Cum să fii mai atrăgătoare în mediul social?

Vrei să ştii ce se spune despre mine în oraşul meu?

Ce spun femeile despre Andreea Papp?
Am ieşit într-un cerc de oameni, tipe, în jur de 35 de ani, din „lumea bună” a
Timişoarei. Cu afaceri, părăsite, divorţate. Tot ce vrei. Şi discutam pe anumite
subiecte, eu, curios de multe chestii, cum au ajuns acolo şi alte cele. Printre care şi
despre modă, altă lume. După cum am mai zis, oamenii mari discuta idei, oamenii
mediocrii evenimente şi oamenii mici, alţi oameni. Ăştia discutau alţi oameni.
Şi făceau parte din clasa socială HI-Life TM.VIP/Fratelii/Restaurante/Vacanţe în
Hawaii!
Okay, se discută despre chestiile astea şi se ajunge la net, la facebook, eu aduc
vorba de Stilul Tău. O tipă pe care, din întâmplare, o chema Iasmina. Îmi spune,
ah, da, o ştiu… tot timpul o văd băută prin oraş. A umblat cu nu ştiu cine şi ce (nu
mi-a dat detalii şi nici nu am întrebat, nedorind să fiu suspect de prea mare interes).
Aşadar, când a adus discuţia despre persoana Andreea Papp a avut o voce ironică,
plecată foarte de sus în comparaţie cu beţivana, curva şi drogata de Andreea Papp.
Te-a jucat în picioare, fără să clipească.
De la alta… Andreea Papp, da, o ştiu de pe facebook. Să ştii, sincer, nu am auzit
nimic bun despre ea. Am citit în ceva ziar (parcă am văzut şi ceva la TV despre
ea). Nu ştiu cu ce se ocupă dar, pare aşa superficială, asta îţi spun din ce am auzit şi
ce opinie mi-am format eu în legătură cu ea. Nu o cunosc personal deci, nu pot
băga mâna în foc că e adevărat ce se spune despre ea…
Ce spun bărbaţii despre Andreea Papp?
Bărbaţii spun că eşti foarte frumoasă. De obicei, când văd o tipă frumoasă pe
stradă şi stuff, se discută cât de „bună” e. Dar despre tine au o altă percepţie.
Parcă nu eşti femeie, eşti altceva, ceva mutant, un fel de femeie superioară,
fecioara->asta îţi vine de la frumuseţe. Pentru că, ăştia cu care am discutat nu te
cunoşteau decât de pe facebook şi blog.
Pentru că ei nici măcar la sex cu tine nu se gândesc (cel puţin ăştia cu care am
discutat). Te văd pe un piedestal aşa de sus încât ei nu sunt în stare să ajungă la tine
nici măcar cu gândul. Aşa, mai bine se abţin.
Deci, concluzie, femeile te văd prea jos şi bărbaţii prea sus. You are doomed.
Cum naiba să te poziţionezi în mijloc? După vorbă: idealurile sunt rele, măcar
realitatea e acceptabilă.
Iar când încep preoţii să vorbească, ne dăm seama că nu mai e de glumă…
O chestiune de psihologie 101, cu cât mai incapabil e cineva de a face un lucru, cu
atâta sare mai repede la scandal. (vezi femeile vs. Andreea Papp)
Aşadar, au o regresie la o stare de dezvoltare infantilă, abuzează de ostilitate, la fel
cum, copii plâng şi dau din picioare când nu obţin ceea ce vor, vedem la femeile
astea (nefutute) o rafinare a acestui comportament în ostilitate verbală în
necunoştiinţă de cauză directă. Merg mai departe?
Mutumim, ne ajunge ca se ne facem o părere despre felul în care suntem văzuţi de
ceilalţi, care, de cele mai multe ori nici nu ne cunosc.
Dacă aş fi aşteptat ca ceilalţi să-mi dea dreptul să exist, astăzi nici nu m-aş fi
născut, zicea Shopenhauer. Cam aşa arată lumea în care trăim, ca-n următoarea
pildă.Se întâlnesc două prietene pe stradă, una către cealaltă, „vai, dragă, ce bine
arăţi”! Prietena: lasa dragă, că nici tu n-araţi mai bine.
Care sunt cele mai mari temeri ale femeilor?
1. Ce zice lumea
2. Care e locul meu în grupul social
3. Cât sunt de atrăgătoare
Oamenii sunt generoşi, cum ai văzut în rândurile scrise de un prieten drag de-al
meu, care s-a nimerit în mijlocul a unui grup de onorabile doamne ajunse pe la
numărul anilor cu valoarea de 35. Femeile, spun tot ce ştiu, dar nu ştiu ce spun.
