Largirea Comunitatii Europene din ianuarie 1973 a sporit numarul membrilor Comunitatii de la sase la noua.

Cele trei noi tari membre au fost: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie.
Aderarea acestor state la Comunitatea Economica Europeana a cunoscut o perioada mai zbuciumata. in iulie
1961, Marea Britanie si-a depus cererea de aderare la Uniunea Europeana ca membru cu drepturi depline,
fiind urmata la scurt timp de Irlanda (in aceeasi luna iulie 1961) si Danemarca (in luna august 1961) si mai
apoi in aprilie 1962 si de Norgia. in luna noiembrie a aceluiasi an incep negocierile de aderare la Bruxelles.
Aceasta cerere a fost bine primita de cinci din cele sase state semnatare ale Trataului de Maastricht, mai
putin de Franta care s-a dodit ostila intrarii in fuziune a unei natiuni anglo-saxone. in iulie 1963, Franta (prin
presedintele sau de atunci: Charles de Gaulle) declara public ca nu doreste aderarea Marii Britanii, fapt ce
face ca si celelalte tari solicitante sa-si retraga propriile candidaturi. in decembrie 1969, noul presedinte al
Frantei, Georges Pompidou este de acord cu celelate cinci state membre si in cadrul reuniunii de la Haga se
ia in considerare o noua largire a Comunitatii Europene. Gurnele danez, irlandez, norgian si britanic si-au
reinnoit cererile de aderare si, dupa mai multe negocieri, s-au semnat tratatele de aderare la Bruxelles, pe
22 ianuarie 1972. Populatia Norgiei prin referendumul din septembrie 1972 a respins aderarea la Uniunea
Europeana. Asadar in 1 ianuarie 1973 trei tari: Marea Britanie, Danemarca si Irlanda au denit oficial
membre.
Se incepe prezentarea sistemelor fiscale ale acestor noi trei state membre, urmand acelasi criteriu alfabetic
si, prin urmare, se nalizeaza fiscalitatea specifica din Danemarca, urmand sa studiem mai apoi Irlanda si nu
in cele din urma Marea Britanie.
Danemarca, o tara cu o puternica dezvoltare economica, s-a caracterizat pana in anul 1993, printr-un traseu
constat si sil de consolidare fiscala. Acest proces de consolidare a avut la baza reducerea cheltuielilor - de
exemplu a transferurilor pentru somaj - in timp ce niturile fiscale ca procentaj in produsul intern brut au
ramas neschimbate. Reforma fiscala din Danemarca din perioada 1999-2000 a imbracat forma unui pachet
multianual, cunoscut sub denumirea de pachetul Rusaliilor". Rezultatul imediat a fost o crestere a presiunii
fiscale ajungand in anul 1999 pana la 51,5%. in anul 2000, presiunea fiscala daneza globala a inregistrat o
tendinta de scadere, atingand 49,5% in anul 2000, iar, in 2001, a mai scazut cu aproximativ un procent,
respectiv pana la 48,9%, dar acest lucru a fost influentat mai ales de regresul economic.
and Danemarca cu media Uniunii Europene din perspectiva indicatorului de presiune fiscala globala
observam ca este una din tarile cu fiscalitate ridicata, situandu-se pe locul doi in Comunitate, pe primul loc
fiind Suedia (elul nr. 1). Danemarca prin valoarea medie multianuala (1990-2005) atinsa de acest indicator
(de circa 50%) depaseste cu aproape 9(noua) procente indicatorul EU25 pentru acelasi interval.
Studiul trasaturilor principalelor impozite si taxe din Danemarca ne ajuta sa creionam structura fiscala a
acestei tari. Unele caracteristici ale acestor impozite sunt absolut inedite. De exemplu, contributiile la
asigurarile sociale in aceasta tara sunt extrem de reduse (graficul nr. 37 ne subliniaza ca la nilul anului 2005
valoarea acestora era de doar 3,5%), aspect diferit fata de majoritatea tarilor membre ale Uniunii Europene.
Interesant legat de aceasta remarca este ca in Danemarca, cheltuielile legate de asistenta si protectie
sociala nu sunt asigurate de contributiile mai sus amintite, ci sunt finantate prin intermediul impozitarii in
general, in principal pe seama impozitului pe nitul personal. De altfel, asa se explica si faptul ca Danemarca
inregistreaza contributii sociale atat de mici: pentru ca niturile procurate din impozitele directe sunt extrem
de ridicate -aproximativ 62% in anul 2005 (graficul nr. 37).
O alta trasatura distincta a fiscalitatii daneze se evidentiaza prin impozitarea asa-numita rde". Impozitele
ecologice ca raport in PIB-ul Danemarcei se clasifica, in raport cu celelate tari comunitare, pe primul loc.
Majoritatea resurselor fiscale de tip ecologic sunt procurate din impozitele pe energie si pe transporturi.
Impozite ridicate sunt practicate si asupra poluarii (produsele poluante sunt pesticidele, containerele unitare,
baterii pentru sacii de hartie de mare capacitate, dersarea deseurilor) si resurselor (care se refera la
consumul de apa). 
Structura sistemului fiscal al Danemarcei este asadar redata in graficul nr. 37. O precizare este necesara
inainite de analiza structurii fiscalitatii daneze: impozitele indirecte sunt cele mai ridicate din intreaga Uniune
Europeana - media anilor 1995-2005 exprima o presiune fiscala a impozitelor indirecte de 17,6% fata de
media statelor comunitare de doar 14,2% (elul nr. 2). in aceeasi situatie este Danemarca si in privinta
impozitelor directe, a caror pondere in PIB la nilul perioadei 1995-2005 de 30.3% claseaza din nou aceasta
tara pe primul loc in randul tarilor Uniunii Europene, carei medie este de doar 12,7% (elul nr. 7).
Asadar fiind extrem de importante in procurarea resurselor fiscale din aceasta tara, cercetarea noastra
incepe de la impozitele directe, oprindu-ne pentru inceput asupra impozitelor suportate de persoanele fizice.
Impozitarea niturilor persoanelor fizice sunt grupate in legislatia daneza in trei categorii:

» impozite colectate de bugetul statului;

» impozite apartinand judetelor;
» impozite care finanteaza bugetul municipalitatilor.
Impozitul pe nitul persoanelor fizice, care alimenteaza bugetul statului, are ca baza legala numeroase norme
legislati: reglementarea statutara nr. 819/3 noiembrie 1997 privind asieta impozitului, reglementarea
statutara nr. 717/2 octombrie 1998 sileste impozitele personale, reglementarea statutara nr. 735/10
octombrie 1998 privind sursele de impozitare a nitului.
Platitorii acestui impozit sunt persoanele fizice cu domiciliul pe teritoriul statului danez. Baza de impozitare
este reprezentata de totalitatea niturilor persoanelor fizice, legislatia facand chiar precizarea ca in categoria
niturilor ordinare impozabile" se incadreaza inclusiv niturile pronite din surse externe Danemarcei, respectiv
niturile pronite de la societatile straine care sunt controlate de persoane fizice rezidente in Danemarca si
care au nituri impozabile in acest stat. Desigur ca sunt acordate si deduceri fscale, pe care le consider
absolut firesti: obligatia fiscala pentru nitul net se reduce cu valoarea impozabila la nilul judetelor si
municipalitatilor. Se impune de asenw-ea o precizare pentru parteneri (cuplurile casatorite) si copii: sotii
sunt impozitati separat, la fel si copii - care sunt supusi impozitului in mod independent.
Colectarea intra in sarcina angajatorilor pentru remuneratiile acordate personalului. Impozitul pe salarii se
calculeaza, spre exemplu, prin insumarea tuturor platilor efectuate de angajator pentru salariati din care se
deduc toate deducerile legale. Cotele de impunere sunt diferite, tinandu-se cont de doua componente: nituri
personale si nituri pronite din institii. Pentru niturile realizate de la societatile straine, cota este de 32%,
pentru niturile din dividende - cota de impunere era (la nilul anului 1999) de 25%, iar pentru niturile
persoanelor fizice la care se aduna nitul net pozitiv pronit din institii se utilizeaza o cota de 6%. Trebuie
precizat ca nitul net negativ din institii se deduce la insumarea nitului impozabil (pentru nitul global se
foloseste o cota de 7,5%).
Impozitul pe nitul persoanelor fizice care alimenteaza bugetul judetelor este reglementat prin reglementarea
statutara nr. 804/6 octombrie 1995 (Legea privind impozitelor apartinand judetelor). Acest impozit este
similar impozitului anterior, utlizandu-se o cota de 10,1%.
Impozitul pe nit al carui beneficiar sunt municipalitatile, este reglementat prin Norma legala nr. 803/6
octombrie 1995 si se sileste prin aplicarea unei cote de 21,7%.In finalul studiului privind impozitul pe nitul
persoaneor fizice se atrage atentia asupra faptului ca acest impozit aduce resurse importante la bugetele
colectoarare, intrucat reprezinta circa 26-27,5 procente din P1B, procent care se mentine relativ constant pe
o perioada mare de timp (1995-2005) ( a se dea elul nr. 8). Danemarca ocupa primul loc cu cel mai mare
impozit suportate de persoanele fizice (26,2%) in gruparea EU25 pentru intervalul 1995-2005 (media EVI25
este de 8,9%). Explicatia acestui procent ridicat se gaseste in faptul ca Danemarca detine cele mai ridicate
impozite pe munca. Ori impozitul pe niturile persoanelor fizice sunt din categoria acestor impozite, alaturi de
contributiile la asigurarile sociale (care asa cum s-a aratat anterior sunt extrem de scazute). Cota de
impunere asupra muncii, conform surselor Comisiei Europene, se situeaza constant peste 40,5%,
