RINICHIUL-NOTIUNI DE ANATOMIE SI

HISTOLOGIE

Anatomia normala a rinichiului

-aspect macroscopic:
Rinichiul este un organ pereche,situate retroperitineal in jgheabul intervertebral,mai exact
intre coasta a 12-a si vertebra lombara L3,avand dimensiuni 11-12 cm/5-7,5 cm/2,5-3 cm
si o greutate care variaza de la barbati la femei,125-170 gr la barbate si 115-155gr la
femei.Este invelit la exterior intr-o capsula prezentand un hil care se gaseste in partea
concava a acestuia,continuiandu-se cu sinusul si pelvisul renal. Capsula fibroasă este o
membrană translucidă cu grosimea de 0-2 mm, care la nivelul hilului renal se continuă cu
tunica fibroasă a calicelor. Capsula renală aderă de parenchimul renal prin tracturi
conjunctive. Sinusul renal este o excavaţie ce se află în interiorul rinichiului şi conţine :
grăsime, vase, nervi şi căile excretoare ale rinichiului (calicele şi pelvisul renal).
La nivelul hilului patrund artere,vene,nervi,limfatice si ureterul
Structura renala
Pe sectiune longitudinala se descriu doua portiuni:corticala si medulara care formeaza
lobul renal.Rinichiul este format din 14 lobi:7 anteriori si 7 posteriori.
Corticala are o grosime de aproximativ 1 cm,cu aspect granular si formeaza:-capisoane
deasupra piramidelor(cortex centrilobar);-septuri intre piramide numite piramidele lui
Bertin ce reprezinta cortexul septal.Corticala prezinta la jonctiunea cu medulara striatii
longitudinale deschise numite striatiile Ferrein si contin portiunile drepte ale tunului
contort proximal,ansa ascendenta groasa s tubul collector.
Medulara este formata din 8-18 mase striate la nivelul jonctiunii cortico-medulare
denumite piramide.Varful piramidei sau papilla se termina cu un varf area cribrosa care
contine 10-25 colectori.Prezinta in medie 44 orificii ce reprezinta deschiderea tuburilor
Belini.exista 2 tipuri de papile:simpla cu varf convex si compusa cu varf lung si concave.
-Nefronul
Se defineste ca unitatea morfo-functionala a rinichiului,alcatuita din glomerul sau
corpuscul malpighian si tubi.
Clasificarea nefronilor:
1.Dupa pozitia glomerulului exista 3 tipuri de nefroni:superficiali,mediocorticali si
juxtamedulari
2.Dupa lungimea ansei lui Henle exista 2 tipri de nefroni:cu ansa scurta 85% si cu ansa
lunga 15%
3.Nefroni superficiali si mediocorticali ce prezinta anse scurte care se termina in
medulara externa si chiar in corticala(nefroni corticali),si care au ansa descendenta si
ascendenta bine dezvoltata.
Glomerulul
Se defineste ca structura inalt specializata a carei principala functie este filtrarea.La adult
intr-un rincihi se gasesc aproximativ 1 milion de nefroni(0,7-1,2),iar la varstnic
aproximativ 0,5 milioane.Are un diametru de aprox 22 microm.Reprezinta 9% din
corticala renala si 5% din greutatea rinichiului.
Glomerulul este srtucturat in asa fel incat sa asigure cea mai mare suprafata de filtrare pe
unitatea de volum sis a asigure cel mai ridicat coeficinet de filtrare pentru apa si
moleculele cu greutate mleculara <68 kD.Lungimea capilarelor glomerulare este de
aproximativ 13 km,iar suprafata este de 1,6 m2.
Structura glomerulara: glomerulul este alcatuit dintr-un ghem de capilare si cellule care
sunt de mai multe tipuri:cellule endoteliale,cellule epiteliale viscerale sau podocite,cellule
epiteliale parietale si cellule mesangiale.Structura matricela aextracelulara este alcatuita
din membrane bazala glomerulara si mezangiu.
Ghemul capilar este format dintr-un conglomerate de 4-8 anse capilare suspendate in
spatiul Bowman intre arteriola aferenta si arteriola eferenta,sprijinite pe mesangium.
Capilarele sunt formate la randul lor din cellule endoteliale si membrane bazala
glomerulara,parytea endoteliala(lamina rara interna).
Celulele endoteliale reprezinta un singur strat de cellule turtite cu o grosime de 12
micormetri ce emit prelungiri sub forma de falduri, si se dispun intr-un strat subtire si
fenestrate pe membrane bazala glomerulara.Fenestrele au un diametru de 70-100 nm si
reprezinta 30% din suprafata.Intregul versant catre lumenul capilar este acoperit de un
strat de glicocalix polianoic de 15 nm.
Membrana bazala glomerulara este o structura membranara care se intinde la intreg
ghemul capilar si se continua cu membrane bazala glomerulara tubulara.Prezinta origine
dubla endoteliala(tip IV alfa 1 si alfa 2) si epiteliala(tip IV alfa 3,4 si 5) si o grosime de
350-400 nm.Reprezinta gel hidratat polianoic si este alcatuita din 3 straturi: lamina densa
care este unica situate central(230-275 mm),lamina rara interna(20-40 mm) si lamina rara
externa(20-40mm).
Membrane bazala glomerulara contine o serie de substante ca si collagen tip IV dispus
sub forma de retea astfel: alfa 1 si alfa 2 in lamina rara interna si lamina rara externa,iar
alfa 3 si alfa 5 in lamina densa;laminin,fibronectin,entactin,proteoglican heparin sulfat.Ca
si functii prezinta functie mecanica si de filtru electrostatic.
Celulele epiteliale viscerale(podocitele) sunt cele mai mari cellule din glomerul si se
gasesc pe fata externa a membranei bazale glomerulare.De la nivelul corpului globulos
pornesc prelungiri denumite procese primare care dau nastere la procesele secundare
denumite picioruse sau pedicele,care se fixeaza pe portiunea externa a membranei bazale
glomerulare.Piciorusele adiacente provin din prelungiri podocitare celulare diferite si
interdigiteaza formand o retea care confera rezistenta capilarelor.Intre acestea se
delimiteaza un spatiu de aproximativ 25-60 nm numit fanta de filtrare,care prezinta un
diaphragm central gros de 6 nm peste care trece ca un pod de o parte si de alta filamente
fine cu diametrul de 7 nm,rezultand o serie de pori rectangulari cu dimensiuni de 4/14
nm,numiti porii fantei de filtrare.Podocitele sunt acoperite spre membrane bazala
glomerulara de un strat de podocalyxin,glicoproteina anionica bogata in acid sialic,gros
de 20-60 nm.
Celulele epiteliale parietale se gasesc pe membrana bazala glomerulara si impreuna
formeaza foita externa a capsulei Bowman.Se continua cu epiteliul visceral la polul
viscerla si cu epiteliul tubular la polul urinar.Aceste cellule raspund prin proliferare cu
formare de excrescente semilunare in urma stimularii cu fibrina,TNF,PGF.,sunt
plate,sarace in organite si lipsite de prelungiri citoplasmatice.
Mesangiumul este situar axial in glomerul si este format din cellule mesangiale si matrice
mesangiala.
Celulele mezangiale sunt pericite cu o configuratie stelata si cu prelungiri citoplasmatice
ce patrund in spatiul subendotelial printer celulele endoteliale.Contin filamente de actina
si miozina prezentand receptori pentru angiotensina,prostaglandine(PGE.PGI),peptidul
natriuretic atrian,parathormon si vasopresina.Celulele mesangiale prezinta numeroase
functii: contractila,endocitica(denumite macrofag
glomerular),endocrina,inflamatorie:interleukina1,TNF,prostaglandine,metaloproteine;fibr
ilogenetica:PDGF,TGF alfa si in formarea mesangiumului.
Matricea mesangiala este produsa de celulele mesangiale si contine substanta
fundametala,collagen tip IV bogat in condroitin
sulfat,fibronectin,laminin,proteoglicani.Fibrilele au un diametru de 10-16 nm si sunt
orientate parallel intre prelungirile celulelor mesangiale si membrane bazala glomerulara.
Tubul renal începe la polul urinar al corpusculului, la nivelul lui se produce prelucrarea
cantitativă şi calitativă a urinii primare. Acestă urină primară este elaborată la nivelul
glomerulilor. Tubii renali au o lungime de 30-50 mm şi descriu un traiect lung şi
complicat, nefiind ramificaţi.
Porţiunile tubilor situaţi în corticală formează tubii renali contorţi, iar cele situaţe în
medulară şi piramidele Ferrein sunt rectilinii formând tubii renali drepţi.
Pe baza deosebirilor morfologice şi funcţionale, tubilor renali li se disting 3 porţiuni :
segmentul proximal, segmentul intermediar şi segmentul distal.
Tubii colectori nu aparţin nefronilor, ei sunt situaţi în marea majoritate în medulară şi
au ca funcţie principală colectarea şi excreţia urinii. Sunt 3 categorii principale de tubi
colectori, în funcţie de diametru, structură citologică şi aşezare topografică :
1. Piesele intermediare de legătură au 1mm lungime, 30 μ diametru.
Încep în corticală, apoi trec în medulară.
2. Tubii colectori drepţi reprezintă cea mai mare parte a medularei,
având 10 mm lungime şi 60 μ grosime.
3. Ductele papilare Bellini sunt situate în porţiunea papilară,
juxtasinusală a piramidelor renale.
Din punct de vedere topografic, diferitele porţiuni ale nefronilor şi ale tubilor colectori
sunt localizate în :
 porţiunea colonală a corticalei : glomerulii renali, tubii contorţi ai
segmentului proximal şi ai segmentului distal.
 Porţiunea radiată a corticalei : piesele intermediare şi porţiuni ale
tubilor drepţi ce aparţin segmentului proximal şi segmentului distal.
În medulară se află tubii drepţi ai segmentului proximal şi celui distal, segmentele
intermediare şi tubii colectori.
Întregul sistem tubular al rinichilor are o lungime de 60-80 km şi o suprafaţă totală de
4-5 m².

NOTIUNI GENERALE –GLOMERULONEFRITE CRONICE:incidenta,factori de

risc,etiopatogenie.

METODE DE DIAGNOSTIC POZITIV IN GLOMERULONEFRITELE CRONICE.

METODE DE CONFIRMARE A DIAGNOSTICULUI.

ASPECTE HISTOPATOLOGICE IN GLOMERULONEFRITELE CRONICE.

CLASIFICARE
Glomerulonefritele cronice se clasifica in:-primitive care reprezinta 75-80% din totalul
glomerulonefritelor cronice.;-secundare
Glomerulonefritele primare reprezinta un grup de nefropatii in care principala
afectare o reprezinta un proces inflamator cronic glomerular de etiologie
necunoscuta.Etiopatogenia acestora este necunoscuta.Unele GNC pot fi consecinta unei
GNA poststreptococice nediagnosticate si netratate a evoluat spre cornicizare.
Leziunile histopatologice intalnite in GNC primare sunt:
1.-GN cu leziuni minime;
2.-GN cu sleroza segmentara si focala(cu scleroza si hialinoza segmentara si focala
suprapusa pe leziuni minime sau pe leziuni de GN proliferativ mezangiala)
3.-GN proliverativ mezangiala(cu depozite de IgA,cu depozite de IgM si/sau C3)
4.-GN mezangiocapilara: tip I si II
5.-GN membranoasa
Leziuni mai putin comune sunt: GN cu semilune,GN proliferativa segmentala si focala.
In producerea GNC primare participa mecanisme imune:prin complexe imune circulante
si Ac anti membrana bazala glomerulara.
Glomerulonefrita cu leziuni minime(nefroza lipoidica,SN cu glomeruli optic normali)
reprezinta o nefropatie ce se caracterizeaza morfopatologic printr-un aspect normal sau
foarte putin modificat al glomerulilor in microscopia optica,iar clinico-biologic frecvent
printr-o proteinurie importanta)
Este o nefropatie foarte frecventa la copii,dar mai rara la adult(10-25% din sindroamele
nefrotice).Ar exista o predispozitie genetica tradusa prin incidenta crescuta la bolnavi a
antigenelor de histocompatibilitate HLA B12,HLA B8, HLA DRW7.
Patogenia este reprezentata de mecanisme imune.Astfel,participarea limfocitelor T in
patogenia nefropatiei glomerulare cu leziuni minime este sustinuta de numeroase
observatii clinice si de laborator.S-a presupus ca producerea de limfocite T a unor
limfocitotoxine si a unui factor de permeabilitate capilara ar modifica polianionul
glomerular, cu proteinurie consecutiva.Ar exista o perturbare a limfocitelor B.Se constata
de altfel,o diminuare a raspunsului limfocitar la IL2.O mare atentie se acorda
perturnarilor imunitare care vizeaza hipersensibilitatea de tip imediat.Se constata
asocierea nefropatiei glomerulare cu leziuni minime cu atopia la unii bolnavi,testele
cutanate la alergeni sunt pozitive,nivelul IgE seric este crescut,iar imunofluorescenta
poate evidentia depozite de IgE.
Microscopia optica: glomeruli optic normali sau putin modificati,observandu-se o
discreta hipercelularitate mezangiala ca si o crestere a matricei mezangiale.
Microscopia electronica: fuziune a proceselor podocitare sau aplatizarea acestora in
contact cu o membrana bazala normala.
Imunofluorescenta: depozitele de imunoglobuline si complement lipsesc sau rareori
depozite de IgM.
…………………………………………………………
………………………………………………………..
Glomerulonefritele cronice secundare reprezinta acel grup in care etiologia
patologiei glomerulare se cunoste,are o cauza bine determinata.
Glassock R. si colaboratorii clasifica entitatile clinico-patologice cuprinse in cadrul
glomerulopatiilor secundare in mai multe grupe:
1.Afectarea glomerulara in bolile multisistemice( Lupus eritematos diseminat,purpura
Henoch-Shonlein,sindromul Good-Pasture,vasculitele sistemice necrozante,alte boli
multisistemice).
2.Glomerulonefritele secundare disproteinemiilor si
paraproteinemiilor(crioglobulinemia,macroglobulinemia Waldenstrom,gamapatia
glomerulara benigna,mielomul multiplu,nefropatia din boala lanturilor
usoare,amiloidoza,glomerulopatia fibrilara)
3.Glomerulonefritele secunadare bolilor de ficat( hepatite infectioase cu HBV,hepatita
cronica activa,ciroza hepatica)
4.Glomerulonefritele din bolile infectioase( glomerulonefrite postinfectioase
nestreptococice,endocardita infectioasa,nefrita de shunt,abcese viscerale,alte infectii
bacteriene,protozoare si alte infectii parazitare,infectii virale-HIV)
5.Glomerulonefritele din neoplazii
6.Glomerulopatiile din cadrul bolilor eredo-familiale( glomerulopatia diabetica,sindromul
Alport,boala Fabri,osteo-onichodisplazia,sindromul nefrotic
congenital,siclemia,lipodistrofia partiala sau totala,alte boli eredo-familiale)
7.Glomerulonefritele consecutive medicamentelor,imunizarilor si alergenilor.
8.Afectiuni diverse.