GRUPA NORDICĂ A CARPAŢILOR ORIENTALI

CARPAŢII MARAMUREŞULUI ŞI AI BUCOVINEI

Localizare geografică şi limite:

Ocupă nordul Carpaţilor Orientali şi este cuprinsă între frontiera României cu
Ucraina în nord şi aliniamentul depresionar al Dornelor, cât şi a văii Moldovei, cu
depresiunile Câmpulung Moldovenesc şi Gura Humorului în sud. Dealurile de Vest şi
depresiunea Colinară a Transilvaniei formează limita vestică, iar Podişul Sucevei cea
estică.
Formare: s-a format pe parcursul mai multor etape orogenetice. Genetic, cea mai
veche parte a Carpaţilor Orientali este zona cristalino-mezozoică, care, împreună cu
celelalte regiuni cristaline din Carpaţi au origini în paleozoic, dar care s-au
individualizat ca suprafeţe continentale începând cu orogeneza hercinică(erodate
pâna la nivelul unor peneplene) şi în orogeneza alpină (din Cretacic până în prezent).
Axului cristalino-mezozozic (format din şisturi cristaline, roci triasice şi jurasice) i s-a
adăugat în imediata sa apropiere flişul cretacic şi apoi flişul paleogen(roci
sedimentare cutate) în vestul zonei cristalino-mezozoice, ultimele mişcări de înălţare
a munţilor din neozoic au avut ca efect adăugarea munţilor vulcanici şi a ulucului
depresionar tectono-vulcanic.
-Prezintă o orientare generală NV-SE cu un remarcabil paralelism al culmilor dublat
de o alcătuire petrografică specifică;
-sub aspectul alcătuirii geologice, sunt formaţi din trei fâşii paralele: munţii vulcanici
în V, şisturi cristaline cu unele depozite de cuverturi calcaroase jurasice în centru şi
munţii flişului în est, formaţi din materiale sedimentare cutate.
Relieful: sectorul de vest are în componenţă Depresiunea Maramureşului şi rama
montană aferentă.
Depresiunea Maramureşului, sub forma unui mare golf alungit de peste 90 km. pe
direcţia nord-vest – sud-est, între lanţul eruptiv şi zona centrală cristalino-mezozoic,
se extinde ca unitate geografică şi la nord de frontiera ţării, în Ucraina. Depresiunea
cu relief tipic deluros-colinar şi alt. ce nu depăşesc 800 m, se individualizează atât ca
structură litologică, cât şi ca trasături morfologice, incluzând zonele piemontane şi
culmea înaltă ce separă văile Izei şi Vişeului pe alocuri chiar cu iviri de cute diapire
(Coştui şi Ocna Şugatag). Ea păstrează un contact direct cu celelalte regiuni prin
numeroase pasuri de culme (Huţa 587m, Gutâi 987m, Neteda 1040m, Prislop
1416m). Terenul este valorificat agricol prin plantaţii pomicole, păşuni, iar de-a lungul
văilor principale şi prin culturi agricole.
Pe latura vest-sud-vestică depresiunea este flancată de grupa nordică a munţilor
vulcanici: Oaş, Gutâi (vf. Gutâi 1443m- Creasta Cocosului) închid mica depresiune a
Oaşului şi Ţibleş(1835m) - nu prezintă cratere sau conuri vulcanice, dar au o formă
de neck-uri (măguri vulcanice rezultate prin erodarea conului şi impunerea în relief a
lavei solidificată în cosul vulcanului).
Munţii Rodnei (vf. Pietrosu 2303m şi Vf. Ineu 2279m) se află în sud-sud-estul
depresiunii şi sunt formaţi din şisturi cristaline; au au cea mai mare înălţime şi
masivitate din toţi Carpaţii Orientali; au orientare de la vest la est. Constituie
principalul nod oro-hidrografic al Carpaţilor rasariteni. Prezintă relief glaciar (circuri şi
văi glaciare, creste ascuţite şi acumulări de morene) şi sunt singurii munţi din
Carpaţii Orientali care au lacuri glaciare: Lala şi Buhăescu. Pe versantul sudic într-o
mică zonă calcaroasă s-a format peştera Izvorul Tăuşoarelor. Aproape de complexul
turistic Borşa se află şi una dintre cele mai mari cascade din România Pârâul Cailor.
 La sud-est de valea Someşului Mare se află Munţii Bârgăului (1611m), formaţi
din materiale sedimentare străpunse de lave vulcanice care au generat un relief de
măguri şi Munţii Suhard, de peste 1900m, cu alcătuire integral cristalină şi relief
greoi.
Pe latura est –nord-estică, depresiunea este închisă de Munţii Maramureşului
care culminează în vf. Farcău(1957m) şi Toroioaga(1930m), cu alcătuire cristalină şi
mineralizaţii neferoase complexe, fragmentaţi de afluenţii Vişeului, Ruscova şi
Vaserul.
Sectorul de est, reprezentat de Obcinele Bucovinei, cuprinde trei culmi paralele,
cu alt. ce descresc de la Vest către Est: Obcina Mestecăniş (cea mai înaltă şi
singura cu alcătuire cristalină), Obcina Feredeu (1479m) şi Obcina Mare (1208m),
denumită astfel după întinderea sa. La sud de Obcine se află Depresiunile Dornelor
şi Câmpulung Moldovenesc, ultima situată pe valea Moldovei.
Pasurile şi trecătorile care permit circulaţia în gr. Nordică sunt:
- Prislop(1416m) asigură circulaţia rutieră între Depr. Maramureşului şi Bistriţa
Aurie;
- Tihuţa (1201m) face lagătura rutieră Depr. Bistriţa (DCT) şi Depr. Dornelor;
- Şetref(818m) asigură circulaţia rutieră şi feroviară între N Transilvaniei şi
Depr. Maramureşului;
- Mestecăniş (1096m) face legătura rutieră şi feroviară între Depr. Dornelor şi
Câmpulung Moldovenesc;
- Gutin leagă Baia Mare de Maramureşul istoric;
Huţa permite legătura rutieră între Depr. Oaşului şi cea a Maramureşului

