea si atatea cauze. Convinsi fiind apoi, ed inainte de toate trebue si ne cuncastem bine, trebue s& ne stim toate réferintele, dac&é voim s& desfisuriam o munc& culturalé, care si aibi rezultate — ideea noastr’ preocupandu-ne tot mai mult, intr’o gedinj& a. comitetului executiv am propus realizarea ei, Spre bucuria noastra, comitetul a stiut si aprecieze importanta pro- punerei noastre gi a decis scrieréa gi tipdrirea monografiei Sdlajulni, din prilejul adunarei generale a ,Astrei“, incredinfaéndu-ne pe noi cu exe- cutarea acestui lucru. Intr'un timp atat de scurt Insi, cat ne-a stat nou&d la dispozitie, nu se poate scrie nici monografia completi a unei comune, necum a unui comitat atét de mare si de-o importanfa istoric’ atat de insem- naté, cum e Salajul. Am- fost dela inceput in clar cu imprejurarea aceasta si nici intentiona h’am putut si compunem monografia e¢om- pleta a {inutului nostru, ci am rimas pe langi propusy) de ada 0 achite etnograficé actuala a See silajeni, 6. Schita monografick a Silajului. Dup& aceste lAmuririri, sperim, se va aprecia dup& merit modesta noastra lucrare. Nu credem a fi siivarsit muncd zadarnic&, stim ins& prea bine, c& n’am facut lucru destvarsit. Gandindu-ne insé, ci la noi nu s’a facut nimic in directiunea aceasta — chiar si un inceput, ori cat de neinfreg ar fi, inseamni un pas inainte. Acest inceput poate da im- puls si altora, iar dac& in c&fiva ani am avea cel putin schifele mono- grafice ale tuturor comitatelor locuite de romani — scrise chiar si numai din prilejul adunarilor ,Astrei‘ — am avea ceva, Lucrarea noastri poate forma in acelag timp baza monografiei complete a Sdlajului, care s’ar putea termina dup& un studiu si o munca de cafiva ani. Rezultatul acestor ani ar da cateva volume groase. Gandul nostru, precum am spus, a fost s& aratim starea de azi a silijenilor romani. Ca schita noastri si fie ins&i totus completd, n’am putut si nu ne ocupim pe scurt gi de trecutul istorie al Salaju~ lui, de istoria bisericei si a scoalelor s&lajene. Pentru a duce la capit in acest fel jucrarea noastré ne-au oferit pretiosul lor sprijin trei birba{i binemeritati ai Salajului, cérora le ex- prim&m gi pe calea aceasta profunda noastrA multumita si recunostinta. Acestia sunt domnii: Victor Russu, prof. de pedagogie pens., in Buda- pesta, Gragian Flonta, paroh in Cafelulromanese si Gavriil Trif, prof. de pedagogie pens. in Simleu. D. prof. Russu.ne-a dat informatiunile necesare gi ne-a pus la dispositie datele, pe baza cirora am compus, in resumat, partea isto- ric generald a lucrirei noastre. D. paroh Flonta a scris istoria bise- |! riceaseti, iar d. prof. Trif a Incrat istoricul gcoalelor. Pentru, adunarea diferitelor date statistice culturale si economice am trimis, chestionare tuturor preotilor din comitat, parte am facut noi drumuri Jungi, Juénd,in acelag timp diferite fotografi, cari reprezinta porturi érinesti, comune, ete. Fotografiile le-a luat, partea cea mat mare, d. cand, de advocat dr. Teofil Dosa, ciruiade asemenea ii aducem mul- fumitele noastre, La compunerea lucrirei noastre am consultat studiul dlui prof. V. Russu: Silvania antici) precum si opul de gase volume, preocupat fafé cu noi, al drului Mauriciu Petri: ,Szilagyvarmegye monographiaja“, La