Sunteți pe pagina 1din 16

----

PERMANENÞE
Þara este întâi a lui Dumnezeu ºi numai apoi a noastrã

CULTURAL - POLITIC - SOCIAL

re m
16 PAGINI

â
ANUL XIV - NR. 1

le sp ntuire
4 LEI

a
IANUARIE 2011

C
Şi în acest an, la monumentul de la Majadahonda, ridicat pe locul cia, ci doar cea mărturisitoare, izvorâtă din elanul unei inimi curate. Aceştia
jertfei lui Ion MoŃa şi Vasile Marin, s-au adunat legionari şi nelegionari, sunt cei care “vor vedea pe Dumnezeu”.
români şi spanioli, alături oaspeŃi de alte naŃionalităŃi, pentru a cinsti ani- Ion MoŃa şi Vasile Marin au fost astfel de oameni. Nu şi-au făcut
versarea unui eveniment care a însemnat o piatră de temelie în istoria Româ- calcule meschine, cum că pasivitatea unei pretinse rugăciuni ar fi prefera-
niei din secolul trecut. Cei doi legionari români căzuŃi pentru Hristos au fost bilă implicării cu fapta. Ei au intuit aceeaşi cale care duce către Dumnezeu
înaintemergătorii unui lung şir de martiri creştini aduşi ca jertfă de neamul pe care au urmat-o cei mai mari mistici creştini. Este calea suferinŃei şi a
românesc în lupta sa cu molohul comunist. La comemorare au participat şi jertfei. Încununată de mucenicie, ea devine atunci incredibil de scurtă şi de
preoŃii Mircea Bejenar şi Marius Vişovan, care a deschis şirul cuvântărilor. directă.
L-a urmat comandantul legionar Nicolae Roşca, a cărui lungă existenŃă în Şi cel care se roagă în vârful muntelui poate avea un efect bine-
exilul spaniol s-a identificat de la bun început cu implicarea sa alături de făcător pentru neam şi Biserică, pe un plan subtil şi greu sesizabil. Dar cu
Horia Sima pe întregul front al luptei legionare. Participarea sa la această o condiŃie. Mântuire individuală sau colectivă nu poate exista fără suferinŃă,
manifestare a fost şi mai este o constantă a unei vieŃi ajunsă la o vârstă vene- fără cruce. Un asemenea sfânt, cum este de pildă Sfântul Siluan Athonitul,
rabilă, a cărei energie iradiază încă a trebuit să treacă aproape aievea
nestinsă şi azi, după atâtea decenii prin chinurile iadului, înainte de a
de luptă dusă pentru neam şi Legi- ajunge să lucreze în sufletul său
une. Blas Pinar, o adevarată legen- rugăciunea neîncetată pentru
dă vie a naŃionalismului creştin întreaga omenire. Nu ne permitem
spaniol, care în anii trecuŃi elec- să le dorim apologeŃilor non-com-
triza asistenŃa prin cuvântările sale batului , pe care îl consideră în teo-
de o intensitate remarcabilă, şi-a rie ca fiind mai “creştinesc” , să-i
trimis de data aceasta cuvântul spre ajute Dumnezeu să treacă cu bine
a fi citit adunării de către nepotul peste chinurile iadului, înainte de a
său. Chiar şi aşa, printre rândurile putea vorbi asemeni unuia ca Sf.
scrise, s-a mai transmis, şi încă nu Siluan sau a discipolului său,
puŃin, ceva din vigoarea şi convin- Sofronie Saharov. Aceştia au dus o
gerea cu care acest mare prieten al cruce pe care n-am dori-o nimănui.
Legiunii s-a implicat dintotdeauna Le dorim mai degrabă să-şi afle
de partea valorilor spirituale, într-o crucea pe măsură, altfel orice tenta-
luptă neîntreruptă pentru afirmarea tivă moralizatoare venită din partea
lor fermă în răspărul curentului lor păleşte în faŃa celei mai mici
dizolvant al societăŃii moderne a jertfe curate şi bineprimită de Dum-
viŃelului de aur. La final s-au into- nezeu.
nat, ca de fiecare dată, imnurile Căci taina mântuirii este
Legiunii şi a Falangei Spaniole, într-o atmosferă solemnă, străjuită de dra- aceasta: Fiecare trebuie să-şi poarte crucea sa, croită pe măsura puterilor
pele. sale. Să şi-o ridice de jos şi să-I urmeze lui Hristos pe drumul suferinŃei, nu
Caracterul de unicitate şi de piatră de temelie pe care îl are jertfa lui să se eschiveze prin sofismele feluritelor pretexte, oricât de “nobile” ar fi
Ion MoŃa şi Vasile Marin nu poate să nu ne smulgă din orice fel de ispită de ele. Sau, atunci, măcar de s-ar închina smeriŃi în faŃa curajului cu care unii
a reduce amintirea ei la rutina unui simplu ritual fără miez. Jertfa lor ne pune şi-au urmat calea, făcând un gest de care numai sufletele alese sunt capabi-
în faŃă un model pe care nu ştim cine sau câŃi îl vor mai putea urma vreo- le.
dată. Astfel au judecat MoŃa şi Marin: simplu şi sincer, fără întortochieri
Sunt învăŃaŃi în ale teologiei, chiar mari trăitori, care spun că Hri- de gând sau de atitudine. I-au caracterizat dintotdeauna însuşirile legionare
stos nu trebuie apărat, cu atât mai mult nu apărat cu arma. Căci Hristos nu de a fi drept şi vertical, fără ocolişuri sau compromisuri. I-a mai caracterizat
ar avea nevoie de asta: El este cel care de fapt te apără pe tine. Dacă au o credinŃă autentică şi profundă, care le-a dat să poată intui care le este cru-
dreptate, în general, dreptatea lor nu se aplică şi lui MoŃa şi Marin. Gestul cea, care este voia lui Dumnezeu cu sufletele lor. Astfel au păşit pe această
lor tulburător sfidează prin excepŃionalul său adevăruri altminteri general cale, privind moartea în ochi, fideli descrierii evanghelice a plenitudinii
valabile. Ar fi fost mai “creştineşte” oare ca cei doi legionari să se retragă la celei mai însemnate dintre virtuŃi: dragostea. “ Mai mare dragoste decât
vreo mănăstire de prin munŃii României, spre a se ruga pentru mântuirea aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.” (Ioan,
Ńării şi a întregii lumi de comunism? Au fost şi sunt oameni de această fac- 15,13)
tură, a căror luptă pentru desăvârşirea spirituală se duce deja undeva aproa- Omul a cărui voinŃă proprie ajunge să fie una cu voia lui Dumnezeu
pe de culmi, întrezărind razele luminii taborice. Dar MoŃa şi Marin nu aveau este mântuit. Astfel, jertfa lui Ion MoŃa şi Vasile Marin le-a fost lor cale spre
pretenŃia de a se afla într-o asemenea stare de înaintare pe tărâm duhovni- mântuire. Iar dinspre tărâmul veşniciei razele luminoase ale ei continuă să
cesc. Fiecare om îşi are propria măsură şi propria cale către Dumnezeu. Iar ne fie trimise şi nouă, celor nevrednici să ne ridicăm la puterea exemplului
uneori calea aceasta poate fi mai scurtă decât a unora care se nevoiesc zeci lor.
de ani. Este poarta muceniciei, prin care se intră dintr-o dată în împărăŃia
veşnică a lui Dumnezeu. Nu orice moarte este însă echivalentă cu muceni- BOGDAN MUNTEANU
2 PERMANENÞE ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011

Soare la Majadahonda Demistificarea unei mistificări


Duminică, 16 ianuarie, zi deosebit de frumoasă şi înălŃătoare pe plan Lectura primei părŃi a unui amplu text “Poetul Radu Gyr în
spiritual, a avut loc comemorarea anuală a jertfei legionarilor români Ionel amintirile contemporanilor”, text semnat de domnul Traian D. Lazăr,
MoŃa şi Vasile Marin, în localitatea spaniolă Majadahonda, de lângă în revista Jurnalul Literar (nr.13-18/iulie-septembrie 2010, pp.4-5) a
Madrid, în prezenŃa unei asistenŃe mai numeroase ca anul trecut, formată fost una deconcertantă în măsura în care precizia şi acurateŃea infor-
din spanioli (majoritatea) şi români (din Ńară şi diaspora). maŃiei oferite în acest material sunt văduvite de absenŃa unor detalii de
Ceremonia religioasă a fost celebrată de preotul ortodox Mircea ordin istoric, esenŃiale, în înŃelegerea rolului cultural jucat de Radu
Bejenar din Suceava, alături de preotul greco-catolic Marius Vişovan din Gyr în perioada guvernării antonesciano-legionare (sept.1940-
Sighetu MarmaŃiei; apoi au urmat discursurile solemne, din partea română, ian.1941). Este adevărat că Radu Gyr este numit în septembrie 1940,
susŃinut de domnul Nicolae Roşca, iar din partea spaniolă, un mesaj al lide- director general al Teatrelor, luând iniŃiativa înfiinŃării Teatrului
rului naŃionalist Blas Pinar, citit de nepotul acestuia. S-au intonat cântecele evreiesc, lucru esenŃial pe care autorul textului de faŃă omite să-l pre-
Cara al Sol şi Sfântă TinereŃe Legionară, şi apoi camarazii români şi spa-
cizeze. Este o evidenŃă istorică, omisă mereu de cei care se ocupă de
nioli s-au întreŃinut într-o atmosferă prietenească.
studierea fenomenului legionar, întrucât demontează pretinsul antise-
Exprimând, cu un deosebit spirit de sinteză şi într-o limbă spaniolă
mitism al Mişcării Legionare. Prin urmare, această iniŃiativă salutară
de înalt nivel academic, sublimul jertfei eroilor MoŃa şi Marin în contextul
mai larg al luptei (de ieri şi de azi) poporului român şi a poporului spaniol, anulează orice mistificare aruncată pe seama lui Radu Gyr, precum
cuvântarea domnului Nicolae Roşca se constituie într-un mesaj plin de acea afirmaŃie eronată a raportului despre Holocaust pe care domnul
forŃă, mereu viu şi actual adresat tinerei generaŃii care trebuie să ducă mai Traian D. Lazăr se pare că şi-o însuşeşte “Ca Director general al Tea-
departe făclia acestei lupte sfinte. trelor, Gyr a dat un «sever avertisment public companiei Bulandra-
Maximilian-Storin» şi a decis suspendarea subvenŃiei bugetare pe care
MARIUS VIŞOVAN Ministerul Cultelor şi Artelor o acorda companiei deoarece în repre-

Scrisoare de la Majadahonda
zentaŃia de la Teatrul Regina Maria (13 ianuarie 1941) a jucat o actri-
Ńă evreică”. O personalitate de talia lui Radu Gyr, care a înfiinŃat Tea-
trul evreiesc, putea lua o asemenea decizie? Este mai mult decât o
inconsecvenŃă logică, este un neadevăr tipic propagandei lui Eugen
pentru Mihai şi Gabriela Cristescu, colportat şi amplificat la maximum de ideologia criminal-
atee a comunismului? Oare cercetătorii care studiază fenomenul inter-
Copii mei, din zarea de departe, belic sunt atât de lipsiŃi de un minim discernământ încât să preia de-a
De unde numai Dumnezeu cuvântă, gata, fără o verificare, cel puŃin sintetică, documentele SiguranŃei lui
Vă scriu, pentru viaŃa voastră, carte Eugen Cristescu sau discutăm despre nerespectarea principiului
Urzită tot din slovă sfântă… audiatur et altera pars ca metodă de lucru?
Cât priveşte fondul problemei textului de faŃă, adică reflecŃia
Tăticul vostru a plecat, odată spre Apus, lui Radu Gyr în memorialistica contemporană, precum şi interpretarea
Să poarte luptă pentru Dumnezeu şi cruce. sa, trebuie să spunem răspicat că nu putem lua drept documente inde-
În graba mare, însă, nu v-a spus, niabile jurnalul unui intelectual comunist de talia lui Zaharia Stancu,
Cât timp va sta şi unde se va duce…
nici măcar memorialistica lui Petre Pandrea, un cunoscut adversar al
Când anii vi s-or aduna cunună, majorităŃii intelectualităŃii interbelice, un susŃinător al stângii care
VeŃi înŃelege drumul meu îndepărtat. oferă numeroase exemple de resentimente în acest sens.
Odată, cartea mea o să vă spună Un alt lucru major de precizat: cred că putem să renunŃăm la
Spre care zare am plecat… formula propagandistică de o crasă inconsecvenŃă logică rebeliunea
legionară, lansată de Antonescu şi dusă la extrem de comunism pen-
De acolo dragii mei, din Ńara de departe, tru simplul motiv că nu este posibil ca cei care făceau parte din struc-
Eu voi veghea, să fie viaŃa voastră sărbătoare. tura guvernamentală, recte legionarii, să se răscoale împotriva lor
Deşi e lung, copiii mei, nu ne desparte
înşişi. Corect din perspectiva adevărului istoric este lovitura de stat a
Drumul. Că dorul meu e mare…
lui Antonescu dată Mişcării Legionare, cu concursul lui Hitler, sau,
Bunicul mâine să vă scrie, cum foarte bine argumenta fostul Ministru de Externe al României,
Din fapta voastră, imn de slavă. Mihail Sturdza, puciul lui Antonescu – a se vedea rafinata analiză a lui
Să creşteŃi, tare, altă Românie Mihail Sturdza, “Putschul lui Antonescu”, în România şi Sfârşitul
Şi să vă fie Ńara dragă… Europei. Amintiri din Ńara pierdută, Fronde, Alba-Iulia – Paris, 1994,
pp.213-222).
Să vă rugaŃi, cu mama , la Icoană Radu Gyr face parte din elita mărturisitoare românească care
ÎngenuncheaŃi, în fiecare seară.
cunoaşte, încă din 1938, valul prigoanelor, persecuŃiilor, detenŃiilor
Să plângeŃi pentru fiecare rană
Din câte ard, acum, în Ńară. carlisto-antonesciene şi a reeducărilor comuniste, unul dintre sfinŃii şi
mucenicii închisorilor comuniste. Antonescu îl condamnă, îl amnistia-
Copii mei e ceasul de plecare, ză, apoi, deşi era reformat medical, îl trimite pentru reabilitare –
Se-aud chemări şi glasuri sfinte. aceasta era practica lui Ion Antonescu în privinŃa legionarilor închişi,
Pentru destine legionare, cu scopul de a nu se mai întoarce vii; există numeroase mărturii în lite-
Eu v-am lăsat învăŃăminte. ratura concentraŃionară despre aceste metode utilizate de Antonescu,
mergând până la împuşcarea victimelor din spate, de către soldaŃi tri-
Să fie viaŃa voastră primăvară, mişi, în acest sens, pe front – în batalioanele de la Sărata, ca şi pe Haig
Sădită-n măreŃie şi poveşti.
Să ridicaŃi, viteji, o nouă Ńară Acterian, care va muri în Cuban. Radu Gyr se înscrie în martirajul (gr.
Pe plaiurile noastre strămoşeşti. marturos=martor, mărturisitor) neamului românesc, o figură exempla-
ră a istoriei intelectuale interbelice, care a ars, cu preŃul jertfei, pentru
Copiii mei din zări legionare apărarea credinŃei creştine şi a naŃiunii române. Tocmai de aceea,
Îmi zboară gândurile, roi. atunci când scriem despre aceste modele ale unei tradiŃii cultural-spi-
Să ştiŃi, în ceasul de plecare, rituale semnificative, să ne aplecăm cu smerenie şi cu bucurie, deopo-
Tăticul s-a gândit la voi. trivă, în spiritul adevărului istoric şi al discernământului creştin.

VALERIU CÂRDU
(”Cuvântul Nou”, Satu Mare, nr. 13, 13 februarie 1937) CONSTANTIN MIHAI
ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011 PERMANENÞE 3

Guvernarea Antonescu a fost exonerată de Istorie?


Este oportun să recu- Telefoanelor, astfel încât Calea Victoriei se înroşise de sânge nevinovat? Tot
nosc, din capul locului, că rân- sub Antonescu, închisorile au fost pline de legionari, între care peste 10000
durile consacrate ex-mareşalu- între 14 şi 18 ani. Aşa zisa trimitere a lor pe front, oferindu-li-se libertatea
lui Ion Antonescu suferă de o în urma unor acte de vitejie, a fost încă o cursă întinsă legionarilor ca să-i
aparentă contradicŃie, dar cred arunce în mormânt. Economia care a fost făcută, în nici patru luni de zile, în
că ea dispare dacă Ńinem timpul cooperării legionarilor cu Antonescu trebuia să-l determine pe aces-
seama că tarele lui de caracter ta că cele 5 miliarde şi şapte sute de mii economisiŃi din bugetul Statului, era
nu anulează totuşi sfârşitul un imperativ ca această cooperare să fie continuată cu toate multtrâmbiŃate-
vieŃii sale mai mult decât ono- le aşa-zise greşeli ale legionarilor. Economia semnalată mai sus era un argu-
rabil. Pe de altă parte, regret că ment de valabilitate a guvernării de atunci.
eroismul acestui sfârşit nu este Nu putem trece cu vederea ura lui împotriva generalului Constantin
în măsură să-mi schimbe radi- Petrovicescu, pe care l-a aruncat în închisoare, în urma unor false acuzaŃii.
cal vederile asupra lui, astfel Întâlnindu-l pe general în închisoarea Văcăreşti, în 1946, după terminarea
încât să nu rănesc sensibilita- procesului aşa-zişilor vinovaŃi de dezastrul Ńării, l-au întrebat dacă a fost
tea celor care îi cultivă aminti- adevărat că Ion Antonescu a venit la el întinzându-i mâna şi spunând: „Hai
rea. M-a condus apoi ideea că să uităm, Petrovicescule, tot ce a fost!”. Acesta, însă mi-a răspuns: „Cum eu
sărăcia de figuri ilustre din să dau mâna cu canalia aia? Nici în mormânt”.
contemporaneitate, nu-mi Ion Antonescu a fost protectorul lui Carol al II-lea când i-a dat aces-
îngăduie să omit niciuna care o tuia posibilitatea să plece din Ńară cu 18 vagoane de bunuri şi aur, oprindu-i
reabilitează oarecum, chiar pe legionari să-l reŃină la graniŃă.
dacă aceasta ar fi a lui Ion Nu poate fi uitată hotărârea lui din 1940 de a-i transfera pe crimina-
Antonescu din poza de geniu lii Ńării de la Jilava la închisoarea Văcăreşti de unde urma să-i elibereze.
bosumflat, că nedându-i-se Anchetarea „sine die” a acestor criminali a fost ordonată tot de Ion Anto-
ascultare, România a ratat nescu. A tratat Ńara ca pe o mare cazarmă, justiŃia militară prezidată de el nici
unica şansă a nivelului de n-a fost pregătită să-şi îndeplinească onest şi competent rolul şi a funcŃionat
excelenŃă, pe care numai prin ca un instrument de teroare a ex-mareşalului. El a vrut să dea o lovitură de
MIRCEA NICOLAU el singur, şi prin nimeni altci- moarte Mişcării Legionare, dorind eliminarea ei din istorie, fapt pe care l-a
neva, putea să il asigure. încercat mai târziu şi conducerea comunistă.
Este de presupus, căci altă explicaŃie nu se impune, că excesele lui, MaşinaŃiile lui împotriva Legiunii îl arată că, sub aparenŃa ostaşului
ca să nu le spun altfel, ca om politic şi militar, îşi aveau sursa într-o neobiş- corect prin definiŃie, avea vocaŃia trădării. Istoria României nu cunoaşte un
nuită supraevaluare de sine. Este un păcat de care au suferit toŃi cei ce, cre- conducător care şi-a suprimat adversarii cu mai multă perversitate decât el.
zându-se buricul universului, au exercitat conducerea statului, împingându- M-a uimit, însă şi n-ar fi trebuit să mă uimească, uşurinŃa cu care a predat
l la catastrofă. cârma statului la 23 august 1944. Probabil, însă, că el însuşi era covârşit de
Din procesul care i s-a intentat, Ion Antonescu formulează poziŃia impopularitatea la care ajunsese şi de falimentul politicii lui. Evident că
lui testamentară. Nici că avea un prilej mai potrivit. Şi afirmă: „un om care între Antonescu, cel care dicta din Palatul Victoriei şi între Antonescu, cel
fără nume, fără protecŃie, fără bani şi partid, s-a urcat în stat la cel mai înalt care îşi aştepta execuŃia în faŃa plutonului, a fost mare distanŃă. Se zice că
loc de conducere şi răspundere, acel om are datoria să se justifice, iar popo- după procesul care se terminase cu condamnarea la moarte, pe când se aflau
rul şi istoria au dreptul să-l judece. Poporul, prin dv., îşi va da verdictul, iar în hrubele de la Jilava alături de Ministrul său de JustiŃie, Ică Antonescu,
mâine, istoria, pe al său. Expun toate actele şi faptele mele pentru ca popo- care scria memorii după memorii,cerând să i se comute pedeapsa de la moar-
rul să ajungă la înŃelegerea lor”. te, ex-mareşalul i-ar fi spus: „Măi, Ică, lasă-te de memorii! În hrubele astea
În primul rând, Ion Antonescu nu era un om al nimănui, el era spri- se afla colonelul Zăvoianu cu legionarii lui, colonelul a cerut comutarea
jinit de Puterile apusene unde fusese ataşat militar şi îşi crease situaŃia favo- pedepsei cu moartea. Ei bine, eu le-am respins cererea! Şi uite, îŃi spun, că
rabilă ca singurul militar pe care se putea conta. Apoi meritele lui de militar o să ne-o respingă şi nouă!”
capabil din primul război mondial îi creiau o presă fericită. De asemenea, el Este greu pentru un om care a Ńinut discreŃionar cârmele Ńării, să fie
era rezerva lui Carol al II-lea în eventualitatea unei tensiuni cu Garda de pentru câteva clipe un om obişnuit. Trebuie să recunosc că ex-mareşalul a
Fier, aşa cum contase pe el şi în primăvara lui 1938. Neîndoielnic că se fost inimaginabil, incredibil, dar a fost în cele din urmă un asemenea om.
bucura de o bună presă în cadrele superioare ale Armatei. Aceste toate ele- După mine, între omul care îşi aşteaptă oricare altă moarte decât aceea a plu-
mente făcuseră din el omul cel mai agreat din aşa-zisa opoziŃie. tonului de execuŃie este o imensă deosebire. Cele câteva clipe pe care con-
Internarea lui la Mănăstirea BistriŃa, era ca o atenŃionare că totuşi damnatul le traversează de la ieşirea din celulă până în faŃa plutonului de
trebuie să asculte de cuvântul monarhului. Dealtminteri, eliberarea lui ime- execuŃie sunt egale cu distanŃa de la viaŃă la moarte pentru că omul con-
diată şi încredinŃarea conducerii Statului se datorau declanşării acŃiunilor damnat moare înainte de a fi străpuns de gloanŃele care-l ucid. Dar când
legionare pentru înlăturarea lui Carol al II-lea. Planul de înlăturare al legio- rămâne drept în picioare ca ex-mareşalul Ion Antonescu şi strigă „trăiască
narilor începuse din decembrie 1940, prin înlocuirea ministrului de Externe, România!” el parcurge în câteva secunde distanŃa dintre timp şi veşnicie. El
Mihai Sturza. După ce căpătase acceptul lui Hitler, Antonescu trece la înlă- intră în veşnicie înainte de a fi împuşcat. A fost această atitudine spre reabi-
turarea abuzivă a tuturor fruntaşilor legionari ce deŃineau funcŃii de impor- litarea lui. Trupul sfredelit de gloanŃe n-a căzut pe un pământ oarecare, ci pe
tanŃă naŃională. Ministrul de Interne, general Constantin Petrovicescu, a fost pământul eternităŃii care îl aştepta cu braŃele deschise. A fost momentul de
înlocuit cu un nelegionar, Şeful Seviciului SiguranŃă, Alexandru Ghica, şi integrare a lui în ethosul naŃional şi în ordinea supralumească. De aici înco-
Seful Prefecturii, Radu Mironovici au fost destituiŃi, iar prefecŃii tuturor lo, s-ar cădea să vorbim despre sfârşitul lui aşa cum trebuie ca despre cei
judeŃelor au fost chemaŃi într-o şedinŃă la Bucureşti, în vreme ce militari care, în pofida vrerii noastre, au fost sortiŃi să guste veşnicia aşa cum noi, cei
erau trimişi să le ia posturile. rămaşi în viaŃă, este problematic dacă o vom gusta.
Emfaza lui de a se aşeza între Traian şi Decebal, nu mai poate fi Desigur că puŃinătatea persoanei mele nu mă scuză să-l discut pe Ion
comentată. Ca să nu mai vorbesc de retorica fals-generoasă de a lua asupra Antonescu cu asprimea cu care am făcut-o mai sus. Dar pentru că i se Ńin
lui toate greşelile din timpul guvernării cu legionarii, „în afară de crime”. păcatele sub tăcere şi nu este discutat aşa cum se cuvine de către cei îndrep-
Dar ce au fost atunci execuŃiile lotului Zăvoianu şi ale celorlalŃi legionari? tăŃiŃi, am răbufnit eu, pomenindu-le ca unul dintre cei care i-am cunoscut
Ce au fost cei 60.000 de ostaşi morŃi în asediul Odessei, într-un moment autoritatea pe pielea mea.
când oraşul urma să cadă de la sine? Ceea ce mi se pare cu totul condamna- łin să spun că împlinindu-te cu pasiune într-un turnir de opinii, con-
bil a fost înŃelegerea oamenilor lui, Rioşanu şi Eugen Cristescu, cu fruntaşul tractezi un fel de rău care nu-Ńi dă răgaz şi-Ńi compromite somnul, liniştea
comunist David, ca să aducă deŃinuŃi de drept comun şi să le dea mână libe- lăuntrică şi ordinea meselor de peste zi. Eu însă, dimpotrivă, am suportat
ră pentru a face stricăciuni în cartierul evreiesc şi să fie aruncate în seama asprimea acestui regim adâncind-o. Pe de altă parte, sper că după elogiile cu
legionarilor. La fel a procedat înscenând că la Abator legionarii ar fi atârnat care l-am acoperit spre sfârşitul acestui articol antonescienii nu mă vor
în cârlige o seamă de evrei, acuzaŃie infirmată chiar atunci de conducerea acuza că am călcat, printre altele, dictonul care sună cam aşa: „despre morŃi
Abatorului. Nu mai vorbesc de înŃelegerea cu generalul Hansen de a se pune să nu se vorbească decât numai de bine”. Dar eu mă conduc după dictonul
punct ostilităŃilor la 23 ianuarie 1941, înŃelegere pe care el a călcat-o dând şi despre morŃi, ca şi despre vii, numai adevărul.
ordin armatei să tragă oriunde întâlnesc un legionar. Ce a fost apoi în PiaŃa
Teatrului NaŃional unde mulŃimea a fost mitraliată de militarii din Palatul MIRCEA NICOLAU
4 PERMANENÞE ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011