Resurse naturale : subsol: minereuri neferoase şi metale preţioase în sudul

Munţilor Gutâi, minereuri cuprifere la Rodna, Toroioaga şi Baia Borşa în Munţii
Maramureşului; mangan Vatra Dornei, Şaru Dornei, Broşteni şi Iacobeni; ape
minerale la Vatra Dornei; roci de construcţie-andezit la Baia Mare, marmură la Borşa
şi Cormaia, caolin la Parva, gresii la Câmpulung Moldovenesc şi numeroase cariere
de calcar.

Clima se încadrează climatului montan, răcoros, cu temp. medii multianuale de 2 0 –

60(00C la peste 2000 m), precipitaţii abundente de 700-1400 mm şi vânturi puternice.
Se pot distinge etajele: alpin (în munţii Rodnei şi Maramureşului) cu temp medii
multianuale negative, ierni lungi, veri scurte şi cele mai mari cantităţi de precipitaţii şi
montan propriu-zis cu temp medii multianuale pozitive. Climatul depresiunilor
intramontane cu temp medii de 70 – 80 C şi frecvente inversiuni termice este specific
Depr. Maramuresului şi Dornelor. Influenţe oceanice atenuate (cu umiditate
accentuată şi moderaţietermică) se resimt în munţii vulcanici:Oaş, Gutâi şi Ţibles în
timp ce influenţele scandinavo-baltice (climat rece şi umed) sunt prezente în
Obcinele Bucovinei şi estul M. Maramureş.

Hidrografia : râuri Tisa(care pe un sector de 60 km formează graniţa cu Ucraina) în