eompunerea schifei istorice ne-am folosit si de alte lucrari. Doeumente prefioase referitoare la trecutul Silajului a adunat prof. universitar Carol Torma. Acestea insii, partea cea mai mare, nu s’au publicat inci si nici nu avem cunostiin}i unde se aflé. Dack ar fi ra- }) Buletinul soc. googr. rom. anil X. trim, 8 gi 4. Bucuresti, 1889, Prefat& ae mas la fata dansului, sofia dlui dr. V. Babes din Bucuresti, ele. desigur ar vedea lumina zilei. Dac& vor fi ajuris insé la Academia maghiara, vor fi pastrate bine, cici, precum suntem informati, contin multe do- vezi istorice favoribile romanilor. Dorind ca lucrarea noastri si fie urmaté si de alti si n&dijduind, c& Astra va aprecia intentiunile noastre — dim in mana publicului ro- manese rodul striédaniei noastre de cAteva luni, rugandu-I s& fie calauzit, in folosirea acestei broguri, nu de spiritul unei critice severe, c&t mai mult de scopul si de dragostea, care ne-aindemnat pe noi sé o scriem. Simleu, la Rusalii, 1908. AUTORIL ewok . 38. Schita monografick a Sélajului. . INTRODUCERE., Salaj') se numeste un comitat (jude{) al Ungariei. El se afla in partea nord-ostica a frei, atinge in partea nord- vesticd. gesul cel mare (Alféld) gi e margenit de urmatoarele comitate: la apus de Bihor, la meazinoapte de Satmar,’ la rasarit de Solnoc-Dobaca gilameazizi de Cojocna, avand o suprafatade 36,218.68 km.’, adec& 660 mii. 146 jugare catastrale, : Comitatul de azi al Salajului s’a format din unirea (la 1876 a) comitatelor Crasna si Sulnocul de mijloc, carora li s’au adaus si céteva comune din comitatele Solnoc-Dobaca gi Cojocna. Salajul se mai numeste gi Silrania, adeca loc cu paduri; iar Transilvania e locul de dincolo de Silvaia,a despartit prin muntele Meses, care astfel ar insemna munte mezies (mezuina), derivindu se dela cuvantul respectiv latinesc*), nu dela ungurescul meszes==varos. - Sub Mare Aureliu (161 —180) li s’a conces iasigilro as treacé prin Dacia centrala pentru a-si regula daraverile cu Roxolanii. Pentru acegtia, precum si pentru romanii dela apus, Ardealul cdaea dincolo de Silvania (Trans-Silvania) gi trebuiau sa treaca prin Portile Mesegului, ca sA ajunga in el. Pe timpul venirei ungurilor Ardealul se numia gi Ultra-Silvania. Salajul gi azi e plin de paduri, partea cea mai mare emuntos gi deluros, fiind astfel ct s& poate de pitoresc gi romantic. Mesegul e cel mai insemnat munte al Salajului, afla- tor in partea sud-ostica. Piscurile lui mai insemnate sunt Magura Priei (988 m.) Prislopul (843), Osoiul (839) de-a- supra Stérciului, Coasta-lata (868) de-asupra Seredeiului, 1) Unguresto Sziligy. DI prof. V. Russu derivé numirea Silaj din Silva, %) In inscriptii latine e numiv Meches, ‘TNIASASAN ATLLYOd Vedere din striuutoares: Mesesului, Stramtourea dela ‘ficku, pe unde curge Somesul. Introducere 9. Culmea ascutita (868) gi Culmea-nordic&é (717) de-asupra Zalaului, Magura Moigradului (6504) gi Dumbrava (558) de-asupra Cigleanului. Al doilea munte insemnat, in partea sud-vesticd, e Rezul, cu piscurile: Ponorul dela Tusa (806 m.) Coasta-mare (661) de-asupra Poptelecului, gi Ursoiul (639) de-asupra Giumelcigului. In partea nord-ostica se aff Bicul,cu Tarnita (550 m.) Berbecul (422) si Culmea Chilioarei (308). Pe Somes se afla