Martirii închisorilor
în viziunea lui Mircea Eliade si a Părintelui Arsenie Boca
ISABELA VASILIU-SCRABA

Când Sartre* va înceta să intereseze, ales victorie împotriva MorŃii” (M. Eliade, Trepte mor pentru Hristos. Lui îi datorez darul de azi.
Mircea Eliade va dăinui prin romanul său pentru Mircea Vulcănescu). Totul e o minune. Eu plec, dar voi aveŃi de purtat
metafizic, Noaptea de Sânziene, credea Robert o cruce grea si o misiune sfântă. În măsura în care
Kanters în anii de glorie ai existenŃialismului Invocând întâi Biblia unde se arată că mi se va îngădui, de acolo de unde mă voi afla mă
francez. RaŃiunea pentru care “ultimul dintre “porŃile împărăŃiei cerurilor se vor deschide şi va voi ruga pentru voi si voi fi alături de voi. VeŃi
marii critici ai Parisului”(v. Monica Lovinescu, intra fiecare neam cu cinstea şi cu slava sa” avea multe necazuri. FiŃi tari în credinŃă, căci
Demnitatea naraŃiunii, în România literară, (Apoc.21), apoi pe Sf. Vasile cel Mare, după care Hristos îi va birui pe toŃi vrăjmaşii...A urmat o
nr.9/1991) scria acest lucru Ńine de fondul “eu n-am voie să mă afirm contra altora, dar n-am pauză… A putut să mai rostească ‘S-a sfârşit!’
metafizic al romanului Foret interdit (Paris, voie nici să neglijez darurile ce mi le-au dat Dum- Totul era făcut din lumină nepământească, dar
1956). Dincolo de arbitrarele împărŃiri geografice nezeu şi neamul meu”, teologul Dumitru real, un fel de realitate desăvârşită, a cărei vedere
ale culturii europene, s-a întâmplat ca ideea pe Stăniloaie** observa că “occidentalii n-au avut te face fericit… Şi-a dat sufletul către orele 13, în
baza căreia Mircea Eliade şi-a construit romanul spiritualitatea profundă pe care a avut-o Răsărit- ziua de 18 februarie 1952” (v.I. Ianolide,
publicat în anii cincizeci la Paris să fie limpede ul” (v.rev.Apostrof, nr.3-4/34-35 martie-aprilie Întoarcerea la Hristos, 2006, p.189-190). Părin-
formulată şi la Bucureşti de preotul profesor 1993, p.13). Ilustrată de atitudinea contemplativă tele Arsenie Boca***, el însuşi urmând a avea în
Dumitru Staniloaie (1903-4 oct.1993) în primă- a ciobanului din balada MioriŃa, spiritualitatea 1989 o moarte martirică (v. Isabela Vasiliu-Scra-
vara anului în care s-a dus la Domnul: “noi, românescă s-ar fi singularizat de-a lungul zbuciu- ba, Moartea martirică a Părintelui Arsenie Boca,
românii, trebuie să-i ajutăm pe occidentali să se matei ei istorii prin capacitatea “de a experimenta un adevăr ascuns la Centenarul de la Mânăstirea
spiritualizeze” (v.interviul cu D. Stăniloaie, Mem- contemplaŃia în suferinŃă” (apud. Mircea Eliade, Brâncoveanu), spunea prin anii patruzeci că
bru de onoare al Academiei Române, în “O anumită incapacitate”, în vol. Fragmentarium, Evanghelia a fost menŃinută vie în conştiinŃa
rev.Apostrof, nr.3-4/34-35 martie-aprilie 1993, ed. I-a1939; 1994, p. 146). veacurilor de toŃi cei martirizaŃi pentru credinŃa
p.13, precum şi vol.: D.S., ReflecŃii despre spiri- creştină (v. Părintele Arsenie Boca, Cărarea
tualitatea poporului român, ed.II-a, Ed. Elion, Interesat din tinereŃe de transcendent, de ÎmpărăŃiei).
Bucureşti, 2004). “tot ceea ce nu face parte din lumea noastră deşi
se află printre noi, în mijlocul nostru”, Mircea În romanul deschiderii cerurilor la echi-
Robert Kanters se pare că sesizase Eliade era convins că unii oameni ajung să trăi- nox, Mircea Eliade imaginează trei personaje
mesajul eliadesc adresat unui Occident care se ască precum sfinŃii, într-un prezent continuu, masculine, care însă evoluează în dublet: Biriş-
făcuse vinovat de crucificarea României. Anume deosebit fundamental de prezentul evanescent al Viziru şi Partenie-Viziru. În timp ce Partenie
că, din perspectiva împlinirii destinului uman, timpului istoric măcinându-şi clipa iluzorie între a (romancierul de mare succes) este ucis dintr-o
timpul istoric îşi pierde orice semnificaŃie. Sau, fost şi va fi fost. În Noaptea de Sânziene el face o confuzie, atât Biriş cât şi Viziru ajung pe tărâmul
cum observa un alt universitar român – filozof aluzie transparentă la timpul istoric în care, fără a vieŃii fără de moarte. Stefan Viziru în exilul de la
cunoscut şi apreciat mai mult în Italia şi în Spania avea vreo vină, au fost schingiuiŃi şi omorâŃi după Paris, în Noaptea de Sânziene, iar Biriş este asasi-
(care i-a fost patria din exil) decât în cultura Ńării gratii opt sute de mii de români (apud. dr. Florin nat, ca si filozoful Mircea Vulcănescu, prin
sale dominată de politruci cu liceul pe puncte (v. Mătrescu, Holocaustul roşu, 1999) din milioanele schingiuire în temniŃa comunistă. Inainte de a-şi
Isabela Vasiliu-Scraba, Pelerinaj la Păltinişul lui de români şi aşa-zişi “moldoveni” întemniŃaŃi sau da duhul, Petre Biriş transmite un mesaj destinat
Constantin Noica) -, istoria timpurilor moderne, deportaŃi din Ńară sau din provinciile incorporate lui Viziru, mesaj care nu este altceva decât o măr-
marcată de tehnică şi de utopie, implică “ruptura în URSS. turie de credinŃă în viaŃa de dincolo. Într-o per-
şi depăşirea timpului istoric” (v.George Uscătes- Cum uşor s-a putut observa după 1990, fectă linişte interioară, semn al transcederii sufer-
cu, Tehnică şi utopie, în rev. Destin nr.12, Madrid, teroarea subterană şi corupŃia în care au prosperat inŃei şi a depăşirii spaimei de moarte Biriş spune
1962, p.10). doar responsabilii ideologici ai ocupaŃiei comu- următoarele: “Există o ieşire [din timp]. Să o
niste, n-a putut fi dată în vileag nici până azi. caute şi ei !”. Dar Eliade n-a dedublat doar per-
Noaptea de Sânziene (Paris, ed. II-a, Fiindcă demonetizarea ideologiei comuniste n-a sonajele masculine. Ciru Partenie şi Ştefan Viziru
1972, Bucureşti, ed.III-a, 1991, ed.IV-a, 2010), însemnat cedarea poziŃiilor câstigate de profitorii se intersectau în existenŃa lor cu Ioana şi Ileana,
înfăŃişează un filozof ajuns deŃinut politic în fostei ideologii. In plus, s-a putut cu uşurinŃă ultima fiind cea care reface cu Ştefan cuplul pri-
România ocupată după 23 august 1944 de trupele remarca persistenŃa uneia din directivele mordial, ajuns în noaptea de Sânziene “la umbra
sovietice. Modelul personajului este fără îndoială NGVD/KGB privitoare la “impiedicarea reabil- unui crin” în Paradis.
real si nu greu de găsit în cercul de prieteni pe itării celor condamnaŃi în procesele politice. Dacă
care-i lăsase Eliade în Ńară. Personajul Biriş, reabilitarea devine inevitabilă în unele cazuri, ea Foarte schematic, povestea din balada
împrumutând atât soarta cât şi unele trăsături ale se admite doar cu condiŃia ca acel caz să fie con- MioriŃa se reduce la trei inşi din care unul moare
gânditorului religios Mircea Vulcănescu, siderat o eroare judecătorească. Procesul nu tre- ca să ajungă la prezentul etern al vieŃii veşnice.
împărtăşeşte cu limbă de moarte acel mesaj des- buie însă reluat, pentru ca cei care au pricinuit Asociind baladei idei din filozofia platonică, în
tinat unui prieten aflat dincolo de Cortina de fier. greşala să nu fie invocaŃi” (v. Directivele KGB în urmă cu nişte ani observasem că tripartiŃia sufle-
În pragul marii treceri, deŃinutul schingiuit după Meridianul românesc, SUA, 3 martie 2001, p.3). tului omenesc implică o singură parte cu acces la
gratii pentru vini imaginare transmite unui român nemurire obŃinut prin desprinderea de ursita
de la Paris următorul mesaj pe care acesta are În anul scurtei întoarceri în România, celorlalte două (v.Isabela Vasiliu-Scraba,
datoria să-l transmită la rândul său mai departe: Mircea Eliade nota interesul pe care i-l trezeşte Deschiderea cerurilor într-un mit platonic si în
“există o ieşire [din timp]. Să o caute şi ei [occi- faptul mistic “validat de istoria multimilenară a MiotiŃa/ The opening of the skies in a Platonic
dentalii]!” (v.Mircea Eliade, Noaptea de religiilor” (Jurnalul portughez, ed.II-a, 2010, myth and in Mioritza ballad, Ed. Star Tipp,
Sânziene, Bucureşti, vol.II, 2010, p.299). p.119). Tot atunci el incercase a schiŃa trăsăturile Slobozia, 2004). FaŃă de această intrare pe tărâ-
prin care opera sa de istoric al religiilor, de eseist mul vieŃii fără de moarte, creştinismul a adus nou-
Textul de evocare a lui Mircea Vulcănes- şi de romancier se singularizează în aria culturilor tatea |ÎmpărăŃiei lui Iisus care, “din destinul Lui, a
cu scris de Eliade în 1967 începe cu mărturisirea orientale şi occidentale frecventate. Spre deose- făcut destinul care ne atrage spre Adevăr, spre
că nu a întâlnit în viaŃa sa un om mai modest şi bire de spiritul contemplativ răsăritean, dezintere- Cale şi spre ViaŃă”(Părintele Arsenie Boca,
mai înzestrat cu atâtea daruri admirabile: curiozi- sat de istorie, el s-ar integra culturii apusene prin Cărarea ÎmpărăŃiei).
tate nestăvilită şi o cultură vastă, solidă, bine atic- respectul faŃă de faptul istoric (p.93), interpretat După anii de temniŃă (în 1945, 1948,
ulată, pe un fond de mare inteligenŃă şi generozi- însă din punctul de vedere al istoricului religiilor 1953, 1955, 1956 fără nici o condamnare) şi de
tate. CredinŃa religioasă a prietenului său, iscusit cu acces la “sensurile spirituale ale formelor Canalul MorŃii (14 luni fără de vină), ieromon-
tălmăcită în scris, era trăită cu simplitatea obiective, eterne ale religiei” (v.M. Eliade, 1942, ahul Arsenie Boca, scos abuziv din preoŃie în
Ńărănească care-l făcuse odată să-i spună, aidoma în Jurnalul portughez). 1959, pictează într-un altar bisericesc pe Maica
Ńăranilor autentici, că “darurile, ca şi încercările Domnului cu Iisus în zeghe de puşcăriaş.
vin tot de la Dumnezeu”. De aceea, în clipa când În momentele ultime ale deŃinutului
au venit încercările şi “în câteva zile a pierdut tot: politic Valeriu Gafencu întemniŃat în primul an de Interesant este că nimeni nu observă,
avere, glorie, situaŃie socială, academică, familie, facultate şi trecut în lumea de dincolo după 12 ani aproape jumătate de secol, nici haina pruncului
libertate”, filozoful M. Vulcănescu le-a primit într-o stare de har, Ioan Ianolide a trăit ieşirea din Iisus, nici tunsura sa de puşcăriaş, deşi icoana are
senin. In încheierea evocării, Eliade scrie că ceea timpul istoric sub forma beatitudinii extazului dimensiuni impresionante şi este cum nu se poate
ce ştim de viaŃa pe care a trăit-o în temniŃă “ne e mistic. Ianolide, în închisoare fiind, a avut mai la vedere, chiar în altarul celei mai impună-
deajuns ca să înŃelegem cât de totală i-a fost vic- simŃământul că Hristos era prezent în Valeriu, pri- toare biserici din mijlocul capitalei României (în
toria. Victorie împotriva călăilor, desigur, dar mai etenul său, care-i spusese atunci: “Sunt fericit că continuare în pag. 5
ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011 PERMANENÞE 5
Domnule Preşedinte, Domnule Prim Ministru, Laşitatea “înŃelepciunii”,
Nu vă spunem o noutate, ştiŃi mai bine ca oricare dintre noi că meni- sau despre datoria mea faŃă de copilul meu
rea omului politic este munca, depusă până la sacrificiu, în folosul cetăŃii sale.
Avem cu toŃii o mare responsabilitate faŃă de viitorul acestui neam. M-am surprins zilele trecute cugetând la schimbarea buletinului
Nu se merită ca pentru o funcŃie, o situaŃie sau o avere să ne fie ruşine să pri- pentru a avea o valabilitate mai mare a actului fără CIP! mi-am dat
vim în ochii propriilor copii. E un preŃ mult prea mare. seama apoi că fetiŃa mea împlineşte 14 ani peste doi ani, ce voi face
Inutil să facem o radiografie a României contemporane, cu toŃii sun- atunci?
tem vinovaŃi. Practic transfer o responsabilitate pe umerii copilului, în loc să
Să discutăm însă despre o realitate îngrozitoare pe care o putem con- mi-o asum.
trola: existenŃa magazinelor de vise. Sunt convins că fiind foarte ocupaŃi, nu Traian Popescu numea generatia 1948 – generatia scut, eu aş
vă daŃi seama de amploarea fenomenului. SituaŃia e dramatică! PărinŃii sunt numi cu durere, generaŃia mea – generaŃia şmecheră!
disperaŃi şi urgenŃele spitalelor sunt blocate de numărul mare de tineri ajunşi Ne-am simŃit bine în comunism şi chiar dacă unii ar spune că am
în criză. făcut ceva, ne-am rezumat la bancuri şi ascultat Vocea Americii; am pro-
Am întrebat o elevă de clasa a XII-a câŃi colegi consumă etnobotani- fitat apoi de jertfa din 1989, am confundat libertatea cu libertinajul, ne-
ce; răspunsul a fost paralizant: “dar e vreo unul care să nu ia?”. am omorât copiii prin avort, iar celor care au scăpat, le-am pregătit
Privim la început de an cozile românilor pentru a-şi plăti datoriile moartea sufletească prin educaŃia primită ; acum, în al-12-lea ceas, le
către stat. “pasăm” tot lor acceptarea dictaturii biometrice, noi ocupându-ne de
Ar fi mare păcat să se strice acest climat al încrederii şi al datoriei! mărirea valabilităŃii actelor de identitate. Toate acestea se datorează
VegheaŃi, vă rugam, la păstrarea acestui echilibru. Aşa cum noi avem modului cum am fost educaŃi de comunişti, adică să fim materialişti deş-
datorii faŃă de stat, şi statul are datorii faŃă de noi. DepuneŃi toate eforturile tepŃi şi şmecheri!
pentru închiderea imediată a acestor magazine ale morŃii, altfel vom înce- Procedând astfel copiii noştri (tânăra generaŃie), nu vor înŃelege
ta să ne mai achităm datoriile faŃă de un stat duşmănos care ne omoară copiii; nici măcar necesitatea respingerii CIP-ului, căci nu vorba convinge, ci
vom începe cu greva fiscală, atât persoanele fizice, cât şi cele juridice. O ase- fapta.
menea ruşine nu s-a mai întâmplat în nicio legislatură. CunoaşteŃi, în vir- Iată, Dumnezeu ne mai dă o şansă să ne facem datoria şi, astfel,
tutea faptului că sunteŃi români şi prin jurământul depus, că noi, poporul să ne putem privi în oglindă şi în ochii copiilor noştri.
român, nu suntem în situaŃia de a ne milogi, ci de a ne impune. Să ne ajute Dumnezeu să educăm copiii în spiritul jertfei şi al
Sperăm că prin dragostea ce ne uneşte şi prin obligaŃiile istorice ce la datoriei, să facem din ei îngeri nu tăvălitori în noroiul poftelor şi al
avem să reuşim să trecem prin această furtună şi să lăsăm copiilor noştri o comodităŃilor.
lume normală. Nu vom reuşi acest lucru decât prin exemplul personal – adică
prin jertfa noastră!
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
FundaŃia SfinŃii Martiri Brâncoveni,
MARCEL BOUROŞ MARCEL BOUROŞ