care se varsă Vişeul şi Iza cu afluentul său Mara, Someşul Mare, Suceava, Moldova,
Bistriţa;
Lacuri: Lala, Buhăescu (glaciare localizate în M. Rodnei), Coştui şi Ocna Şugatag
(pe masive de sare în Depr. Maramureş), Firiza (lac antropic)
Vegetaţie se întâlnesc două zone şi vegetaţia azonală.
a. Zona pădurilor de munte cuprinde două etaje:
-al fagului, bine dezvoltat, urcă până la 1200m, iar în amestec cu răsinoasele
chiar mai sus;
-al coniferelor, cuprinzând molidul (cel mai vechi element de vegetaţie actuală,
păstrat din perioada rece a ultimului glaciar), bradul, pinul şi pe alocuri zada
urcă până la limita superioară a pădurii; în acest sector carpatic presomină
molidul.
b. deasupra zonei pădurilor se află zona alpină, numită şi stepa rece”, foarte
redusă se compune din pajişti, care au la partea inferioară areale cu arbuşti de
jneapăn, ienupăr şi arbuşti pitici ca afinul şi merişorul în Munţii Rodnei.
a. c. Pe lunci şi în părţile umede ale depresiunilor există şi o vegetaţie
azonală compusă din stuf, papură, rogoz, cu pâlcuri de sălcii, arini, plop. Pe
văile muntoase, umbrite, pot apare inversiuni între conifere (pe fundul umbrit
al văii) şi fag (urcă pe versanţii însoriti în etajul coniferelor).

Fauna este etajată conform vegetaţiei, care obişnuit îi oferă hrană şi adăpost.
In etajele cu foioase se întâlnesc: mistreţ, viezure, animale de pradă (lup, vulpe,
pisică sălbatică), iepure urcat din silvostepă, căprioară şi veverita; păsări ca:
ciocănitoarea, cinteza, cucul, mierla etc.
In etajul coniferelor: animale de interes cinegetic(urs, cerb, râs, dintre mamifer şi
cocoşul de munte, găinuşa de alun dintre păsări), căprioara şi veveriţa.
In zona alpină poate apărea acvila de munte şi o relictă din glaciarul târziu : capra
neagră, care aici a fost repopulată în Rodna
Şi fauna acvatică este dispusă etajat: păstrăvul în etajul coniferelor, apoi în
ordine, mai jos, domeniul cleanului şi cel al mrenei, lostriţa numai pe Bistriţa Aurie.

Solurile : sunt sunt soluri zonale şi azonale corelate cu altitudinea, clima, vegetaţia,
roca şi pânza freatică:
Argiloiluviale (tipurile cenuşii şi brun roşcate) în munţii nu prea înalţi;
Cambisoluri (brune şi brune-acide) de climat mai răcoros şi umed
Spodosoluri, respectiv podzoluri sub pădurea de fag şi conifere şi soluri alpine
brune-acide, sub pajiştile alpine.
Sunt şi soluri azonale: hidromorfe (lăcovişti) în părţile umede ale Depr. şi aluviale
(de luncă) pe luncile văilor, mai ales în depresiuni.

Rezervaţii floristice: TINOVU MARE de la Poiana Stampei, TINOVU GAINA

De floră şi faună Pietrosu Mare din Rodnei;
Speologice : Izvorul Tăuşoarelor
Geologice: Creasta Cocoşului
 GRUPA CENTRALĂ A CARPAŢILOR ORIENTALI
CARPAŢII MOLDO-TRANSILVANI

Localizare geografică şi limite:

Limitele sunt date în nord de aliniamentul depresionar al Dornelor şi Văii
Moldovei iar la sud de culoarul Oituzului şi Depresiunea Braşovului. Pe latura vestică
intră în contact cu DCT, realizat de un piemont vulcanic de o remarcabila netezime,
iar în est cu Subcarpaţii Moldovei, respectiv depr. Neamţului, Cracăi-Bistriţa şi
Tazlău-Caşin.
Formare: s-a format pe parcursul mai multor etape orogenetice. Genetic, cea mai
veche parte a Carpaţilor Orientali este zona cristalino-mezozoică, care, împreună cu
celelalte regiuni cristaline din Carpaţi au origini în paleozoic, dar care s-au
individualizat ca suprafeţe continentale începând cu orogeneza hercinică(erodate
pâna la nivelul unor peneplene) şi în orogeneza alpină (din Cretacic până în prezent).
Axului cristalino-mezozozic (format din şisturi cristaline, roci triasice şi jurasice) i s-a
adăugat în imediata sa apropiere flişul cretacic şi apoi flişul paleogen(roci
sedimentare cutate) în vestul zonei cristalino-mezozoice, ultimele mişcări de înălţare
a munţilor din neozoic au avut ca efect adăugarea munţilor vulcanici şi a ulucului
depresionar tectono-vulcanic.
-Prezintă o orientare generală NV-SE cu un remarcabil paralelism al culmilor dublat
de o alcătuire petrografică specifică;
-sub aspectul alcătuirii geologice, sunt formaţi din trei fâşii paralele: munţii vulcanici
în V, şisturi cristaline cu unele depozite de cuverturi calcaroase jurasice în centru
care la sud de Valea Trotuşului înregistrează o scufundare şi munţii flişului în est,
formaţi din materiale sedimentare cutate.
Relieful: grupa centrală are două sectoare: vestic şi estic; în sud se adaugă o grupă
de trei munţi scunzi, care pătrund digitat în partea de nord a depr. Braşovului.