piscurile: Frasinelul (496 m.) gi Codrul (622), iar in interiorul Salajului sunt: Magura Simleului (594 m.), Co- geiul (419) gi Vulturul (558) din padurea Tegei. In partea nord-vestica se afla gesul Ieriului. Raurile mai insemnate sunt: Agrisul, care venind din comitatul Cojocnei se varsi la Jibou in Sumeg; Baredul, isvoreste din partea nord-ostica a Rezului, din Ponor, gi curgand spre nord-vest trece in Bihor aproape de Port; Crasna, isvoregte din Mesegs gi curgand spre nord pe !anga oragul Crasna, Simleu, Supur, trece in comitatul Satmar, varsandu-se in Somes, inainte de a intra acesta in Tisa; Valea Sélajului, isvoregte in hotarul Cristuralui gi] ee varsa langa Salsig in Sumeg; Somesul, isvorege din muntii Rod- nei gi trece prin comitatele Bistrita-Ndasaud, Turda-Aries, Cojocna gi Solnce-Dobaca, pana intra in Salaj la Surduc ; incepand dela Jibou curge tot spre nord, panace trece in Satmar aproape dé Salsig; Almagul, venind din comita- tul Cojocnei, curge spre nord gi se varsa la Var in Somes. Langa Ceheiv, aproape de Simleu se afla un lac, al Sdnderiulu’, despre care poporul sustine, cd e fara fund. Are o suprafafa de 182.34 m® gi e inconjurat de trestis. La Zalnoe gila Zouan se aflA ape minerale. Pentru noi, rom4nii, escump acest tinut, pentruca in el |se gasesc foarte multe urme de pe timpul stramogilor nogtri, cari marturisesc, pe linga alte dovezi, continuitatea nuastra in Dacia si dupa anul 274 d. Chr., cand gi-a retras Aure- Inia legiunile peste Dunare. 16. Schita monografick ® Silajului. Salajul pana la cucerirea Daciei. 1..Timpul preistoric. Cu multe mii de ani tuainte, precum afirma geologii, Salajul de azi a fost un golf de mare, pandce nu iegise la suprafata Europa’). Mai ales pe Meseg s'au gisit multe scoici, cari numai in mare au putut fi. Salajul a fost locuit de oameni deja tn cele mai pri- mitive timpuri. S'au gasit urme din epoca de peatra, de arama, de bronz gi din cele mai vechi-timputi ale celei de fer. Inainte de cucerirea romana acest tinut a fost locuit . de iasigi metanagti (nomazi), cari aveau corturi bundoara si po Magura Simleului, unde s’au descoperit urme pretioase. 2. Hotarele Daciei vechi. Hotarele Daciei vechi, cu deosebire spre apus, nu s’au putut stabili papa acuma. Unii sustin, cé hotaru) apusean al ei a fost Dundarea, iar cei mai multi afirma, ci a fost Tisa. Decebal, precum ne spune Dio Cassiu (68, 11), a ocupat o parte buna de teritor dela iasigii metanagti din apus. Acest teritor, dupa cucerirea Daciei a ajuus in manile romanilor, cari au gi locuit acolo, precum apare din inscriptia -urmatoare, gasitaé pe Somes la Cogeiul inferior: »Deae Nemesi Reginae. Valerius Valentinus; beneficiarius oon- sularis; miles Jegionis XIII. geminae, Gordianae; aedilis coloniae Napovensis: a censibus subsignavit Samum, oum regione Trans- vallum, Imperatore domino nostro M. Antonio Gordiano Augusto et Aviola consulibus, X... (Kal.)