Hilde Domin

TE VREAU
(ICH WILL DICH)
Transcrise în l. română de
Christian W. Schenk

"... pentru ca între noi totul

să înceapă altfel!"

Cu Hilde Domin

Christian
W. Schenk cu Hilde Domin în casa ei din Heidelberg

(„Marea Doamnă a literaturii germane”, Hilde Domin pe

numele ei adevărat Hilde Palm, (* 27. Iulie 1909 in Köln;
† 22. Februarie 2006) în Heidelberg. După instaurarea
regimului nazist – la cunoscut personal pe Hitler – a fugit
prin Grecia via Spania împreuna cu fraţii Thomas si Heinrich
Mann în Republica Dominicană, de unde si pseudonimul
„Domin“. Fraţii Mann s-au refugiat în America. A fost

1
prietenă cu Heinrich Böll, Bertholt Brecht si cu întreaga
marea generaţie interbelică printre care se numărau si
politicieni ca Willi Brand. Mai târziu a luat legături cu grupul
de scriitori din Cernăuţi fiind mai târziu prietena cu Paul
Celan si Rose Ausländer. Hilde Domin este considerată ca
fiind reprezentata cea mai de seamă a liricii germane
contemporane alături de Erich Fried şi Reiner Kunze. A
susţinut legături cu Maria Banuş si l-a cunoscut pe Marin
Sorescu.)
N.T.

Te vreau

Libertate
vreau sa te
înăspresc cu şmirghel
tu prea-linso

(cum eu cred
a mea
a noastră
libertate de şi până la)
filfizon

Eşti linsă
cu vârfuri de limbi
până rotunjeşti
o bilă
pe toate cârpele

libertate cuvânt

2
pe care vreau sa-l înăspresc
vreau să te împănez cu cioburi de sticlă
ca nimeni se nu te mai pună pe limbă
şi să nu mai fi mingea oricui

Pe tine
ca şi alte cuvinte
vreau să le împănez cu cioburi de sticlă
cum a poruncit Confucius
bătrânul chinez

Tipsia pătrată
trebuie
sa aibă colţuri
spune el
sau statul se duce de râpă

De nimic altceva zice el

nu este nevoie
numiţi
rotundul rotund
si colţurosul colţuros

Trei feluri de a scrie poezie

1
O matcă uscată de fluviu

3
un rând de pietre albe
văzute de departe
aici doresc să scriu
cu litere clare
sau pe o haldă de moloz
prundiş
prundiş alunecându-mi pe sub rânduri
prăvălindu-se
pentru ca delicata viaţă a cuvintelor mele
Totuşi -
să fie un Totuşi literelor

2
Litere mici
exacte
pentru ca cuvintele să vină cu pas uşor
pentru ca cuvintele să se strecoare încet
pentru a merge înspre acolo
înspre cuvinte
pentru a le căuta pe hârtia
albă
cu pas uşor
nici nu se simte cum penetrează
prin pori
sudoarea ce curge spre interior

Frica
a mea
a noastră
si totuşi a fiecărei litere

3
Doresc o bucată de hârtie
la fel de mare ca mine

4
un metru si şaizeci
pe ea o poezie
care zbiară
deîndată ce trece unul
ce zbiară în litere negre
şi cere ceva imposibil
de exemplu curaj civic
acest curaj ce nu-l are nici un animal
Cu-Durere de exemplu
solidaritate în loc de turmă
Cuvinte-Străine
Familiar a face în Facere

Om
ce posedă curaj civic
Om
animal ce cunoaşte Cu-Durere
om Animal-
Cuvânt-
Străin
Cuvânt-Animal
Animal
care scrie poezii
poezie
care cere imposibilul
de la fiecare trecător
urgent
irefutabil
de parcă ar striga
„Bea Coca-Cola!“

Vremuri întunecate

5
Trebuie păstrat de parcă
ar veni din vremi întunecate

Oameni ca noi - noi sub ele

pluteam pe vapoare încoace şi-ncolo
fără a putea ancora undeva

Oameni ca noi - noi sub ele

nu aveam voie sa rămânem
şi nici nu aveam voie să plecăm

Oameni ca noi - noi sub ele

nu salutam prietenii
şi nu eram salutaţi

Oameni ca noi - noi sub ele

stăteam pe coaste străine
şi ne rugam a iertare că existam

Oameni ca noi - noi sub ele

am fost ocrotiţi

Oameni ca noi - noi sub ele

oameni ca voi - voi sub ele
fiecare
poate fi dezbrăcat
făcut gol goluţ
goale Oameni-Păpusi
mai goale decât trupurile
de animale sub hainele
trupurilor de jertfă

Dezbrăcaţi
cei ce dimineaţă aveau încă o coajă

6
 de trupuri albe

Noroc avea doar acela

ce împins era
de la pol la pol

Vremurile întunecate
vorbesc de vremurile întunecate
acelea pe când eram mai tânără ca voi acum

2
Vremurile întunecate
de care nu ne despart decât
douăzeci de ani

literele pe prima pagină de ziar

acel Roşu acel Negru
iar jos sub ele cuvântul „German“

le-am mai văzut odată

Douăzeci De Ani:

luni mult marţi nimic

între vremurile întunecate
3
Câteodată te vad pe tine
sfâşiat de animale sălbatice
de Animale-Om

Noi râdem poate

Frica ta pe care n-am văzut-o niciodată

frica asta
eu te vad

7
4
pe tine
şi pe celălalt
şi pe celălalt
oameni ca voi
voi sub ei
oameni ca noi
noi sub ei
Oameni-Păpuşi goi
ce astăzi mai port coji pe ei

Pagini de ziare
cu Roşu şi cu Negru
iar sub litere cuvinte ca „German“
morţii stau lângă chioşcurile de ziare
privind cu ochii mari
primele pagini de ziar
Negrul si Roşul tipărit cu ură
sub cuvântul „German“
morţilor le este frică

Aceasta este ţara

în care morţilor le este frică

Ecce Homo

Mai puţin decât speranţa pentru el

e întotdeauna omul
cu o singură
mână

8
Doar crucificatul
cu amândouă mâinile
despărţite una de alta
acela Aici-Sunt-Eu

Interpunctuaţia

Fiindcă negrului
i-e frică
fiindcă albului
i-e frică
cuvintelor mele le este frică
de o simplă virgulă
închise în interpunctuaţie
ferestre deschise
fraze deschise
cuvintelor mele le este frică
de trădarea
omului

9
pe om nu-l
ispitesc
la fel
lasă toate uşile
deschise
nu ne strivi
noi nori

Monologul

Monologul
fiecare
vorbeşte pentru fiecare
cei ce ascultă
tac
sunt inexistente
razele paralele
din gurile
ce dau un signal-călătorie
semnalizând
hipodroame fără ţel
pentru semnul
pomului căzut
din gura ta
din gura mea
strigând
fără voce

Se întâlnesc
soliile
se-mpleticesc
fiecare vorbeşte pentru fiecare
filtrate

10
cuvintele fără ton
se transformă
în cuvânt

Fiecare aude
greaua lovitură
a propriului cuvânt
ce se reîntoarce
din stratosferă
o briză de aer
în briza de aer
la fel a auzit şi Hölderlin
neadunatele sale cuvinte
zburând mai departe
fără întoarcere

11