Sunteți pe pagina 1din 3

Revolutia din 1848 din Tara

Romaneasca

Revolutia din Tara Romaneasca a fost mai bine organizata si a inscris in


programul sau revendicari care mobilizau masele, burghezia de aici fiind mai puternica si
mai acriva in lupta impotriva feudalismului.
Balcescu impreuna cu alti fruntasi revolutionary, a intocmit un plan pentru
desfasurarea revolutiei.Potrivit acestui plan, revolutia urma sa inceapa in acelasi timp, la
9 iunie, la Izlaz(Romanati), la Bucuresti, la Ocnele Mari(Valcea), la
Telega(Prahova).Acestea erau regiuni cu traditie revolutionara, unde fierberea era mai
mare.In aceste conditii,domnitorul George Bibescu nu ar fi putut trimite armata peste tot
pentru a inabusi revolutia.
Intre timp a fost format un comitet revolutionary, care a intocmit proclamatia
revolutiei si a ales un comitet executive format din N. Balcescu, Al.G. Golescu(Arapila)
si I. Ghica. Acest comitet a primit depline puteri pentru a organiza si conduce actiunea.

Programul revolutiei

Programul numit si proiect de constitutie, avea la baza un program intocmit de N.


Balcescu la Paris.In articolele sale erau cuprinse toate reformele cerute de popor in
general si de burghezie si boierimea liberala in special.El oglindea nazuintele claselor si
paturilor sociale interesate in inlaturarea oranduirii feudale si in obtinerea independentei
tarii.Acest program avea un character burghezo-democratic.
In primul articol al programului se cerea independenta administrative si legislative
a tarii si neamestecul nici unei puteri din afara, ceea c ear fi constituit un pas sppre
independenta nationala.
Prin celelalte reforme inscrise in fruntea programului se cerea desfiintarea
privilegiilor feudale ale boierimii, egalitatea in drepturi politice, contributie generala dupa
venitul fiecaruia, o adunare obsteasca compusa din reprezentatii tuturor starilor societatii,
domn responsabil ales pe cinci ani si din toate starile societatii, ceea ce insemna
inlocuirea domnului feudal, care era reprezentantul marii boierimi printr-un ales din
randurile intregii natiuni.Reformele din fruntea programului corespondeau nazuintelor
maselor populare, unor forte sociale largi interesate in inlaturrarea oranduirii feudale.Ele
erau menite insa sa satisfaca in primul rand revendicarile principale si immediate ale
burgheziei in vederea cuceririi puterii politice, pe care aceasta era gata sa o imparta cu
boierimea.
In articolele urmatoare erau inscrise reforme ca : restabilirea ministrilor si a
tuturor functionarilor; libertatea absoluta a tiparului; formarea unei garzi nationale, care
urma sa apere libertatile publice proclamate de revolutie; exproprierea averilor
manastirest etc.
In articolul 13 a fost inscrisa “ emanciparea” clacasilor, adica eliberarea lor din
iobagie, precum si improprietarirea lor prin despagubirea boierilor.
Cu ocazia introducerii acestei reforme in program s-a dat o lupta ascutita intre
fruntasii revolutiei. N. Bacescu, Al. G. Golescu, credinciosi ideilor revolutionare, dadeau
o mare importanta reformei agrar. “Revolutia din 1848 se cuprinde pe de-a-ntregul in
acest articol al 13-lea”-va scrie mai tarziu N. Balcescu. El a inteles ca eliberearea de sub
jugul ottoman nu se putea infaptui fara un larg program de reforme sociale. “Revolutie
nationala fara revolutie sociala nu e “-scria el.
Unii fruntasi din conducerea revolutiei, ca Eliade Radulescu , au fost impotriva
inscrierii acestui punct in program.Altii l-au admis, ca I. C. Bratianu, dar urmareau sa-l
limiteze numai la eliberarea clacasilor fara improprietarire. Acesti fruntasi ai burgheziei
care erau legati si de interesele boierimii au admis in cele din urma articolul 13 deoarece
si-au dat seama ca fara atragerea taranimii nu vor putea impune celelate reforme in care
erau direct interesati.
In ultimul articol s-a prevazut convocarea de indata a unei adunari care sa
reprezinte toate interesele natiunii; aceasta urma sa infaptuiasca cele 21 de puncte inscrise
in program.
In conceptiile conducatorilor revolutiei din 1848 un loc central il ocupa problema
unitatii nationale a tarilor romane.Cererea pentru unire, neexprimata in program din
cauza imprejurimilor politice, cum va marturisi mai tarziu Balcescu , e pusa insa in mod
evident in primele numere ale celor doua ziare: “Pruncul roman” si “Poporul suveran”,
scoase atunci. Si de dincolo de Milcov razbatea in aceasta vreme dorinta de unire cu Tara
Romaneasca. La Bucuresti a sosit chiar o delegatie de la Iasi sa discute problema unirii
celor doua tari.
O data intocmit, programul a fost dat spre tiparire lui Eliade Radulescu in
tipografia sa.Totodata I s-a incredintat si sarcina de a redacta o proclamatie in care sa se
explice atat scopul revolutiei, cat si reformele cuprinse in program, pentru a-l face mai
usor de inteles. El a cautat sa foloseasca proclamatia pentru a transforma revolutia intr-un
protest pasnic. In acest scop, a inceput-o printr-un indemn la pace si fratie intre clase,
mergand pe calea impaciuirii cu boierimea.
Proclamatia a fost infatisata poporului pentru prima oara la Izlaz (Romanati), la 9
iunie 1848, in marea adunare populara intrunita aici.Tot atunci a fost consfintat prin
juramantul maselor, si astfel transformat in constitutie proiectul de constitutie cuprins in
ea. De aceea a fost numita Proclamatia de la Izlaz.