*2) 4) Geologii adect au ajuns s& stabileascd adevirul, c& pimantul uscat de azi in vremurile strivechi a fost sub api, iar fundul marilor de azi era la supra- faté. Fenomenul acesta in mic si observis gi azi: cfte o inaul& din ocean s& cufunda, iar altel risar. *) Mommesen: Corpus Inscriptionum Lativarum, 827. Silajul pént 1a cucerires Daciel. it, De aici se vede, c& pAana erau incd& putini locuitorii acestor parti apusene, ei erau scutiti de dare. Astfel are deci dreptate Sextus Rufus cand zice, c&: ,,Dacia in cir- cuitu decies centena millia pasuum habuit“, ceeace face vr’o 200 mile geografice, cu mult mai putin, decat a fost teritorul intreg al Daciei. El a socotit numai partea lo- cuita, iar romanii la inceput n’au ocupat gi impopulat toate partile Daciei cucerite. Hotarul dinspre apus al Daciei antice a fost agadara Tisa, dela isvoarele ei pand4 la Dunare. Celelalte hotare dupa cum ne spune Ptolomeu (III. 8)au fost Dunarea dela gura Tisei gi din Singidun (Belgradul Serbiei) pana in Axiopole (Merlan), si de aci pana la Dinogetia (in fafa oragului Ga- lati gi a gurilor Seretului), apoi Prutul (Piretos, Porata) in sus cu degertul Getelor gi in fine Duistrul (Tyras, Da- naster) cu Carpatii nordici, de-asupra carora au locuit bastarnii. __1a. Schita monografict a Salajului. Dominatiunea romana. 3. Cucerirea Daciei. Imparatul Ulpiu Traian a invins tn anul 107. d. Chr. definitiv pe vitejii daci, ocApundu-le tara si facandu-o pro- vincie romana. Invingerea lui Traian a fost atat de stra- lucitd, incAt a fost serbaté la Roma timp de 123 de aile gi s’au edificat in amintirea ei Forul gi Columna lui Traian, precum gi biblioteca Ulpiana. Dupa cucerire, Dacia a fost provazuté cu drumuri (drumul lui Traian), atat de solid construite, incat gi azi mai sunt in fiinf&é mare parte din ele‘), gi i:s’a dat admi- nistratine romana, colonizaté fiind cu elemente aduse de pe toata intiderea imperiului roman, cari primiau paman- turi gi paduri, ca s& fie locuitori stabili gi 84 se opuna na- valirii popoarelor barbare. : Provincia Jui Traian, in’ urma bunei conduceri gi in urma bogatiilor, ce le avea (bai de aur, argint etc.) a intlorit foarte repede gi s’a numit in scurta vreme (sub Adrian) ,,Vacia felix“, adeca Dacia fericita. ‘) In Silvania venia o linie secundaré a drumului lui Traian, care se abitea din drumol principal dela Cluj gi inainta pe Somes in’ sus, trecind prin Bologa, Almagul-mare, Bucium, Hida, Bosna, Unguras, Romita, Moigrad si dela Tihiu po Somes in jos, pela Iigiua-inferioaré in pirtile nord-vestice ale Silvaniei. La ,Portile de fer silvano“ linia lateralé nordick se desbina in douk: o linie trecea spro sud-vest prin cetatea dele Bucium (unde era un pas de trecere spre Silvania) citra Starci si Crasna ete, cu o ramurk pe sub Meseg ({iranii nostri si azi aduc temne si var din pidure pe drumul lui Traian) spre valea Agrigului c&traé Sibig (Bologa, Rescul) — iar cealalti ducea spre nord clitré castrele stative dela San-Petru, Unguras si Bosna, unde trecfind po firmul drept al vil, mergea direct la Romita si prin Brustiri gi Sac, po Citert.in sus, ajungea Ja Porolissum. Aici i-se vid inc’ urmele tatr’o umplutura lata de trei metri si bitutdé cu petri intre doi muri tari gi inalti de 5—6 metri. De aci trecea prin Creaca, Brebi, Borsa, Prodinesti si Var pin’ Ja cetatea din Tihiu; de aci_ mai departe pe Somes injos citra Ileenda-mare, Galgin ete. pint la Dej, unde se unia eu drumul prineipal, ce venia dela Cluj (Napoca) gi Gherla, spre Dej gi Bistrita, Dominafiunea romani, i8. 