limitării era desigur în defavoarea lui Sartre. Realist ca şi filozoful religios


MARTIRII ÎNCHISORILOR Nae Ionescu, Eliade considera că evenimentele din timpul sacru sînt cu mult
ÎN VIZIUNEA LUI MIRCEA ELIADE SI A PĂRINTELUI ARSENIE BOCA mai reale decât viaŃa desfăşurată în timpul istoric (M. Eliade, Fragments
continuare din pag. 4 d’un jurnal, p.429-430).
apropierea Operei). Abia în 2007, când la Mânăstirea Diaconeşti se lucra la ** Dumitru Stăniloaie (1903-1993) a fost absolvent şi doctor în
realizarea albumului FericiŃi cei prigoniŃi. Martiri ai temniŃelor româneşti teologie la Universitatea din CernăuŃi, profesor universitar la Sibiu şi
(Ed. Bonifaciu, Bucureşti, 2008), Părtintele Arsenie Boca îi dezvăluie în vis Bucureşti, deŃinut politic între 1958 şi 1963, din 1964 profesor universitar la
unui student la Teologie semnificaŃia imaginii pictată de el în altarul Bis- Facultatea de Teologie din Bucureşti, invitat să predea în Anglia, Germania,
ericii Sf. Elefterie cel nou din Bucureşti. Studentul vede zeghea, pe care de FranŃa şi Grecia, autor al unor cărŃi de referinŃă în domeniul teologiei şi filo-
atunci încoace o observă multă lume, dar lui, în vis, i se mai arată ceva, cu zofiei culturii (Patriarhul Dositei al Ierusalimului şi legăturile lui cu łările
mult mai semnificativ si mai ascuns mulŃimii (v.A.V.Crăciun, Pictura Române, CernăuŃi, 1929, A. Şaguna, Sibiu, 1933, Sf. Grigorie Palama,
Părintelui Arsenie Boca, în rev. Lumea CredinŃei, anul V, nr.9/58, Sibiu, 1938, Ortodoxie şi românism, Sibiu, 1939, Iisus Hristos sau restau-
sept.2007). Anume că haina de puşcăriaş are darul de a se metamorfoza într- rarea omului, Sibiu, 1943; Ascetică şi mistică creştină, Sibiu, 1946 ed.II,
un mănunchi de raze care transfigurează spaŃiul întunecos al unei celule, Bucureşti, 1981 cu titlul: Teologie morală ortodoxă; Uniatismul [greco-
scăldând-o în focul ceresc pe care-l aduce cu sine imaginea de slavă a prun- catolicismul], încercare de dezmembrare a poporului român, Bucureşti,
cului Iisus. ToŃi martirii credinŃei din temniŃele în care ocupantul sovietic a 1973, Spiritualitate şi comuniune în liturghia ortodoxă, Bucureşti, 1986,
decapitat vârfurile spiritualităŃii româneşti au mărturisit adevărul biblic după Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Bucureşti, 1987, ReflecŃii despre spiri-
care “pentru veşnicia noastră în ÎmpărăŃia lui Iisus, nici preŃul vieŃii, şi nici tualitatea poporului român, Craiova, 1992). Alături de alŃi traducători de
un preŃ nu este prea mare” (v.Părintele Arsenie Boca, Gâlceava omului cu marcă, precum profesorul de greacă St. Bezdechi şi eleva sa, poeta Zorica
revelaŃia în Cărarea împărăŃiei). Latcu, şi de latiniştii sau eleniştii şi preoŃii care au tradus multe din scrierile
PărinŃilor Bisericii în perioada interbelică, din care unii (pr. T. Bodogae, pr.
Pe când scria Noaptea de Sânziene, Mircea Eliade observase că D. Fecioru, Olimp Căciulă, etc.) au reuşit să-şi publice traducerile şi in vre-
omul modern a renunŃat a-şi fructifica viaŃa spirituală. Dar mesajul venit din mea comunistă, prof. D. Stăniloaie a fost un remarcabilul traducător de texte
România aflată “sub ocupaŃie bolşevică”, mesaj adresat Apusului de un patristice. În 1991 a fost ales Membru al Academiei Române, fiind deja
deŃinut politic schingiuit până în pragul morŃii, nu se referă nici la timpul Doctor honoris cauza a mai multor universităŃi europene pentru meritele
istoric al ocupaŃiei sovietice a Ńării deposedată de Bucovina de Nord şi de sale culturale.
Basarabia, nici la spiritualitatea pre-creştină perpetuată prin balada MioriŃa, *** Despre Părintele Arsenie Boca (traducător din greceşte al lui
îngânată de un profesor de filozofie în timp ce era torturat. Doar la nevoia Ion Scărariu, în 1935) va scrie prof. Dumitru Stăniloaie cu mare admiraŃie
stringentă a cunoaşterii adevărului şi mântuirii. Fiindcă, în opinia lui Eliade si recunoştinŃă în prefeŃele primelor patru volume ale Filocaliei. Restul de
(ca şi a profesorului Dumitru Stăniloaie), asemenea urgenŃe de natură spiri- patru volume aveau să fie tipărite după mai bine de trei decenii, Filocalia
tuală au fost păstrate numai de românii sacrificaŃi de Occidentali. fiind, pănă în zilele noastre, editată cu omiterea expresă a numelui Părintelui
Arsenie Boca, numit Sfântul Ardealului de zecile de mii de credincioşi
NOTE: veniŃi să-i asculte predicile la Sâmbăta de Sus şi apoi la Prislop. In 1947 şi
în 1948, Dumitru Stăniloaie, rectorul Academiei Andreiene din Sibiu, il
* La Paris, pe când era discutat romanul metafizic al lui Mircea Eli- numeşte pe ieromonahul Arsenie Boca, pe atunci stareŃ al M-rii Brâncov-
ade, un critic literar scăpat de teroarea comunistă din RPR observase dezin- eanu, “ctitor de frunte al Filocaliei româneşti” (v. prefeŃele Filocaliei, vol.II,
teresul Occidentului pentru suferinŃele românilor întemniŃati cu sutele de III şi IV). Vrând să informeze teologii francezi de publicarea în România a
mii de mercenarii ocupantului sovietic al Ńării. Referitor la acest vinovat primelor patru volume ale Filocaliei (Sibiu, 1946-1948), Andrei Scrima face
dezinteres al umaniştilor francezi de stânga, Virgil Ierunca nota următoarele: şi o referire la practica isihastă de la M-rea Antim unde se reuneau cei din
“lui Sartre nu i se cere decât o informaŃie obiectivă. Dar el dă dovadă de grupul Rugului Aprins. După numele inşirate de Scrima in revista franceză
ipocrizie şi amnezii inexplicabile” (Virgil Ierunca, Trecut-au anii. Jurnal, din 1958, Securitatea l-a arestat pe prof. Stăniloaie şi pe toŃi cei pe care
Ed. Humanitas, Bucureşti, 2000). Probabil pe undeva pe aici se află şi memoria tânărului călugăr nu i-a lăsat deoparte (v. Une interview du pere
motivul pentru care Eugen Ionescu nu a vrut niciodată să-l cunoască per- Dumitru Saniloaie, în vol. Philosophes Roumains, Bucureşti, Redaction des
sonal pe J.P.Sartre. PoziŃia lui Mircea Eliade faŃă de Sartre credem că a fost publications pour l’etranger, f.a., p.212).
determinată mai ales de limitarea existenŃei umane la social şi politic pe care
o sesizase în scrierile existenŃialistului. Pentru un erudit şi un literat care şi- ISABELA VASILIU-SCRABA
a dedicat întreaga viaŃă studierii fenomenului religios, observarea acestei Sursa: http://isabelavs.blogspot.com
6 PERMANENÞE ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011

Cum s’a făcut revenirea EPISCOPIEI EXILULUI,


după 62 de ani, la BISERICA MAMĂ!
IANCU PERIFAN

Lupta Exilului cu Securitatea a fost lungă şi grea. Ei vroiau să ne ia Da, spune Mitropolitul, lumea pleacă pentru motive economice. Şi
Biserica, fără exilaŃi, care exilaŃi erau pentru Securitate, duşmanii poporului, adaug eu:
criminali de razboi şi fascişti. Şi dupa moartea Părintelui Boldeanu, am avut Da, pleacă din Ńară cu mănoase lanuri. Cu holde de aur, cu cer fer-
toate greutăŃile cu preoŃii veniŃi, toŃi trimişi de Securitate, săne ia Biserica. mecat peste care a cazut blestem şi trăznet. România era California Europei,
Şi în 2005, iaca ceva nou: I.P.S.
Îmi trimite vorbă I.P.S. Iosif, Episcopul Bucureştiului în Europa ÎntrebaŃi-l pe I.P.S. Iosif, să vă spună ce opinie au francezii de
Occidentală, prin Dr.Tovaru, că este la Paris Mitropolitul Moldovei, poate românii care vin în FranŃa?
viitor Patriarh, şi ar vrea să stea de vorbă cu mine, la Limours, seara pe 29- Ia cuvâtul d-l Barbăneagră. El arată rolul jucat de exil. Şi când era
01-2005! Patriarhul Justinian în Belgia, în 1972, a fost să-l vadă d-l Cuşa, pentru a-i
Telefonez lui Bărbulescu Titus, dar este ocupat. Telefonez lui Bar- propune să rămână în exil. Ce bombă pentru Războiul Rece! Dar Patriarhul
băneagră şi este de acord sa mergem. D-l Caracota ne duce cu maşina. Sun- a refuzat şi i-a spus:
tem pe la ora 19 şi Mitropolitul este în convorbire cu credincioşii în biser- Du-te şi spune fraŃilor dela Paris, că voi sunteŃi Biserica Liberă şi
ică. După ce se termină convorbirile, suntem prezentaŃi Mitropolitului şi łară Liberă. Şi că voi sunteŃi pe drumul cel bun. Şi spune-le că toŃi cei care
mergem în Biroul I.P.S. Iosif. Vine şi Luciu! vin din România sunt trimişi de Securitate şi nu de noi.

Mitropolitul începe să vorbească de Biserica Diasporei. La un A intuit bine Patriarhul situaŃia din łară, spune Mitropolitul.
moment dat cer cuvâtul pentru o rectificare. Şi continuă Barbaneagră cu marele rol pe care l’a jucat Părintele
Spun că noi nu suntem Biserica DIASPOREI. Noi suntem EPIS- Boldeanu şi de care trebuie vorbit. Spune cum s’a refuzat să fie Episcop,
COPIA EXILULUI şi nu avem nimic cu DIASPORA. Şi el se îndreaptă dupa ce noi l’am ales în unanimitate. Şi refuzul a fost din cauza unor Epis-
către I.P.S. Iosif şi spune că problema se schimbă. Trebuie tratat cu Biserica copi Greci, de STIL VECHI, în timp ce Părintele Boldeanu era de STIL
Exilului. Şi ce este şi ce a fost Exilul? NOU. El, Barbaneagră, a fost trimis de Părintele Boldeanu la New York, la
Şi atunci încep eu, spunând cum am trăit noi Exilul spre deosebire Sinod şi acolo a aflat motivele refuzului ca Părintele Boldeanu să fie epis-
de Ierarhia Bisericii dela Bucureşti, care a colaborat cu Comunismul, dar noi copul nostru.
nu am judecat-o. Ea nu avea încotro. Noi în schimb eram liberi. Nu ca să Am adăugat eu, că trecerea noastră la Sinodul Ruşilor din America,
mâncam unt, în timp ce cei din łară mâncau soia. a fost din cauză că am fost refuzaŃi de Constantinopol, care nu voia să se
Dupa 1990, Părintele Popescu, Vicarul nostru, a scris la Patriarhie, pună rău cu Bucureştiul. Şi atunci Patriarhul Nicodim ne-a sfătuit să mergem
ca să aranjeze o întâlnire. Nici nu i s’a răspuns. cu Ruşii Albi, în Exil şi ei, ca şi noi.
A venit aici I.P.S. Daniel, unde se aranjase prin Părintele Ioachim, La un moment spun eu că lucrurile nu s’au schimbat în Ńară. Şi
actual Episcop de Roman, o întâlnire cu Vicarul nostru, Părintele Popescu. povestesc de venirea unui preot (Arhim.Teofil Părâianu) la Paris unde a Ńinut
Dar I.P.S. a refuzat întâlnirea! A justificat că nu a fost pregătită bine. ConferinŃe. Şi ne-a cerut să vină şi la noi. L’am întrebat despre ce va vorbi.
Şi continui: Noi credem că şi azi suntem trataŃi ca pe vreme lui AlegeŃi-va voi subiectul, ne spune.
Ceauşescu: duşmanii poporului, criminali de război şi fascişti. Şi am ales :
Sunt preoŃi care vin de acolo şi spun că toate actele care s’au făcut 1. PersecuŃia Bisericii Ortodoxe Române sub Comunişti
de peste 60 ani nu sunt valabile: botezuri, cununii, înmormântări, 2. Despre dărâmarea Bisericilor
împărtăşanii, etc nu au nici o valoare, le spune SOVROMPATRIARHIA. 3. Despre moartea PreoŃilor din închisori
Mitropolitul mă opreşte şi spune: Trebuie renunŃat la aceşti termeni: 4. Despre lupta împotriva Bisericii Ortodoxe Române Liberă din
Sovrompatriarhia, duşmanii poporului, criminali de războiu şi fascişti! Exil şi despre Atitudinea Ierarhiei Bisericii din România .
Şi noi când am vrut să venim în Ńară, dupa 1990, ni s’a spus că Când i-am citit acestea, a sărit Arhimandritul de pe scaun: Cum să
venim să ne luam moşiile. In timp ce noi trăiam aici cu gândul ca Ńara ne va vorbesc eu de astea, deoarece eu mă întorc în Ńară?
primi cu cântecul: Şi d-l Barbăneagră a continuat spunând că noi vom merge cu
Bucureştiul, când se va schimba Patriarhul şi vor fi daŃi afară din Sinod câŃi-
Vă întoarceŃi din Exil copii ai łării mele, va Ierarhi care au jucat un rol nefast pe vremea comunismului.
In calea voastră noi aşternem astăzi flori, Şi Mitropolitul pare să fie de acord. Ne spune că el a dat afară peste
Ale noastre dragi drapele, 60 din personalul Mitropoliei dela Iaşi.
Voi ExilaŃi le-aŃi purtat în Exiluri grele. Tot d-l Barbăneagră a avut ultimul cuvât, spunând că speră să avem
Şi acum voi, voinici feciori un MARE PATRIARH, după actualul.
Voi veniŃi învingători, Şi Mitropolitul ne povesteşte cum a fost ales el, ca Mitropolit al
... Moldovei, fără să dea un telefon, pentru a obŃine voturi şi că Dumnezeu,
Căci Exilul a fost greu. Şi atunci Mitropolitul adaugă că înŃelege. El Pronia Cerească a vrut să fie el. Şi am adăugat eu că toate sunt de la Dum-
şi-a fäcut studiile în ElveŃia şi patru ani nu s’a întors în Ńară să-şi vadă nezeu, I.P.Sfinte.
părinŃii, de frică că nu va mai putea ieşi din Ńară. L’a cunoscut în Germania Ne-a dat câte o carte de vizită şi câte o iconiŃă. Au urmat îmbrăŃişări,
pe Părintele Popa, la Freiburg, unde soŃia lui (macedoneancă din Grecia) rămas bun, binecuvântări şi despărŃirea.
făcea foarte bune plăcinte .
Şi intervine d-l Caracota explicând rolul acestei Biserici la Unirea
Principatelor. Unde ar fi fost România de azi dacă nu era Napoleon al III-lea, SCRISOAREA PREAFERICITULUI DANIEL,
la care au intervenit exilaŃii de atunci? Mitropolitul a acceptat acest lucru şi PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
trebuie, spune el, scos în evidenŃă rolul exilului d-voastră. Bucure;ti, 25 Noiembrie 2007
Şi continui eu. Noi cântam aici I.P.S.
Geme Ńara, geme neamul, fraŃi, surori Înalt PreasfinŃiile voastre,
Sus se lăfaie bolşevicii Prea SfinŃia voastră,
Şi voi zăceŃi în închisori; Preacuvioşi şi Prea Cucernici părinŃi,
Dară Domnul grija poartă de români, IubiŃi fraŃi şi surori în Domnul nostru Iisus Hristos,
RezistenŃa se arată cu românii sus în munŃi!
Şi acum cântăm: Azi, comunitatea orotodoxă română din Paris, aflată sub ocorotirea
Geme Ńara, geme neamul, fraŃi, surori Sfântului Evanghelist Ioan şi a SfinŃilor Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail,
Sus se lăfaie bolşevicii cunoscută în lumea întreagă cu numele de Biserica Română Jean de Beau-
Şi voi cerşiŃi în alte Ńări! continuare în pag. 7
ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011 PERMANENÞE 7
tamente, aşa cum au facut şi cu CENTRUL IORGA de lângă Paris!
CUM S’A FĂCUT REVENIREA EPISCOPIEI EXILULUI, Noi considerăm acestă zi, MAREA ZI A DOMNULUI, când noul
DUPĂ 62 DE ANI, LA BISERICA MAMĂ!
Patriarh al României vine, cu 15 MitropoliŃi şi Episcopi, să ia în primire,
continuare din pag. 6 Biserica Noastră, Biserica Liberă a exilului, după 60 de ani, şi să o ducă la
vais, sărbătoreşte mai multe evenimente istorice care au marcat istoria Biserica Mamă, eliberată de cei fără Neam şi fără Dumnezeu.
neamului românesc şi a Bisericii Ortodoxe: Până la venirea Noului Patriarh, noi aici, eram consideraŃi duşmanii
154 de ani de la sfinŃirea primei capele ortodoxe române din Paris poporului, criminali de război, fascişti, pentrucă am participat la Cruciada
de către Arhimandritul Iosafat Snagoveanul în ziua de 22 Noiembrie 1853. contra Bolşevismului în anii 41 - 44, când am fost învinşi!
în această capelă situată pe Rue Racine la numărul 22, s-au rugat studenŃii PrezenŃa noastră aici, cu cei din Europa Orientală, ocupată de Bolşe-
români la Paris până când, prin grija MajestăŃii Sale Carol I, Dumnezeu le- vici, am putut trezi cugetul Occidentalilor şi Churchil a putut spune că
a rânduit un locaş de cult, biserica în care vă aflaŃi acum. s’au înşelat de porc. Porcul nu era Hitler, ci Stalin. Aşa s’a început a doua
125 de ani de la cumpărarea Bisericii din Rue Jean de Beauvais de Cruciadă împotriva bolşevismului, numită Războiul Rece şi la care am par-
către Regele Carol I şi 115 ani de la sfinŃirea ei de către Episcopul Inochen- ticipat şi noi!
tie Ploieşteanul. În timp ce Europa Orientală, aşa cum a spus Regan, Marele Preşe-
Situată în inima Cartierului Latin, capela Colegiul de Dormans a dinte al Americii, intrase sub ocupaŃia Imperiului Roşu al Satanei, la noi,
fost zidită cu peste veacuri în urmă, fiind dedicată Sfântului Ioan Evanghe- Neamul întreg se zbătea să rupă lanŃurile robiei, Neamul întreg se găsea
listul în ziua de 29 Noiembrie 1382. În acest sfânt locaş s-au rugat persona- angajat în lupta pe viaŃă şi pe moarte, pentru însăşi existenŃa sa NaŃională,
lităŃi de seamă ale culturii româneşti şi ale Bisericii Ortodoxe: Mitropolitul Neamul întreg era convins că nu avea alt sprijin de viaŃă, decât mila lui
Visarion Puiu, Episcopul Teofil Ionescu, pr. Vasile Boldeanu, pr. Virgil Ghe- Dumnezeu şi VoinŃa de RezistenŃă NaŃională, până dincolo de mormânt,
orghiu, pr. dr. Petre Popescu, pr. Mircea Domitriu, Mircea Eliade, Eugen Neamul întreg era chemat la Examenul NaŃional şi Creştin.
Ionesco, Emil Cioran, Elvira Popesco, Constantin Brâncuşi, Anne de Noail- Aici lupta a fost grea! Lupta a fost împotriva Ambasadei Comuniste
le şi mulŃi alŃii. şi împotriva presei franceze, care era sub influenŃa Partidului Comunist fran-
În vremurile de grea pribegie şi de prigoană, bravii creştini ai bise-
cez, cu peste 20% de votanŃi. Tot ce era anticomunist aici, era taxat de Fasci-
ricii din Jean de Beauvais s-au unit în jurul lui Hristos şi al Mitropolitului
st!
Visarion Puiu pentru a organiza una dintre cele mai vestite acŃiuni de rezis-
Câteva cazuri care vă arate atmosfera de aici:
tenŃă anticomunistă. În urmă cu 60 de ani au fost înfiinŃate asociaŃiile
Când Virgil Gheorghiu a scris renumita carte Ora 25, Gabriel Mar-
APCOR şi AEOR, iar mai târziu AFOR, potrivit legilor franceze.
cel, filozof şi unul din marii intelectuali şi scriitori francezi, i-a făcut o pre-
In ciuda tuturor atacurilor, membrii bisericii, regrupaŃi în asociaŃiile
faŃă foarte elogioasă. A doua zi toată presa era contra lui Gabriel Marcel.
sus-numite, au păstrat această comunitate fidelă Bisericii Ortodoxe Româ-
ne. Cum de a putut să facă o prefaŃă la cartea unui Fascist? A trebuit să-şi ceară
Pentru cei care au trecut la Domnul, mă rog să fie primiŃi în cortu- iertare şi să-şi retragă prefaŃa, iar Virgil Gheorghiu a trebuit să se ducă în
rile drepŃilor şi să se bucure de lumina Învierii Lui. Iar celor dintre dum- America de Sud ca să-şi continue Exilul! După ani, a revenit la Paris şi a fost
neavoastră care sunteŃi în viaŃă, vă mulŃumesc pentru fidelitate, curaj şi făcut preot în biserica aceasta .
demnitate iar, în acelaşi timp, în numele tuturor predecesorilor mei, vă cer Când Vintilă Horia a scris Dumnezeu s’a născut în Exil, i s’a dat
iertare pentru tot ceea ce Biserica Ortodoxă Română ar fi trebuit să facă bine cel mai mare premiu literar francez, premiul Goncourt! A doua zi toată presa
şi nu a făcut, în vremurile de prigoană comunistă. Totodată, la rândul nos- era contra lui Vintilă Horia, fascist, şi contra celor care i-au dat Premiul. I-a
tru, iertăm pe cei care, neînŃelegând suficient situaŃia grea în care au păsto- fost retras premiul (lucru ce nu s’a întâmplat niciodată) şi el a trebuit să
rit ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, i-au judecat cu asprime. plece în Spania să-şi continue exilul, numit acolo Profesor Universitar.
Păstrăm amintiri plăcute de la liturghia pe care am slujit-o în biseri- Şi Mircea Eliade a trebuit să plece dela Sorbona în America de
ca dumneavoastră în mai 2005 cu prilejul hirotonirii întru arhiereu a Prea Nord. Şi totuşi, când a murit, presa franceză a regretat, că acest mare savant
SfinŃitului Mare Alric. Pentru primirea şi dragostea pe care ni le-aŃi arătat cu nu a fost Ńinut în FranŃa.
acel prilej, mulŃumesc tuturor celor care, ajunşi la Paris în anii de după Doar Cioran a rămas cu noi şi Eugen Ionescu care a fost făcut
război sau după 1990, prin strădania lor, aduc mărturie bună spre slava Bise- membru al Academiei Franceze.
ricii lui Hristos. Cioran şi astăzi este atacat în presă ca fascist, în timp ce la un
Bucuria acestei sărbători a Bisericii Ortodoxe Române din Paris să Congres InternaŃional al filozofilor, Ńinut în Anglia, acum câŃiva ani, a fost
ne întărească în iubirea sfântă faŃă de Biserica poporului român şi să ne con- declarat ca cel mai mare filozof al secolui 20.
ducă prin post şi rugăciune la slăvitul praznic al Naşterii Domnului nostru Nouă ne-a fost luat Mitropolitul Visarion Puiu, condamnat la
Iisus Hristos şi la bucuria refacerii unităŃii de cuget, simŃire şi de rugăciune moarte în łară, şi trimis în afara Parisului, cu domiciul forŃat. Fără dreptul
a comunităŃii române din FranŃa. de a veni la Paris!
Felicităm astăzi cu aleasă preŃuire şi bucurie pe ierarhii care sunt în Şi noi am rămas aici în Biserica Exiliului, în jurul Părintelui Bol-
mijlocul dumneavoastră şi au slujit împreună: înainte de toate pe Înalt Prea deanu, şi el condamnat la moarte în łară, aici unde ne era şi Biserica şi
SfinŃitul Nathaniel , Arhiepiscop de Detroit al Episcopiei Ortodoxe Române łara.
din America, apoi pe Înalt Prea SfinŃitul Iosif, Mitropolitul Mitropoliei Cu el şi cu Părintele Boldeanu am putut Ńine Biserica, câştigând
Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală şi Meridională, pe Înalt Prea toate procesele. Părintele Boldeanu fiind bolnav, l’a lăsat pe Preotul Cos-
SfinŃitul Adrian, Arhiepiscop emerit şi pe Prea SfinŃitul Episcop vicar Marc tandache, care era venit dela Bucureşti, trimis de Securitate pentru studii şi
NemŃeanul. se alipise nouă. Şi când a luat Biserica, Părintele fiind bolnav, a început să-
Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi pună planul cu care a fost trimis de Securitate! Cu el şi cu ceilalŃi PreoŃi,
şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toŃi. pe care i-am avut, am avut tot felul de probleme, de necazuri!
Noroc că l’am avut pe Părintele Popescu, vicar, dar din păcate,
Cu părintească dragoste şi binecuvântare, pentru puŃină vreme! După moartea lui am rămas la discreŃia totală a PreoŃi-
Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
lor trimişi de Securitate, aşa cum dealtfel ne-a confirmat-o şi Patriarhul
Iustinian când venise în Belgia, prin anii 1972, prin trimisul nostru, regre-
ÎNTÂLNIREA DIN 2009 tatul CUŞA: Du-te şi spune fraŃilor dela Paris, că voi sunteŃi pe drumul
cel bun, voi sunteŃi Biserica şi łara Liberă şi că, tot ce vine din Româ-
Prea Fericite Părinte Patriarh, Inalt Prea SfinŃite Mitropolit Iosif,
nia, sunt trimişi de Securitate şi nu de noi!!
Prea SfinŃite Nathanael, Episcopul Americii şi al nostru până azi, Inalt Prea
Dar Dumnezeu a vrut să fie un sfârşit la toate acestea, cu venirea
SfinŃiŃi MitropoliŃi, Prea SfinŃiŃi Episcopi, Prea Cucernici PreoŃi, Domnule
Noului Patriarh când nu mai suntem nici Duşmanii poporului, nici Crimi-
Ambasador, domnule Ministru al Cultelor, Doamnelor şi Domnilor,
nali de războiu şi nici Fascişti, ci nişte credincioşi care au putut Ńine Biseri-
Vă vorbesc în numele Episcopiei si al Bisericii Libere în care sun-
ca Română în afara controlului comunist.
tem, în numele exilaŃilor care au murit cu un vis neîmplinit, copil al sufe-
Vă mulŃumin, Prea Fericite, şi rugăm pe Bunul Dumnezeun să Vă
rinŃei, de jalea lui au răposat... şi care astăzi sunt în rând cu noi cei ce am
ajute, să Vă dea viaŃă lungă şi plină de împliniri, spre binele Bisericii şi spre
rămas.
binele Neamului!
Trebuie ştiut că această biserică în care sunteŃi azi, de nu era Părin-
tele Boldeanu, şi noi în jurul lui, era luată de Ambasada comunistă, dărâ-
IANCU PERIFAN
mată, cum au făcut în România, şi vândut terenul pentru construcŃii de apar-
Paris, 12 Iulie 2009
PERMANENÞE

