Am fost eu doar un instrument al sortii?

Asta se intreaba fiecare calator prin viata. Doar atat am fost? Si tu ai fost invinsa de
soarta? De cate ori? Cate usi gresite ai deschis pana acum? Prea multe? Prea
putine?
Timpul trece si e periculos sa intarzii savarsirea ta. Coboara in adancimile fiintei
tale si intreaba-te daca esti la bratul vocatiei si la carma vietii tale.
Esti unde trebuie sau unde vrei?
Daca nu esti unde vrei, te invit sa te ridici, daca nu mai ai nimic de impartit, te
ridici de la masa, iti iei visurile la pachet si-ti iei ramas bun pana la urmatoarea
statie. Statia terminus se apropie..cobori aici, mai ramai?
De cateva zile port conversatii intime cu mine. Realizez c-am dormit cam mult si
nu te-am lasat nici pe tine sa traiesti, poate chiar te-am impiedicat sa te odihnesti,
vorbindu-ti mereu despre neajunsurile de a fi femeie. Ce-a fost in mine?
Sa stii ca-mi pare rau si te rog sa ma ierti c-am zacut atat in necredinta si-n
suferinta.
Viata unei femei e frumoasa. Cum de nu ti-am zis asta pana acum? Cum de n-am
vazut mai mult in tine? De ce te-am torturat cu lipsurile si tristetile mele interioare?
Cred ca stii prea bine, prietena mea c-am proiectat pe tine frustrarea si nefericirea
mea. Dar acum s-a terminat. M-am urcat in tren si te iau cu mine. Te invit sa lasi
pe peron toate temerile si neajunsurile tale, lasa-le in urma pentru totdeauna.
Coboram peste cateva ceasuri, si la destinatie, cand pui piciorul pe pamant nou,
vreau sa trezesti toate ambitiile in tine.
Care-s obiectivele si visurile tale?
Insira-le aici…toate, fara sa-ti scape vreunul, fii exacta si hotarata sa traiesti cum
visezi.
Am ajuns sa ma tem si de somn, de tot ce ma tine in acelasi loc si-n acelasi fel. De
cate ori mi-am zis ca o sa ma misc in fiecare zi altfel? De cate ori am amanat
schimbarea? De cine m-am lasat influentata? De ce am uitat de mine?
Mesajele tale m-au trezit. Mi-am dat seama de paguba ce ti-am adus-o si ma
grabesc sa recuperez timpul irosit, sper ca o sa ma insotesti in aceasta calatorie.
Tare m-as bucura sa mai crezi o data in mine, asa cum ai facut-o acum multi ani. Iti
promit ca o sa recuperam speranta, credinta, increderea, motivatia, determinarea si
succesul in toate fatetele vietii.
Cand n-ai credinta, n-ai nici revelatie.
Ce cantitate de speranta ai de dimineata? Dar la sfarsitul zilei?
Care-i ora potrivita ca s-o iei de la capat? E ora urmatoare. Mi-a zis o cititoare ca e
gresit sa te invit la lupta, ca asta frustreaza daca nu-ti atingi obiectivele. Eu am
rugat-o sa-mi ierte imprudenta si graba de realizare, dar nu cunosc alta strategie.
Ca sa ma apropii de portul destinatiei mele eu stiu ca am de luptat cu gandurile
mele de ieri, cu ranile din copilarie, cu frustrarile de azi, cu tot ceea ce m-ar putea
indeparta de tarmul sperantei. De asta ma repet in fiecare zi, prin ceea ce fac
compulsiv. E nevoie sa fii fanatic daca vrei sa realizezi ceva maret. Altfel nu te
poti numara printre cei care lasa ceva in urma. Dar asta nu inseamna ca ceilalti
gresesc, traind pentru un camin, servind un barbat, iubind stabilitatea si
normalitatea.
Te-am fortat sa vezi lume prin ochii mei. Cata naivitate. Ba mai mult, cum tu nu
vedeai, ti-am pus lentile de contact si tu ai acceptat din solidaritate. Esti o faptura
minunata!
E dureros sa constati ca-i gresit, ca-i ramas atasat de povestea ta atata amar de
vreme.
Credeam ca stiu de ce are nevoie o femeie ca sa reuseasca in viata, dar m-am
inselat.
Fiecare femeie are nevoie de altceva ca sa reuseasca, chiar daca visurile noastre
seamana intre ele. Eu te-am imbracat in hainele mele si tu te-ai fortat sa te simti
bine in ele, chiar daca te strangeau, cand tu aveai nevoie de altceva si eu ti-am dat
ce-mi doream.
Cautam in ceilalti ceea ce vrem sa gasim in noi. Si ii mai si certam cand nu
procedeaza ca noi, “inteleptii.” Ne iubim prea mult orgoliul. Asta-i marele nostru
pacat. Dar nimic nu e pierdut, daca ne recuperam constienta de sine si raspundem
in fata noastra ca-n fata parintilor, a profesorilor si-a agentilor sociali.