4. Impartirea Daciei. La anul 129 d. Chr. Dacia traiana era impartita in doud parti, anume in: Dacia superioard gi inferioard’). Sa- lajul a facut parte din Dacia superioara. Mai tarziu, pe timpul lui Antoniu Piul (131—161) ea era impartita in trei parti: Dacia Porolissensis (intre Car- patii nordici, Tisa si Dnistru pana jos la Murag); Dacia Apulensis (Transilvania sudicd dela Murag in jos, cu re- gedinta in Apulum=Alba Iulia gi Banatul timigan) si Da- cia Malvensis (Romania cu Banatul craiovan). Dacia Porolissensis se impartia in doua parti: apu- seand gi rasdriteand. ' Silvania era partea apuseand a Daciei porolisene, care spre rasdrit era marginité de valul roman de pe Meses’). 1) Vezi Treb. Laurian: Conspectum historiae romaporum, Hilariopoli (Bucuresti), 1846, pag. 8-10. %) Acest val [int&riturt] trecea pe culmea Mesegului, paralel cu drumul lui Traian, avind o multime de propugnacule [turnuri de pazi]. El se vede in mare parte gi azi, incepind din Valea-Crigului repede [Bologa—Resculum] pani fo Valea-Somegului la Tihiu gi Dealul Zinei, trecind prin Iligiua, peste virful dela Var, pela. moara Borzii [in gura vai Agrigului], peste virful Cigleanului gi al Talogului, pela Maniistire, peste Dealul-mare de-asupra Brebilor, pe culmea < dintre Brebi si Nirsid, pe mozuina, oo inchide valea Hododului dinspre apus, pe Miaguricea si Varigtina dela Ortelec, tdind drumul {fri (odtnioar& portoriu =sloc de vami, foarte frecventat}, ce duce azi din Salaj in Ardeal, prin Stramtura {Portile-Mesegului], propugnaculul de pe virful Poguiorului (mai tirziu Mnastirea din Meses], ale c&rai urme se mai vad inca, si intre Migura [inalté de 504 m.] Moigradului (unde a fost acropolea Porolisului cu amfiteatrul si municipiul de pe Pomit], de unde trecea pe coastele Druii, peste culmea dela Cituri la Peatra- alb& gi Ciocas, prin hotarul Titisei, peste Magura Stanei, de-asupra Tilhiresei, pe Pastaia, pela comanda din culmea de de-asupra Pardului Petrii, prin htarul Tresnei, pola Plop gi Razorul dela Goronet, pe Parkul Spoielii, pe gruetul din virful C&rbunarilor, prin Gradina pustie si pe Dealul Ministirei de de-asupra Bosnei, pe virful Veghetorului, pe Sigiu, de-asupra Buciumului si mai departe pe Cetate, pe Sicui, Drigle, de-asupra Sinjorzului, pe Gropoiu, pe Arsurd, pe Dealul Boului de de-asupra Buciumului, a Bogdanei si-a Cizerului, pe Magura Priei, pe Silhigiu, Sant, pe hotarul Hurezului, pe virful ‘Viasinului de-asupra v&ii Puturoanca, pe al Grebenului din hotarul Iegiristei, pe al Sonului, pe Rambugoaia, pe Dealul Marcului, pe varful Cetafelii si al Carpénului pana jos pe cuasta Oridestilor din drumul férii spre Cluj gi calea ferati, co merge cu Cri- gul repede citra Orade (Ulpianum) la Bologa. 14, Schifa monografick a Stlajului. Colonistii adugi aici [cum scrie Eutropiu: ,,Ex toto orbe romano-ad urbes et agros colendos“|, s’au extins apoi pand Ja hotarul extern dacic (limes dacicus externus'). Dela ho- tarul acesta pind la Tisa au locuitiasigi si bastarni, cum se vede din Tabula Peutingeriana. 