Toate? Nici pe departe. Cum se face că eu nu mă nimeresc pe la mese atât de
generoase? Cum de nu mă trage nimeni de mânecă să-mi comunice nobleţea
părerii lor despre Andreea Papp?
Ce zice lumea despre tine?
Poţi dormi noaptea de îngrijorare? Dacă eşti sensibilă ca o panseluţă, n-o să ai viaţa
uşoară, deoarece gura lumii n-o vei închide niciodată.
Draga mea, dragă, sfatul meu este să-ţi întorci privirea, atenţia şi energia spre tine
şi ce vei face din tine, curvă, alcoolică, drogată, soţie, sau amantă.
Despre mine s-a vorbit şi se vorbeşte în continuare la fel, „uită-te şi la asta, bine c-
au trecut destui bărbaţi prin patul ei, ca să aibă despre ce scrie.“
Eu rămân cu scrierea, ei rămân cu amintirea mea. În faţa oglinzii eu mă văd pe
mine, dar surpriza este că în oglinda lor, ei tot pe mine mă văd. Cei care n-au nimic
bun de zis la adresa ta, sunt cei care n-au nimic bun de adăugat nici măcar la ei. Nu
mă supăr, nu simt nimic faţă de străinii care vorbesc. Nici de cei apropiaţi care mă
vorbesc nu mă împiedic, îi înţeleg. Când nu ajungi tu unde vrei, măcar să-l tragi pe
celălalt unde eşti, ca să-i poţi vorbi de la egal la egal. Ştiţi cum e vorba aia: nu te
pune cu prostul că te coboară la nivelul lui şi te bate cu experienţa.
Oamenii care vorbesc alţi oameni nu realizează câtă energie pierd, cât rău îşi fac
singuri, cât de mult le scade stima de sine, vitalitatea. La ce folos?
„A gândi e atât de greu, încât cei mai mulţi judecă.”
Eu am mers pe drumul meu, mi-am construit o meserie din experienţa mea, am
dăruit-o altor femei care aveau nevoie de ea şi sunt mândră de mine şi de opera
mea.
Pe mine m-au motivat persoanele care n-au crezut în mine. Ţin minte şi acum, cât
ne mai ironizau pe mine şi Novacovici profesorii când le povesteam de planul
nostru, de imperiul psihologic, de seminariile ce-o să le ţinem, de cărţile ce-o să le
scriem, de oamenii pe care o să-i ajutăm, de succesul nostru. Ne râdeau în faţă şi ne
sfătuiau să nu mai visăm, să ne angajăm, să învăţăm statistică şi organizaţională, ca
să sfârşim şi noi într-o multinaţională. Da… ei ne-au motivat să înotăm contra
curentului. Sunt fericită că am luptat întotdeauna cu interdicţiile şi sfaturile
înţelepte ale agenţilor sociali. Mulţumim, stimaţi profesori, că ne-aţi ajutat să ne
urmăm visul!
Astăzi lucrez la a treia carte, ţin Atelierul de Stil în oraşele mari din ţară, şi-n
curând îmi deschid o Şcoală pentru femeile care ştiu ce vor. Da, mi-am cam atins
obiectivele, în pofida nobilei păreri ce-o au ceilalţi despre mine. Tu?
Cum te descurci cu privirile acuzatoare? Te doare ce spune lumea?
Ştii, ce-i interesant, eu când ies în oraş, sau într-un grup nou, nu mă mai lasa
nimeni să plec, se îndrăgostesc, sunt ca un magnet care atrage noi prieteni.
Cum fac asta? Stai să mă gândesc, spontan, natural, mie îmi plac oamenii, eu sunt
extravertita, interesată, pun întrebări, fac autodezvaluiri care atrag simpatii, râd de
experienţele mai puţin vesele, găsesc în fiecare ceva bun, scormonesc după
autenticitatea fiecăruia, îi pun în valoare, îi ating, îi îmbrăţişez. Eu îmi iau energia
din mediul social, nu pot rămâne mult în casă, că nu mai dau randament, şi când ies
sunt într-adevăr gălăgioasă, volubila, distrată, poate, beată? Beţia ce-o trăiesc afară,
alături de prietenii mei, de persoane noi, poate fi cauza bârfelor despre Papp?
