RETELE DE CALCULATOARE

→ DEF. O RETEA DE CALCULATOARE reprezinta un ansamblu de calculatoare (sisteme de calcul)

interconectate prin intermediul unor medii de comunicatie (cablu coaxial, fibra optica, linie telefonica, ghid de
unde) in scopul utilizarii in comun de catre un numar foarte mare de utilizatori -chiar la nivel mondial- a tuturor
resurselor fizice (hardware), logice(software de baza si aplicatii) si informationale (baze de date) asociate
calculatoarelor din retea. Prin astfel de retele de calculatoare se poate asigura o integrare informatica a unui
numar foarte mare de utilizatori la nivel local, regional si mondial. Calculatoarele pot să facă schimb de date dar
fiecare calculator îşi păstrează independenţa de execuţie şi de gestiune a propriilor resurse. ←

→ UTILITATEA REŢELELOR DE CALCULATOARE Multiplele avantaje oferite de retelele de calculatoare

sunt:
• utilizare eficienta prin partajare a resurselor unitatii centrale(UC);
• acces direct la resursele hardware (memorii externe, imprimante, etc.) si software (editoare, limbare de
programare, programe specializate);
• pastrarea programelor si fisierelor intr-o singura copie (pe server) si utilizarea lor de catre orice utilizator cu
drept de acces;
• sistem de protectie a fisierelor si programelor;
• mai mulţi utilizatori pot folosi în comun şi simultan bazele de date, resursele hardware şi software ale reţelei
• comunicare si schimb de informatii (programe si fisiere) intre utilizatori la nivel local, regional sau mondial.
• se asigură accesul rapid la colecţiile de date.
Dezvoltarea retelelor de calculatoare (mici sau mari) a contribuit la elaborarea si utilizarea unor
aplicatii cu un impact mare asupra vietii economice si sociale din intreaga societate: ■ accesul la
programe complexe (ce ofera informatii utile la nivel macroeconomic); ■ accesul la mari baze de date (din
domeniile economic, financiar, comunicatii, etc.); ■ accesul la informatii stiintifice (si transferul rapid al
articolelor stiintifice). ←
Reţelele de calculatoare au apărut pentru:
• Folosirea în comun a unor resurse fizice scumpe (imprimante şi hard-discuri).
• Folosirea în comun a unor date. Aceleaşi date pot fi modificate de mai multe persoane, pe calculatoare
diferite.

→ Din punct de vedere HARDWARE, o retea de calculatoare este constituita din: ■ calculatoare
centrale ( Server) care formeaza nucleul retelei; ■ calculatoare de lucru (terminale, statii de lucru -
Workstations); ■ echipamente periferice; ■ elemente de conectare (mediul prin care se asigură legătura
fizică) – prin cablu (cablu coaxial, cablu cu fibră optică) şi fără cablu (unde radio obişnuite, unde laser, unde
radio prin satelit). ←
Principalele canale utilizate pentru transmisia datelor în reţele
• Linii telefonice (inclusiv ISDN)
• Cablu coaxial - în trecut cel mai folosit era cablul coaxial (foarte asemănător cu cel de la antena TV), însă în
ultima vreme, standardul a devenit cablul UTP (Unshielded Twisted Pairs);
• Fibra optică - permite obţinerea unor capacităţi mult mai mari pentru transmiterea datelor, fiind folosită în
general între nodurile importante din reţea sau între reţele;
• Satelit – pe acelaşi principiu ca semnalul TV transmis prin satelit;
• Wireless (WLAN sau Wi-Fi4) - deşi este cea mai recentă metodă de conectare, a cunoscut în ultimii ani o
creştere fără precedent a popularităţii. Această popularitate se datorează chiar principalei sale
caracteristici: lipsa cablurilor.
→Calculatorul central, pe care este instalat un sistem de operare pentru retea: (NETWARE, UNIX,
LINUX, OS/2, WINDOWS NT), controleaza toate resursele comune (unitati de discuri, unitati de dischete,
imprimante, plottere, modemuri, fisiere, etc.), asigura securitatea datelor si sistemului, realizeaza comunicatii
untre statiile de lucru.
Statiile de lucru lucreaza sub un sistem de operare obisnuit (Windows, Dos, Unix, Linux, etc.) si sunt
folosite de utilizatori obisnuiti. Ele reprezinta componentele de baza ale unei retele de calculatoare. O statie de
lucru are in configurare o placa de retea ce realizeaza interfata cu reteaua, fiind conectate cu restul
componentelor din reteaua de calculatoare.
Sistemele de operare in retea trebuie sa recunoasca aceste componente de conectare. De aceea,
firmele constructoare ofera drivere corespunzatoare pentru sistemelor de operare cel mai des utilizate.
Pe langa sistemul de operare destinat actiunilor la nivelul statiei de lucru, exista programe speciale
1
de comunicatii in retea ce permite comunicarea statiei de lucru cu calculatorul central si cu toate celelalte
statii de lucru conectate la retea. Aceste programe speciale permit ca toate statiile de lucru din retea sa
utilizeze programele si fisierele de date de pe calculatorul central in functie de prioritatile recunoscute
utilizatorului respectiv. ←