5. Silvania. Silvania, numit4 in inscriptiunea reprodus& mai sus (Mommsen C. J. L. 827) Transvallum, adec&d regiunea de dineolo de valul roman dacic, impreund cu valea Some- gului a format teritoriul apusean al Daciei porolisene,?) marginita fiind la rasdrit de valul roman de pe Meseg (dela Crigul repede pana la Someg) gi la apus de hotarul dacic extern. Ea a fost locuit&é cu deosebire de colonigti, romani, apoi de iasigi, sarmati, bastarni gi daci. Dovezi. avem in anticitatile aflate in valea Tiseij gi a Crigului repede. Salajul se afla asadar& afaré de valul roman dacic (Transvallum) gi avea de capitala Porolissum (langa& Moi- gradul*) de azi). Probabil, ca tinutul acesta a fost numit repede dupa cucerirea Dacici: Silvania, din cauza padurilor celor multe gi fioroase, de cari se inspdimantau si legio- narii romani, desi acegtia nu se temeau de orice tufaé, cum zice Petru Maior. 1) Acesta trecea, precum ne spune C. Torma, dela Crigul repede, din Orade, prin Bihor, Cetari, Siter, Misoa, peste Baroiu la Dida, Almas, po valea Varate- cului, Dealul Porcdretului gi al Cetatii dela Cehal, peyUrsoiu Ja Cet&tea (cetatea Zalnocului), pe piriut Sildubifii la Blidariul de pe Divoraga gi valea MAjif, la Cetatea Hododului gi po valea Siilajului pand la Somes gi Lapus. *) Partea risaritean’ a Daciei porolisone a fost locuit’ de popoare sar- matice. O inseriptie comunicati de Seivert vorbeste de o Dacie sarmatici, care 8e extindea probabil dela valul roman de pe Mesos spro risirit pan& la Dnistru. *) Moigrad e numire mai tarzie, dati de cuceritorul slay al Porolisului, Inseamn& Cetatea mea. Dominatiunes romani, 15. La inceput n’a fost locuit Salajul de prea multi co- lonigti, Pentru a-i indemna s& se ageze in aceste parti, precum am vazut, colonigtii erau scutiti de dare, impre- jurare, care de sigur j-a atras pe multi. Mai tarziu insa, pe timpul lui Mare Aureliu (161—180 d. Chr.), s’au agezat aici custobocii, dancringii, vandalii si asdingii, iar dupa aceea, sub Antoniu Comod (180—192), s’au stabilit in par- tile mai sdlbatice burii, cum ne spune Dio Cassiu (72, 3). Pe timpul lui Caracala [211 —217] s’au ivit pentru intaia oara gi gotii, pe cari insé guvernatorii Daciei porolisene i-au batut gi respins. Sub imparatul Macrin (217—218) s’au resculat dacii si dancringii impotriva stapAnirii, care numai cu greu i-a pulut impaca. Maximin (235—238) a avut si se lupte nu numai contra dacilor, ci gi contra sarmatilor, pe cari i-a invins. Gordian III (238—244) de asemenea a batut pe sarmati si pe goti, nelasandu-i sa intre in Dacia. El se pare a fi intarit si cordonul militar al Valului roman de pe Meseg, lasand, probabil, in grija sortii teritoru] de dincoace de val: al Silvaniei si Some- gului. Filip Arabul (244—249) s’a rasboit cu carpii, cari navalira in Dacia nordica. Acest résboiu a fost perdut gi probabil in acest timp trebue cdutat stargitul Porolisului, care de aci incolo s’a numit Moigrad, iar Dacia nordica a inceput a fi Provincia sarmaticd a Daciei. Colonigtii ro- mani au trait apoi de aci incolo tot intre popoare sarmato- slave, neperzAndu-gi ins& de loc caracterul roman, ci mai vartos asimiland si romauizand ei semintiile, cu cari au trait in bine gi ’n rau, retragi intre munfi, in tot cursul timpului migrarii popoarelor barbare (goti, huni, gepizi gi avari), cari au ocupat cu deosebire partile mai fertile ale Daciei traiane, dupa ce gi-a dus Aurelian legionarii si pe cei ce erau cu casa in spate ca melciu. Aici trebue s& cdutaém multele urme slave in limba noastra: numirile lucrurilor de prima necesitate gi nomenclatura muntilor gi vailor. ié. Séhita monograficé a Silajului. 