MEDVEDENKO: De ce umbli totdeauna în negru?

MASA: Port doliul vieţii mele. Sînt nefericită.

MEDVEDENKO: De ce? (înpjndurat.) Nu înţeleg... Eşti sănătoasă, iar tatăl dumitale, deşi nu e bogat,
nu duce lipsă de nimic. Viaţa mea e mult mai grea decît a dumitale. Primesc cu totul dou ăzeci şi trei
de
ruble pe lună. Din ei mi se mai reţine ceva şi pentru pensie şi totu şi nu port doliu. (Se aşază.)
MASA: Nu e vorba de bani. Şi săracul poate fi fericit.
MEDVEDENKO: Asta în teorie. In practică însă e cu totul altfel. Din salariul meu de numai dou ăzeci
şi trei de ruble, trebuie să mîncăm şi să bem, şi sîntem mul ţi: eu, mama, dou ă surori şi un frate... Ceai
şi zahăr ne trebuie? Tutun ne trebuie? Descurc ă-te cum ştii!...
MASA: (cu privirile spre scenă): în curînd o să înceapă spectacolul.
MEDVEDENKO: Da. O să joace Zarecinaia, iar piesa e de Konstantin Gavrilovici. Se iubesc, şi
astăzi
sufletele lor se vor contopi în dorinţa de a da o imagine artistic ă unic ă. Su-
23
fletele noastre însă, al dumitale şi al meu, n-au puncte comune. Eu te iubesc şi de dorul dumitale nu
pot sta acasă. In fiecare zi fac pe jos pînă la dumneata, şase verste la dus şi şase la întors, şi nu
întîmpin decît indiferenţă. E lesne de înţeles. Eu n-am mijloace şi am familie grea... Nu se m ărit ă
cineva cu un om care n-are nici el ce mînca!
MASA: Fleacuri. (Prizează tabac.) Dragostea dumitale mă înduioşează, dar eu nu pot să-ţi răspund la
fel. Asta-i tot. (îi întinde tabachera.) Te rog...
MEDVEDENKO: Mulţumesc. Nu iau.
(Pauză.)
MASA: E zăduf. La noapte sigur că o să fie furtună. Dumneata ori faci filozofie, ori vorbe şti despre
bani. Pentru dumneata nu există mai mare nenorocire decît s ărăcia. Pentru mine e de o mie de ori mai
uşor să umbli în zdrenţe şi să cerşeşti decît... Dar dumneata nu po ţi înţelege a şa ceva...