Subiectul 1 Razele X

Mod de producere. Proprietăţi fizice, chimice, biologice. Formarea imaginii radiologice. Particularităţile şi legile formării imaginii. Dozarea razelor X.
Dr. Mircea Ghinea, Prof. Dr. Şerban Georgescu – UMF Carol Davila Bucureşti

Modul de producere
Prin bombardament electronic al anodei Deplasarea unui electron dintr-o pătură electronică inferioară Rearanjare electronică cu emisie de radiaţie X şi căldură Radiaţie de frânare La trecerea pe lângă nucleu, electronul incident îşi schimbă direcţia şi emite radiaţie electromagnetică X

Proprietăţi fizice
Undă electromagnetică cu caracter dual – energie şi particulă, adică fotoni Prezintă o mişcare periodică cu frecvenţe foarte mari şi cu lungimi de undă foarte mici (0,1-150Å) Situare în spectru între ultraviolete şi radiaţia γ

Caracteristicile fizice ale fasciculului
Intensitate Depinde de nr. de electroni emişi de catod, de materialul anodei şi de diferenţa de potenţial din tub Invers proporţională cu pătratul distanţei Lungime de undă (penetrabilitate) Depinde de lungimea de undă a radiaţiei, prin urmare de diferenţa de potenţial din tub Proprietăţi optice Propagare în linie dreaptă Prezintă fenomenele de refracţie, difracţie şi polarizare Alte proprietăţi : fotografice, de fluorescenţă

Efecte chimice ale radiaţiei X
Consecinţă a interacţiunilor fizice cu materia Tipuri de interacţiuni Direct ionizante Coliziunea: emitere de electroni în materie Frânarea: absorbţie de electroni şi emitere de radiaţie electromagnetică Indirect ionizante Efectul Compton: transfer energetic foton – electron al mediului traversat Efectul fotoelectric: transfer total al energiei fotonului către un electron al mediului, cu rearanjare electronică şi emisie de radiaţie electromagnetică; are drept rezultat absorbţia fotonului Efect de materializare: electron + proton = neutron Efectul Thompson: devine preponderent faţă de efectul Compton la energii 1

hematopoetice. rolul dozei de iradiere Indirect: prin substanţele rezultate din primele reacţii. teoria ţintei. Natura leziunilor: ţinta predilectă – ADN Efecte tisulare Efecte biologice Efecte somatice Legea Bergonier – Tribondeau. gonadice. 2 . etc. oculare. dar nedeformate Obiectele al căror plan este oblic faţă de film se proiectează deformate Obiectul plan dispus paralel cu razele şi perpendicular pe planul filmului apare proiectat ca o umbră lineară. relaţia doză – efect Tipuri de leziuni radice: cutanate.mici Efecte chimice ale radiaţiei X Fenomene comune: Rezultă particule ionizate şi radiaţie ce nu mai respectă traiectoria iniţială a fotonilor X – radiaţie difuzată sau secundară Coeficienţi de reacţie Coeficient de atenuare: depinde de λ şi de masa traversată Coeficient de difuziune: fotoni ce ies din mediu pe altă traiectorie (deturnaţi sau nou formaţi) Coeficient de absorbţie: fotoni ce dispar total în mediu Coeficient masic de atenuare: depinde de Z şi de energia radiaţiei incidente Coeficient de distanţă: intenstitatea – invers proporţională cu pătratul distanţei Efecte biologice Vectori: Ion pozitiv (moleculă ionizată) Ion negativ (electron sau atom care a absorbit un electron) Efecte celulare Mecanisme de acţiune: Direct: dezorganizarea structurii moleculare. Efecte feto-embrionare: Relaţia doză – vârsta produsului de concepţie Efecte genetice: Relaţia doză – efect Efecte cancerigene Formarea imaginii radiologice Principii geometrice ale formării imaginii Propagare în linie dreaptă Traversează corpurile întâlnite în cale Formă conică a fasciculului Sursă punctiformă Proiecţia unui obiect pe filmul radiografic este mai mare decât obiectul Dimensiunea proiecţiei creşte cu creşterea distanţei dintre obiect şi film Obiectele plane paralele cu filmul apar mărite.