Fortele revolutiei.

Masele taranesti si orasenesti au format forta principala a revolutiei. Multi tarani


au sprijinit revolutia ca ostasi in cadrul unitatilor militare care au trecut de partea
revolutiei. Alaturi de taranii care s-au ridicat la lupta s-au aflat si robii tigani de pe
mosiile boieresti sau de la casele boieresti de prin orase. Patura muncitoare a
Bucurestilor, alcatuita din tabacii din mahalaua Tabacilor, macelarii din mahalaua
Scaunelor si de cheiul Dambovitei, lucratorii tipografi, s-a avantat in revolutie din
primele clipe.
Revolutia de la 1848 din Tara Romaneasca a fost condusa de burghezie.
Participarea maselor populare cu propriile lor revendicari a imprimat acestei
revolutii un caracter burghezo-democratic.
Toate paturile burgheziei au fost prezentate in revolutie :negutatori si mestesugari
organizati in corporatii, functionary, ofiteri, scriitori, profesori si invatatori din orase si de
la sate, preoti din randurile clerului mijlociu si marunt.
La revolutie au luat parte si unele femei din familii burgheze, ca Ana Ipatescu ,
tineretul, precum si unele elemente progresiste din randurile boierimii.
Insufletiti de aceleasi nazuinte spre libertate sociala si nationala, au participat la
revolutia din Tara Romaneasca si unii carturari transilvaneni refugiati aici, ca Ion
Maiorescu, Aaron Florian, Constantin Roman, Axente sever s.a.

Izbucnirea revolutiei.

La 9 iunie 1848 a izbucnit la Izlaz. De partea revolutiei au trecut Gh. Magheru,


ocarmuitorul judetului Romanati, unitatile militare de pe Dunare comandate de unii
ofiteri care aveau vechi legaturi cu organizatorii revolutiei, cum a fost N. Plesoianu,
precum si Popa Sapca, preot sarac, care se bucura de mare popularitate in randul maselor
taranesti. In cadreul marii adunari populare de pe campia de la Izlaz a fost format si un
govern provizoriu, in frunte cu I. Eliade Radulescu.
La 10 iunie revolutia a izbucnit in judetul Prahova, la 11 iunie la Bucuresti, iar
apoi s-a intins in intreaga Tara Romaneasca.