Făclieri ai cetăŃii spiritului


8 ANUL XIV NR. 1, IANUARIE 2011

Profesorii noştri, ai promoŃiilor interbelice de pe să muncească timp de şase luni în schimbul unor aşa zise
întreg cuprinsul Ńării, au slujit unei filozofii mai presus de PETRU OLOSU „bonuri de tezaur”, valorificabile numai după scurgerea a
literatura programelor didactice, dar în spiritul lor, pre- cel puŃin doi ani de la emitere! Ei bine, acest dramatic
cum şi al vremurilor de înaripare şi de renaştere consfinŃite de Marea Unire seism intervenit în şi aşa precara lor situaŃie materială nu s-a resimŃit câtuşi
din 1918: recuperarea sensului spiritual al vieŃii, cunoaşterea şi trăirea lui de puŃin în munca de la catedră!
deplină de către atât de tinerii discipoli. Ca mai totdeauna în perioadele de VocaŃia lor a triumfat asupra deznădejdii. Odată mai mult spiritual a
reaşezare a societăŃii pe noi principii funciar deosebite de cele vechi, se făcea învins materia, jalnica materie care devine uneori lest împovărător al tensiu-
şi atunci simŃit pericolul de eclipsare al acestui nobil sens existenŃial. Pe nii spre înălŃimi. Ne vine în minte uriaşa forŃă a firului de iarbă, care stră-
motivul că între buna credinŃă a omului de pe stradă şi aspiraŃiile lui fireşti, punge stânca, urmând chemarea lui divină spre soare!
care ar fi trebuit să-l propulseze spre împlinirea menirii sale ontice, se insi- Deşi nu au rostit nici un jurământ solemn la terminare facultăŃii, pre-
nua o tendinŃă de fetişizare a posesiunii materiale şi a poziŃiilor decizionale cum slujitorii lui Hypocrates, ei au cinstit catedra parcă sub veghea acelui
(înalte) din ierarhia socială. legământ străbun al Ńăranului nostru, cu dublă închinare: cu brazda reavănă
Înlăturarea acestor tendinŃe malefice înainte ca ele să poată să se sub- pe cap şi cu mâna pe Sfânta Cruce. Aşa cum se juruiau străbunii noştri faŃă
stituie criteriilor axiologice autentice, Ńinea de vederile de atunci privind de Glia Omului şi faŃă de Crucea Pătimirii Domnului, să aducă dreaptă măr-
menirea catedrei şi etica profesiunii de dascăl. turie în faŃa scaunului de judecată. Când crezi în rodul pământului tău ca într-
Aşa zisul „om de rând” vlăguit de permanenta neîndestulare mate- o rugăciune de taină şi când crucea dă limpezime de cristal conştiinŃei tale,
rială, tiranizat de un confort biologic, fie el minimal, care-i lipsea, nu mai atunci privaŃiunile materiale nu te pot încovoia, cum nu l-au încovoiat pe
avea disponibilitatea şi poate nici capacitatea de a discerne între valoare şi Eminescu, pe Creangă, pe Brâncuşi, pe Aurel Vlaicu, Vasile Militaru, Geor-
nonvaloare. ge Coşbuc, Constantin Tănase, Perpessicius şi pe atâŃia alŃii ştiuŃi de noi sau
În consecventa lor străduinŃă de a revigora structura morală a socie- neştiuŃi. Profesorii noştri sunt ştiuŃi de noi, dar poate prea repede uitaŃi de ora-
tăŃii, începând cu cele mai prielnice zone pentru împlinirea acestui demers – şele pe care le-au dăruit cu lumina minŃii şi inimii lor generoase!
lumea tineretului încredinŃat lor spre formare intelectuală – regretaŃii noştri De patru decenii punctul meu de plecare şi de reîntoarcere „sub aco-
profesori au intuit că marile discrepanŃe între facultăŃile morale ale compo- perământ” a rămas Gara de Nord bucureşteană cu zecile de mii de călători
nenŃilor unei societăŃi duc spre transformarea raporturilor dintre ei, nu tot- veşnic agitaŃi, fremătând ca o mare în furtună. Dar oricât de puternic şuvoiul
deauna în spre mai bine. Aşa de pildă acei lipsiŃi de un minim de cunoştinŃe de călători, ce te absoarbe şi îŃi impune legile lui de mişcare sub cupola gării,
şi de claritatea sentimentelor morale, devin de regulă dependenŃi de cei care m-am oprit totdeauna în faŃa unei plăci de marmură, pe care sunt înscrise cro-
posedă o cuprinzătoare ştiinŃă de carte. Iar dacă intră în joc reaua credinŃă a nologic numele şefilor acestei gări cu perioada lor de exerciŃiu în funcŃiune,
ultimilor, atunci primii devin mase amorfe de manevră. începând de la inaugurarea sa în anul 1872, până în prezent. Printre aceştia
O astfel de societate tectonizată moralmente şi cu falii adânci în figurează şi Iosif Sila, absolvent din anii ’30 al liceului din Petroşani (Valea
zonele de cultură, devine propriul ei adversar insidios şi cu atât mai reduta- Jiului) unde am învăŃat şi subsemnatul. De fiecare dată când am întârziat în
bil, cu cât el vine să înăbuşe din interior orice tendinŃă de smulgere din lut şi faŃa plăcii, mărturisesc că am încercat un nedisimulat sentiment de admiraŃie
de înălŃare spre spiritualitate. Asanarea societăŃii din „câmpul de vizibilitate”, faŃă de administraŃia acestei gări bucureştene, sugerându-ne că preŃuirea celor
lipsită atâta amar de ani de dreptul la o cultură naŃională, a devenit însăşi ce s-au dus, dă gir prestigios celor rămaşi.
raŃiunea de a fi pentru entuziaştii noştri profesori. Am urmărit discret acolo în gară figurile călătorilor ce priveau ca şi
Un exemplu relevant. În Valea Jiului anilor ‘20, populaŃia era forma- mine, în tăcere, această placă şi mi-a părut că pe faŃa lor, îndeobşte preocu-
tă în majoritate din „barabe”, denumirea provenită din etimonul german pată de grijile călătoriei, tece o lumină fugară. Poate o fulgerare de o clipă le-
„Bauarbeiter” (muncitor în construcŃii) şi din „momârlani”, Ńăranii aşezărilor a iluminat brusc toŃi anii din urmă, ca într-un panopticum, la gândul că şi
pitoreşti de sub munte, aşadar din segmente ale societăŃii diferite ca habitat, truda lor ar putea fi putut purta un nume, înscris undeva pe un perete al mii-
tradiŃii, ocupaŃii, până şi ca fizionomie: chipul momârlanului, îmbujorat de lor de aşezări omeneşti, ce adăpostesc strădaniile creatoare!
răsuflarea ozonată a pădurii şi ochii lui ageri deprinşi să scruteze depărtarea Gara preia şi trimite fără încetare mărfuri şi călători în reŃeaua de
zărilor, iar în izbitor contrast, obrazul barabei, supt de adâncurile subpămân- comunicaŃii a Ńării spre a înfăptui un echilibru al activităŃii umane pe tot
tene, livid şi cu privirea obosită de bezna galeriilor din mină. Dar din neferi- cuprinsul ei.
cire pe tărâmul instruirii elementare, aceste două componente ale societăŃii se Şcoala preia tineri şi îi învaŃă să descifreze tainele universului şi ale
confundau fără vina lor, pe acelaşi plan cultural coborât, vecin cu analfabe- creaŃiei geniului uman, printru-un adevărat metabolism spiritual de schimburi
tismul. de idei, de analize ale unor fenomene din natură sau din societate, de inter-
SituaŃie deloc încurajatoare pentru o iniŃiativă de pionerat cultural! pretare a efectelor lor, de distilare a noianului de componente ale dezvoltării,
Cu toate acestea corpul didactic al liceului din Petroşani (unicul din Valea cu filtrarea lor şi reŃinerea esenŃei trebuitoare în formarea tinerilor discipoli.
Jiului) şi-a asumat fără ezitare rolul de apostolat cultural, pe care astăzi, după După un pătrar de viaŃă trăit în efervescenŃa acestui uimitor proces
atâtea decenii, îl întrezărim din perspectiva tulbure a unor constelaŃii domi- spiritual „metabolizat”, dirijat cu măiestrie de către profesori, şcoala trimite
nate de ultrapragmatism, - nimbat de o aură romantică. Romantică, în accep- într-un necurmat zbor tineri instruiŃi, aidoma unei uriaşe aerogări, în reŃeaua
Ńiunea nobilă a cuvântului. cerebrală a organismului statal, ca să-i asigure mereu oxigenul culturii de
Lumina, această zeitate de cult pentru antici, a devenit şi pentru omul vitală trebuinŃă întregii societăŃi.
contemporan, metaforic vorbind, o binecuvântată divinitate. Acest fenomen, Dacă gara îşi încrustează justificatele mândrii în plăci de marmură,
atât de bogat în însuşiri binefăcătoare pentru tot ce sălăşluieşte în biosferă şi- care invită gândul călătorilor până departe în mijlocul veacului trecut, de ce
a extins imperiul simbolic şi pe tărâmul spiritual, unde lumina poate însem- nu aşezăm şi noi foştii elevi, plăci de marmură Ńintuite în bronzul perenităŃii,
na cunoaştere şi limpezime, cultură şi civilizaŃie, demnitate şi generozitate, „aere perennius”, închinate profesorilor noştri care ne-au „ctitorit” viaŃa şi au
înŃelepciune şi bucurie, aşadar un summum spre care tindem, un adevărat trimis mereu tineri ziditori spre cele patru zări ale Ńării. Şi să le aşezăm la por-
heliotropism al spiritului. Ńile munŃilor sau în vecinătatea lanurilor de grâne, întinse până în zare, vălu-
Simbolica lumină, această emanaŃie iscată din nemărginire spre a rite de vânturile inserării, iluminate de roua dimineŃilor, străbătute de râurile
înfrumuseŃa viaŃa omului, nu ne-a fost refuzată nici nouă elevilor liceelor de noastre străvechi, izvorâte din munŃii Horiei şi Iancului, ai Cuhniei lui Bog-
odinioară dintre cele două războaie mondiale. Ea ne-a fost transmisă pentru dan Vodă, din dulcea Bucovină, din CarpaŃii răsăriteni, în curgerea lor nes-
totdeauna, fără condiŃii compensatorii, de către „banca de lumină” a profeso- fârşită spre Danubiu şi Marea cea Mare.
rilor din instituŃia universală numit prozaic ŞCOALĂ, unică prin generozita- Iar astăzi în nesfârşita tranziŃie post decembristă, făclierii, care de
te şi prin valorile spirituale puse în circulaŃie. Ca şi atâŃia şi atâŃia dascăli de veacuri au alungat întunericul din cele mai ascunse unghere ale cetăŃii noas-
pe cuprinsul Ńării, regretaŃii noştri profesori nu şi-au închipuit nici o clipă că tre şi au luminat mintea şi inima vlăstarelor acestui neam, sunt sfidaŃi în văzul
prin acest „împrumut” dat nouă şi-ar fi asigurat vreo creanŃă asupra noastră. lumii şi împinşi în sărăcie de către unii instalaŃi prin urzeli în scaunul cu şapte
Departe de ei astfel de gânduri! În demersul lor didactic, inspirat de un etos perne! Iar alŃii „mai mari” peste cei mulŃi, le aruncă din goana limuzinelor-
fără reproş, profesorii noştri au urcat la catedră, nu pentru a-şi asigura cu nălucă, un amărât bănuŃ în praful… drumurilor spre, chipurile, spaŃiul Schen-
orice preŃ un cât mai avantajos venit bănesc; acesta ar fi trebuit să rezulte în gen!
modul cel mai firesc, ca un drept garantat de lege. Ei au slujit-o mai presus Răsplata muncii consacrate viitorimi! Vremuri de restrişte!
de toate din sfânta vocaŃie, din chemarea ce înaltă omul oriunde ar munci: la „Şi tu, Erza, după înŃelepciunea lui Dumnezeu pe care o ai, pune
coarnele plugului, la cuŃitele strungurilor, în uzine, la căile ferate, la scaune- judecători şi dregători care să facă dreptate la tot poporul … tuturor celor ce
le de judecată, în spitale, în bibliotecile universitare, în instituŃiile de învăŃă- cunosc legile Dumnezeului tău şi fă-le cunoscut celor ce nu le cunosc.” (Erza,
mânt, în administraŃia publică etc. Pslam 85;25).
Această chemare lăuntrică a modelat personalitatea profesorilor Prima insignă studenŃească pe care am purtat-o la butoniera tinereŃii-
noştri într-o fericită expresie. Umbrele inerente oricărei zidiri de mare anver- garoafă de gând înaripat – a fost făclia, emblema facultăŃii de litere şi filozo-
gură au dispărut din actul lor de cultură desăvârşit la catedră, sub puternica fie, simbol al arderii totale, diamantine. Împrejurări banale, nu zeii mei
iluminare a vocaŃiei. Dincolo de privirea lor calmă sau aprinsă, dincolo de penaŃi, au făcut să nu ajung să urc treptele catedrei cu făclia în mână, să con-
glasul liniştit sau năvalnic, dincolo de gestul lor solemn în faŃa istoriei, admi- tinui strădaniile profesorilor mei. Sub clipirea altor constelaŃii, purtând o ast-
rativ în faŃa măreŃiei, evlavios în faŃa credinŃei, generos în faŃa spăşirii, dar fel de făclie în mână – lampa de mină – am coborât treptele în adâncuri să
necruŃător în faŃa neomeniei, noi cei din bănci nu am putut întrezări nici cel descifreze tainele pământului, să-i smulg bogăŃiile primare ascunse în fibre-
mai mic semn de abdicare de la îndatorirea lor de suflet şi de profesiune, cu le dure ale stâncii şi să le scot la lumina zilei, spre folosul omului.
toată sărăcia materială în care se zbăteau fără vină! Mărturisesc că de la catedră aş fi ostenit din răsputeri ca nu numai
Să ne amintim doar de faimoasele „curbe de sacrificiu” din anul 1932 liceul unde am învăŃat, ci toate liceele din Ńară să-şi cinstească vrednicii înain-
(guvernul Iorga dacă nu ne înşelăm), când întregul corp didactic a fost nevoit continuare în pag. 9
ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011 PERMANENÞE 9