Pe bărbaţi îi cuceresc din prima, pe femei la fel, atrag în viaţa mea mereu feţe noi
pentru că schimb cercurile sociale, nu ies doar cu prietenii mei din copilărie. Asta
ai de făcut şi tu, fă-ţi prieteni peste tot. Eu dacă merg la teatru zâmbesc oamenilor,
în pauze ies la aer, schimb păreri despre piesă, pun întrebări, merg spre ceilalţi, nu
aştept să facă ei primul pas. Crezi că dacă stai încruntată şi bosumflată o să vină
cineva să te invite la dans? Dăruieşte tu celorlalţi, ceea ce aştepţi să primeşti, asta-i
prima lege a universului. Dăruieşte zâmbete, salutări, îmbrăţişări, complimente,
sărutări, orice.
Eu trăiesc printre oameni, îi iubesc, nu mă pot abţine să trăiesc, iubesc viaţa.
Eu sunt o petrecăreaţa, dansez pe mese, dacă asta simt, fără să-mi pese de
zvonurile de-a doua zi. Sindrofiile nu se ţin fără mine, primesc invitaţii peste
invitaţii, şi-a doua zi scriu despre cele întâlnite şi trăite. Mi-am făcut din trăit o
meserie. Am greşit?
Şapte paşi de actiune – cum să fii mai atrăgătoare social?
Puterea personală îţi aduce satisfacţii, fericire.
Îţi lipseşte puterea personală, curajul de-a ieşi în faţă?
N-ai să-ţi faci prea mulţi prieteni dacă stai în casă, dacă te ascunzi după măşti
serioase. Dacă vrei să atragi priviri, pune-ţi masca socială şi dansează pe ritmurile
vieţii. Nu toţi cei care fac parte din lumea mondenă sunt superficiali, draga mea.
E o credinţă limitatoare să crezi că tu nu-ţi vei putea găsi un loc în lumea asta.
Nu ne-am născut ca să înţelegem viaţa de unii singuri, ci alături de ceilalţi, prin
ceilalţi descoperi cine eşti şi ce ce vrei de la viaţă. Şi animalele trăiesc în haită.
Te faci remarcată dacă ieşi din tipar, dacă eşti o fire vesele şi optimistă, dacă îţi
place să trăieşti, dacă nu ţi-e frică să experimentezi. Eu aşa m-am făcut remarcată.
Înainte de-a avea ceva de zis, aveam ceva de arătat, o atitudine îndrăzneaţă şi
sigură chiar dacă n-aveam o stimă de sine prea ridicată. M-am prefăcut la început,
am mimat, aşa se face în viaţa mondenă, până legi relaţii.
Lumea în care trăim e un paradis superficial, n-ai să supravieţuieşti în lume dacă te
arăţi sensibilă şi înspăimântată, pozează şi lasă-i să creadă ce vor, tu dezvoltă-ţi
abilităţile de comunicare.
Cum să nu îţi mai pese de ce zice lumea?
Trenul pleacă, tu rămâi?
Eşti un vagon care aşteaptă o altă locomotiva… întârzie să apară, ţi-e deja frică..
Pentru că-ţi pasă prea mult de ei şi prea puţin de tine. Asta-i sursa suferinţelor tale.
Ce credeai, că o să te premieze cineva? Ce fată bună, păcat că n-a luat-o nimeni.
Oare ce are, sau ce-i lipseşte?
Simona Catrina, zicea că, femeile se tem mai mult de tranchilizante decât de
depravare, să fie aşa? Diazepamul într-o mână şi lama în alta?
Dacă stai în casă, eşti proastă şi fricoasa. Dacă ieşi eşti curvă şi drogată. Ce
eticheta speri să culegi? Nu-ţi dai seama că oamenii nu funcţionează în lipsa
etichetelor? Cine, aia? Ahh, lasa că ştiu eu cu ce se ocupă… dar tu, în afară de a
evita să cunoşti, să interacţionezi, ce faci? Ahh, era să uit, bârfeşti, pentru că nu
îndrăzneşti să faci ce fac alţii. Wow, ce suflet evoluat. Proştii sunt tare ambiţioşi.
Se încăpăţânează să rămână prosti. Şi asta-i o meserie cu normă întreagă.
Tu ieşi din rândurile banalităţii, prin puterea personalităţii tale, faci ce-ţi place, îţi
urmezi propria cale. Care-s obiectivele tale? Să-ţi faci mai mulţi prieteni? Ieşi
afară, sună un prieten, frecventează mediile sociale în care vrei să intri, fără teamă.