Sectorul de vest cuprinde grupa de sud a munţilor vulcanici şi depresiunile pe care

aceştia le închid la contactul cu fâşia cristalină (tectonice şi de baraj vulcanic). Grupa
de sud a acestor munţi este mai înaltă şi mai masivă, formată din masive care mai
păstrează în relief craterele şi conurile vulcanice:Călimani (2100m vf. Pietrosul
Călimani), Gurghiului (1776m) şi Harghita (1800m). Munţii Călimani şi Hargita sunt
separaţi prin Defileul Mureşului între Topliţa şi Deda (cel mai lung defileu din ţară
realizat în roci vulcanice), iar între Munţii Gurghiu şi Harghita este închisă
Depresiunea Vărşag, drenată de Târnava Mare. Munţii Harghita se prelungesc şi la
est de Defileul Oltului de la Tuşnad, prin Muntele Ciomatu care adăposteşte
singurul lac vulcanic de crater din ţară Sf. Ana.

La contactul grupei vulcanice cu fâşia cristalină sunt închise mai multe depresiuni
dintre care cele mai întinse sunt Depr. Giurgeului, pe cursul superior al Mureşului şi
Depr. Ciucului străbătută de cursul superior al Oltului. Ambele depresiuni au nivele
altimetrice de 600-700m şi prezintă cele mai intense fenomene de inversiuni termice,
aici aflându-se polii frigului – Joseni în Depr. Giurgeului şi Miercurea Ciuc în Depr.
Ciucului. In estul Munţilor Calimani sunt micile depr. Borsec şi Bilbor.

Sectorul de est, denumit şi cel al Munţilor Moldovei, cuprinde trei şiruri paralele de
munţi, dintre care cele din vest şi centru aparţin fâşiei cristaline, iar cel estic munţilor
flişului. Primul şir cristalin aliniază munţii:Giurgeu, Hăşmaşu Mare (cu o cuvertură
de calcare în care s-au dezvoltat Cheile Bicazului şi relieful rezidual al „Pietrei
Singuratice”), Ciucului (1493m) şi Nemira(1649m), care includ staţiunea
balneoclimaterică Slănic Moldova. Al doilea şir cristalin grupează munţii: Giumalău
(integral cristalin, cu alt. de peste 1800m), Rarău (1651m), având stâncile calcaroase
„Pietrele Doamnei”, Bistriţei (1859m) şi Ceahlăul (1907 m în vfr. Ocolaşul Mare), cu
o cuvertură de conglomerate care dau un relief spectaculos (Cuşma Dorobanţului,
Panaghia, Claia lui Miron) şi Tarcău (1664m). Intre Munţii Giumalău- Rarău şi
Bistriţei se află Cheile Zugrenilor, formate de râul Bistriţa, iar între Munţii Tarcău şi
Ciucului este închisă Depr. Ghimeş.

Şirul flişului, de pe latura de est, cuprinde trei masive cu alt. reduse,

desfrescătoare de la nord la sud: Munţii Stânişoarei (1530m), Goşmanu (1442m0
şi Berzunţ (984m), ultimii închizând pe Valea Trotuşului, Depr. Comăneşti, cu
exploatări de cărbune brun.

In sudul grupei se află trei munţi scunzi care pătrund digitat în nordul Depr.
Braşovului şi printre cae curge Oltul: Perşani- 1104m, cu defileul bazaltic al Oltului
de la Racoş, Baraolrt şi Bodoc.