Memoria
Pe drept cuvânt se spune că a uitat cum, la chemarea lui, m-am dus
„memoria este aceea cu care uităm”. noaptea cu maşina mea într-un oraş
Este absolut necesar ca cineva să facă o vecin, ca prieten chemat de un om chi-
selecŃionare a elementelor şi informaŃi- nuit de singurătate (soŃia lui era plecată
ilor memorate, altfel ne-ar exploda undeva departe şi el nu putea suporta
capul. Dacă un câine ar avea în capul singurătatea). La care interlocutorul
lui ceea ce avem noi, ar turba pe loc. meu mi-a replicat că acel al treilea i-a
Am găsit în scrierile unor filo- povestit cum a stat el cu mine o noapte
zofi şi scriitori din secolul 20, următoarea idee pe care o consider importantă întreagă pentru a mă ajuta să completez în limba germană nişte formulare
şi reală: Memoria face independent de voinŃa noastră o muncă de triere a importante şi urgente pentru mine. Am rămas perplex, uitasem cu desăvârşi-
informaŃiilor memorate, în funcŃie de importanŃa acestora, le elimină pe cele re amănuntul acesta şi m-a cuprins ruşinea. De remarcat că fiecare dintre noi
neimportante, iar dintre cele de imprtanŃă medie, pe multe le ascunde în îsi aminteşte cu precădere ce a făcut el pentru alŃii. De unde şi vorba româ-
diferite sertăraşe ale subconştientului nostru, unde ele continuă să existe, dar nească: „La revedere, şi n-am să uit niciodată tot ce am făcut eu pentru tine!”
pentru a le regăsi trebuie nişte eforturi organizate sau un semnal extern, ca Tot legat de memorie, am găsit pe undeva o povestire care descria
de exemplu o imagine, un anumit loc în natură, o melodie, un parfum, un momentul când în vremea lui Alexandru Ioan Cuza, s-a dat decretul de
cuvânt deosebit, care redeschid brusc sertăraşul cu informaŃiile depuse împroprietărire a Ńăranilor. Se povestea că într-o localitate, în faŃa primăriei
acolo. Se spune că nu trebuie să regretăm paginile de memorie pierdute, şi în prezenŃa înaltului trimis care urma să citească decretul de împro-
dacă s-au pierdut înseamnă că nu au fost importante. prietărire, erau adunaŃi o mulŃime de Ńărani care Ńineau într-o mână odrasla
Şi mai este un aspect profund uman şi foarte realist. E uşor să mobi- proprie, iar în cealaltă mână o nuia bine cumpănită. S-a dat citire oficială
lezi o casă goală, încape orice, în ea fiecare obiect nou îşi află locul. La o decretului, iar după asta, în ovaŃiile frenetice ale mulŃimii, fiecare Ńăran a
casă plină de mobilă şi diferite alte obiecte, e greu să mai găseşti un locuşor început să-şi bată temeinic copilul. ExplicaŃia era simplă. Copilul era prea
pentru un nou obiect casnic sau decorativ. De aceea, în tinereŃe e uşor de asi- mic pentru a înŃelege importanŃa decretului de împroprietărire care urma să-
milat, uşor de învăŃat cuvinte străine, formule, versuri şi melodii, dar cu cât i schimbe şi lui din temelii modul de viaŃă, dar bătaia primită în acea măreaŃă
trec anii şi cu cât memoria e mai încărcată, cu atât memorarea elementelor zi, avea să o păstreze negreşit vie în memorie, tot restul vieŃii şi asta va fi
noi, e tot mai dificilă. pentru el un serios punct de referinŃă pentru a-şi aminti de ziua în care s-a
Eu de pildă, îmi amintesc cu multă exactitate cum am cunoscut-o pe dat decretul de împroprietărire a Ńăranilor. Se pare că de atunci a rămas şi
prima mea soŃie în 24 iunie 1955 la ora 20 şi 25 de minute şi că era îmbră- vorba în popor la un câte un mare eveniment, „de-Ńi vine să-Ńi baŃi copiii”.
cată cu o fustă plisată ecosez verde cu roşu, o bluză de culoare deschisă şi Da, oamenii sunt tentaŃi să uite şi asta e o mare nedreptate faŃă de
cu mâneci scurte şi era încălŃată cu pantofi uşori fără toc, gen balerină, din istorie, faŃă de strămoşii şi înaintaşii noştri. Si la asta se mai adaugă şi
piele maro şi cu şireturi de piele. Dacă însă mă întreabă cineva ce am mân- metodele perverse de spălare a creierului, prin care se urmăreşte (şi adesea
cat alaltăieri, voi spune plin de ruşine că „nu ştiu”. se reuşeşte) falsificarea memoriei noastre. Tot aici intră şi acŃionează cu
Un element important este decorul de moment. Prin anul 1961, fiind multă eficienŃă falsificarea informaŃiilor, cumpărarea conştiinŃei unor intel-
în Intreprinderea de Autocamioane Steagul Roşu Braşov la secŃia Sculărie, ectuali de valoare care vor fi capabili de introducerea unor mari erori şi nea-
m-a sunat la telefon o voce şi mi-a spus că e fostul meu profesor de limba devăruri în sistemul de informaŃii publice, ale cărŃilor, gazetelor, radioului şi
română din vremea liceului, profesorul Hamzea. Mi-am răscolit memoria şi televiziunii. Teoretic, nu există cenzură. Practic, numai unii sunt lăsaŃi să
nu am găsit nimic. I-am spus cu multă jenă, „iertaŃi-mă, dar nu-mi aminte- scrie şi să vorbească, altora nu li se dă nici dreptul elementar la replică, pen-
sc”. A insistat cu amănunte, acelaş rezultat, nu mi-am putut aminti. Ajuns tru a elucida, pentru a apăra adevărul.
însă acasă, în alt decor, nu în cel de fabrică, de atelier plin de maşini unelte Există însă oameni de bună credinŃă care luptă cu intransigenŃă,
cu zgomote şi mirosuri specifice, mi-am amintit dintr-odată, i-am dat urgent înfruntând mari pericole, pentru a păstra memoria neamului românesc în
un telefon, am încercat să-i explic şi i-am cerut iertare. Nu ştiu dacă m-a special din perioada comunismului. Este cunoscută activitatea excepŃională
înŃeles, dar aşa a fost. a apreciatei realizatoare TV Lucia Hossu-Longin care după 1990 a realizat
În cealaltă extremitate, mi-a povestit cineva următoarea trăire. Omul ciclul de filme documentare „Memorialul durerii”. Acesta a fost realizat în
a fost chemat la Securitate şi interogat: 120 de episoade care au fost achiziŃionate de Biblioteca Congresului Ame-
Acum doi ani, pe strada principală, aŃi fost văzut stând de vorbă cu rican şi de arhivele Hoover. Au fost filmate peste 100.000 minute cu supra-
un bărbat îmbrăcat în negru şi cu o valiză în mână. Cine era şi ce aŃi dis- vieŃuitori ai închisorilor comuniste. Toate acestea se pot procura şi în Româ-
cutat cu el? nia, imprimate pe DVD-uri. Aceste documente de o autenticitate indiscuta-
Nu-mi pot aminti după atâta timp, nu pot să vă relatez nimic. bilă, pot fi comparate cu filmele şi fotografiile realizate de americani în 1945
Dacă sunteŃi de acord, avem specialişti care vă pot ajuta să vă amin- la Auschwitz, Birkenau şi în celelalte lagăre de exterminare, în zilele imedi-
tiŃi, este însă nevoie de acceptul şi dorinŃa D-voastră de a colabora cu spe- at următoare eliberării acestora, filme care cutremură şi umplu de revoltă şi
cialiştii noştri. astăzi oamenii cinstiŃi din lumea întreagă.
După câteva zile petrecute în laboratoarele de psihoterapie ale secu- Deasemeni, au fost organizate cu mare dăruire şi competenŃă, vizite
rităŃii, persoana în cauză şi-a amintit că a fost întrebat despre o adresă şi şi- şi întâlniri cu supravieŃuitori ai închisorilor politice din România comunistă,
a amintit cu exactitate adresa despre care a fost întrebat. Iată ce complicat la închisori cu renume sinistru ca Jilava, Aiud, la Sighet, şi multe altele.
este psihicul şi subconştientul noastru, iată ce înseamnă existenŃa şi folosi- Remarcabile activităŃi în acest domeniu au avut Ana Blandiana, Gheorghe
rea ştiinŃifică a unor specialişti în această problemă. Jijie şi mulŃi alŃii. In multe locuri din Ńară au fost înălŃate monumente şi cruci
Dar revenind la memoria noastră cea de toate zilele, gândul mă duce memoriale în amintirea şi spre cinstirea miilor de victime ale regimului
la o veche romanŃă, pe un text de Cincinat Pavelescu, unde se apelează la comunist din România. În multe edituri au fost publicate cărŃi scrise de
imagini şi cuvinte care sunt destinate readucerii din memorie a unor eveni- supravieŃuitori ai temniŃelor comuniste, şi toate acestea vor rămâne ca mate-
mente uitate poate: riale primare, cuprinzând adevăruri de netăgăduit, rezultate din trăiri direc-
ÎŃi mai aduci aminte, doamnã?/ Era tîrziu şi era toamnă,/ Şi frunze- te şi personale, vor fi toate, parte din patrimonial memoriei neamului româ-
le se-nfiorau/ Şi tremurau în vântul serii,/ nesc. Se vede că în neamul românesc nu s-a stins nici memoria adevărată,
................. nici iubirea de neam, de Ńară şi de Dumnezeu.
łi-aduci aminte iar de seara/ Şi-amurgu-acela violet,/ Când toam- Dumnezeu să le ajute în continuare acelor eroi care mai trăiesc, şi să
na-şi acorda încet/ Pe frunza-i galbenă chitara? odihnească în pace sufletele celor dispăruŃi care s-au jertfit în idea credinŃei
............... şi a iubirii de neam şi Ńară.
Şi încă un aspect nostim. Acum câŃiva ani, mi-am exprimat Aşa să ne ajute Dumnezeu!
nemulŃumirea faŃă de un prieten, cu privire la un al treilea, care, spuneam eu,
BADEA GHEORGHE

lism adolescentin sau/şi romantism desuet!


FĂCLIERI AI CETĂłII SPIRITULUI Tuturor acestor trecuŃi de adolescenŃă şi ajunşi maturi dezabuzaŃi le
răspund net: Da! Această năzuinŃă conŃine puritate de gând adolescentin şi de
continuare din pag. 8 cavalerism romantic în preŃuirea virtuŃii. Dar mai presus de toate prin aceas-
taşi, nemurindu-le numele în marmură în cel mai sărbătoresc loc al şcolii cu tă năzuinŃă se învederează tensiunea veşnică a sufletului omenesc spre înari-
dedicaŃia: pare şi sublimarea ei în simboluri de adâncă înrădăcinare în tradiŃie. Nu este
„Ad imo pectore ad perpetuam memoriam atque ad majorem magis- o simplă aserŃiune, ci o mărturie a istoriei!
trorum gloriam”. („Din toată inima spre veşnică amintire şi mărită glorie a De la stindardul CetăŃii Antice, pentru care cetăŃeanul oştean îşi
profesorilor.”) dădea viaŃa pe câmpul de luptă; de la însemnele sacre ale religiilor, crucea
Iar în „Cartea de aur a liceului să se înscrie an de an numele directo- creştină, semiluna musulmană, steaua mozaică s.a., toate cinstind credinŃele
rului, al profesorului diriginte, al anului promoŃiei de absolvenŃi şi numele religioase milenare şi până la flacăra eroului necunoscut, arzând fără înceta-
şefului promoŃiei. re spre glorificarea sacrificiului suprem anonim, omenirea a înălŃat mereu
Sub placa de marmură să se rostuiască un focar, iar la festivitatea de simboluri peste orizontul zilei efemere, peste curgerea inexorabilă a genera-
absolvire a liceului, şeful promoŃiei preluând din mâna dirigintelui o făclie Ńiilor, ca un zbor planat în afară de timp, pentru păstrarea unui tezaur de valori
aprinsă, să aprindă cu ea focarul, în semn de cinstire a slujitorilor din tot- perene, în aerul tare al înălŃimilor, în văzul istoriei.
deauna ai catedrei şi de perpetuare a luminii culturii de către noua promoŃie. Sunt gânduri umile pentru profesorii noştri de pretutindeni, de ieri, de
Prin aceleaşi ritual solemn să se deschidă şi reuniunile jubiliare ale foştilor astăzi şi de totdeauna, făclieri ai cetăŃii spiritului.
absolvenŃi.
Auzindu-mi aceste propuneri, unii ar fi ispitiŃi să spună: sentimenta- 10 ianuarie 2011
PETRU OLOSU
10 PERMANENÞE ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011

ri s ub aba
nu se dezechilibrează, ci intră în reverberaŃie, şi prin aportul erosului capătă

tu ju
contur, al cărui simbol - cercul întruchipează perfecŃiunea: „Şi deodată-n

c
jurul meu, natura / se făcu un cerc, de-a dura, / când mai larg, când mai

e r
aproape, / ca o strângere de ape” (s. n.).
Versurile lui Eminescu detaliază schimbările profunde pe care le
înregistrează geografia sufletului eroului liric. Evocarea suferinŃelor chi-
nuitoare ale celor doi eroi din mitologia antică are darul de a amplifica dure-
rea mistuitoare a dragostei ce a pus stăpânire pe sinele cândva contemplativ.
l

AfirmaŃia exprimată printr-o negaŃie totală (st. 3, vs. 3-4) dezvăluie imposi-
bilitatea de a se vindeca de morbul dragostei: „Focul meu a-1 stinge nu pot
cu toate/ Apele mării”. Primele două versuri ale strofei a patra zăbovesc asu-
pra stării de spirit a eroului liric: combustia erotică este totală şi relevă pati-
ma devoratoare pe care o implică erosul. Elocvente, sub acest aspect, sunt

IPOSTAZE ALE EROSULUI reflexivele verbelor, ca şi posesivul al meu : „De-al meu propriu vis, mistuit
mă vaiet, / Pe-al meu propriu rug mă topesc în flăcări...” Întrebarea retorică
din următoarele două versuri augmentează şi ea dramatismul situaŃiei, inten-
la Eminescu si Nichita Stanescu sificând sentimentul suferinŃei: „Pot să mai revin luminos din el ca / Pasărea
Phoenix?”
Nichita Stănescu augmentează puterea de transfigurare a erosului,
Prof. Dr. Const. MIU care prin atributele sale demiurgice redimensionează cele două lumi – cea
exterioară şi cea interioară. În manieră narativă, poetul relevă felul cum acest
În poeziile Odă (în metru antic) şi Leoaică tânără, iubirea, Emi- animal de pradă – iubirea – pune în mişcare şi componentele eului (privirea,
nescu şi Nichita Stănescu ilustrează puterea de transfigurare a erosului, care auzul), pe o altă dimensiune – verticalitatea –, sugerând prin prezenŃa melo-
modifică raportul eu-lui individual cu lumea exterioară, dar şi forul său inte- sului aspiraŃia spre frumos şi perfecŃiune: „şi privirea-n sus Ńâşni / curcubeu
rior. tăiat în două, / şi auzul o-ntâlni / tocmai lângă ciocârlii”.
Poeziile aduse în discuŃie relevă trei momente ale manifestării ero- Dacă strofele din partea mediană a poeziei lui Eminescu pun
sului: accentul pe combustia internă a eroului liric datorată naşterii prin voluptatea
- apariŃia intempestivă a dragostei; morŃii, partea mediană a poeziei lui Nichita Stănescu atrage atenŃia asupra
- modificarea raportului celui contaminat de „morbul dragostei” cu unui fapt inedit: re-creând lumea interioară, ca şi cea exterioară, după legile
lumea, precum şi schimbările ce au loc în forul său interior; proprii, iubirea instituie, prin puterea sa demiurgică, o altă lume, care are cu
- nevoia de ieşire de sub zodia erosului şi revenirea la starea con- totul alte atribute, fiind „un deşert în strălucire”.
templativă, respectiv perpetuarea jocului imprevizibil al erosului. Al treilea moment al „jocului dragostei” este abordat diferit de cei
Metaforele simbol din prima strofă a poeziei Odă... („manta-mi”, doi poeŃi. Versurile cu iz de imprecaŃie ale strofei finale a Odei... statutează
„steaua singurătăŃii”), ca şi registrul verbal („nu credeam să-nvăŃ a muri”, dorinŃa expresă de revenire la condiŃia iniŃială a eu-lui contemplativ: „Piară-
„înfăşurat” „nălŃam”) evidenŃiază cu pregnanŃă atitudinea contemplativă a mi ochii turburători din cale, / Vino iar în sân, nepăsare tristă;/ Ca sa pot muri
eroului liric, una asemănătoare cu cea a „protagonistului” din poemul Floa- liniştit, pe mine/ Mie redă-mă!” Nichita Stănescu subliniază ideea funda-
re albastră, abstras din contingent, pe calea reveriei şi a spiritualizării. Pri- mentală a acestei creaŃii: prin puterea sa de transfigurare, perpetuându-se ca
mele două versuri comunică acomodarea cu un nou modus vivendi, pe care joc imprevizibil, dragostea contribuie la devenirea întru spirit a eului indivi-
nu-l consideră a fi fost posibil: „Nu credeam să-nvăŃ a muri vreodată/ Pururi dual: „... trece-alene / o leoaică arămie / cu mişcările viclene, / încă-o vreme,
tânăr înfăşurat în manta-mi”. / şi-ncă-o vreme...”
La Nichita Stănescu, primele două versuri ale poeziei Leoaică
tânără, iubirea pun eul liric într-o postură inedită – aceea de victimă a ata- CERTITUDINE
cului făŃiş al dragostei: „Leoaică tânără, iubirea/ mi-a sărit în faŃă”. Registrul
verbal evidenŃiază faptul că avem de-a face cu o acŃiune premeditată : „mi- Eminescu e în toate,
a sărit (în faŃă)”, „mă pândise”, „(colŃii albi) mi i-a înfipt (în faŃă)”, „m-a Eminescu e în noi,
muşcat (de faŃă)”. Numele-i rostesc în şoapte,
Dacă la Nichita Stănescu momentul confruntării cu erosul este Căci e viaŃa de apoi.
deja consumat (verbele sunt la un timp trecut), dar foarte aproape de evoca-
rea lui („m-a muşcat leoaica, azi” – s. n.), la Eminescu, apariŃia intempestivă Eminescu-i nemurirea
a erosului (verbul la perfect simplu este elocvent în acest sens) atrage după Dorului fără de moarte,
sine nu numai uimirea (acesta este rolul lui când în poziŃie iniŃială de vers),
ci şi sau mai ales trecerea la un al mod de a fi („băui”), care presupune aco- Eminescu e iubirea
modarea eu-lui cu această nouă „lume”: „Când deodată tu răsărişi în calea- Fiecăruia în parte.
mi,/ SuferinŃă, tu, dureros de dulce.../ Până-n fund băui voluptatea morŃii/
Neîndurătoare”. ConstrucŃiile oximoronice („dureros de dulce” şi „volupta- Eminescu-i tinereŃea
tea morŃii”) au rolul de a pune în lumină schimbarea dramatică, dureroasă, Sufletului românesc
ce se petrece în forul interior al eroului liric. Ca să poată accepta suferinŃa Ocolit de bătrâneŃea
dureros de dulce, acesta trebuia să-nveŃe a muri spiritual. Efemerului obştesc.
În poezia lui Nichita Stănescu, se pun în evidenŃă consecinŃele ata-
cului neaşteptat al animalului vorace: paradoxal, natura (lumea exterioară) 15 Ianuarie 2011

Sintagma-titlu este un pleonasm în vocabularul activ al multor vor- de ploaie”, a căzut jos, a înnebunit la cap, babă bătrână, moş bătrân, tăceŃi
bitori. Unii dintre cei ce exprimă sintagma pleonastică ”mujdei de usturoi” din gură, urcă-te sus etc. În toate aceste pleonasme ultimii termeni sunt
îşi dau seama că această expresie este greşită şi, implicit, nerecomandabilă, inutili. Prin urmare, este indicat să se spună şi să se scrie doar: averse, a
dar tot o folosesc pentru că aşa s-au obişnuit. căzut, a înnebunit, babă, moş, tăceŃi, urcă-te etc.
Mujdeiul nu poate fi decât de usturoi. De aceea, este suficient de clar Tot foarte des este exprimată şi greşeala tipică, gramaticală ”câŃiva
dacă spunem şi scriem doar cuvântul ”mujdei”, vorbele adăugate ”de ustu- zeci de kilometri”, prezentă în articolul în care pleonasmul pe care tocmai l-
roi” fiind inutile. am citat şi, apoi, l-am îndreptat:
Iată o frază în care există ”Aşa se întâmplă şi în comunele
pleonasmul ”mujdei de ustu- giurgiuvene, situate la câŃiva
roi”, pe care îl criticăm: Să vorbim corect zeci de kilometri de Capita-