inregistrand chiar tendinte crescatoare (in anul 1995 era de 40,8%, iar in anul 2000 atingea aproape 42%
(adica 41,9%). Reforma fiscala din ultimii ani a determinat o usoara reducere a acestor cote, ca urmare a
reducerilor suferite de impozitul personal ificate pentru nilul inferior al scalei de plati). Explicatia cotei
ridicate de impozitare efectiva a muncii din anul 2000 poate fi atribuita metodei de divizare a impozitului pe
nitul persoanelor fizice. incepand cu anul 2000, valoarea chiriilor ocupate de proprietar nu mai face parte din
sistemului impozitului pe nitul personal. Acest lucru a afectat de asemenea si procentajul estimat al
impozitului pe nitul personal care este obtinut prin impozitarea muncii (si de aici si evolutia ratei fiscale
implicite asupra muncii).
Impozitul suportat de societatile comerciale este al doilea impozit direct asupra caruia extindem cercetarea
noastra privind trasaturile sistemului fiscal danez. Baza legala se regaseste in Reglementarea statutara nr.
727/7 octombrie 1998. Beneficiarii acestui impozit sunt statul danez (88%) si municipalitatile (12%).
Platitorii acestui tip de impozit sunt societatile rezidente in Danemarca (legislatia defineste clar societatile
rezidente, precizand ca sunt societatile care sunt situate efectiv in Danemarca sau societatile ale caror
centre de decizie (managementul efectiv) sunt plasate pe teritoriul danez). Baza de impozitare este data de
niturile ordinare impozabile realizate pe parcursul unui an, silite pe baza acelorasi reguli ca la persoanele
fizice. Colectarea acestui impozit este insa mai deosebita: se calculeaza mai intai un impozit previzionat,
estimativ care se plateste in doua rate: prima pana in data de 1 martie, iar urmatoarea pana la 10
octombrie pentru anul fiscal. Dupa 1 noiembrie a fiecarui an, se depun declaratii privind impozitul efectiv.
Acest impozit final trebuie achitat intre a patra si a douazecea zi a lunii urmatoare silirii impozitului definitiv.
Cota de impunere este - din 1 ianuarie 2005 -de 28% (ea a fost redusa de la 32% la 30% si apoi la 28%
pentru atragerea de institii). Exista si aici exceptii: asociatiile de porducatori sau ascoiatiile cumparatorilor
platesc un impozit de doar 14.3% din profitul lor impozabil. Particularitati prezinta regimul danez al scutirilor
de la plata impozitului pe profit: legislatia fiscala din acesta tara acorda o scutire de la plata impozitului pe
profit daca profitul impozabil al unei societati pe actiuni sau a unei societati asimilate cuprinde dividendele
platite de alte societati sau daca, in fapt, singura activitate a societatii pe actiuni este aceea ca ea detine
actiuni la o alta societate. Sunt de asemenea scutite dividendele platite de o filiala straina unei societati -
mama daneze. in plus, ministrul de finante poate decide sa acorde o scutire totala sau partiala de la plata
impozitului pe profit acelor persoane juridice sau ascoiatii care, potrivit statului, desfasoara o activitate de
utilitate publica.
Procentul impozitelor indirecte in PIB sunt cele mai ridicate din Uniunea Europeana, acest lucru datorandu-
se pe de-o parte taxei pe valoarea adaugata si accizelor, iar pe de alta parte impozitelor ecologice mari.
Cota de impunere efectiva asupra consumului este in medie 33% pentru perioada 1995-2005, fiind cea mai
inalta dintre toate statele membre ale Uniunii Europene. in plus, tendinta ultimilor ani a fost de asemenea
una crescatoare, acest lucru datorandu-se impozitelor ecologice.
