Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Drojdia De Bere
Era in iarna anului 1898, intr-o seara friguroasa de februarie, cand inginerul
german Wolfgang Schulze a ramas mult dupa lasarea intunericului in
laboratoarele fabricii de bere in care lucra.
Cand si-a terminat munca, a stins lumina de la biroul sau, apoi a pasit prin
intuneric spre iesire, cand, deodata, a vazut un fenomen uluitor: vasele in care
se afla drojdia de bere iradiau o lumina fluorescenta. A fost ca un semn: din
momentul acela, inginerul german a inceput sa studieze fara incetare ceea ce
era considerat un simplu reziduu - drojdia. Surprizele nu au intarziat sa apara.
La scurta vreme, Schulze a descoperit ca substanta aceea pastoasa si maronie
avea o multime de insusiri legate de sanatate: aplicata pe piele, drojdia de bere
vindeca foarte rapid ranile, iar administrata intern scurta convalescenta dupa
diferite boli. Chiar si animalele slabite se inzdraveneau ca prin farmec atunci
cand erau tratate cu ea. Incurajat de aceste rezultate, inginerul si-a tratat cu
drojdie si sotia bolnava de cancer si - minune! - boala nu a mai progresat. Din
nefericire, la vremea aceea era probabil mult prea devreme pentru asemenea
descoperiri, asa ca observatiile si cercetarile lui Schulze au fost trecute sub
tacere de catre comunitatea medicala, pentru ca apoi sa cada in uitare. Abia pe
la mijlocul secolului al Xx-lea, cercetarile inginerului german aveau sa fie luate
in serios de catre medici si biochimisti, un demers care a revolutionat stiinta in
general si medicina in special.
Drojdia uscata
Tabletele de drojdie
Acneea - se face tratamentul intern descris mai sus, la care se adauga masti
obtinute din: 2 lingurite de drojdie de bere, 2 linguri de ulei de masline si 2
linguri de miere lichida. Amestecul se omogenizeaza si apoi se intinde pe ten,
unde se lasa vreme de 30 de minute, dupa care se spala cu apa calduta.