”Mujdei de usturoi”
”Alături de Ńăranii lă”.
care au ajutat la tăierea por- Acordul gramatical corect
cului, cumpărătorul este servit cere să se spună şi să se scrie
cu carne prăjită, mămăliguŃă, mujdei ”câteva zeci de kilometri”.
de usturoi, vin sau Ńuică fiartă”. (Articolul Este necesar să explicăm ce înseamnă ”a
”Porcul neasomat şi mai ieftin luat” din numărul de pe 15 decembrie 2008 asoma” (verb din care derivă substantivul ”asomare” şi adjectivul variabil cu
al cotidianului ”Curentul”, pag. 8). două terminaŃii ”asomat, - ă”). Este neologism de origine franceză (limbă în
Dăm, acum, şi explicarea termenului ”mujdei” din DEX – 2, 1998, care are forma ”assommer”) şi semnifică ”sacrificare unui animal pentru
pag. 659: consum, prin împuşcare, ci nu prin tăiere”. În virtutea unor dispoziŃii severe
”Mujdei, substantiv neutru. Preparat alimentar din usturoi pisat, oŃet ale Comisiei Europene, toŃi porcii din Ńările membre ale Uniunii Europene
(sau apă), sare, care serveşte ca adaos la unele mâncăruri”. Must + de + ai trebuie să fie sacrificaŃi, prin împuşcare cu ajutorul unor pistoale speciale (ci
(”usturoi”). nu cu cuŃitele) ca, astfel, suferinŃele animalelor respective să fie aproape
Aşadar, ”mujdeiul” este un fel de must de usturoi. MenŃionăm, toto- nule.
dată, că în unele zone usturoiului i se spune ”ai” (în dialectul aromân, numai Fiind un termen care, de curând, a pătruns în limba română, înseam-
”aiu” se zice), al cărui etinom (= cuvânt de origine) este termenul latinesc nă că verbul ”(a) asoma” va fi înserat, probabil, abia în a treia ediŃie a Dic-
”alium”. Ńionarului Explicativ al Limbii Române (DEX).
A spune şi a scrie ”mujdei de usturoi” este la fel de rău ca: ”averse
MIHAI STERE DERDENA
ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011 PERMANENÞE 11
„Cestiunea de căpetenie pentru istoria şi continuitatea de dezvoltare lui său şi românismului în general. Analizele sale aspre şi necruŃătoare la
a acestei Ńări este ca elementul românesc să rămâie cel determinant, ca el să adresa în special a păturii superpuse, în care nu vedea decât o conspiraŃie
dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste şi gen- împotriva bietului popor, din partea unor oameni care în bună parte nu-i
eroase, bunul lui simŃ, c-un cuvânt geniul lui să rămâie şi pe viitor norma de aparŃineau, l-au transformat repede într-un paria pentru clasa politică a
dezvoltare a Ńării şi să pătrundă pururea această dezvoltare” vremii, care a încercat prin toate mijloacele să-i înăbuşe vocea.
Pe măsură ce conflictul cu protipendada vremii se ascuŃea vocea lui
Este poate cea mai izbitoare profesiune de credinŃă pe care - Eminescu devenea tot mai energică, categorică şi fără echivoc. Iubim Ńara şi
„românul absolut” cum îl definea Petre łuŃea, sau mai romantic acelaşi naŃia noastră astfel cum n-o iubeşte nimeni, cum nimeni n-are puterea de a
autor „românul Eminescu este o sumă lirică de voievozi” alăturându- o iubi. În noi trăieşte restul de energie şi de caracter pe care voi în viaŃa pub-
se lui Iorga care spunea la rândul său că Eminescu este „expresia integrală a lică aŃi ştiut a-l nimici. CredeŃi voi că v-am trata cu dispreŃul ce vi se cuvine,
naŃiunii române” - a închinat-o poporului său, sau pe care istoria poporului când aŃi fi oameni? Dacă precum ziceŃi suntem atât de periculoşi, atât de
român a cunoscut-o printre marii săi înaintaşi care, fie s-au jertfit pentru vânduŃi străinilor, atât de răi, de ce n-aveŃi curajul de a ne nimici? De ce nu
neam, fie că au contribuit decisiv la emanciparea lui. ridicaŃi un eşafod pe care să-l încrunte sângele nostru? Când aŃi avea atâta –
În această frază Eminescu reuşeşte în chip magistral, în stilul său cel puŃin atâta – curaj, fiecare dintre noi ar muri fericit! Căci ar vedea că
caracteristic şi inconfundabil, să cuprindă chintesenŃa operei sale politice, a rămân oameni în urmă, oameni energici, care au tăria opiniilor până la ulti-
cărei vastitate şi profunzime surprinde şi astăzi prin actualitatea sa. Med- ma consecinŃă. Dar aşa nu înŃelegem să vă facem de bunăvoie loc, când nu
itând asupra conŃinutului lor, cititorul avizat şi nu numai, are explicaŃia; de vedem în voi decât nişte stârpituri cu gura largă”
ce începând cu contemporanii săi şi până în zilele noastre s-a încercat cu cer- Racilele vremii criticate de Eminescu şi geniala lui intuiŃie privind
bicie anularea şi înmormântarea definitivă a operei marelui poet şi gânditor, perspectiva istorică a neamului său l-au făcut indezirabil şi pentru clasele
operă care avea să devină piatra unghiulară şi fundamentul limbii şi culturii politice ale perioadelor istorice ce i-au urmat, indiferent de tipul de orân-
noastre naŃionale. Şi tot prin această frază se explică de ce nici un regim duire socială. Faptul că aproape constant structurile politice ale diferitelor
politic, nici o doctrină socială nu l-a putut eluda, pentru simplul motiv că în perioade se regăsesc în scrierile sale, uneori de o actualitate izbitoare, i-au
vastitatea operei sale fiecare îşi poate găsi un reazăm ideologic şi chiar doc- sporit adversităŃile, fiecare epocă încercând să-l minimalizeze, sau chiar să-

Eminescu intre arta poetica


trinar, fie prin trunchierea operei sale, fie prin metoda cea mai uzitată astăzi l anuleze ca gânditor şi vizionar, reŃinând din opera lui doar poezia şi aceas-

si gandirea social-politica
a scoaterii din contextul operei a ceea ce satisface o idee sau alta. ta în funcŃie de interesul socio-politic al regimului. Chiar şi astăzi la 20 de
Marii noştri critici literari începând cu Perpesicius, continuând cu ani, după tenebroasa epocă comunistă în care gânditorul Eminescu a fost pur
George Călinescu, D. Vatamaniuc, Tudor Vianu, Vladimir Streinu, Edgar şi simplu anulat, există voci care se consideră autorizate să spună că sub
Papu, cărora li se adaugă contestatarul de profesie Nicolae Manolescu, şi-au aspect politic şi epistolar Eminescu este nul.
făcut un titlu de glorie cercetându-i opera, cu deosebire opera poetică. Aces- De notorietate este şi faptul că nici unul din regimurile socio-
tora li se adaugă numeroşi cercetători pasionaŃi; istorici, filologi, literaŃi, politice care s-au succedat în istoria noastră nu au avut puterea şi curajul să
critici literari, muzicieni, artişti etc, printre care; I Scurtu, Păucescu, D şi-l asume integral pe Eminescu, iar din rândul partidelor şi mişcărilor
Murăraşu, Ion CreŃu, C Papanace, Bucur Popescu, P D Popescu, Aurel politice, de la moartea poetului până astăzi, doar mişcarea naŃionalistă a
Popovici, Theodor Codreanu, Gheorghe Sărac, Gheorghe Alupoaie, George tineretului român din perioada interbelică, cunoscută în istorie ca Mişcarea
Anca, Teodor Pracsiu, Eugen Simion, Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Victor Legionară, şi l-a însuşit fără rezerve, în totalitatea sa, inspirându-se în doct-
Teleucă, Aldea Teodorovici etc, care şi-au înmuiat condeiul în gândirea emi- rina sa din geniul eminescian.
nesciană, parte dintre ei constituindu-se de-a lungul timpului în adevăraŃi De aceea pentru a-l cunoaşte pe autenticul Eminescu trebuie pătruns
eminescologi, întemeind astfel o adevărată ştiinŃă – eminescologia. Aşa se în universul scrierilor sale, aşa cum au fost ele. În acest context iniŃiativa
face că de-a lungul timpului cele peste 24.000 de pagini - cât reprezintă Academiei Române sub conducerea academicianului Eugen Simion de a
opera scrisă a lui Eminescu – avea să fie de nenumărate ori depăşită de publica integral opera lui Eminescu este mai mult decât salutară, pentru că
numeroasele critici şi evocări care după moartea poetului au devenit o ade- acest act ar putea constitui premiza înfiinŃării unui Institut Eminescu cu fil-
vărată tentaŃie şi în acelaşi timp o consacrare pentru elita culturală iale în Ńară, unde eminescologii şi, în general cei interesaŃi de opera marelui
românească de aici şi de pretutindeni. gânditor şi poet, să poată găsi o sursă autentică de documentare, atât în ceea
Dincolo de opera poetică care l-a consacrat ca poet naŃional, ce priveşte opera sa cât şi interpretările acesteia de-a lungul vremii.
ipostază din care nu a îndrăznit şi nu a reuşit nimeni să-l excludă, atât de Prima culegere integrală a scrierilor politice ale lui Eminescu
profunde şi apropiate sufletului omenesc în general şi românesc în special aparŃine profesorului Ion CreŃu de la Liceul Gheorghe Lazăr din Bucureşti,
sunt versurile sale, este însă opera politică cuprinsă în peste 2000 de pagini publicată în 1941 la editura Cugetarea Georgescu Delafras, în două volume
şi care nu este mai puŃin genială. AcurateŃea şi clarviziunea cu care surprinde şi reeditată în anul 1999 de către Bucur Popescu şi Petru Demetru Popescu.
realităŃile vremii sale, judecarea faptelor cotidiene prin prisma trecutului Meritul acestei ample lucrări este că, pe de o parte prezintă o selecŃie rig-
istoric şi a sensibilităŃii acestui popor, extraordinara viziune a tendinŃelor uroasă a tot ceea ce a însemnat scriere politică efectivă, iar pe de altă parte
vremii cu impact asupra viitorului, uimeşte şi bulversează şi astăzi orice citi- respectă cu stricteŃe forma şi conŃinutul iniŃial al articolelor gândite şi pub-
tor atunci când se apleacă asupra scrierilor sale, consacrâdu-l pe drept licate de Eminescu. În cele aproape 1300 de pagini ale cărŃii sunt cuprinse
cuvânt ca „al semnelor vremii profet” pentru luciditatea şi geniul său. peste 300 de articole şi studii care acoperă aproape 90 de domenii şi sub-
Făcând comparaŃia între cele două laturi de bază ale operei emine- domenii ale vieŃii sociale şi politice a Regatului României în contextul real-
sciene (poetică şi politică) Aurel Popovici remarca „ca şi în poezie şi în ităŃilor vremii în care a trăit şi a scris Eminescu. Fiecare scriere în domeni-
politică Eminescu nu-i nici idealist abstract, nici materialist prozaic. El este ul socio-politic se prezintă ca un adevărat studiu de caz, iar cel mai impor-
un idealist pe culmile realităŃii” Referindu-se la acelaşi aspect al operei sale tant lucru este faptul că sistematic Eminescu aplică cu rigurozitate trei etape
unul din cei mai fini analişti ai operei politice eminesciene, Constantin în analiza sa; 1. încadrarea subiectului în realităŃile naŃionale şi inter-
Papanace scria în cartea sa Destinul unei GeneraŃii; prin prospeŃimea naŃionale, 2. ample şi documentate trimiteri în istoria neamului şi 3. config-
gândirii sale, prin robusteŃea morală şi optimismul pe care-l degajă, scrisul urarea perspectivei de viitor a chestiunii în discuŃie. Această manieră de
lui Eminescu redă adevăratele valenŃe şi dimensiuni ale sufletului românesc. abordare a subiectelor de presă politică a stat la baza jurnalismului modern,
TentaŃia poetului de a aşterne pe hârtie convingerile sale şi tumul- unde rigoarea ştiinŃifică a analizelor politice, stilul polemic şi chiar pamfle-
tuoasa sa dragoste de Ńară se manifestă încă de la vârsta de 20 de ani, când tar de prezentare aveau să devină cutume jurnalistice, iar Eminescu este con-
prin articole şi studii istorice abordează de o manieră foarte deschisă prob- siderat astăzi ca un întemeietor al artei gazetăreşti.
lemele care frământau România acelor vremuri, materiale publicate în Dincolo de diversitatea interpretărilor care s-au făcut pe seama
ziarele; Albina, Familia, FederaŃiunea (toate din Pesta), Convorbiri Literare, scrierilor politice eminesciene trebuie recunoscut faptul că, toate scrierile
Românul şi Curierul de Iaşi. Se poate spune că activitatea sa sistematică în sale sunt străbătute de o puternică simŃire şi trăire naŃional-patriotică,
domeniul jurnalisticii şi, implicit, în scrierile politice, începe în anul 18 pătrunse de o dureroasă dorinŃă de emancipare a neamului în drumul său
76, odată cu ocuparea postului de redactor administrator şi corector la către progres şi civilizaŃie, deziderat care însă – după cum o spunea el cu
Curierul de Iaşi, unde stilul său gazetăresc, pamfletar şi polemic începe să toată convingerea - nu se poate realiza înafara specificului naŃional şi valo-
se manifeste de o manieră inconfundabilă. rilor tradiŃionale.Este testamentul lui Eminescu transmis peste veac, pe care
Marea şansă a lui Eminescu a fost însă calitatea sa de redactor şef al viitorul avea să-l confirme prin dureroasa experienŃă istorică a poporului
ziarului conservator Timpul, unde avea să lucreze din 1877 până în 1883 şi nostru.
unde îşi va dezvolta cu adevărat crezul său social şi politic, constituind fon- Este o mare satisfacŃie astăzi când, prin act legislativ a fost con-
dul a ceea ce avea să devină peste timp opera politică eminesciană. Aici a sacrată ziua de naştere a poetului (15 ianuarie) ca Ziua Culturii NaŃionale
avut posibilitatea să-şi exprime liber şi fără rezerve, în editoriale şi articole ceea ce deschide larg porŃile către un orizont mai larg, de ce nu „Ziua
de fond, propriile convingeri, analize politice, atitudini, poziŃii şi previziuni, Românismului” iar de aici până la înfiinŃarea unui Institut Eminescu nu ar
care în marea lor majoritate s-au dovedit realiste, de aici şi caracterul lor mai fi decât un pas. Astfel gândurile eminesciene, atât de frumos cuprinse în
considerat profetic. Poate cel mai curios lucru este faptul că deşi scrierile versurile „Ce-Ńi doresc eu Ńie, dulce Românie” ar prinde contur în sufletul
sale nu au un caracter elaborat, tematic, ci mai degrabă unul sporadic de tip poporului său, spre împlinirea visurilor luceafărului culturii noastre şi spre
gazetăresc, determinat de cotidian şi conjunctura istorică a momentului, binele neamului pe care l-a iubit cu toată fiinŃa sa.
Eminescu nu se dezice nici un moment de convingerile sale, păstrând ace-
laşi filon al concepŃiei despre lume şi viaŃă, ataşat profund valorilor poporu- VALERIU LUPU – doctor în ştiinŃe medicale
12 PERMANENÞE ANUL XIV NR. 1, IANUARIE 2011

O pagină uitată a istoriei noastre


COLECTIVIZAREA COMUNISTĂ A SATULUI ROMÂNESC
Memoriei părinŃilor şi bunicilor noştri, care au trăit coşmarul roşu al colectivizării
Primii ani după căderea comunismului. Omul se mai uita încă proprietar era considerat duşman de clasă!... I-o luat şi i-o dus pă Canal... Cei
împrejur, când rostea adevărul. Mai domina încă, ”prudenŃa” anilor trecuŃi, săraci declarau: - Ăştia ne-au exploatat... Ăştia-s răii.”
practicată dintr-un firesc instinct de conservare. ”Înainte de război n-o fo niciunde să lucre omu... O venit la taica ş-
În 1990 luase fiinŃă Muzeul łăranului Român, sub conducerea lui o zâs: ”Dă-mi de lucru să am de mâncare”. I-a pus la moară, să sape un
Horia Bernea, cunoscut om de cultură şi de artă. Prin originalitatea sa, prin şanŃ... Le-o dat de mâncare cât o putut... fărină, brânză, ce-o avut. Ş-apoi
dinamica şi dăruirea echipei conduse de acesta, muzeul va fi declarat în 1996 ăştia o zis: ”Tu ai exploatat”.
”Muzeul European al Anului”. ”Ne-au chinuit. Intrau în casă... nu-Ńi mai lăsau nimic... Fugeau copi-
Străinii care se interesau tot mai mult de acest muzeu, întrebau ade- ii de frică, când îi vedeau... BOU ROŞU şi cu toate nenorocirile de pe lume...
sea dece a fost aleasă această denumire, întrucât pe la ei noŃiunea de ”Ńăran” Cote de carne, cote de lapte, cote de porumb, de grâu, de fasole, n-aveai
este limitativă, anacronică, chiar peiorativă. porumb, dai fasole pentru porumb, nu te lăsau niciodată!... Că nu aveai nici
Pentru Horia Bernea, însă, muzeul acesta era ”un loc de unde se o oaie şi erai trecut cu treizeci de oi (“Să le cumperi!”)... Pentru carne, de nu
putea lupta pentru a contesta imaginea falsă a Ńăranului, - împotriva urâtului, aveai, dai bani... Cum a sosit omu meu cu brânzuca după şase oi ... Dădusem
împotriva prostului gust, contra minciunii, contra demagogiei. cota. Da ne-a luat-o şi p-aceea ce-o adusese... Atâta am apucat, un caş pe
care l-am aruncat sub pat şi cu acela am rămas... Taică-meu a făcut puşcărie.
* Maică mea, gravidă cu mine, la fel. Pe motive de-astea, inventate: că n-ai
Căderea comunismului lăsase, la sate, răni adânci care erau încă declarat oi, ci berbeci...”.
deschise. łăranii îşi plângeau încă morŃii, victime ale unor nedreptăŃi ”Ne-au luat tot. Şi vaca. O pus la noi paznic să vadă dacă oalele au
împotriva firii şi rânduielii, - nedreptăŃi strigătoare la cer. urme de lapte, dacă în ziua aceea am mâncat lapte... Ascundeam munca
noastră... Eu săpam, Maria şi cu mama cărau pământul, cu lighean, cu căl-
Era o catastrofă naŃională ce nu trebuia uitată. Această realitate a dare, cu ce puteam şi noi... Am băgat 2.000 kilograme de porumb acolo,
generat organizarea unei ample expoziŃii la Muzeul łăranului Român, toată noaptea. Până la ziuă am pus caii la plug şi am arat locu să nu se
expoziŃie cu caracter militant, prin suferinŃa celor 19 mărturisitori, care cunoască.”
strigă nedreptatea, mişelia şi cruzimea colectivizării agriculturii româneşti. ”Nu mai aveam nimic... şi vine şi o anunŃă pe mama: ”Tovarăşa Dră-
Strigă utopia distructivă a epocii menite să desfiinŃeze brutal Talpa łării, goi, mâine seara să predai cota de 2.000 litri de lapte!” Cu mama, cu suror-
Ńărănimea păstrătoare a CredinŃei şi a TradiŃiei neamului nostru. Strigă ile mamei, cu nişte fine, am umblat prin toate cătunele şi am adunat lapte şi
neputinŃa unui popor zugrumat la el acasă, fără legitimitate, fără dreptate, telemea şi caş şi caşcaval, unt, au făcut echivalenŃa. Până a doua zi seara am
fără cinste, fără milă, fără Dumnezeu. predat cota de lapte. Ei, fără să mai întrebe, i-au făcut proces verbal de sab-
ExpoziŃia intitulată în mod sugestiv ”Ciuma” este prezentată şi în otaj!... Era reforma monetară. Mama schimbă toŃi banii pe care îi avea şi
broşura ”Boul Roşu - dihanie apocaliptică ce a călcat în picioare ordinea capătă 150 lei, bani noi şi merge cu adeverinŃa la proces. Avocatul a zis:
unei lumi, schimbând o lume de stăpâni în slugi” (Carmen HuluŃă şi Irina ”Domnule, a predat cota de lapte. Şi au achitat-o. Şi mama: ”Domnule avo-
Nicolau). cat, să vă plătesc. ”Ăsta bagă mâna în poşeta mamii şi îi ia toŃi banii. Mama
Cărticica este roşie, ca ”broşurile ideologice” şi obligatorii ale tim- începe să plângă. ”Domnule avocat, e seară, am 17 km până acasă. - Cât
pului comunist, ca sângele Ńăranilor noştri care s-au împotrivit acestui coş- costă autobuzul? - 12 lei.” I-a dat 12 lei şi el a oprit restu. Se duseseră boii
mar. şi caii şi vacile şi tot. Nu mai aveam nimic... Nu era electrică şi era greu de
”Născută din respect pentru adevăr şi pentru suferinŃa nedreaptă, căpătat gazul de lampă. Numa pă ouă, la magazin. Că ieşisă şi o zâcală, să
cartea a fost compusă bucată cu bucată, aşa cum aduni de pe câmpul de iertaŃi: ”Să ne trăiască găina, că din cur ne dă lumina...”
luptă, de aici o cruce de plumb, de acolo o baionetă, un ceas, suspinul unui ”Vai de capul nostru ce viaŃă am mai avut. Asta a fost până ne-a
muribund, şiretul de la o gheată... i-am lăsat să vorbească unii lângă alŃii, aşa băgat în colectivă... Când o fost revoluŃia în Ungaria, n-o fost glumă!...Şi-
cum au trăit atunci: demni cu laşi, curajoşi cu oportunişti, cinici cu resem- atunci s-o spăriet foarte rău şi-aiştea de la noi... Cotele obligatorii o dis-
naŃi, brute cu neîntinaŃi, profitori cu victime. părut... După aia o început să colectivizeze...”
Am avut o singură grijă, să rezulte fără echivoc cruzimea, absurdul, ”Primele unelte ale colectivizării au fost nemernicii satelor... łăranii
ilegalitatea, minciuna, făŃărnicia şi frecvent, grotescul colectivizării, a cărei fugeau de-acasă şi se ascundeau în beciuri, în căpiŃe, pe câmp. Un bătrân s-
oroare societatea nu este capabilă să o înŃeleagă pe deplin, nici în prezent....” a ascuns în coşciugul pe care şi-l construise şi-l Ńinea în pod...”
Nouăsprezece mărturii, - culese ca nişte ierburi de leac pentru o Cei care nu aveau nimica şi nici la lucru nu le plăcea, ăştia au
societate încă bolnavă, - din satele judeŃelor: Arad,Caraş-Severin, Călăraşi, devenit cei mai mari colectivişti atunci... Umblau din casă în casă, ca popa
DâmboviŃa, Ilfov, Maramureş, Olt, Suceava , Teleorman, - de la Ńărani, elec- cu crucea, să te scrii... Să ne scrim, să dăm pământu! Muncă de lămurire:
tricieni, strungari, pensionari, de la un fost primar şi de la un fost veterinar. -E bine în colectiv. Nu mai daŃi cote, munciŃi mai puŃin şi aveŃi mai mult.
”Ca ei sunt mulŃi. Nu s-au întâlnit niciodată. Dar poveştile lor Bătrânii, bolnavii vor primi pensii mari. - Minciuni! I-am întrebat: - E obli-
seamănă, aşa cum seamănă lacrimile. Au trăit,fiecare în felul său, acelaşi gatoriu? Şi ei o spus nu, că-i benevol. Dacă-i benevol, atunci eu când am să
coşmar. Au scăpat întregi cei care au refuzat să considere coşmarul ca o real- văd că colectivizarea este bună, am să mă-nscriu... Au venit diverşi de la
itate definitivă.” Sighet, să-i convingă pe bătrâni: - O să fie bine, nu o să mai aveŃi grija
”PărinŃii mei, Ńărani adevăraŃi... Pământ au avut, că bunicu a avut pământului, o să umblaŃi cu ceas pe mână, o să fiŃi domni.”
pământ dat, care au luptat în război li s-a dat pământ şi a mai şi cumpărat. ”O-nceput cu forŃa... Pe mama o aduceau colea în curte şi începea
Şi am avut pământul nostru, atunci... cai, căruŃă, tot ce ne trebuia. Când bătaia... O târau de păr într-o cameră alături, mai dădeau cu cizma-n burtă,
culegeam la porumb, lăsam dovleci în gluga de coceni, dam foc şi când mai pe spinare... Sau îl băteau pe fratele meu în faŃa ei, să spună unde e tata.
treminam treaba, dovlecii erau copŃi. Mâncam brânză din destul, peşte şi cu Zice mama: - Mă uitam cum îi dădeau cu bâta în cap şi mă gândeam, acum
bota de vin. Beam la vin şi tăiam la coceni şi eram toŃi sănătoşi şi voioşi... am să-i văd creierul întins pe bâta lu ăsta.. Şi pe mine m-o dus la post... Unde
Tot era al nostru. De aduceam acasă, eram mulŃumiŃi cu ce-aduceam acasă..” Ńi-e omu?... Şi mă-njurau. - Să-l scoŃi pe bărbat-tu, îmi zice, că de nu, te
”Ne trimitea pe noi de mici, io chiar, când aveam şasă ani , mă punea ducem la electrică şi-acolo te scuturăm până te omorîm... Am picat jos... S-
călare pă cal şi mă trimitea cu oile. Tata atunci avea vite. Avea boi, avea cai, o dus la sobă şi-o pus pe o lopată jeratic şi-o venit la gura mea să-mi umple
avea vacă, avea oi, că nu aveau pământu lor, ci muncea pă moşia boierească gura cu jăratic. Eu atâta m-am gândit: -Doamne, scapă-mă, nu mă omorî! Şi
şi acolo putea să Ńâie vite cât de multe...” s-o întors cu jăraticu şi l-o Ńâpat în sobă-napoi. Ş-apoi m-o bătut şi n-am
”Dup-aia au trecut anii, în 47 o fost o sărăcie, o foamete... Pă urmă putut să mă mai scol şi tot mi-o dat picioare şi m-o scos afară. Şi prin mălai
o venit potopu ăsta cu... Îi zicea ”BOUL ROŞU” atunci. Şi intra peste noi în am venit acasă. Tremuram toată. I-am dat cuconiŃei să sugă şi o leşinat
casă...” cuconiŃa. Şi-am ajuns cu ea prin spital vreo nouă săptămâni. Aşa că m-am
”Cum să-i dau eu averea mea, să dai boi, tot ce-aveai, la colectiv, scris... Pă unii i-o luat. Şi-i ducea şi-i bătea şi-i tortura. Vorbeam cu Ionu
pământ...” Bacului. O zâs că l-o bătut, i-o luat mâna lui să scrie... N-o vrut. Tăt nu s-o
”Pământu era moştenire de la bătrâni... Şi ei, când ni l-o dat, nici scris până la urmă. I-o zis: - Mă, am să-Ńi leg o droangă de grumaz, d-aia ce
că n-o visat că ni l-a lua oarecine, ni l-o dat să-l muncim şi să trăim de pe au vacile. Şi-am să-Ńi dau drumu prin sat să te vadă Ńărănimea muncitoare că
el”. tu eşti duşmanu ei şi nu-i vrei binele, ca să facă colectiv. Şi nu s-o-nscris...
”S-o dat atunci ordin să distrugă chiaburii. Ş-apăi noi am fost chi- Cinci-şase luni o stat arestat şi l-o bătut până s-o-mbolnăvit... Care n-au mai
aburi. Tot mi-au luat ce-am avut.” putut să suporte, s-au trecut la colectivă.”
”Când mergeam la cooperativă, era scris pe tablă, acolo: ”Chiaburii
trebuie loviŃi cu lovitură de moarte”... Aşa era politica comunistă... Un bun (va urma în numărul viitor)
ERAST CĂLINESCU
ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011 PERMANENÞE 13