→TIPURI DE COMUNICARE IN RETEA. Canalul de comunicaţie între calculatoarele reţelei este

mediul de transmisie a datelor (satelit de telecomunicaţii, unde radio, fibră optică, cablu torsardat,
cablu coaxial), fiind reprezentat printr-o legătură punct cu punct sau multipunct . COMUNICAREA între
calculatoare se poate face SERIAL SAU PARALEL.
COMUNICAREA DE TIP SERIAL implică o viteză de transmisie mai redusă, dar linii de
comunicaţie mai puţin pretenţioase ( linii telefonice obişnuite ), folosită cu predilecţie pentru
calculatoare aflate la mare distanţă .
Calculatoarele unei reţele cu mică răspândire geografică ( acelaşi birou, aceeaşi clădire, clădirii
învecinate) COMUNICĂ ÎNTRE ELE PRINTR-UN PROTOCOL DE TIP PARALELE , asigurat de o placă
specială – câte una pentru fiecare calculator în parte. ←

CLASIFICAREA REŢELELOR
1. Dupa accesul la reţea
 Reţele private – aparţin unor organizaţii care au punctele de lucru pe o arie geografică mare şi au
nevoie să poată schimba rapid între punctele de lucru o cantitate mare de date sau să asigure o
comunicare rapidă.
 Reţele publice ( PDN - Public Data Networks ) – reţele globale, răspândite pe suprafeţe geografice
foarte mari (→lucreaza la nivelul unei regiuni sau la nivel mondial←), construite şi întreţinute de
companii specializate în acest gen de servicii, contra cost. →Au acces la diverse retele locale, (de
exemplu: ■ INTERNET (E-mail -posta electronica, WWW-World Wide Web) ■USENET si EUNET (posta
electronica si circulatia stirilor) ■CSNET si ARPANET (cercetare stiintifica) ■ BITNET (informatii in
diverse domenii) ←.