6. Porolisul. Oragul. Vieaja publica. Leyionarii. Vieata retigioasd. In timpul daco-roman se afla pe Mesey, deasupra Moigradului de azi, municipivl gi cetatea Paralissum, Poro- lissos, ori Parolissum,*) care era capitala Daciei porolisene. Avea castru stativ, amfiteatru gi o citadela, incinsd cu un zid gros, edificaté de stramogii nostri romani dupa cu- cerirea Daciei. Amfiteatrul (de 135 picioare in front, 230 in semicerc si 90 in diametru) a fost zidit de Traian gi restaurat la 167 de Antoniu Piul, dup& cum dovedeste inscriptia de pe frontispiciu (care se afla acum la contele ‘Wesselényi in Garcei). Cateva urme din acest amfiteatru se mai afl gi azi la fata locului. Casele Porolisului, din cari au ramas de asemenea urme, se asemdnau cu casele romane din celelalte parti ale imperiului gi erau din barne, pamant, peatra si cdramida, erau cimentate gi varuite, n’aveau multe podoabe, cu feregtri scunde, inchise cu gradele, ori table, rareori cu sticla, care era scumpa. In for se aflau templele zeilor, iar langa amfiteatru era basilica. Forul, cu scaunul ridicat (Tribunul), servia de judecatorie. Langa el va fi fost de sigur porticul, locul de intrunire, conversare gi distragere. In amfiteatru se dadeau lupte atletice si cu animale salbatice. Obiceiul de lupta, piept la piept, a raémas pana azi la poporul nostru. Sadpaturi sistematice nu s’au facut la Moigrad. Sporadic s’ay aflat insd multe urme din Porolis din partea taranilor. Din ruinele amfiteatrului s’a desgropat o columna cilindricA mare, care poarta epitaful unei tinere liberte. Pe aceasta se afld genetivul (dativul) femenin Victoriai, care sa aseamana cu al nostru: Victoridi, Victoriei, o dovada, ca limba noastra era pe atunci (inainte de 274 d. Chr.) in formatiune. . 5) Dup& Torma ar insemna cetate domneased, din grecescul Porous $i issos. Prof. V. Russu da etimologia: érecdtoare (pas) pardsita. Vedere din jurul Porolisului, ap nuoyepasy 109 op ap MmynarMNg ese od yeeT uP quye Seormny sn aadwo ap j1038% Dominatiunesa romani, : ea In Porolis au stationat succesiv mai multe legluni romane. Legionarii [soldatii] tmpreund cu colonigtii aveau diferiti megtegugari. Soldatii romani aveau s& apere ho- tarele in timp de primejdie, s& sustie pacea interna, s& construiasca castre [tabere}] gi s& repare fortaretele, dru- murile, valurile, maginele gi armele de rasboiu etc. Dupa serviciu de cate 25 ani ei erau dispenzati, d&andu-li-se pa- mAnt gi asezandu-se in cetati [colonisti veterani], traind sub conducerea superiorilor alegi de ei ingigi. Colonigtii veterani aveau gi cate un patron, care apela cauzele mai insemnate la Roma, prin mijlocirea guvernatorului [pro- pretor]. Cultul divin era roman pagan. S’a imprumutat insa si. adorarea unor zei daci. Preofii erau asemenea celor din alte parti ale imperiului. Erau, tinuti in| mare’ cinste’ preotii celtogali, Druizié. Cei din Porolis taceau serviciul divin-in codrul Druia de azi, deasupra Moigradului. Acegti preoti erau foarte superstitiogi si se ocupaa cu descantece. In mare parte dela ei ne-au ramas multele credinte degarte gi descantece. 