Dintre impozitele indirecte, taxa pe valoarea adaugata se evidentiaza prin cota unica si ridicata de 25%
(mentionez ca exista si o cota 0% care se aplica exporturilor si ziarelor). Legea privind taxa pe valoarea
adaugata nr. 634 din 23 noiembrie 1997 este in vigoare cu incepere din anul 1998. Ca la toate impozitele
indirecte, beneficiarul resurselor financiare colectate din acest impozit este statul danez. Cota de impunere
de 25% se aplica asupra tuturor bunurilor si serviciilor, cu cateva exceptii din care amintim: tratamentele
spitalicesti, servicii medicale si stomatologice, asistenta publica, scolile si unirsitatile, activitatile culturale si
sporti, serviciile postale, tranzactii fnanciare si bancare, loteria, serviciile si agentiile de turism. Ca pondere
in PIB, taxa pe valoarea adaugata reprezinta in intervalul 1995-2005 valori extrem de ridicate cuprinse intre
9,5 pana la 10 procente (elul nr. 3) ocupand de altfel primul loc in Uniunea Europeana cu cel mai mare
impozit.
Alte impozite indirecte la care ne oprim sunt accizele si impozitele ecologice, intrucat se remarca printr-o
abundenta de astfel de impozite, toate fiind colectate de stat, incercam doar o prezentare pe scurt a
acestora, atragand atentia ca o parte din aceste impozite sunt. in opinia autorului, neanite -de exemplu
accizele pe ciocolata si dulciuri, taxa pe inghetata, accize pe apele minerale sau chiar accize pe ceai si
extrase din ceai:
» accize pe uleiuri minerale si taxe pe energie - reglementate prin Legea nr. 701/28 septembrie 1998 privind
accizele pe uleiuri minerale si impozitele pe energie;
» taxa pe electricitate - baza legala: Legea privind taxa pe electricitate nr. 689/17 septembrie 1998 (se
refera la impozitele aplicate asupra consumului de energie de pe teritoriul danez);
» taxa pe dioxidul de carbon si pe energia produsa - instituita prin Legea nr. 643/27 august 1998;
» impozitul pe carbune, lignit si cocs - reglementat prin Legea nr. 702/28 septembrie 1998;
» accizele pe tutun - baza legala se gaseste in Legea nr. 635/21 august 1998;
» accize pentru bauturile spirtoase - reglementata de Legea privind accize^ pentru bauturile spirtoase nr.
564/3 august 1998;
» accize pe bere si vin - conform Legii privind accizele la bere, vin si alte produse fermentate nr. 565/3
august 1998;
» accize pe ape minerale si produse similare - reglementate din Regulamentul statutar nr. 562/3 august
1998;
» accize pe cafea si produse rezultate din cafea - baza legala se gaseste in Legea privind accize pe cafea nr.
638/21 august 1998;
» accize pe ciocolata si dulciuri reglementate prin Legea nr. 567/3 august 1998;
» taxa pe inghetata silita prin Legea privind taxa pe inghetata nr. 563/3 august 1998;
» taxa pentru protectia mediului inconjurator - baza legala fiind Legea nr. 637/21 august 1998;
» accize pe pesticide - se silesc conform prederilor Legii privind accizele pe pesticide nr. 798/9 noiembrie
1998;
» accize pe gazele naturale baza legala: reglementarea statutara nr. 443/10 iunie 1997, cu modificarile
ulterioare;
» accize pe apele reziduale - silite in conformitate cu Legea nr.636/21 august 1998;
» accize pe ceai si extracte din ceai - instituite prin Legea nr. 638/3 august 1998;
» taxe de transport - reglementate de legea nr. 566/3 august 1998, modificata prin Legea nr. 834/27
noiembrie 1998.
Impozitele locale care se intalnesc in Danemarca sunt, pe langa impozitele pe nitul personal amintite
anterior, surse se alimentare apartinand municipalitatilor si judetelor. Impozitele pe proprietati au ca baza