Această grupă este lipsită de masivitate datorită aliniamentului longitudinal de

depresiuni care o fragmentează şi al văilor râurilor Bistriţa, Trotuş, Mureş, Olt şi
afluenţii lor.

Resurse: subsolului: sulf în Munţii Călimani, cupru pe Valea Bistriţei, cărbunele

brun, petrolul la contact cu Subcarpaţii,lignitul în Munţii Baraolt, apele minerale la
Borsec, Băile Tuşnad, Malnaş, Bilbor şi Slănic Moldova; bazalte la Racoş, andezite la
Bixad, travertin la Borsec.

- Solului : pădurile, principala zonă forestieră a ţării, păsunile, fâneţele naturale,

potenţialul hidroenergetic care este valorificat pe râurile Bistriţa şi Uz.

Clima: se încadrează în climatul montan, răcoros, cu temp. medii cuprinse între 2 0 –

60 C (00C la peste 1800m), mai ridicateîn depresiuni 7 0 – 80 C cu precipitaţii bogate
între 700-1200 mm anual şi vânturi puternice. Climatul alpin, cu temp. medii
negative, ierni lungi şi veri scurte este prezent numai pe cele mai înalte vârfuri din
Munţii Calimani şi Ceahlău. In depresiunile Giurgeu, Ciuc se întâlnesc cele mai
caracteristice fenomene de inversiuni termice.; la Joseni şi Miercurea Ciuc se ating
frecvent -300C în luna ianuarie.

Hidrografia: râuri : Mureş, Olt, Bistriţa cu Bistricioara şi Bicaz, Trotuş cu Oituz.

Lacuri: L. Roşu de baraj natural, L. Izvorul Muntelui pe Bistriţa –lac

antropic hidroenergetic, L. Sf. Ana vulcanic.

Pasuri şi trecători: Tihuţa, Mestecăniş, Topliţa – Deda trecătoare feroviară axată

Defileului Mureşului, leagă depr. Giurgeului de Transilvania; Bicaz între Depr.
Giurgeului şi Piatra Neamţ; Ghimeş-Făget accesul rutier şi feroviar între Depr.
Ciucului şi Comăneşti; Oituz legătura rutieră între depr. Braşov şi Moldova; Izvorul
Mureşului între Depr. Giurgeului şi Ciucului; Vlăhiţa legătura rutieră peste Munţii
Harghita, între Miercurea Ciuc şi Odorheiu Secuiesc, Tuşnad leagă Ciucul de Braşov
Vegetaţie se întâlnesc două zone şi vegetaţia azonală.
A Zona pădurilor de munte cuprinde două etaje:
b. -al fagului, bine dezvoltat, urcă până la 1200m, iar în amestec cu răsinoasele
chiar mai sus;
c. -al coniferelor, cuprinzând molidul (cel mai vechi element de vegetaţie actuală,
păstrat din perioada rece a ultimului glaciar), bradul, pinul şi pe alocuri zada
urcă până la limita superioară a pădurii; în acest sector carpatic presomină
molidul.
deasupra zonei pădurilor se află zona alpină, numită şi stepa rece”, foarte
redusă se compune din pajişti, care au la partea inferioară areale cu arbuşti de
jneapăn, ienupăr şi arbuşti pitici ca afinul şi merişorul în Munţii Calimani.
d. Pe lunci şi în părţile umede ale depresiunilor există şi o vegetaţie azonală
compusă din stuf, papură, rogoz, cu pâlcuri de sălcii, arini, plop. Pe văile
muntoase, umbrite, pot apare inversiuni între conifere (pe fundul umbrit al văii)
şi fag (urcă pe versanţii însoriti în etajul coniferelor).