Trezeşte-te cu gânduri pozitive, aranjează-te şi aruncă zarurile, viaţa te aşteaptă s-o
trăieşti. Nu te mai uita în spate, nu mai deschide radioul şi televizorul, nu e timp de
pierdut, trenul te aşteaptă în gară, nu întârzia.
Cum să-ţi creşti statutul social tot timpul în grupurile de femei?
Nu ştiu ce să te sfătuiesc când vine vorba de femei. Eu am avut relaţii frumoase cu
femeile care s-au sfârşit tragic. Să te sfătuiesc să faci ca mine? Măcar au fost
prietenii de zeci de ani, e normal ca în intersecţia vieţii unii să prindă verde şi alţii
roşu. Aşa s-au sfârşit relaţiile mele de prietenie. Am prins verde şi am accelerat.
Dar cât am condus pe aceeaşi autostradă n-am depăşit, n-am accidentat, n-am lăsat
în urmă pe nimeni. Pot să zic că-s o prietenă pe care şi-o doreşte oricine. Mă suni,
sar din pat, dacă ai nevoie de mine. Sufăr, plâng, stau chiar şi-n casă pentru tine.
Orice relaţie sfârşeşte când unul rămâne în urmă. Dar asta nu-i un păcat, e un pas
natural în evoluţia fiecăruia, unii merg mai repede, alţii mai încet.
Eu m-am grăbit de când mă ştiu, m-am şi împiedicat mai des, dar am învăţat şi mai
multe lecţii. Nu mi-e teamă să o iau de la capăt. Acum ceva vreme, am pierdut o
prietenă dragă, din motive ştiute doar de Dumnezeu sau Schopenhauer.
În scurt timp am câştigat alte prietene, minunate, la fel de frumoase şi luminoase.
Eu nu mă ascund dacă pierd o bătălie, îmi umplu un pahar, o treime votcă şi două
treimi lacrimi, cum zice Beigbeder şi o iau de la capăt. Ăştia suntem, ne schimbăm,
sau rămânem la fel, poate atât am avut de trăit lângă ea. Poate aveam nevoie de
altceva acum, e ca-n iubire.
Cum să fii atrăgătoare în mod natural
Îţi vei permite să fii naturală şi autentică în clipa în care îţi vei creşte stima de sine.
Cum îţi creşti stima de sine? Prin muncă. Eu fac sală ca o nebună de vreo şase luni.
De ce? Fiindcă la mine imaginea de sine este corelată cu stimă de sine. Logic, nu?
La tine? În ce domenii trebuie să excelezi ca să te simţi atrăgătoare în mod natural?
Eu nu pot să aleg pentru tine. Ce ar trebui să se întâmple cu tine ca să-ţi creşti
stima de sine? Gândeşte-te, dacă nu faci nimic, o iei razna, te adânceşti în tristeţe,
melancolie, depresie şi îţi pierzi şi ultimul strop de încredere.
Ca să-ţi creşti încrederea în sine, trebuie să munceşti, nu jumătate de oră pe zi, ci
două, trei, patru, opt ore pe zi în domeniul care-ţi pasă, care-ţi dă putere şi
încredere. Pe mine mă interesează să arăt bine şi să-mi fac treaba bine ca terapeut.
Astea-s punctele care îmi menţin mie stima de sine crescută. Şi dacă astea-s în
vârful piramidei Papp, atunci atrag şi bărbaţi, atenţie, aplauze şi ce mai vreau. Eşti
în stare să faci orice ca să fii atrăgătoare în mod natural? Atunci apucă-te de treabă,
nu te mai văita, n-o să găseşti în nicio carte de specialitate sfat mai bun ca asta.
Începe de undeva, excelează într-un domeniu şi-ai să vezi ce-ţi intră-n pat şi viaţă.
Miracolele există, dar bagheta magică e la tine-n mâna.
Cum te porţi cu femeile geloase sau invidioase din jur?
Te împrieteneşti cu ele? Le ignori? Pe unele femei fericirea ta le îngreţoşează. Ce
să te sfătuiesc să faci? Să te bucuri în tine? Să fii mai zgârcită cu veştile bune?
Dacă mai ai şi-o armată de peţitori, te-ai ars, prietena mea, o să te încolţească.
Eu n-am făcut niciodată echipă cu femeile care n-aveau aceleaşi gusturi, obiective,
e cumva şi foarte greu să întâlneşti pe cineva de care n-ai nevoie. Şi dacă s-a
dovedit a fi geloasă şi invidioasă am rămas curioasă dacă aceea parte din ea se
reflectă şi-n mine. Pentru că aşa funcţionăm, ne reflectăm în ceilalţi, ei vin să ne
arate părţi din noi înşine neasumate, şi-atunci rămân să văd despre ce-i vorba. Îmi
dau examenul şi merg mai departe, spre alte deziderate.