de reglementare numeroase acte legislati, din care amintim: Legea privind impozitele platite municipalitatilor
pentru proprietati nr.808/4 decembrie 1998; Legea nr.481/24 iunie 1992; Legea nr. 260/6 mai 1993; Legea
nr. 460/30 iunie 1993; Legea nr. 1084/22 decembrie 1993; Legea nr. 90/8 februarie 1995; Legea nr. 381/14
iunie 1995; Legea nr. 1077/20 decembrie 1995; Legea nr. 409/10 iunie 1997 si Legea nr. 210/9 aprilie
1999. Beneficari ai acestor impozite sunt fie municipalitatile, fie judetele pe teritoriul carora se situeaza
proprietatile supuse impozitarii. Ca procent in P1B, autoritatile locale colecteaza 14,5-l6,8% din resursele
fiscale totale. Acest procent a crescut in ultimii ani (perioada 1990-2005), de la 14,5% in anul 1995 la chiar
16,8% in anul 2001.
Din masurile fiscale de data recenta care au adus modificari semnificati asupra sistemului fiscal danez ne
oprim asupra reformei fiscale din iunie 1998. Pachetul de reforma fiscala, cunoscut sub denumirea de
pachetul Rusaliilor" a incercat modificarea orientarii politicii fiscale din Danemarca prin transferarea sarcinii
fiscale de la munca inspre impozitele ecologice. Scopul este usor de inteles: stimularea angajarilor si
cresterea economisirii private. Acest set de masuri a fost introdus gradat pe parcursul anilor 1999-
2000. Scaderea presiunii fiscale asupra muncii a avut in dere diminuarea cotelor de impunere asupra nitului
personal, fiind vizate mai ales treptele inferioare de nit. in paralel, a fost realizata cresterea impozitelor pe
energie: pe produsele petroliere, electricitate, gaz si carbune, accizele la petrol. in mod noil, a fost
reorganizata impozitarea dobanzilor din economiilor din pensii. S-a introdus o cota de impunere fixa, iar
baza de impozitare a fost largita prin abolirea unor scutiri anterioare.
Desi nu face parte din pachetul de masuri fiscale amintit in paragraful anterior, prcizez totusi si a alta
masura legislativa daneza de data recenta. incepand cu anul 2001, nitul negativ din capital, poate fi dedus
doar din impozitul pe nitul municipal. Acest lucru implica faptul ca metoda folosita pentru divizarea
impozitului pe nitul personal din Danemarca tinde sa subestimeze niturile impozabile care constituie baza de
calcul in impozitarea nitului din capital incepand cu anul 2001. Mai trebuie aratat ca, dupa cum s-a observat,
pana in momentul de fata s-a discutat foarte putin despre impozitarea capitalului si a nitului de capital.
Acest lucru se explica prin importanta scazuta acordata de politica fiscala din Danemarca a ponderii acestui
impozit in P1B (de doar 5-6%). in anul 2000 si
2001, cota de impunere implicita a fost cea mai redusa din Uniunea Europeana. Dupa anul 2001, diminuarea
valorii actiunilor si pierderea de capital rezultata din fondurile de pensii a determinat un adevarat regres al
acestui impozit, din perspectiva colectarii resurselor fiscale.
Asadar, Danemarca se evidentiaza prin impozite si taxe ridicate, cu o presiune fiscala enorma ceea ce o
situeaza pe primele locuri in clasamentul tarilor din Comunitatea Europeana. Danemarca ocupa asadar (in
perioada 1990-2005) locuri fruntase in clasamentul celor mai mari impozite: locul 2 pentru presiunea fiscala
globala (elul nr. 1), locul 1 pentru impozitele indirecte (elul nr. 2), locul 1 pentru TVA (elul nr. 3), locul 5
pentru accize (elul nr. 4), locul nr. 1 pentru impozitele directe (elul nr. 7), locul 1 pentru impozitele pe
niturile persoanelor fizice (elul nr. 8).

