Sunteți pe pagina 1din 5

CAP III.

MǍSURI DE PROTECŢIA MUNCII LA UTILIZAREA


INSTALAŢIILOR ŞI ECHIPAMENTELOR ELECTRICE

1. ACCIDENTE DATORATE CURENTULUI ELECTRIC


Dacă între două puncte ale corpului omenesc se aplică o diferenţă de potenţial, prin corp
trece un curent electric. Această trecere este însoţită de fenomene ale căror efecte se
manifestă prin şocuri electrice, electrocutări şi arsuri.
1.1. Electrocutările
Electrocutările reprezintă acţiunea curentului electric asupra sistemului nervos şi muscular
şi pot avea următoarele efecte:
• contracţia muşchilor;
• oprirea respiraţiei ;
• fibrilaţia inimii ;
• pierderea temporară a auzului şi vocii ;
• pierderea cunoştinţei ;
Electrocutările se produc prin:
• atingeri directe, adică atingerea elementelor conductoare ale unei instalaţii electrice
aflate sub tensiune.
• atingeri indirecte, reprezintă atingerea unui element conductor care in mod normal
nu este sub tensiune dar care in mod accidental poate fi pus sub tensiune.
Tensiunea la care este supus omul în cazul atingerii indirecte se numeşte tensiune de
atingere Ua.
Tensiunea de pas, Upas, este tensiunea la care este supus omul la atingerea a două
puncte de pe sol sau pardoseală (considerate la 0,8m) aflate la potenţiale diferite.
Tensiunea de pas poate să apară în apropierea unor prize de pământ de exploatare sau
de protecţie, prin care trece curentul de exploatare, sau în apropierea unui conductor aflat
sub tensiune şi căzut la pământ.
Pentru prevenirea accidentelor electrice prin atingere directă un rol important îl au normele
de protecţia muncii, pe baza cărora omul este instruit:
• să nu atingă echipamentele aflate sub tensiune
• să folosească echipamentul de lucru şi de protecţie
• să organizeze punctul de lucru astfel încât să nu existe pericolul de electrocutare
Pentru prevenirea accidentelor electrice prin atingere indirectă, se folosesc diferite
instalaţii de protecţie care să acţioneze imediat în caz de defect, limitând tensiunile de
atingere la valori reduse admise de norme şi să deconecteze în timp echipamentul afectat.
Factorii care determină gravitatea electrocutărilor:
• valoarea curentului prin corpul omenesc;
• calea de închidere a curentului;
• durata acţiunii curentului;
• starea fizică a omului;
• frecvenţa curentului;
• atenţia omului în timpul atingerii.
Un alt factor deosebit de important care determină gravitatea electrocutărilor este
rezistenţa electrică a corpului omenesc în momentul atingerii. Valoarea şi caracterul
rezistenţei electrice a corpului omenesc depind de: ţesutul muscular, aparatul circulator,
organele interne, de sistemul nervos cât şi de procesele biofizice şi biochimice foarte
complicate care au loc în corpul omenesc.
Factorii de care depinde rezistenţa corpului omenesc sunt:
• tensiunea la care este supus corpul
• locul de pe corp cu care omul a atins elementul sub tensiune
• suprafaţa de contact
• umiditatea mediului
• temperatura mediului înconjurător
• durata de acţiune a curentului

1.2 Arsurile
Arsurile electrice se pot produce în diferite situaţii de scurtcircuitare accidentală, la
înlocuirea siguranţelor în timp ce în reţea este un defect care nu a fost înlăturat,
la deconectarea unor separatoare sub sarcină, punerilor la pământ însoţite de
arcuri electrice etc.
Arsurile şi metalizarea pielii pot avea loc în general când omul se află în
aproprierea unui arc electric şi se datorează în general căldurii mari degajate de arcul
electric. Sunt şi arsuri datorate trecerii unui curent mare prin corpul omenesc.
Arsurile electrice au consecinţe grave, fiind mai periculoase decât celelalte arsuri.
2. MǍSURI DE PROTECŢIA MUNCII LA UTILIZAREA INSTALAŢIILOR
ŞI ECHIPAMENTELOR ELECTRICE

Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, este necesară eliminarea posibilităţii