Cum atragi bărbaţii, când şi cum dai numărul de telefon bărbaţilor de care
eşti interesată?
Un tip mi-a povestit că după ce şi-a rupt gâtul după ea o noapte întreagă, ea l-a tras
într-un colţ şi l-a sărutat, după care a plecat şi l-a lăsat s-o caute toată nopatea. Era
deja îndrăgostit. Nu era prima oară când se întâlneau, când se ameţeau împreună,
dar fără atingeri, doar verbale, schimburi inocente. După o perioadă de absenţa s-
au revăzut şi ea acţionat. Şi astăzi sunt împreună. Bărbaţii iubesc femeile
îndrăzneţe. Şi cum zicea Victor Hugo, cine iubeşte, acţionează. Nu la toţi
funcţionează această strategie, dar tot trebuie să-i dai de înţeles non-verbal că te
interesează, altfel crede că te-ai jucat, fără să cauţi nimic la el.
Acum două luni m-a abordat cam aşa, „sărută-mă, e ziua mea.” L-am sărutat şi i-
am urat „la mulţi ani!” Nu după mult timp a venit prietenul lui la mine şi mi-a cerut
numărul de telefon, i l-am dat. Mi-a scris două mesaje în noaptea aceea, la care nu
i-am răspuns, până acum o săptămână. Mi-am zis atunci că nu e interesat din
moment ce n-a sunat, n-a insistat, aşa cum eram obişnuită. S-a cam înşelat, maestră
în seducţie, sau nu? Ne-am văzut în fiecare zi de când i-am răspuns la mesajulul de
acum două luni. Ce urmează? O aventură? O relaţie?
Cum te comporţi în zilele ce urmează cu tipii cărora le-ai dat numărul de
telefon?
Eu am folosit multă vreme o strategie care m-a ţinut departe de suferinţă, e
eficienta, testeaz-o, dă-le mult la început, după care retrage-te. Dă-le mult când vin
spre tine, dar fără să-i suni, să le răspunzi la mesaje înainte de-a apuca să lase
telefonul din mână. Primeşte-l când vine, ia-i florile din mână, sărută-l pasional,
priveşte-l cu admiraţie, strânge-l în braţe, alintă-l, încurajează-l, dă-i ce cere.
De obicei ei spun singuri ce vor, tu culege semnalele ce ţi le emite şi fii generoasă.
Când simţi că întâlnirile voastre seamănă, scad în intensitate, dispari pentru câteva
zile, la bunica, la munte, la mare, unde vezi cu ochii. Aşa te asiguri că nu va pleca
în căutare de o alta. Când le lipseşte obiectul iubirii intra în sevraj, ca drogaţii, te
vor mult, te caută, te văd în fiecare femeie. Când te întorci, o puteţi lua de la capăt,
ca-n prima zi. Trebuie să simţi pulsul lui, al tău, al relaţiei. Tot timpul trebuie să fii
pe fază. Unii cerşesc iubirea, confirmările, dă-le ce vor. Alţii, cauta provocarea,
jocul, seducţia, fugi, nu te lăsa prinsă, alţii, vor să fie chinuiţi, tu n-ai altceva de
făcut decât să extragi de la el meniul preferat şi să-i serveşti prânzul şi cina, după
reţeta pe care ţi-o aduce.
Acum, nu mă mai folosesc de strategii, pentru că am ajuns în faza în care nu mă
mai tem, vreau să experimentez o altfel de iubire, fără pretenţii şi cerinţe. Dau dacă
simt, chiar de la început, dar nu renunţ la tandemul dorinţa-lipsă, cred în el, pentru
că e un proces chimic care îi face pe ambii parteneri să tremure după persoana
iubită, în lipsa obiectului iubirii. Eu astăzi o fac natural, fiindcă călătoresc mult, nu
am timp să mă plictisesc lângă el sau să mă satur.
Dacă tu ai poftă de viaţă, el nu pleacă, ei caută viaţa, pulsul, veselia lângă tine.
Dacă tu te plictiseşti cu tine, nu-i da totul de la prima întâlnire. Măsoară-ţi înainte
nivelul vitalităţii, cât eşti de îndrăgostită de tine şi viaţa?
Dacă nu te simţi destul de atrăgătoare te invit într-o călătorie de autocunoaştere şi
dezvoltare personală la tine în oraş.