18, Schita monografick a Silajului, Navalirea popoarelor barbare. ~ 7. Gofii, hunii, gepizii, longobarzii si avarii. Inca pela anu) 250 d. Chr. au inceput a navali in Dacia [precum gi ’n alte parti ale Europei] popoare bar- bare din Asia, Cei dintai au fost gotii, cari au napadit cu atata furie asupra Daciei infloritoare, incat impdratul Aurelian s’a vazut silit [la 274 d. Chr.] sa lase Dacia in voia sortii gi s& restringa hotarele imperiului. Cu legtunile ins& nu s’au dus tofi colonistii. Ceilegati de glie au ramas aici, ascunz4ndu-se dinaintea barbarilor in vaile muntilor, acoperiti cu padari seculare, de unde se coborau la ses dupa ce trecean acegtia. “ Silvania a fost expusa aceloragi navaliri ca gi Davia Apulensis. Dupa ‘goti, au venit pe la 376 hunii, cei mai cumpliti dintre. tofi barbarii. A ramas vorba, c& pe unde trece picior de hun, nici iarba nu mai crejte. Cel din urmé rege al lor a fost fiorosul -Atila. Cu moartea Jui [454] se termind dominatiunea hund. Intre anii 454 gi 797 au navalit in Dacia, pradand-o gi pustiind-o, gepizii, longobarzii si avarii. In cursul acestor navaliri barbare de 500 ani avem sa cdutam plimiadirea neamului ro- mAnesc. Voivodatul lui Menumorut- a 8. Dacia independenta. Dupa ce Carol cel mare a invins cu degavargire pe avari {la 797] a urmat pentru Dacia un timp de 100 de ~ ani de odihnad, guvernata fiind de voevozi propri romani. In partile Banatului timigan, dela Muras pana la Orgova domnia principele Glad; ia Ardeal pana la Murag Gelu, dela Mura&g in jos Kean; iar in Salaj, Crigana si Maramuras Menumorut. Din timpul navalirii barbarilor gi al principilor propri ai Daciei ne-au ramas foarte pufine urme, snopung vf yye ‘zuopea my ndwA uy me op vorepoy Fibula de aur aflata la Simleu, Domirtatiunea ungara. 9. Sosirea maghiaritor. Dupa 781 de ani dela cuzerirea Daciei prin Traian si dela punerea temeliilor poporului nostru, au trecut [la 888] peste Carpatii nord-ostici ungurii, sub ducele lor Arpad. Ei ocupara mai jutdiu tinutul nordic dintre Tisa gi, Dunare. Pornira apoi spre rasarit si’ ajungand la Mesesul Salajului, au ridicat pe varful lui o poarta de peatra, care forma hotarul lor spre rasatit. La 905 au ocupat tara lui Gelu; invingandu-] pe acesta cdpitanul Tu- hutum cu desavargire. Pe Kean nu-l invinsera pana pe vremea lui Stefan. Glad plati tribut ungurilor, Cu Menu- morut au avut mai mult de fured. O lupta intre Menu- moruc gi unguri a tinut 12 zile neintrerupt. In urma se incheie pace cu condifiunea, ca Zoltan, fiul lai Arpad, sa ia de nevasté pe tata batranului principe roman gi sa-i fie urmag. Dupa aceasta invoiala ungurii au trait cAtva vreme in bune raporturi cu romanii. 10. Tuhutum ajunge domn peste Ardeal. Istoria Salajului sta in stransa legatura cu a Ardea- Jului, iar de cele mai multe ori e aceeag. Vom aminti deci momentele principale din istovia Ardealului, -scojand in relief pe cele referitoare in special la Salaj. Dupa invingerea lui Gelu la Hida, Tuhutum ajunge (stapanul Ardealului. Romanii l'ai recunoscut gi la Ascileu au legat cu ungurii fratietate, intarind-o cu juramant. Lui i-au urmat in domnie fii si nepofii. Dupa anul 1000, Ardealul a fost impreunat, in urm% luptelor religioase intre Ghiulv si Stefan, cu Ungaria, de care a atarnat timp de peste 500 de ani. Pa