de trecere a unui curent periculos prin corpul omului.
Măsurile, amenajările şi mijloacele de protecţie trebuie să fie cunoscute de către tot
personalul muncitor din toate domeniile de activitate.
Principalele măsuri de prevenire a electrocutării la locurile de munca sunt :
• Asigurarea inaccesibilităţii elementelor care fac parte din circuitele
electrice şi care se realizează prin :
- amplasarea conductelor electrice, chiar izolate, precum şi a unor echipamente electrice,
la o înălţime inaccesibilă pentru om. Astfel, normele prevăd ca înălţimea minimă la care se
pozează orice fel de conductor electric să fie de 4 m, la traversarea părţilor carosabile de 6
m, iar acolo unde se manipulează materiale sau piese cu un gabarit mai mare această
înălţime să depăşească cu 2-2,5 m gabaritele respective ;
- izolarea electrică a conductoarelor ;
- folosirea carcaselor de protecţie legate la pământ ;
- îngrădirea cu plase metalice sau cu tăblii perforate, respectându-se distanţa impusă
până la elementele sub tensiune.
La utilizarea uneltelor şi lămpilor portative alimentate electric, sunt obligatorii :
- verificarea atentă a uneltei, a izolaţiei şi a fixării sculei înainte de începerea lucrului ;
- evitarea răsucirii sau a încolăcirii cablului de alimentare în timpul lucrului şi a deplasării
muncitorului, pentru menţinerea bunei stări a izolaţiei ;
- menajarea cablului de legătură în timpul mutării uneltei dintr-un loc de muncă în altul,
pentru a nu fi solicitat prin întindere sau răsucire ; unealta nu va fi purtată ţinându-se de
acest cablu ;
- evitarea trecerii cablului de alimentare peste drumurile de acces şi în locurile de
depozitare a materialelor (dacă acest lucru nu poate fi evitat, cablul va fi protejat prin
îngropare, acoperire cu scânduri sau suspendare) ;
- interzicerea reparării sau remedierii defectelor în timpul funcţionării motorului sau lăsarea
fără supraveghere a uneltei conectate la reţeaua electrică ;
• Folosirea mijloacelor individuale de protecţie şi mijloacelor de avertizare.
Mijloacele de protecţie individuală se întrebuinţează de către electricieni pentru prevenirea
electrocutării prin atingere directă şi pot fi împărţite în două categorii :
principale şi auxiliare.
Mijloacele principale de protecţie constau din : tije electroizolante, cleşti izolanţi şi scule
cu mânere izolante. Izolaţia acestor mijloace suportă tensiunea de regim a instalaţiei în
condiţii sigure ; cu ajutorul lor este permisă atingerea parţilor conducătoare de curent
aflate sub tensiune.

Mijloacele auxiliare de protecţie constau din : echipament de protecţie (mănuşi, cizme,


galoşi electroizolanţi), covoraşe de cauciuc, platforme şi grătare cu picioruşe
electroizolante din porţelan etc. Aceste mijloace nu pot realiza însa singure securitatea
împotriva electrocutărilor. Întotdeauna este necesară folosirea simultană cel puţin a unui
mijloc principal şi a unuia auxiliar.

Mijloacele de avertizare constau din plăci avertizoare, indicatoare de securitate (stabilite


prin standarde şi care conţin indicaţii de atenţionare), îngrădiri provizorii prevăzute şi cu
plăcuţe etc. Acestea nu izolează, ci folosesc numai pentru avertizarea muncitorilor sau a
persoanelor care se apropie de punctele de lucru periculoase.
• Deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni de atingere periculoase sau
a unor scurgeri de curent periculoase.
Se aplică mai ales la instalaţiile electrice care funcţionează cu punctul neutru al sursei de
alimentare izolat faza de pământ. Întrerupătorul automat cu protecţie la curenţi de defect
este destinat prevenirii electrocutării prin atingere indirectă.
Menţionând faptul ca un curent de defect de 300-500 A poate deveni, în anumite condiţii,
un factor provocator de incendii, aparatul prezentat asigură protecţia şi împotriva acestui
pericol.
Întrerupătorul este prevăzut cu carcase izolante, şi este echipat cu declanşatoare termice,
electromagnetice şi releu de protecţie la curenţi de defect.
• Izolarea suplimentară de protecţie constă în executarea unei izolări suplimentare
faţă de izolarea obişnuită de lucru, dar care nu trebuie să reducă calităţile
mecanice şi electrice impuse izolării de lucru.
Izolarea suplimentară de protecţie se poate realiza prin :
- aplicarea unei izolări suplimentare între izolaţia obişnuită de lucru şi elementele bune
conducătoare de electricitate ale utilajului ;
- aplicarea unei izolaţii exterioare pe carcasa utilajului electric ;
- izolarea amplasamentului muncitorului faţă de pământ.
3. Măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor.

În timpul exploatării maşinilor electrice, pe lângă pericolul electrocutării curentul


electric poate provoca incendii, datorită încălzirii aparatajului electric în timpul funcţionării,
în timpul scurtcircuitului sau suprasarcinilor. Arsurile electrice produse prin deranjamentele
părţii electrice pot provoca arsuri personalului sau pot determina aprinderea prafului
aglomerat sau a amestecului gazelor din atmosfera încăperii.
Pentru prevenirea pericolului de aprindere din cauza scânteilor şi a supraîncălzirii,
trebuie luate următoarele măsuri:
- La regimul de funcţionare în plină sarcină, părţile motorului electric nu trebuie să
se încălzească până la o temperatură periculoasă (lagărele nu trebuie să depăşească
temperatura de 80ºC).
- Părţile din clădiri şi părţile din utilaje care sunt expuse acţiunii arcului electric
trebuie să fie neinflamabile.
- Siguranţele, întrerupătoarele şi alte aparate asemănătoare, care în timpul
exploatării pot provoca întreruperea curentului electric, trebuie acoperite cu carcase.
- Părţile reostatelor şi ale celorlalte aparate care se încălzesc în timpul funcţionării
trebuie montate pe socluri izolate termic.
- Utilajul care lucrează în medii de praf sau gaze trebuie să fie acţionat cu motoare
electrice antiexplozive, iar instalaţiile şi aparatajul să fie în execuţie antiexplozivă.
- Pentru a se putea interveni cu eficacitate în caz de incendiu, se recomandă ca
lângă maşinile-unelte (sau în secţii) să fie amplasate extinctoare cu CO2. Folosirea apei
este interzisă la stingerea incendiilor în instalaţiile electrice, deoarece prezintă pericol de
electrocutare şi determină şi extinderea defecţiunii.