2. Dupa strategia de funcţionare

 Reţele de la egal la egal (peer-to-peer), – relaţie de egalitate intre calculatoarele din reţea, fiecare
calculator poate fi în acelaşi timp şi client şi server (toate calculatoarele au aceleaţi funcţii), viteze de
lucru foarte mici, nu se poate asigura securitatea şi integritatea datelor.
 Reţele client/server – formate dintr-un calculator pe care rulează software-ul de reţea, numit server
(furnizează diferite servicii altor calculatoare-clienţii) si mai multe calculatoare care pot avea acces la
resursele reţelei, numite staţii de lucru. Staţia de lucru se mai numeşte şi client. Retelele client/server pot
fi:
- Server de fişiere – pune la dispoziţia clienţilor programe şi colecţii de date (fişiere)
- Server de imprimante – gestionează una sau mai multe imprimante
- Server de comunicaţie – asigură schimbul de informaţii în interiorul reţelei sau exteriorul reţelei
3. După aria de acoperire şi funcţie de numarul statiilor de lucru:
 LAN (Local Area Network) – reţele locale, ce se limitează la aria unei clădiri sau al unui grup de clădiri,
la campusul unei şcoli/universităţi, având dist.(distanţa între staţiile de lucru) de 10-1000 m;
 MAN (Metropolitan Area Network) – reţele mai extinse, orăşeneşti, ce acoperă aria unei
localităţi/metropole(dist.=de ordinul kilometrilor).
 WAN (Wide Area Network) – reţele regionale ce acoperă o arie şi mai extinsă, cum ar fi o ţară sau un
continent(dist.=mii de km).
 GAN (Global Area Network) – reţeaua globala, Internetul.
4. După topologie (pentru reţelele de tip LAN) Topologia (structura) unei retele de calculatoare
reprezinta modul de conectare a statiilor de lucru fata de Server. Modul de conectare va determina traseul
pe care va circula informatia in retea, prin urmare o structura a comunicatiilor in retea. In general, exista
trei tipuri de topologii pentru retelele LAN:
 RING (inel) – presupune conectarea calculatoarelor pe un canal circular. Controlul reţelei este deţinut
pe rând de fiecare dintre noduri într-un interval de timp bine determinat.
Avantaje – toate nodurile sunt egale, intervalul de timp în care va fi transmis un mesaj poate fi estimat,
necesarul de cablu e acceptabil
Dezavantaje – viteza de comunicare mai redusă, defectarea unui nod duce la blocarea întregii reţele
 BUS (magistrală) – presupune un cablu liniar la care sunt conectate toate nodurile reţelei.
Avantaje – necesar de cablu redus, viteză de lucru mai mare, interconectare simplă, defectarea unui nod
nu afectează reţeaua, fiabilitate sporită.
Dezavantaje – timpul de transmitere a unui mesaj dintr-un nod în altul nu poate fi determinat
2
  STAR (stea) – presupune un nod privilegiat în reţea (cu rol de server) la care sunt conectate toate
celelalte.
Avantaje – viteza de transmitere ridicată, posibilitate de rulare a aplicaţiilor în timp real (timpul poate fi
estimat), costul cablului de conectare este scăzut
Dezavantaje – defectarea serverului face imposibilă utilizarea reţelei, cantitate de cablu necesară mai
mare decât la celelalte tipuri, interconectarea este mai complicată
 →Combinând cele trei topologii de bază ( de ex. Star-bus , star-ring ) ←.

5. După tipul de utilizatori ţintă, se disting 3 categorii de reţele:

 INTERNET – reţea globală de calculatoare conectate între ele pentru a pune în comun informaţii şi alte
resurse. Orice calculator conectat la Internet poate să comunice cu orice alt calculator legat la Internet,
Internetul poate fi vizualizat ca o reţea uriaşă alcătuită din milioane de reţele de calculatoare din întreaga
lume (LAN +MAN +WAN).
O reţea este formată din calculatoare care au rol de client şi calculatoare cu rol de server (arhitectura
client-server). Un server este un calculator care furnizează servicii, cum ar fi distribuirea e-mail-urilor sau
a paginilor Web, în timp ce clientul este un calculator care se conectează la server pentru a solicita şi
primi informaţii de la acesta sau pentru a accesa resursele disponibile acolo.
Fiecare calculator conectat la Internet are atribuit un număr unic de identificare, care reprezintă adresa
Internet. Deoarece utilizatorul reţine mai greu un număr, acesta este dublat de un nume, cunoscut ca
nume de domeniu. De exemplu, pentru site-ul Primăriei Bucureşti veţi obţine acelaşi rezultat daca veţi
scrie în bara de adrese din browser 193.231.239.1 sau www.pmb.ro
Datorită faptului că în principiu oricine din lume se poate conecta la Internet fără restricţii, acesta este
considerat ca fiind public.

INTRANET – reţea privată destinată comunicaţiilor şi partajării informaţiilor, care, ca şi reţeaua Internet,
foloseşte suita de protocoale TCP/IP, dar al cărei scop principal este asigurarea legaturii (pentru
prelucrarea informaţiilor) între computerele unei singure organizaţii. Accesul este limitat, permis doar
utilizatorilor autorizaţi (angajaţi sau parteneri) din cadrul organizaţiei (instituţiei). Un site de intranet este
asemenea site-urilor obişnuite, dar un sistem de protecţie (firewall) impiedică accesarea sa de către
persoane neautorizate.

 EXTRANET – este o extensie a reţelei Intranet care foloseşte tehnologia Internet pentru a conecta
reţelele private Intranet ale unor organizaţii care doresc să colaboreze pentru a-şi partaja o resursă
importantă - informaţia. Astfel, extranetul asigură structurarea informaţiilor pe 3 niveluri: public, privat şi
mixt.

INTERNET

Internet – retea foarte mare de calculatoare care conecteaza intre ele milioane de retele mai mici din lumea
intreaga. La reteaua Internet pot fi conectate toate tipurile de calculatoare, care pot face schimb de informatii
intre ele. Aceasta retea nu este controlata de nici un guvern sau organizatie si nu exista un administrator sau un
supervisor unic al retelei. Informatia circula in reteaua Internet sub forma de pachete(colecţii de date). Fiecare
pachet are un expeditor si un destinatar → şi este format din informaţia propriu-zisă şi informaţiile de control
(memorate în antetul pachetului) care conţin adresa destinatarului şi adresa expeditorului. ←
Protocolul de comunicare – set de reguli prin care se asigura schimbul de date si de mesaje intre 2
calculatoare intre care s-a stabilit o legatura fizica. El stabileste un limbaj comun de dialog si o disciplina a
conversatiei. →Regulile utilizate in mediul Internet pentru a decide cum si unde sa comunice (transmita)
pachetele, formeaza asa-numitele protocoale de comunicatii ce constituie software-ul mediului Internet.
Protocoalele reprezinta pentru comunicatii ceea ce limbajele de programare sunt pentru prelucrarea informatica.
3
←
Internet Protocol (IP) – retelele care formeaza Internetul pot folosi fiecare in parte un anumit protocol de
comunicare intre propriile calculatoare, dar intre ele retelele nu pot folosi decat un singur protocol, care se
numeste Internet Protocol. →Protocolul de comunicare - reprezintă un set de reguli referitoare la formatul
mesajelor prin care se asigură schimbul de date şi de mesaje între două calculatoare între care s-a stabilit o
legătură fizică. El stabileşte un limbaj comun de dialog şi o disciplină a conversaţiei, o modalitate prin
intermediul careia diferite modele de calculatore pot comunica intre ele. Cel mai cunoscut protocol este TCP/IP (
transmission control protocol/ internet protocol). ←
Protocol TCP (Transmission Control Protocol) – imparte mesajul in unitati de date, numeroteaza pachetele unui
mesaj si reface mesajul, la destinatie, din pachete.
Adresa de Internet (adresa IP) – numere unice de identificare atribuite calculatoarelor conectate la internet.
→De exemplu în adresa 192.168.0.103 numerele 192.168 corespund adresei de reţea şi numerele 0.103
corespun adresei calculatorului care primeşte mesajul . ←Deoarece utilizatorul retine mai greu un numar,
calculatorului conectat la Internet i se mai atribuie si un nume cunoscut ca nume de domeniu care la randul lui
poate contine mai multe subdomenii. Domeniul este structurat pe mai multe subdomenii (Domain Name
System-DNS).
Numele de domeniu este format din mai multe parti care corespund numelor de subdomenii. Acestea sunt
separate prin punct. De exemplu: zz.alfa.beta.ro (Numele calculatorului)
zz (grupul care gestioneaza calculatorul) – grup de utilizatori sau un departament care foloseste calculatorul.
alfa (organizatia utilizatorului) – organizatia din care face parte grupul de utilizatori sau departamentul.
beta (tipul organizatiei) – se refera la organizatiile care fac parte din acelasi sistem, ex.edu.
ro (zona geografica sau tara) – este identificata printr-un cod. Daca in numele de domeniu nu apare acest cod
inseamna ca acel calculator se gaseste in SUA.
MODUL DE COMUNICARE Pentru furnizarea serviciilor pe Internet se foloseste modelul client-server, cu
calculatoare client (care au acces la informatie si o folosesc) şi calculatoare server ( pe care se depoziteaza
informatia). Comunicarea prin Internet se realizeaza intodeauna intre o pereche de programe care functioneaza
pe baza modelului client/server: programe client ( programe care contacteaza un serviciu) şi programe
server ( programe care ofera servicii).
Browser – program client folosit pentru a avea acces la serviciul Web. Browser-ul ofera, in general, urmatoarele
facilitati:
 Deplasarea printre documentele html din serviciul World Wide Web, din alte servicii sau de pe
calculatorul propriu- si vizualizarea lor. →Aceste aplicaţii afişează atât textul cât şi grafica din aceste
documente, redau fişierele audio şi video înglobate în documente. ←
 Urmarirea legaturilor dintre documentele html;
 Copierea informatiilor in fisiere pe propriul calculator.
 Folosirea unui mecanism de cautare a informatiei;
 Folosirea “semnelor de carte” si a istoricului – pentru gasirea rapida a informatiilor;
 Accesul la celelalte servicii de informare;
 Accesul si la alte servicii Internet: posta electronica, serviciul de stiri, serviciul ftp.
Exemple: Internet Explorer (a fost creat de Microsoft si inclus in sistemul de operare Windows ca program
utilitar), Netscape, Opera, Mozzila.

→ FUNCTIILE PRINCIPALE ALE MEDIULUI INTERNET:

• documentare şi informare (este asigurata prin intermediul serviciului de informare si documentare WWW,
care permite utilizatorului sa gaseasca informatia dorita fara sa cunoasca adresa de Internet a informatiei si
calculatorul pe care se gaseste).
• localizare si cautare (fisiere, adrese, etc.);
• comunicare/transfer (fisiere, scrisori, pachete, etc.); Aceasta functia se realizeaza prin mai multe
servicii(e-mail, chat, newsgroup etc), orientat fiecare pe un anumit tip de comunicare.
• prelucrare (operatii I/O, calcule, etc.);
• protectia informatiilor si operatiilor(accesul cu parola, drepturi utilizare). ←

PRINCIPALELE SERVICII ŞI RESURSE PE CARE LE OFERĂ INTERNET-UL :

 FTP (File Transfer Protocol) – face posibil transferul de fişiere de la un calculator la altul, indiferent de
locul unde sunt situate cele două calculatoare şi de sistemul de operare folosit de ele.
 World Wide Web (www) – cel mai folosit serviciu oferit de Internet, după poşta electronică (→o
platforma care sa asigure legatura intre varietatea de platforme ale diverselor calculatoare din întreaga
lume←). WWW a adus grafica şi interactivitatea în Internet, pe lângă posibilitatea de a apela foarte uşor
4
 aproape toate celelalte servicii Internet (FTP, poşta electronică, etc.). Informaţiile stocate în reţeaua
Internet se găsesc ca documente hipertext. Cuvintele şi frazele întâlnite în documentele hipertext pe
care se poate efectua clic pentru deplasarea la alt document din Internet se numesc hiperlegături.
Structura documentelor hipertext (numite şi pagini WEB) a fost definită cu ajutorul unui limbaj numit
HTML (Hypertext Markup Language).
Deci, o pagină Web este un document accesibil prin WWW, care conţine informaţii grafice, texte, sunete,
animaţii, aranjate sub formă de hipertext. Fizic, pagina Web este un fişier text (ASCII), stocat pe un
calculator conectat permanent la Internet numit server WEB. Pentru transferarea documentelor HTML
(pagini Web) la distanţă a fost creat un protocol de transfer, numit HTTP (Hypertext Transfer Protocol).
Orice pagină Web are o adresă Internet.
→Situl Web este format dintr-o colectie finita de pagini Web conexe impreuna cu alte elemente asociate
care se refera la subiecte inrudite si care sunt interconectate prin legaturi.
Mecanisme pentru regasirea informatiei puse la dispozitia utilizatorului de serviciul Web:
•Serviciul de navigare: permite gasirea informatiilor prin doua metode: dupa adresa URL a paginii de
Web si prin urmarirea hiperlegaturilor prin documente. •Serviciul de cautare automata: utilizatorul
furnizeaza cuvinte cheie, expresii sau alti descriptori ai informatiei cautate.←
 DOCUMENTARE, CAUTAREA INFORMATIILOR PRIN MOTOARE DE CAUTARE Ce fel de informaţii
putem localiza pe Internet? El oferă o colecţie de date care se îmbogăţeşte într-un ritm rapid, colecţie ce
cuprinde subiecte de la medicină la ştiinţă şi la tehnologie. El prezintă un material complet din domeniul
artelor, precum şi materiale de cercetare pentru studenţi şi materiale referitoare la recreere, la
divertisment, la sport şi chiar posibilităţi de găsire a unui loc de muncă. Prin Internet putem avea acces
la almanahuri, la dicţionare, la enciclopedii şi la hărţi.
 POSTA ELECTRONICA (E-MAIL) – oferă un schimb direct de informaţii între 2 sau mai mulţi utilizatori
de calculatoare aflaţi la distanţă. Ea este mult mai rapidă decât poşta obişnuită şi mult mai ieftină decât
telefonul sau faxul, fiind considerat cel mai popular mijloc de comunicare. Pentru a putea primi sau
transmite scrisori electronice, este necesara o căsuţă poştală electronică pe server-ul furnizorului de
servicii, identificată prin adresa de e-mail . Aceasta este formată dintr-un nume, caracterul ASCII @ şi
numele calculatorului care se ocupă de primirea şi trimiterea poştei electronice (server Mail). Cutia
postala (mailbox) este un fisier in care se memoreaza mesajele primite.Cele mai cunoscute programe
de poştă electronică sunt: Exchange, Netscape Messenger, Outlook Express, etc.
 CHAT-UL (DISCUTII PRIN INTERNET) – permite unui grup de persoane să-şi transmită mesaje într-un
timp foarte scurt. Odată conectat, utilizatorul este pus în legătură cu o mulţime de alţi utilizatori din toată
lumea, spaţii de discuţii permit gruparea acestora pe diverse teme. Toate mesajele tastate într-un astfel
de spaţiu apar aproape simultan pe ecranele calculatoarelor tuturor participanţilor la discuţii. Aceste
spaţii sunt active în general 24 de ore pe zi. →Mediul virtual de conversatie poate fi un canal de
comunicatie (channel) sau o camera de conversatie (chat room). Cel mai folosit program client pentru
sistemul de operare Windows este MIRC. ←
 →SERVICIILE AUDIO SI VIDEO ( dezvoltate tot pentru comunicarea in timp real) asigura: •transmiterea
vocii, catre o alta persoana sau catre un grup de oameni; • transmiterea unei imagini televizate in direct•
transmiterea prin Internet a informatiilor din emisiunile de radio si televiziune • posibilitatea ca un grup
de utilizatori din Internet sa analizeze si sa editeze un document. O aplicatie client care asigura in timp
real comunicatia audio, video si serviciul de whiteboard prin Internet, sau prin Intranet, este Net
Meeting din sistemul de operare Windows. ←
 →UN GRUP DE STIRI(NEWSGROUP)- este un grup de utilizatori Internet care discuta despre acelasi
subiect prin intermediul unei retele de stiri (network news) ce le asigura accesul la o colectie de articole
organizate pe subiecte şi stocate pe servere de stiri. Este nevoie de un program client denumit cititor de
stiri(newsreader) – de exemplu Microsoft Outlook Express - cu care se poate abona la grupuri de stiri.
←
 →SERVICIILE BBS(BULLETIN BOARD SYSTEM) au rolul de a transmite mesaje sau informatii
utilizatorilor de la distanta. Discutiile intr-un serviciu BBS se fac in cadrul forumurilor. ←
 →ALTE SERVICII OFERITE DE INTERNET: • Forumuri • Comerţul electronic• Tranzacţii bancare pe
Internet• Baze de date on-line←

→Alte noţiuni des întâlnite...

• Internet Service Provider – ISP –este cel care oferă servicii de acces la Internet.
• Portalul este un server Web care conţine legături cu multe situri şi pe care uilizatorul îl poate folosi ca
punct de pornire atunci când se conecteaza la reţeaua Internet. El este creat de un furnizor de servicii
Internet şi oferă utilizatorului un pachet de servicii şi resurse.

5
• Cyberspace este o noua forma de societate, in care un mediu, virtual, lipsit de personalitate,
conecteaza oamenii reali. Este un nou mod de interactiune intre oamenii care provin din culturi si medii
economice diferite si care au niveluri de educatie si pregatite diferite. De aceea trebuie respecata o lista
de sugestii referitoare la comportamentul pe Internet, denumita codul de conduita pe Internet sau
Netiquette. ←