Stim sa raspundem pe tonuri joase si blande in fata altora, dar nu stim sa ne vorbim
la fel si noua. Stim sa ne sacrificam, sa ne pedepsim constant pentru greselile
savarsite, stim sa ramanem inchisi in inchisori, stim sa-i admiram si aplaudam pe
altii, dar nu pe noi..
Ei bine, de azi inainte eu sunt aici ca sa te servesc pe tine asa cum ai tu nevoie. Si
pentru asta am nevoie sa-mi comunici care-ti sunt nevoile, visurile, marile
sperante.
Cine esti si ce cauti sa traiesti in acesta viata?
Iti este de ajuns sa stii ca esti “fiica lui…” sau vrei sa afli mai multe despre cine
esti?
Te invit in orele ce urmeaza sa-ti iei liber, sa te indrepti spre un loc care-ti face tie
bine si sa cauti sa-ti raspunzi la toate intrebarile ce tin de tine si viata ta. Un prieten
drag mi-a zis ca se asaza in oglinda si-si cerceteaza interiorul ca sa se apropie mai
mult de cine este, nu de ce au facut altii din el.
Daca tu nu ceri ce ai nevoie pentru mintea si sufletul tau, ce crezi ca-ti va rezerva
viitorul?
Bunicul meu, in varsta de 80 de ani, cu care n-am avut nicio tentativa de apropiere
a a orbit de curand si-a fost parasit si de sotie. Daca credeai ca tu n-ai inteligenta de
toate felurile, uite ca ai de toate..el s-a trezit singur, asa cum si-a facut fiicele sa se
simta de-a lungul vietii, respectiv pe mama si matusa mea. Fetele astea doua si-au
pierdut mama la 11 ani si-au ramas singure pe lume, doarece tatal si-a indreptat
privirea si iubirea spre alte femei, care au ajuns sa tina locul singurei fiinte care le-
a tratat cu respect, atentie si iubire.
Ajung 11 ani de afectiune, atingeri si dragoste sa te dezvolti sanatos? Sa inveti sa
te relationezi cu tine si lumea, sa te iubesti si sa iubesti oamenii, natura, lumea? Sa
intelegi ca viata e mai mult decat suferinta? Sa-ti educi copilul cu iubire? Sa alegi
bine? Cine sa-ti mai predea lectia iubirii si-a vietii? De aici am inteles si eu ca
suferinta e ceva, e chiar cineva, fiindca de atatea generatii ea a predat la mine in
familie. De unde sa stiu eu altceva? Mama mea? Matusa mea? Vecina mea? Si toti
ce-am patimit prea devreme si prea mult. Noi astia, incercati, invatam devreme ce
importanti suntem pentru noi si nu alergam sa ne agatam de gatul vreunui barbat,
fiindca ne simtim bine cu gandurile, ideile si independenta noastra. De ce-am avea
nevoie de el sau altcineva in viata noastra?
L-am urat pe acest barbat mult timp, la fel ca pe cel care a purtat numele de tata si
pe cei care au urmat…am urat barbatul prea mult timp si asta mi-a supt tot sangele.
Acum el, bunicul, a ramas cumva in grija mea, fetele lui fiind departe de casa.
Asta m-a pus in situatia sa stau fata in fata cu mine si cu ceea ce am ascuns in
adancul fiintei mele, asta m-a fortat sa pun mana pe ce-am urat atatia ani, sa-i asez
o farfurie de mancare calda in fata, sa-l incalt, sa-l imbrac, sa-l ascult, sa-l
incurajez si chiar sa-l ating si sarut pe obraz.
Asa am ajuns sa inteleg ce-am facut din mine…cat de mult m-am indepartat de
mine, imbracand o masca de fier. Eu am ascuns sub aceasta masca toate calitatile
unei femei, eu nu mi-am mai permis de atunci, de cand am inteles c-am fost
parasita si ranita sa fiu eu, vulnerabila, slaba, inspaimantata, blanda, calda,
feminina, iubitoare, toleranta, dragastoasa, deschisa, transparenta, eu nu mi-am mai
manifestat firea natural de atunci. Asa am invatat sa iubesc primul barbat din viata
mea.
“Moartea nu asteapta si nici vietii n-ar fi cazul sa-i fie pusa rabdarea la incercare.”
Poate sunt atinsa de evenimentele din viata mea, poate am invatat sa vorbesc, poate
am gasit altceva in mine, poate m-am purificat in flacarile suferintelor, poate am
dat de fund, poate am ajuns la mine, cea adevarata.
Asta te invit sa faci si tu. Nu este un exercitiu usor.
Este un exercitiu complex care va da la o parte tot ceea ce credeai cu adevarat
important, cum ar fi identitatea, statutul social, incasarile anuale, titlurile de
proprietate si asa mai departe. Indreapta-ti pasii spre tine. Tu esti inceputul si
sfarsitul vietii. Si pe toti ne paste aceeasi soarta. Viata te asteapta..
Eu te astept sa ne imbarcam intr-o noua calatorie.