Sunteți pe pagina 1din 2

Legile lui Dracon si Solon

Atena a fost unul dintre cele mai importante polisuri grecesti.Asezata in Peninsula
Atica,aproape de mare,intr-o regiune cu pamant pietros,dar bogata in
argint,marmura,argila,Atena a devenit un important centru mestesugaresc si marinaresc.
Atena era condusa la inceput de aristocrati.Din randurile ei erau alesi anual 9
arhonti(conducatori).Acestia erau ajutati de un sfat format tot din aristocrati.
Cu timpul aristocratia a acaparat treptat pamanturile taranilor pentru datoriile neplatite la
timp.

Abuzurile si asuprirea aristocratiei au nemultumit adinc pe negustori si mestesugari dar


mai ales pe taranii-mici proprietari.
Prin sec al 7-lea i.e.n., demosul atenian s-a rasculat cerand legi scrise si reforme:
reimpartirea pamanturilor,anularea datoriilor si a sclaviei din datorii,drepturi politice. S-au dat
primele legi scrise(legile lui Dracon,621i.e.n.)care ingradeau abuzurile judecatorilor dar nu
usurau starea grea a poporului.
Arhontele Dracon incearca sa remedieze situatia prin primele legi scrise, legi foarte dure,
care insa doar au consolidat obiceiuri ale unui feudalism anarhic; ele nu au facut nimic pentru a
salva pe datornici de pericolul de a fi vanduti ca sclavi, nici pentru a micsora exploatarea celor
slabi de catre cei puternici. Pe la sfarsitul secolului VII, Atena era in prag de revolutie din cauza
inegalitatii imense dintre bogati si saraci.
Spre a impiedica izbucnirea unor rascoale,aristocratii au insarcinat in 594i.e.n.,pe arhontele
Solon sa reorganizeze,pe baze noi,statul atenian.
Reformele sale sunt socotite o adevarata constitutie ateniana.Potrivit acestor
reforme,sclavii datornici au fost eliberati si li s-au restituit pamanturile.

Opera sa legislativă a fost marcată de spiritul echilibrului, al dreptăţii (dike) şi al


"bunei ordini" (eunomia).
Problemele cele mai arzătoare, înglodarea în datorii şi intrarea în sclavie a
ţăranilor le-a rezolvat dictând ştergerea generală a tuturor datoriilor. În plus, el a interzis
oamenilor să pună gaj asupra propriei persoane, fapt care constituia principala sursă a sclaviei
din pricina cumulării de datorii, iar cei luaţi în sclavie în acest fel şi vânduţi în străinătate au fost
răscumpăraţi. Fireşte că această interdicţie pusă însclăvirii se limita doar la cetăţenii atenieni.

Pe lângă alte legi menite să sprijine meşteşugurile şi implicarea în politică a


cetăţenilor, Constituţia elaborată de Solon (cunoscută mai târziu sub numele de "timocraţie", în
care drepturile politice depindeau de avere) a avut o importanţă deosebită: celor trei clase sociale
menţionate în aceasta, aşa numiţii hippeis ("călăreţi"/latifundiari bogaţi), zeugiţi (hopliţi/ţărani şi
meşteşugari cu venituri medii) şi theţi (persoane cu arme uşoare/mica ţărănime şi meşteşugarii cu
venituri limitate, salariaţii), Solon le conferea o anumită parte din recoltă (măsurată în buşeli,
cca. 52 litri), legând drepturile politice ale cetăţenilor de aceste părţi cuvenite, din clasa hippeis-
ilor distingându-se un grup superior, cel al pentakosiomedimnoi ("de cinci sute de buşeli"),
singurii care au putut face parte la început din grupul arhonţilor.
În plus, Solon a conferit poporului, prin înfiinţarea unor noi instituţii politice,
Sfatul celor 400 şi a tribunalului poporului, noi instrumente de influenţare a vieţii politice.

Reformele lui Solon au contribuit la consolidarea polisului atenian, nemodificând


însă în mod radical structurile sociale şi politice ale acestuia.