Fauna este etajată conform vegetaţiei, care obişnuit îi oferă hrană şi adăpost.
In etajele cu foioase se întâlnesc: mistreţ, viezure, animale de pradă (lup, vulpe,
pisică sălbatică), iepure urcat din silvostepă, căprioară şi veverita; păsări ca:
ciocănitoarea, cinteza, cucul, mierla etc.
In etajul coniferelor: animale de interes cinegetic (urs, cerb, râs, dintre mamifer şi
cocoşul de munte, găinuşa de alun dintre păsări), căprioara şi veveriţa.
In zona alpină poate apărea acvila de munte şi o relictă din glaciarul târziu : capra
neagră, care aici a fost repopulată în Masivul Ceahlău
Şi fauna acvatică este dispusă etajat: păstrăvul în etajul coniferelor, apoi în
ordine, mai jos, domeniul cleanului şi cel al mrenei.

Solurile : sunt sunt soluri zonale şi azonale corelate cu altitudinea, clima, vegetaţia,
roca şi pânza freatică:
Argiloiluviale (tipurile cenuşii şi brun roşcate) în munţii nu prea înalţi;
Cambisoluri (brune şi brune-acide) de climat mai răcoros şi umed
Spodosoluri, respectiv podzoluri sub pădurea de fag şi conifere şi soluri alpine
brune-acide, sub pajiştile alpine.
Sunt şi soluri azonale: hidromorfe (lăcovişti) în părţile umede ale Depr. şi aluviale
(de luncă) pe luncile văilor, mai ales în depresiuni.

Rezervaţii: floristice: mlaştinile de la Sâncrăieni şi Băile Tuşnad, Bilbor şi Tulgheş;

De peisaj şi floră : Cheile Bicazului
Forestiere : Codrii Slătioarei şi Ceahlău
Floră şi faună: Slănic Moldova
Geologice: coloanele de bazalt de la Racoş şi Lacul Roşu;Pietrele Doamnei.
Paleontologice: Cozla
 GRUPA SUDICĂ A CARPAŢILOR ORIENTALI
CARPAŢII CURBURII

Aşezare: în partea sudică a Carpaţilor Orientali.

Limite şi unităţi vecine:
N – grupa Centarla a CO delimitată prin marginea nordică a Depr. Brasovului
continuată cu Pasul şi Valea Oituz în Est şi Pasul Vlădeni sau Valea Şinca în vest.
V – grupa Bucegi, prin Valea Prahovei şi grupa Făgăraş.
S şi E – Subcarpaţii Curburii, de care se separă printr-o denivelare, dar pe alocuri,
„pinteni”din munte (Ivăneţu) pătrund în Subcarpaţi.

Geologia : este unitate de orogen, S-a plămădit în geosinclinalul carpatic

sedimentat în mezozoic, dar şi în neozoic (cu conglomerate, gresii, marne, argile,
calcare). Aceste strate au fost cutate şi înălţate în orogeneza alpină, care a început
la sfârşitul Mezozoicului şi a ţinut tot neozoicul. Ridicările efectuate în etape au fost
mai active la începutul cuaternarului când grupa s-a înălţat cu aproape 1000m, apoi
văile s-au adâncit şi s-au format terase, In holocen s-au realizat luncile actuale.

Caractere generale ale reliefului: au formă curbată (cu direcţie NE-SV), cu alt. mici
spre mijlocii, max. 1954m în vf. Ciucaş, lăţime relativ mică, geologia se compune din
fâşii de fliş a căror orientare nu mai coincide cu dispunerea culmilor şi nici cu
arcuirea grupei; au multe văi transversale, multe trecători şi pasuri, cele mai puţine
depr. cu excepţia Depr. Braşovului, cea mai mare din Carpaţi.
-nu se întâlneşte relief glaciar şi nici vulcanic;
-varietatea rocilor sedimentare a impus un relief petrografic cu forme specifice
acestora: relief ruiniform pe conglomerate (turnuri, ciuperci, Sfinxul Bratocei – în
Munţii Ciucas), relief dezvoltat pe gresii în Munţii Buzăului, relief carstic în Munţii
Bârsei, relief dezvoltat pe nisipuri- dunele de nisip de la Reci în Depr. Braşovului.
Relieful major se compune din : masive de dimensiuni reduse şi alt. medii(Ciucaş,
Penteleu, Postăvaru), culmi muntoase prelungi (Vrancea, Baiu), masive de alt.
joasă (clăbucete – Munţii Intorsurii) şi depr. Braşov şi două mai mici Intorsura
Buzăului şi Comandău.
Formele medii şi mici (suprapuse pe cele anterioare) se compun din: văi
transversale , uneori cu formă de defileu (Prahova, Buzau, Bâsca Mare) si mai rar
sectoare longitudinale , terase şi lunci în lungul văilor, alunecări de teren (în
porţiunile cu argile).