solarizare.principii Utilizarea numărului minim necesar de investigaţii iradiante pentru realizarea 3 . cu interdependenţă majoră Puterea de rezoluţie Perechi de linii perceptibile separat pe unitatea de suprafaţă Ameliorarea calităţii imaginii Ameliorarea contrastului Combinaţie film-folie întăritoare Alegere kV – mA Modificarea kV – acţiune complexă asupra penetrabilităţii razelor. saturaţie. Efectul de paralaxă: înclinarea fasciculului de raze pentru departajarea celor două obiecte suprapuse determină deplasarea pe film a obiectelor. de difuziune) Folosirea substanţelor de contrast Dozarea razelor X . prag. cu atât mai mult cu cât obiectul este mai apropiat de sursă. a acţiunii directe asupra filmului Ameliorarea definiţiei Scăderea fluurilor (cinetic. proporţionalitate. Aprecierea calităţii fotografice Voal de fond (al zonei de latenţă) Sensibilitate Contrast Gradaţie Contrastul imaginii Diferenţa de înnegrire între zone adiacente Gama de contrast: diferenţa între zona cea mai albă şi cea mai neagră de pe film.Două obiecte suprapuse situate la distanţe diferite faţă de sursă şi de planul filmului se proiectează sumate. geometric. Formarea fotografică a imaginii Curba de înnegrire Zonele curbei: latenţă. a contrastului imaginii. Factori: Diferenţele de absorbţie a radiaţiei incidente la traversarea corpului de radiografiat Fluctuaţia quantică: scade cu creşterea mA Pierderi de contrast pe lanţul radiologic Calitatea filmului – gama medie de contrast Developarea filmului Definiţia imaginii Netitatea contururilor unor obiecte cu densităţi diferite Fluul radiografic: Geometric – sursa de radiaţie nu este niciodată punctiformă Cinetic – deplasarea obiectului în timpul expunerii De difuziune – datorat radiaţiei difuzate De ecran – datorat ecranelor întăritoare Total – condiţionare reciprocă a fluurilor.

180. Radiologie si Imagistica Medicala – Ş.diagnosticului Utilizarea dozelor minim necesare pentru obţinerea unei imagini interpretabile Inlocuirea unora dintre metodele iradiante cu metode neiradiante: IRM. 117-119. 363. pag. – Isis Medical Media-The NICER Institute. 86-88. 31. 259.58•10-4 coulombi per kilogram de aer) Radiaţie absorbită = energia depusă de radiaţia ionizantă în unitatea de masă Măsurată în Gray (1 Gy = 1 joule/kg) sau în rad (1 rad = 10 mGy = 0. 82. pg. 331. 378. A. 454. The Encyclopaedia of Medical Imaging – Holger Pettersson et al. 459. 2003 . 18-22. 286. 429. 56. 440. Dozarea razelor X Din balansul între valorile kV – mA . 19. 333-335. 403. Zaharia – Editura Universitară „Carol Davila”. 419. 217. ecografie. C. 309.timp Temporizatoare: închid şi deschid curentul prin tubul radiogen Manual Automat (Exponometre automate sau fototimere) Prin utilizarea camerelor de ionizare sau fotodiodelor cuplate la temporizatoare Sunt totdeauna preferate Pot fi utilizate în fluoroscopie (standard sau digitală. 140142. 368-371. 79. Unităţi de măsură a radiaţiei Radiaţie emisă Măsurată în roentgeni (1 roentgen = cantitatea de raze X sau radiaţie gamma necesară pentru eliberarea unei sarcini electrice de 2. 303. 307. 2000. 2. inclusiv în angiografie) sau în radiografie. 30-35.01 J/kg) Radiaţia absorbită biologic se măsoară în rem – roentgen-equivalent-man (1 rem = doza absorbită ce are acelaşi efect biologic ca 1 rad de radiaţie X cu ionizare specifică medie de 100 de perechi de ioni per micron cub de apă) sau în sievert (1 sievert = 100 rem) Bibliografie 1. 174-175. 4 . Georgescu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful