Istoria secolului XX

- curs 1 -

Stabilitatea si regimurie politice la 1900

Secolul 19 s-a caracterizat in principal prin aparitia procesului de formare a statelor

nationale, atat in Europa cat si in alte regiuni pe glob. procesul a fost mai puternic pe batranul
continent, deoarece Europa a reprezentat pentru acea perioada principalul centru de putere de de
o parte, si pe de alta parte un model demn de urmat pentru toate societatile, culturile sau natiunile
din lume.
Respectarea valorilor democratice, progresul industrial si cresterea economica, au
favorizat in majoritatea statelor europene aparitia unui nivel de viata ridicat, menit sa confere
cetatenilor acestor state, un nivel de trai si de cultura cat mai ridicat. Aceasta situatie se va regasi
la incepturile secolului XX doar in anumite state europene, procesul extinzandu-se treptat pe
parcursul intregului secol.
Politic, harta lumii la 190 se prezenta destul de diferit atat pentru Europa cat si pentru
intreaga lume. Daca pentru majoritatea statelor occidentale, procesul de formare al statelor
nationale era mai mult sau mai putin definitivat, in centrul si rasaritul continentului si in
peninsula balcanica, functionau trei entitati politice care inglobau in granitele lor majoritatea
popoarelor din acest spatiu geografic. Aceste trei entitati erau Imperiu Austro-Ungar, Imperiul
Tarist si cel Otoman.
Popoarele din aceasta parte a europei, erau mentinute intr-o stare de asuprire nationala,
fiindu-le refuzata organizarea conform principiilor nationalitatilor, in state de sine statatoare.
La 1900, doar doua state din Africa puteau fi considerate cu ingaduinta libere, restul
teritoriului fiind impartit intre marile puteri, si inglobat in cadrul imperiilor coloniale.
In Asia, cel mai puternic stat, China, de afla intr-o profunda dependenta politica si
economica, fata de puterile europene, dar nu numai.
In America latina, Existau mai multe formatiuni politice independente, ce facusera parte
din cadrul imperiilor coloniale spaniole si portugheze, si care reusisera sa isi obtina independenta
in prima jumatate a secolului XIX. Democratii tinere, acestea nu vor putea supravietui singure
fara ajutorul Statelor Unite, fiindca legaturile politice, comerciale si spirituale cu Spania si
Portugalia erau atat de puternice incat puneau insesi in pericol existenta statelor respective.
Implementarea doctrinei monroe in 1823 in SUA, va impiedica interventia si amestecul
statelor europene in problemele interne ale statelor americane, spatiul fiind vazut ca o zona de
siguranta si protectie vis-a-vis de interesele Europei.
Secolul XIX definitivase asadar procesul de impartire al intregului glob in spatii si zone
de influenta ale marilor puteri, ce se aflau intr-o permanenta competitie pentru acapararea celor
mai bune piete de desfacere si de achizitionare a materiilor prime.
In prima decada a secolului XX, vom asista la aparitia si formarea principalelor blocuri
militare, respectiv tripla intelegere (Antanta) si tripla alianta (puterile centrale), pe de alta parte.
Tripla intelegere sau Antanta, era formata din alianta politica si militara dintre
principalele puteri europene, respectiv Anglia, Franta si Rusia, in vreme ce tripla alianta sau
puterile centrale, numeau Germania si Austro-Ungaria.
Italia si Romania aveau de asemenea tratate secrete de alianta militara si politica
incheiate cu statele puterilor centrale.

Schimburile comerciale la inceputul secolulul XIX

Revolutia industriala care a debutat in Anglia si Franta in prima jumatate a secolului

XIX, a antrenat in mod inevitabil si celelalte state occidentale europene, si ulterior si alte zone de
pe glob. La 1900, Anglia nu mai reprezenta prima putere economica a lumii, ci acest loc era
ocupat de Statele Unite.
Din punct de vedere financiar-bancar, Anglia ramane prima putere ce exporta capital
financiar pe glob.
Franta vazuta ca o a doua mare putere economica in secolul trecut, fusese depasita in
numeroase domenii de catre Germania si chiar de Japonia, totusi Anglia si Franta ramaneau cei
mai importanti exportatori de capital din lume.
Statele Unite reusira sa-si impuna controlul si protectia asupra intregului spatiu american,
si gratie acestei politici, reusisera in scurt timp sa dobandeasca o crestere economica, devenind in
decursul a doar jumatate de secol, cea mai importanta putere economica a lumii.
Cel mai impresionant salt pe calea progresului fusese facut de Japonia, tara tipic feudala
la inceputul secolului al XIX-lea, dupa ani de izolare politica, a reusit intr-un timp scurt sa
recupereze decalajul fata de celelalte puteri europene si chiar sa le depaseasca. Rezultatul a fost
posibil gratie unei caracteristici speciale a societatii japoneze, si anume organizarea pe clanuri, si
a exploatarii unei forte de munca extrem de ieftina si de bine intentionata.