Subdiviziuni : curbura carpatică externă cuprinde:

Munţii Vrancei (vf. Goru 1785m), corespund epicentrului celor mai puternice seisme
din România, care sunt produse de energiile acumulate în microplăcile ce se
întâlnesc la mare adâncime.
Munţii Buzăului formaţi din Munţii Penteleu-1772m, Podu Calului şi Siriu –
1657m, ultimele două fiind separate de Buzău prin defileul de la Siriu;
Munţii Ciucaş 1954m, cu relief spectaculos dezvoltat în conglomerate care includ
Sfinxul Bratocei,”Babele la Sfat”, „Tigăile Mari şi Mici”;
Munţii Baiului -1895m încheie pe latura prahoveană domeniul montan al CO.
Munţii Bârsei, la nord de P Predeal, Postăvaru -1799m, cu renumita staţiune Poiana
Braşov şi Piatra Mare. Ambele masive sunt formate din conglomerate şi calcare în
care s-au dezvoltat fenomene carstice: văile tip canionşäpte Scări”şi „Tamina”.
In interior „Curbura” carpatică intră în contact cu Depr. Brasov printr-o prispă
montană, reprezentată de Munţii Intorsurii, care închid depr. Intorsura Buzăului
(cu valori termice de iarnă foarte scăzute) şi Comandău.
Depresiunea Braşovului : genetic, este o unitate montana coborata, umpluta cu
sedimente si inaltata relativ recent, mult mai tânără decăt Carpaţii Curburii. Situată la
contactul Carpaţilor Orientali cu Carpaţii Meridionali, drenată de Olt şi afluenţii săi-
Râul Negru şi Bârsa, are aspectul unui întins şes, la o alt de 500-600m, cu terenuri
agricole fertile şi se află la intersecţia unor drumuri comerciale. Se pot distinge trei
compartimente: „Ţära Bârsei” sau Depr. Braşovului propriu-zisă, depr. Sfântu
Gheorghe drenată de Olt şi depr. Târgu-Secuiesc, de-a lungul Râului Negru.
Pasuri şi trecători: Oituz -866m leagă Depr. Braşov de Moldova; Buzău 810m
leagă Depr. Intorsura Buzăului de oraşul Buzău; Bratocea 1263m permite accesul
între Depr. Braşov şi Vălenii de Munte, peste Munţii Ciucaş; Predeal 1033m şi
Vlădeni 619m.

Resurse: petrol în Depr. Braşov la Ghelniţa, lignitul la Baraolt si gresii la Teliu; ape
minerale la Covasna. Se adaugă păduri, păşuni naturale, pajişti şi potenţial
hidroenergetic pe râurile Ialomiţa şi Doftana .

Clima temperat continentală , moderată, de munte, cu trei etaje climatice:

- Etajul alpin apare numai în Ciucaş şi Baiu şi se caracterizează prinm temp
medii anuale de 0-20C, precipitaţii peste 1200 mm, vânturi puternice;
- Etajul montan temp medii anuale de 2-6 0C, precipitaţii de 1000-1200mm pe
an ( pe rama mai joasă şi în trecători 800-1000mm), vânturi de vest, doar în
Vrancea şi în nord est, iar către Subcarpaţi se formează foehn; pe văi vântul
se canalizează.
- În depr. Braşovului temp este de 60C, precipitaţiile de 700mm, vânturile bat
din vest, dar se şi canalizează conform alungirii sale. Tot aici apar inversiuni
termice, şi s-a înregistrat, la Bod, cea mai scăzută temp din ţară -38,5 0C pe
25 ianuarie 1942.
-
Hidrografia: râurile fac parte din grupa sudică şi estică. Colectori principali sunt:
Siretul, Oltul şi Ialomiţa. Către Siret se îndreaptă: Oituzul şi Caşinul, se varsă în
Trotuş; Putna şi Zăbala din Vrancea; Buzăul din Ciucaş cu Bâsca Mare şi Bâsca
Mică din Vrancea şi cu Slănicul. Către Ialomiţa curg: Prahova, din Pasul Predeal cu
Doftana şi Teleajăn din Baiu şi Ciucaş. Prin Depr. Braşov curge Oltul cu Râul Negru
şi Bârsa.
-apele freatice sunt bogate numai în depresiuni, pe lunci şi în unele terase, dar
reduse şi discontinui în munte. In conglomeratele din Ciucaş sunt bogate, iar în
calcarele din Munţii Bârsei prezintă mari discontinuităţi, unele acumulări locale.
In zona Covasna apar izvoare minerale carbogazoase (borvizuri) şi emanaţii
de mofete, care ţin de „aureola mofetică”. Ape captive, în general nu există decât în
depresiunea Braşov.
-lacurile sunt numai din categoria celor create de om pentru hidroenergie pe Buzău
la Siriu şi pe Doftana la Paltinu; lacul Vulturilor în Masivul Siriu, de origine nivală.
Vegetaţie se întâlnesc două zone şi vegetaţia azonală.
e. Zona pădurilor cu : etajul stejarului în Depr. Braşov (mai ales gorun şi
amestec cu alte specii de ulm, carpen, tei) subetajul stejar-fag (pe marginea
depr. şi la poalele muntelui), etajul fagului (cam între 700 şi 1200m),
subetajul fag-conifere (cam între 1200 şi 1400m) şi etajul coniferelor
(molid, brad, pin mai rar zada), cu precădere în Vrancea şi pe latura mai
umbrită şi mai ploioasă dinspre Depr, Brasov.
f. Zona alpină, foarte redusă, se compune din pajişti, care au la partea
inferioară areale cu arbuşti de jneapăn, ienupăr şi arbuşti pitici ca afinul şi
merişorul; se dezvoltă numai în Ciucaş şi Baiu la peste 1800m.
g. Pe lunci şi în părţile umede ale depresiunilor există şi o vegetaţie azonală
compusă din stuf, papură, rogoz, cu pâlcuri de sălcii, arini, plop. Pe văile
muntoase, umbrite, pot apare inversiuni între conifere (pe fundul umbrit al văii)
şi fag (urcă pe versanţii însoriti în etajul coniferelor).

Fauna este etajată conform vegetaţiei, care obişnuit îi oferă hrană şi adăpost.
In etajele cu foioase se întâlnesc: mistreţ, viezure, animale de pradă (lup, vulpe,
pisică sălbatică), iepure urcat din silvostepă, căprioară şi veverita; păsări ca:
ciocănitoarea, cinteza, cucul, mierla etc.
In etajul coniferelor: animale de interes cinegetic (urs, cerb, râs, dintre mamifere şi
cocoşul de munte, găinuşa de alun dintre păsări), căprioara şi veveriţa.
In zona alpină poate apărea acvila de munte.
Şi fauna acvatică este dispusă etajat: păstrăvul în etajul coniferelor, apoi în
ordine, mai jos, domeniul cleanului şi cel al mrenei.

Solurile : sunt sunt soluri zonale şi azonale corelate cu altitudinea, clima, vegetaţia,
roca şi pânza freatică:
Molisoluri puţine (tipul cernoziom levigat, pe unele locuri stepizate) în Depr. Braşov;
Argiloiluviale (tipurile cenuşii şi brun roşcate) tot în Depr. Braşov;
Cambisoluri (brune şi brune-acide) de climat mai răcoros şi umed, pe latura
montană dinspre depr. Braşov;
Spodosoluri, respectiv podzoluri sub pădurea de fag şi conifere şi soluri alpine
brune-acide, sub pajiştile alpine.
Sunt şi soluri azonale: hidromorfe (lăcovişti) în părţile umede ale Depr. Braşov şi
aluviale (de luncă) pe luncile văilor, mai ales în depresiuni.

Rezervaţii : Purcăreni (paleontologică-geologică) în Depr. Braşov şi Sinaia

(floristică) pe limita vestică, Ciucaş.