Primim de la cititori
Un eveniment muzical de prestigiu Noi, adulŃii, avem ceva de observat?
şi o prezenŃă neaşteptată, dar strălucitoare Când are loc o nenorocire de proporŃii mari, de pildă o epide-
În luna noiembrie, spre sfârşit, trei tineri talentaŃi în arta clavirului au mie, suferă majoritatea semenilor noştri, direct sau indirect; câŃiva
apărut la Sala Radio, în cadrul Orchestrei România - Tineret sub conducerea însă prosperă brusc; de pildă, cei care vând sicrie şi oferă servicii
maestrului Cristian Mandeal, nu să se întreacă, ci să se alinieze pe aceeaşi culme funerare.
a virtuozităŃii: Cu situaŃia anterior menŃionată, compar efectul pe care-l pro-
pagă evenimentele zise „show” sau „musical show”, susŃinute de for-
maŃiuni de gen Rock N’Roll sau Heavy Metals şi altele, care din 1990
încoace vin să ne urle şi să se strâmbe cu o ură uimitoare, pe bani,
desigur. După ce formaŃiunile îşi fac bagajele, luând cu ei dispozitive-
le de imitat fumul, luminile şi pocnetele Iadului, şi impresarii îşi numă-
rară câştigul, te întrebi cu ce rămâne tineretul nostru după ce s-a des-
cărcat emotiv într-o isterie colectivă?
Efectele acestor genuri de spectacole s-au dezbătut încă din
anii ’70-’80 în SUA, după ce s-a constatat că este o legătură între
creşterea de sinucideri sau „exerciŃii” de sinucidere şi consum de dro-
guri, în rândul tinerilor care au asistat la acele spectacole. Industria
de înregistrări muzicale şi alte interese au câştigat însă dezbaterea
dintre dezmăŃ şi bunul simŃ, bazându-se pe apatia mulŃimilor, pe mereu
invocata libertate de exprimare sau pe pseudo cultura ciudăŃeniilor.
Ce fac instituŃiile noastre culturale şi elita noastră culturală.
Care este răspunsul cuvenit acelor furii sonore pe larg aplaudate de
cotidienele noastre, sau publicaŃii de idei foarte, foarte sofisticate dar
care „nu văd nu aud” ceva strident?
Există în łara noastră o instituŃie care să se îngrijească de
formarea caracterului tânărului, de încurajarea modelului omului
integru? E mult, mult mai uşor să gândeşti şi să spui „nu mă bag” sau
Aurelia Vişovan, interpretând Concertul 1 în mi minor al lui Frederic „lasă-i, că le trece”!
Chopin; Este destul să constataŃi domeniul de preferinŃe din titlul pie-
Ritivoianu Mihai şi Fodor Georgiana cu interpretarea Concertului nr. 3 selor muzicale ale formaŃiunilor Rock:
de Ludwig von Beethoven. Titluri de piese „muzicale”:
Stăteam în sala aproape fără spectatori şi mă înfioram de singurătatea Black Ice (când poate deveni gheaŃa neagră? Cenuşa iadului
sau bomba nucleară, sau un foc global?… ProbaŃi!)
spectacolului, cu gândul la o altă singurătate cu mult mai înfiorătoare, a luptei
Dirty deeds done (isprăvi murdare, … dar mai speciale)
pe care bunicul Aureliei, profesorul Aurel Vişovan, bunul meu prieten, o trăise Hell’s Bells (chemarea iadului; atracŃie)
când a pornit din Maramureş lupta anti-comunistă pentru o Românie aleasă şi TNT (exploziv, la îndemâna oricui; de ce nu ?)
mândră „ca soarele sfânt de pe cer”. Highway to Hell (autostrada către iad; avem şi noi)
De pe clape se auzeau acordurile delicate ale lui Chopin, ca şoapta Comportamentul starurilor la concert şi pe scenă:
izvoarelor… · îşi pun şepci cu coarne roşii,
Am închis ochii şi din adâncul amintirii venea o muzică veche, un fel de · se tăvălesc pe scenă,
murmur crescând mereu, ca o premergere a furtunii: · apar şi dispar în fum colorat, flăcări şi tunete,
În cântecul tulnicului · îşi dau pantalonii jos, pe scenă, spre delirul fanilor.
MunŃii Maramureşului gem. Etc., etc.
Slugile rele se tem. (Nu vă îngrijoraŃi; s-au şi tipărit un milion de DVD-uri; Şi
Frunza se scutură. iadul are nevoie de capital să investească în capcanele de prins sufle-
Pâraiele murmură, te.)
E semn de furtună cu ŃurŃură….
Am deschis ochii şi aievea am văzut silueta inconfundabilă a lui Aurel, V.A.C.
în spatele nepoatei, dirija de „dincolo” asemeni unui profet, muzica clavirului.
Degetele fremătânde ale fetei păreau antene, întinse peste timp, executând o Rockul este un gen muzical apreciat de specialişti şi de mulŃi
comandă nevăzută…. iubitori de muzică. De-a lungul vremii au apărut multe variaŃii. La
... Şi iarăşi, fermecat de muzica blândă a lui Chopin, am tras cortina concertele de stadion, manageri, impresari specializaŃi fac montări
ochilor peste prezent şi ascultam pe fundalul ei din trecut un fel de declaraŃie de impresionante, acompaniamente puternice ce atrag mult tineret, orga-
război contra răului din lume: nizări ce rentează. În sport, patronii şi managerii se bat între ei să
Porunca ne-o cunoaştem cumpere şi să vândă viitoare vedete. Uneori pe teren spectacolele
Că-i cetluită în vremi încep sau se termină cu violenŃe sau incendii.
Astăzi se merge pentru o viaŃă mai bună pe principiile lumii
Cu şapte mari peceŃi
libere: rentabilitate la orice şi din orice. Drepturile Omului: libertate
Şi mii de juruinŃi… totală, ca individul să-şi poată promova interesele.
Totul s-a încheiat pentru mine ca un fel de sfântă rugăciune pentru izbă- Cetatea are mai mult obligaŃii. Gândeşte liber: nu fii oprit de
virea şi iertarea celui plecat de mult, de mult, neînfricatul Vişovan, şi de sprijin morală sau de sentimente faŃă de semen sau cetate. Libertatea este
şi ajutor în toate pentru frumoasa lui nepoată, ingenuă şi rară ca floarea reginei, totală, dar sub umbrela “Politicaşl corectness”. Noi, bătrânii, avem de
încărcată de o nobleŃe şi o distincŃie cuceritoare. observat, fiindcă mulŃi dintre adulŃi sunt conştienŃi sau inconştienŃi,
adepŃi sau sprijinitori ai principiilor noii lumi libere.
GHEORGHE JIJIE GHE. S.

Am citit cu multă plăcere evenimentul prezentate violent, agramat şi vulgar care ne stare emoŃională, melancolică.
prezentat de Dvs. Avem nevoie cu toŃii, din când înăcresc şi sufletele. În schimb, pentru noi, cei de la Perma-
în când, să ni se mai prezinte câte o situaŃie care DelicateŃea prezentării celor trei tineri nenŃe, care am fost alături în situaŃii grele de
să ne mai linişteasacă gândurile şi să ne pianişti talentaŃi, care urcă treptele virtuozităŃii, bunicul Aureliei şi care îl păstrăm în suflete pe
mulŃumească sufleteşte. Televiziunile şi ziarele concertând în Sala Radio, aproape goală, cât şi a Aurel Vişovan, orice amintire a lui constituie un
ne tulbură zilnic mintea cu corupŃie, crime, amintirilor trezite, în acordurile lui Chopin, de act de îmbărbătare, căci ni-l aminteşte: “trebuie
pornografie, politicieni şi acŃiuni politice lipsite viziunea vechiului Dvs. prieten şi frate de sufer- să îndrăznim să continuăm lupta”.
de morală, păgubitoare Ńării, majoritatea fiind inŃă, bunicul tinerei pianiste Aurelia, creează o PERMANENłE
14 PERMANENÞE ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011

Citindu-l pe Horia Sima (12) In memoriam Valeriu Cârdu


“În lagărul Buchenwald, ca urmare a presiunilor germane după fuga Valeriu Cârdu s-a născut în 24 decembrie 1911 în Iam (azi în jud.
mea în Italia, legionarii s-au împărŃit în două grupuri: un grup mic de dizidenŃi Caraş Severin). A urmat liceul la OraviŃa şi Lugoj, luând bacalaureatul la
– care credeau că repudiindu-mă pe mine vor fi eliberaŃi din lagăr, şi un grup,
mult mai mare, al celor rămaşi loiali. Numărul celor loiali s-a ridicat la circa Timişoara în 1929. Studii incomplete de Drept la Cluj. A debutat în 1928
300, faŃă de cel mult 50 de contestatari. Este de netăgăduit că grupului la revista Limba română. În februarie 1935 era secretar de redacŃie la
dizident i-au aparŃinut şi personalităŃi legionare de primă mărime, şi dacă au Patria, oficiosul formaŃiunii politice a lui Al. Vaida-Voevod. În 1936 era
ales această cale cauza trebuie căutată în teroarea ce se exercita asupra lor. La redactor – şef la Ecoul, în acelaşi an lucrând şi la publicaŃia Opinia noas-
eliberare, după 23 august 1944, unii dintre ei şi-au revizuit atitudinea şi au tră. Este fondator al revistei Buna Vestire (seria 1937/ 1938). A mai avut
jucat roluri importante în angrenajul guvernului de la Viena. colaborări la: Vatra Banatului, Primăvara Banatului, Societatea de mâine,
Loialitatea legionarilor era proiectată asupra persoanei mele. Când
am meditat la această atitudine, m-am simŃit umilit. Poate nu meritam atâta ViaŃa literară. De asemenea a mai colaborat la Maramureşul, publicaŃia
dragoste şi credinŃă. În realitate, această loialitate, care trecea victorioasă Frontului Românesc din Maramureş, care apărea la Sighet, lunar (22
peste toate neînŃelegerile, disperările şi suferinŃele nu se adresa mie, ci prin- noiembrie 1935 - 12 februarie 1938). A semnat poezii, alŃi poeŃi colabora-
cipiilor legionare. Eu eram doar un punct de convergenŃă a acestor principii tori fiind Vasile Militaru şi Petre Bortoş1.
pe care ei le onorau.” (Horia Sima, Prizonieri ai Puterilor Axei) A debutat în 1933 cu volumul ”Povestea unui glonŃ”, iar în 1937
Aceste rânduri de mare profunzime sufletească m-au impresionat în a apărut volumul de poezii, „Cuiburi de lumină”. Postum se pare că a
mod deosebit. Numai un om de înaltă Ńinută morală, un om superior putea văzut lumina tiparului „Moartea copilului” (1940). Printre alte manuscri-
rosti asemenea cuvinte. Un om care cultiva mândria legitimă de român şi
creştin dar care în acelaşi timp practica virtutea umilinŃei conştient de limitele se rămase de la el ştim de „Cartea pământului”2. A fost ucis la Vaslui, în
sale personale, conştient că misiunea sa istorică şi aprecierea oamenilor de cumplita noapte din 21-22 septembrie 1939.
multe ori îl depăşesc. Un om care ştie că nu poate birui decât prin harul lui Dintre pseudonimele folosite amintim: Val. Şoimaru, Mircea Şoi-
Dumnezeu; el nu este decât servitorul acestui ideal. De altfel, întreaga operă maru, Puiu Doinaru, Radu Fulger3.
a Comandantului Horia Sima te cucereşte imediat prin impresionanta sa sin- Înainte de a veni la redacŃia publicaŃiei Bunavestire a activat la
ceritate. Satu Mare, unde a lucrat la mai multe publicaŃii, revigorând spiritul româ-
Dar şi mai importantă este percepŃia legionarilor asupra lui Horia
Sima: o loialitate izvorâtă din convingeri adânci, dar o loialitate supusă la nesc în acel nord de Ńară. Lucru mai puŃin cunoscut este faptul că la Satu
grele încercări, o loialitate sabotată continuu de toŃi duşmanii Mişcării, dar şi Mare a scos revista legionară Cuvântul Nou. O publicaŃie care a trăit
de ambiŃiile periculoase ale câtorva legionari care, deşi nu erau lipsiŃi de vreme de 13 numere. Această publicaŃie merită consemnată de o viitoare
merite în trecut, s-au îndepărtat de spiritul legionar, punând pe primul loc bibliografie a fenomenului presei legionare. În ultimul număr al publica-
veleităŃile personale sau blocându-se într-o viziune parŃială asupra realităŃii. Ńiei, apărut în februarie 1937 poetul publică o impresionantă poezie inti-
Corneliu Zelea Codreanu era fondatorul Mişcării, persoana sa şi tulată „Scrisoare de la Majadahonda”. (reprodusă în pagina 2)
gândirea sa constituiau reperul suprem al identităŃii legionare. Loialitatea faŃă
Datele prezentate de noi sunt telegrafice. Opinăm că anul 2011 ar
de Căpitan era logică şi naturală, fără ea puteai fi naŃionalist, puteai fi creştin
dar nu puteai fi legionar. trebui să consemneze realizarea unei monografii dedicate tânărului poet şi
Loialitatea însă faŃă de succesorul lui Codreanu nu era deloc eviden- publicist ucis mişeleşte la Vaslui în septembrie 19394.
tă. Ea trebuia construită treptat, consolidată şi verificată în timp. Nici un Interesant este de consemnat faptul că scurta guvernare legionară
legionar nu putea automat să transfere unei alte persoane, oricât de valoroasă din toamna lui 1940 a fost suficientă totuşi pentru recuperarea, tempora-
ar fi fost ea, dragostea, admiraŃia şi ascultarea pe care i le datorase Căpitanu- ră, a personalităŃii lui Valeriu Cârdu. Astfel, „revista de literatură, artă şi
lui. Succesiunea dramatică a evenimentelor, trecerea, aproape fără întreru- cultură a regionalei bănăŃene a ASTREI”, Luceafărul, a dedicat în acea
pere, dintr-o prigoană în alta, hăituirea permanentă şi dezinformarea
intenŃionată la care erau supuşi legionarii au făcut şi mai dificilă (câteodată toamnă un număr lui Valeriu Cârdu. Semnau acolo, prieteni şi admiratori
chiar imposibilă) comunicarea între Comandant şi diversele grupuri din Ńară ai poetului: Aurel Cosma, Pavel P. Belu, Grigore Bugarin, Aurel D. Buga-
şi străinătate. În aceste condiŃii, apariŃia unor păreri diferite şi iniŃiative neco- riu. Aflăm din publicaŃia bănăŃeană că Romul Ladea lucra la un bust al
ordonate era mai mult decât normală. poetului. Vremurile nu au fost însă prielnice pentru realizarea lucrării.
Şi cu toate acestea, nu numai în situaŃiile favorabile dar chiar şi în Valeriu Cârdu este, neîndoielnic, unul din marii poeŃi ai Legiunii.
momentele critice, imensa majoritate a legionarilor şi-au exprimat solidari- Edificatoare pentru arta sa poetică sunt cuvintele compozitorului Nelu
tatea cu Comandantul Horia Sima deşi aceasta presupunea riscuri majore. O
Mânzatu, spuse poetului, şi redate în menŃionatul număr omagial al publi-
solidaritate cu efecte benefice pe plan practic dar în acelaşi timp emoŃionantă
şi profundă din punct de vedere sufletesc. caŃiei bănăŃene: „Măi Valeriu, versurile tale îmi inspiră zeci de melodii.
La fel de adevărat este însă faptul că şi Comandantul a luptat întrea- Dar poezia nu se supune nici uneia. Fiecare vers cere o altă melodie. E un
ga sa viaŃă pentru unitatea legionarilor. A încurajat pe fiecare să aducă în luptă complex uluitor în poezia ta. Ea nu naşte un cântec. Ea pune în mişcare o
propria energie şi valoare şi nu a permis ca interesele şi orgoliile mărunte să orgă. Izbucneşte în Ńăndări de aur, izvoare şi curcubee. Pocnet şi soare.
se manifeste. Comandantul nu a urmărit reglarea de conturi cu cei care-l con- Flinte şi haiduci. MoŃi şi panduri. Dar toate acestea nu pot constitui un
testaseră, ci reintegrarea lor în matca Legiunii cu dragoste şi demnitate. marş. Şi tu ai putea face cel mai grozav marş, dacă te-ai supune formei.
Dar n-a ajuns să reuşească. GloanŃele ucigaşe au stins lumina care încăl-
Preot prof. MARIUS VIŞOVAN
zea o Ńară. GloanŃele ucigaşe au stins marşul neamului românesc. Dar vic-
toria a izbucnit nudă, numai fond, ca şi poezia lui. Fără formă fixă. Plină
şi bubuind. Totul a fost o poezie uriaşă, de Valeriu Cârdu.”
Comemorare Mota-Marin Poezia dedicată jertfei lui Ionel MoŃa şi Vasile Marin are formă
fixă. A apărut în ultimul număr al revistei legionare din colŃul sătmărean
Sâmbătă, 15 Ianuarie, puŃinii membri bucureşteni rămaşi în viaŃă ai de łară, în 13 februarie 1937, în chiar ziua înmormântării celor „doi băieŃi
FundaŃiei “Prof. George Manu”, alături de alŃi camarazi şi prieteni cu care au viteji”. După apariŃia acelui număr, Valeriu Cârdu a trecut ca secretar
traversat întunecatele decenii 1930-2011 şi cu un mic număr de tineri ce general de redacŃie la Bunavestire. Nu mai avea nici el mult timp până
încearcă să înŃeleagă şi să urmeze calea celor ce au rămas o viaŃă întreagă
avea să meargă „în Ńara de departe”…
creştini şi români în faŃa tuturor adversităŃilor, au făcut pomenirea eroilor
MoŃa şi Marin, simbol al jertfei pentru creştinism, simbol pe plan românesc
al demnnităŃii naŃionale. Note:
1 Popa, Mircea, Aspecte ale presei culturale maramureşene din
Biserica Sf. Ilie Gorgani constituie pentru legionari un locaş sacru în
care au îngenunchiat Căpitanul, Gen. Cantacuzino, Mircea Eliade şi alŃii şi perioada interbelică, în vol. „Maramureş vatră de istorie milenară”, III,
tot în ea au fost depuse corpurile celor doi eroi căzuŃi pentru Hristos pe Cluj Napoca, 1997, p.336
pământ străin. 2 Gh. Buzatu, Corneliu Ciucanu, Cristian Sandache, Radiografia
Într-o atmosferă de pioşenie şi reculegere, Părintele Silviu Tudose a dreptei româneşti (1927 - 1941), Ed. FF PRES, Bucureşti, 1996, p.81
oficiat slujba de pomenire asupra mesei cu ofrandele, coliva şi portretele lui 3 Mihail Straje, DicŃionar de pseudonime, Ed. Minerva, Bucu-
MoŃa şi Marin. Înainte de oficierea pomenirii, Părintele Tudose a subliniat în reşti, p. 173 - 174.
câteva cuvinte măreŃia jertfei celor doi români ce au luptat pentru credinŃă pe 4 *** Intelectualii şi Mişcarea Legionară. Mari conştiinŃe româ-
pământ spaniol catolic. Pomenirea s-a încheiat prin murmurul tuturor partic-
neşti, Editura FundaŃiei Culturale Buna-vestire, Bucureşti, 2000, p.68
ipanŃilor: “Plânge printre ramuri luna/ NopŃile-s pustii...”
OBSERVATOR THEODOR RACOVAN
ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011 PERMANENÞE 15