Comparatia sistemului fiscal românesc cu sistemele fiscale din tarile UE27

Specificul României fata de tarile UE27 consta în structura veniturilor încasate la

bugetul de stat. În România, veniturile fiscale si bugetare sunt dependente de veniturile
din taxele si impozitele indirecte (TVA, accize, taxe vamale etc.), în timp ce, în Uniunea
Europeana, contributiile celor trei mari categorii de impozite si taxe (impozite 636j94g
directe, indirecte si contributiile sociale) la formarea veniturilor sunt relativ apropiate. În
acest context, putem observa ca fiscalitatea din România este una medie fata de tarile
Uniunea Europeana, situându-se la un nivel relativ apropiat de Irlanda sau Slovacia (unde
se aplica o cota unica de 19% atât pentru venituri, cât si pentru TVA) si mult mai redusa
atât fata de cea din tarile UE15, de exemplu, Suedia, Franta sau Danemarca, cât si în
comparatie cu unele dintre tarile nou-venite în UE în anul 2004, precum Cehia sau
Ungaria.

În prezent, România are una dintre cele mai reduse cote din UE27 la impozitul pe
venitul persoanelor fizice. Cu o rata de impozitare de 16%, România se afla între Serbia
(cu venituri impozitate progresiv, cu o rata minima de 10% si una maxima de 14%) si
tarile dezvoltate din UE, în care predomina, la fel, sistemul progresiv. Cele mai mari rate
de impozitare a veniturilor sunt în Danemarca (38%-59%), Suedia (30%-55%), Finlanda
(29%-53,5%), Olanda (34,2%-52%) si Norvegia (28%-51,3%). Dintre cele 12 tari noi
membre ale UE  (zece care au aderat în mai 2004 si doua în ianuarie 2007), majoritatea
au cote de impozitare mai ridicate decât România. Astfel, Ungaria are cote cuprinse între
18% si36%, Cehia (12%-32%), Polonia (19%-40%) iar Bulgaria între 10% si 24%.

În ceea ce priveste impozitul pe profitul companiilor, România are printre cele mai
scazute cote dintre tarile din UE27. Pentru persoanele fizice, rata de impozitare a
dividendelor este de 16%, astfel ca profiturile unei societati comerciale sunt impozitate
cu 29,44%, în cazul actionarilor persoane fizice si cu 24,4%, în cazul persoanelor
juridice. Bulgaria impune o cota de impozitare pe profitul companiilor de 10%, Ungaria
16% iar Estonia 22% (trebuie mentionat ca Bulgaria si Estonia nu impoziteaza veniturile
din dividende). Daca avem în vedere rata de impozitare combinata (impozit pe profit +
impozit pe dividende), observam ca tarile dezvoltate din UE au un regim de impozitare
mult mai restrictiv decât al României. Astfel,  daca impozitul final combinat este de 19%
în Slovacia, în Irlanda acesta este de 26%, mai mic decât în Polonia (34,4%), Franta
(55,9%), Germania (52,4%), Cehia (35,4%) si aproximativ egal cu cel din Grecia (29%).

Comparativ cu ratele practicate de statele membre UE, cota TVA aplicata în

România se situeaza la un nivel relativ mediu. Aceeasi rata, 19%, este întâlnita în
Slovacia (unde se practica principiul cotei unice extins si la TVA), Germania, Cehia etc.
Cea mai mare rata a TVA este înregistrata în Suedia, Norvegia si Danemarca (25%). Rata
utilizata în România este mai mare decât cea practicata de alte state, cum ar fi, de
exemplu, Luxemburg si Cipru (15%) sau Marea Britanie (17%). Altfel, legat si de taxa de
prima înmatriculare, nou introdusa în Codul Fiscal si atât de contestata, trebuie mentionat
ca, în România, taxele pe mediu sunt de 10 ori mai mici în comparatie cu Uniunea
Europeana.

Reforma sistemului fiscal naste în continuare multe controverse în România.

Succesul sau esecul ei depinde de momentul în care este aplicata, mediul economic în
care este implementata si masurile acompaniatoare – reducerea cheltuielilor publice,
impunerea de constrângeri tari rau-platnicilor, flexibilizarea Codului Muncii etc În
România, opiniile pro cota unica vorbesc despre cresteri de venituri la buget, „magnet”
pentru investitiile straine, crearea de locuri de munca etc. Parerile contra recunosc cotei
unice de impozitare doar avantajul reducerii birocratiei fiscale (simplitatea ei
administrativa), imputându-i lipsa de echitate. Se argumenteaza ca veniturile la buget s-
au marit prin cresterea încasarilor din TVA, generate de expansiunea consumului datorata
transferurilor banesti de la românii plecati în strainatate si maririi cererii celor cu venituri
mari, care au câstigat mai mult ca urmare a aplicarii cotei unice. În mod cert, consensul
minim privind consolidarea unei strategii fiscale predictibile în România este necesar
deoarece concurenta fiscala între tarile UE este din ce în ce mai puternica.