GHEORGHE ANDREICA Ne-a părăsit un camard


(ŞERIFU) A trecut la cele veşnice, marŃi 20 decembrie 2010, camaradul Ghe-
(1931-2010)
orghe Andreica, luptător neobosit pentru cauza Mişcării Legionare, pentru
înfrângerea comunismului, pentru adevăr şi dreptate, pentru învierea
României creştine.
Născut în 1931 la Vişeul de Mijloc, judeŃul Maramureş, într-o fam-
ilie de români greco-catolici, elev al liceului Dragoş Vodă din Sighetu
Născut în 1931, intra în MarmaŃiei, a intrat în 1947 în Mişcarea Legionară, parcurgând primele
puşcărie politică în 1948. PărinŃii etape de pregătire în cadrul “mănunchiului de prieteni” din FrăŃia de Cruce
lui, săraci lipiŃi când s-au căsăto- a liceului, sub îndrumarea profesorului Aurel Vişovan.
rit, au slujit nişte ani la un şvab din Arestat împreună cu majoritatea legionarilor maramureşeni în
Banat, de unde, pe lângă trudă, au august 1948, este întemniŃat la Sighet (pentru câteva luni) apoi prin Satu
învăŃat cu râvnă meseria de grădi- Mare la Cluj pentru proces unde este condamnat şi trimis, prin Jilava, la
nar. Au pus ban peste ban „sâm- Târgşor împreună cu ceilalŃi elevi, fiind eliberat de la Ploieşti în 1951. A
bria”, pe baza cărei economii şi-au fost din nou arestat în 1958, anchetat şi bătut rău la Securitate la Cluj, şi
încropit şi dezvoltat cu chibzuinŃă întemniŃat până în 1963, o mare parte din timp la Satu Mare şi apoi în
şi renunŃări, o mică „întreprinde- coloniile de muncă din Balta Brăilei.
re” într-un domeniu cam absent în După eliberarea din închisoare a încercat să-şi continue studiile
partea de lume în care s-a ivit dar a fost exmatriculat de la Facultatea de Litere din motive politice şi doar
GhiŃă. Care a avut şansa de a se mult mai târziu, după ce a muncit pe şantiere şi şi-a schimbat domiciliul de
naşte într-o familie deja înstărită – mai multe ori, a reuşit să facă Facultatea de Drept. S-a stabilit la ConstanŃa.
cum am spus, cu multă trudă – şi S-a căsătorit cu Maria, o consăteancă din Vişeu de Mijloc, o
de a fi trimis de părinŃii lui „la femeie credincioasă şi luptătoare care i-a împărtăşit idealurile, trecută şi ea
de curând la cele veşnice. Au avut doi copii, Tudor şi Rodica, şi acum câŃi-
şcoli”. Pentru a deveni „cineva”. va ani au avut bucuria să-şi vadă primul nepoŃel.
Numai că, istoria şi alegerea lui În cele două decenii de la RevoluŃie încoace, Gheorghe Andreica
GhiŃă – mai târziu poreclit în s-a consacrat scrisului. Şi-a publicat memoriile din închisoare în mai multe
glumă şi cu tandreŃe de către volume: “Cu ghiozdanul la închisoare”, “De la Cluj la Satu Mare”, “Şeri-
camarazii lui „Şerifu” – au făcut ful”, etc. dar s-a ocupat şi de publicarea mărturiilor zguduitoare ale altor
ca traseul să fie mai sinuos decât a camarazi, unele dintre ele putând fi considerate lucrări de referinŃă ca
fost plănuit în visul părinŃilor săi, “Temerarii “ (viaŃa lui Puiu Năstase), “Filmul unei existenŃe” (viaŃa lui
dar atins. Nae Cojocaru), “Mărturii, mărturii…”(torturile îngrozitoare din timpul
Spunea GhiŃă despre sine: „-Din cele scrise de Corneliu Zelea reeducărilor de la Piteşti, Gherla, etc) şi altele. Şi cartea lui Aurel Vişovan,
Codreanu în această cărticică, (e vorba de Cărticica Şefului de cuib) eu am “Dumnezeul Meu, Dumnezeul meu pentru ce m-ai părăsit?” îşi datorează
cunoscut doar 6 legi şi 10 porunci, suficient ca focul credinŃei legionare să parŃial existenŃa perseverenŃei şi dragostei cu care domnul Gheoghe
ardă în sufletul meu 61 de ani fără întrerupere, pe vremuri aspre pline de fur- Andreica l-a ajutat pe autor să rememoreze acele momente infernale de la
tuni şi vitregii”. Piteşti, pe care subiectiv le-ar fi dorit uitate, dar a căror cunoaştere este
Confirm aceasta, ca unul care am fost cot la cot cu el încă înainte de esenŃială pentru conştiinŃa românească.
a intra în FrăŃia de Cruce „Ionel MoŃa” din Liceul “Dragoş Vodă” din Sighe- Tot pentru demascarea atrocităŃilor comise în aşa-zisele reeducări
tu MarmaŃiei. din închisorile comuniste, Gheorghe Andreica, după sute de ore (sau poate
„ViaŃa eroului nu poate să fie mai însemnată decât idealul pentru mii) de studiu la CNSAS a selectat şi publicat 2 volume de documente din
care se mistuie” (Ioan Suciu). Sunt îndreptăŃit să afirm ca martor direct şi arhivele SecurităŃii, material deosebit de util pentru cercetătorii specializa-
Ńi de azi sau de mai târziu.
apropiat, că GhiŃă a confirmat prin fapte această „mistuire pe un rug de neîn- Odată cu plecarea sa la cele veşnice, din “lotul Vişovan” (primul
treruptă jertfire de sine”, până la sfârşit lot de deŃinuŃi politici la închisoarea Sighet), au mai rămas în viaŃă 5 lup-
Care nu este „sfârşit”, ci început. În eternitate. El a ştiut şi noi, tători, alături de câŃiva alŃi camarazi arestaŃi mai târziu. Familia eroilor
camarazii lui, am ştiut – parcă dintotdeauna, aceasta; tocmai această conşti- maramureşeni se reîntregeşte treptat, în împărăŃia lui Dumnezeu…
inŃă ne-a ajutat în infernalele perioade carcerale, să rămânem consecvenŃi cu În final, să-i dăm cuvântul lui Gheorghe Andreica: ”Bunul Dum-
noi înşine, ca la început, generoşi şi puri. Căci nu ne-am oferit spre benefi- nezeu m-a ajutat să prind RevoluŃia şi să am energia de a scrie. În cărŃile
ciul nostru şi niciodată nu am putea să fim altfel. pe care le-am publicat am relatat pe larg experienŃa închisorilor cât şi anii
Aş sublinia, că dintre cele 6 legi amintite de GhiŃă , a doua l-a domi- de aşa-zisă libertate. Mi-am făcut o datorie de onoare în a recupera şi pub-
nat vizibil: „Legea muncii”. Pe care a onorat-o cu o rară vrednicie, Până la lica manuscrise conŃinând amintiri din închisori ale unor oameni care au
capăt. ÎnaintaŃi fiind în vârstă, ce mai puteam face decât să nu permitem a fi suferit mai mult decât mine. Chiar dacă posibilităŃile materiale nu mi-au
uitate cu atâta ingratitudine, suferinŃele incalculabile oferite de fiii buni ai permis să scot tiraje mari, cred că este esenŃial ca mărturiile acestor oameni
neamului, pentru mântuirea lui. A neamului! A adunat cu răbdare aducerile să rămână pentru posteritate. Neamul românesc, silit să trăiască în minci-
aminte ale multora, spre a nu fi uitate acum, când deja sunt în cea mai mare ună atâta vreme, trebuie să-şi cunoască adevăraŃii eroi dar şi ticăloşii din
parte voit, fie acoperite, fie interpretate tendenŃios, fie – dacă e posibil – rândurile sale. Numai aşa se va realiza reforma morală a naŃiunii noastre.”
uitate. Şterse şi din amintire. Spunea – şi avea dreptate – că, cine ştie cum,
poate peste ani – mai mulŃi sau mai puŃini – se vor găsi şi unii care vor dez- P.S. Aurelia şi Cristina Vişovan, care de mici l-au cunoscut şi
gropa aceste aduceri aminte, evaluând la justa valoare fapte şi suferinŃe. îndrăgit pe domnul Andreica, se alătură acestui ultim omagiu. Nenea
Care vor demonstra adevărul, că nu întregul neam a fost laş şi că au fost GhiŃă, Dumnezeu să te odihnească în pace!
mulŃi cei ce s-au oferit jertfă de salvarea a onoarei acestui Neam.
A făcut mult, s-a îngropat în mucegaiul arhivelor fostei SecurităŃi Preot prof. MARIUS VIŞOVAN
vreme îndelungată, dezgropând şi publicând. Spre luare la cunoştinŃă, acum
sau mai târziu, cum va vrea Domnul. Acestea în ultimii douăzeci de ani, pur-
tându-şi bolile în tăcere şi tot fără să se plângă, îndurând durerea bolii înde-
lungate a soŃiei sale Maria, care l-a susŃinut cu devotament şi totală abnega- la sabie? „La steag!” răspunse ea. Poate altcineva ar fi întins mâna spre
Ńie, până a căzut la pat. Şi din patul de suferinŃă. spadă, zicând: Cu aceasta apăr pe aceea. Ci sfânta vergură don Domremy
În aceste vremuri, când trândăvia a devenit o virtute şi văicăreala un ştia că drapelul este un simbol, este idealul pentru care lupŃi, care trebuie să
mod curent de manifestare, Gheorghe Andreica şi soŃia, nu-şi găseau timp rămână şi când spada va fi frântă şi tu ars pe rug, cu cenuşa risipită în Sena
pentru ei şi nici timp de odihnă. A scris şi publicat mult, şi din ale lui şi din şi cu inima înecată în valuri”.
ale altora, tot ceea ce credea el că merită. ”Isus după înviere îşi păstrează rănile şi ne invită să le atingem şi să
Nu noi suntem judecătorii! le vedem. Toma Îl recunoaşte după răni.”
Avea planuri. Multe! Atât de multe că i-ar mai fi fost necesari încă „Dumnezeu ne va recunoaşte că suntem ai săi, după rănile noastre.”
mulŃi ani, pentru a le realiza. – (Autorul acestor rânduri şi mentor spiritual al generaŃiei noastre pe când
Atotputernicul a vrut altfel. Iar vrerea Lui e totdeauna perfectă. eram abia nişte adolescenŃi, a trecut în veşnicie la data de 27 iunie 1953 în
Poate şi durerile din ultima vreme l-au slăbit. Poate şi bolile descoperite tar- celula cu nr. 44 în penitenciarul din Sighetu MarmaŃiei). Acel penitenciar,
div, l-au slăbit. Poate … unde un grup de 18 tineri şi adolescenŃi între 15 şi 25 de ani, printre care şi
A plecat la puŃină vreme după soŃia-i credincioasă şi devotată, care GhiŃă Andreica îşi începeau pelerinajul pe drumul rănilor, suferinŃei şi onoa-
l-a susŃinut în toate, până la sfârşitul terestru. Ca şi el pe ea, aşa cum se cuvi- rei.
ne. În bucurie şi în suferinŃe. Dumnezeu să-i odihnească pe Gheorghe şi Maria, după o viaŃă de
trudă şi dăruire de sine.

Citez din „EROISM” de P.S.S. Ioan Suciu: Prieten şi camarad de o viaŃă,


„Sfânta Ioana d’Arc a fost întrebată la ce Ńine mai mult, la steag sau ION DUNCA
16 PERMANENÞE ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011
A treisprezecea înainte de praznicul din 1
mănăstire athonită, în ordi- octombrie a luat hotărârea
nea alfabetică, din totalul de
douăzeci, este situată pe Sfantul Munte Athos de a participa şi el la cele-
brarea Acoperământului

Manastirea Pantelimon (1)


litoralul sudic al peninsulei Maicii Domnului şi de a
Athos, între portuleŃul vinde lucrările sale artisti-
Dafne şi Mânăstirea Xeno- ce. Însă dorinŃa lui mare
font. Cea din zilele noastre era să nu meargă fără a
a fost zidită din temelie pe face milostenie pentru
cheltuiala domnitorului fanariot al Moldovei bolnavii mănăstirii. Drept care, voia să le ducă
Scarlat Callimachi, care, fiind şi ctitor, a închi- acelor monahi suferinzi cât mai mult peşte de
nat-o Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor dânsul prins. În consecinŃă, porni pe mare cu o
Pantelimon. Primul locaş, mai bine spus, prima bărcuŃă şi cu un vâslaş. În şase din cele şapte zile
construcŃie a acestui locaş sfânt, a fost făcută ale săptămânii premergătoare praznicului n-a
mai sus, spre Nord, pe locul care, acum, se prins nici un peşte, motiv care-l melancoliza.
numeşte Vechiul Russikon şi purta numele Amintindu-şi că, în urmă cu multe zile, îi pro-
Mănăstirea Tesalonicului (Salonicului). Aceasta misese unui arhimandrit de la Mănăstirea Sfân-
fusese întemeiată prin secolul al XI-lea de tul Pavel că-l va lua în barcă spre a-l duce la
monahi greci. Nu după mult timp a rămas în Mănăstirea Sfântul Pantelimon ca să participe la
paragină, a fost preluată de câŃiva călugări din praznicul Acoperământului Maicii Domnului
Rusia. Aceştia au refăcut-o sub îndrumarea şi pe din acel an, porni într-acolo. După ce l-au îmbar-
spezele prinŃului Lazar al Serbiei (cneazul Lazar cat pe arhimandrit, au plecat tustrei din dreptul
Hrebljanovici, 1371 – 1389), care-i socotit pri- Mănăstirii Sfântul Pavel, către arsanaua Mănăs-
mul ctitor. tirii Sfântul Pantelimon. Ajungând în dreptul
Noua mănăstire, ce datează din anul 1765 (?), este numită şi Mănăs- Mănăstirii Simonopetra, au văzut în apa mării peşti mulŃi. S-au oprit ca să-
tirea Callimachilor pentru că, şi după inaugurare în câŃiva ani, a fost ajutată i prindă. Şi-au prins, într-adevăr o cantitate considerabilă. MulŃumiŃi de cap-
de moştenitorii ctitorului Scarlat Callimachi. tura prea bogată, au vrut să plece, dar tocmai atunci se ivi un peşte foarte
Părintele monah Pimen Vlad, autorul volumului „Sfântul Munte mare. Vâslaşul, dorind să-l prindă şi pe acesta, aruncă o suliŃă spre peşte.
Athos, Grădina Maicii Domnului” (carte ce constituie una dintre principale- SuliŃa se înfipse în coada peştelui. Coada se desprinse, iar peştele fără coadă,
le noastre surse documentare, menŃiune pe care am făcut-o la începutul se depărtă de barcă, ceea ce îi necăji pe pescari. Când aceştia ajunseră în
serialului acestuia), datează greşit reîntemeierea Mănăstirii Sfântul Panteli- dreptul Mănăstirii Sfântul Pantelimon, cu toate că aveau deja peşte destul
mon. Pe semne că această eroare aparŃine sursei documentare pe care a folo- pentru praznicul din ziua următoare, tot voiau să mai prindă peşte. Aruncând
sit-o SfinŃia Sa. Dacă, într-adevăr, noul ctitor al acestui sfânt locaş athonit a iar năvodul în mare, după câteva minute rămân uimiŃi, văzând în plasă chiar
fost domnul moldovean Scarlat Callimachi, atunci nu în 1765 a fost refăcu- peştele fără coadă. Arhimandritul, uimit de această minune, nu înceta să
tă această mănăstire, ci în perioada 1807 – 1810, când s-a consumat prima exclame. În replică, ieromonahul Sava, care fusese martor şi la alte aseme-
domnie a lui Scarlat Callimachi (următoarea domnie a acestuia avea să se nea miracole, grăi astfel:
deruleze între anii 1812 şi 1819). - Ce-i de mirare?! Maica Domnului a hotărât ce fel de peşte să fie la
Iar, dacă mănăstirea, pe care o prezentăm, a fost reclădită, cu ade- masa praznicului Ei şi, deoarece, nu am putut prinde acest peşte la Mănăs-
vărat, în anul 1765, în acest caz, numele real al domnitorului – ctitor era Gri- tirea Simonopetra, Ea a poruncit peştelui să plutească până aici şi să-l prin-
gore Callimachi, care a domnit tot în Moldova şi tot de două ori: între anii dem în cârlig.
1761 şi 1764 şi din 1767 până în 1769. Asta înseamnă că această mănăstire Apoi, au tras barca la mal, au dus la trapeză toată cantitatea de peşte
putea fi refăcută în perioada 1761-1764 şi să fie inaugurată în 1765. şi au ajuns la timp, la priveghere.
Aşadar, primul ctitor al mănăstirii a fost cneazul sârb Lazar (Lazăr) După liturghie, la masă, arhimandritul, absent de la ce se citea în
Hrebljanovici, iar al doilea ctitor avea să fie un domnitor moldovean din rusă, limbă pe care el, grec fiind, n-o înŃelegea, începu să cugete la întâm-
familia fanariotă Callimachi (ci nu Calimah). plarea minunată cu peştele cel mare, prins în două locuri (întâi, coada, apoi
În a doua jumătate a veacului al XIX-lea mănăstirea Sfântul Pante- peştele rămas fără coadă), între care exista o distanŃă de câŃiva kilometri,
limon (sau Russikon) a cunoscut maxima dezvoltare. Numărul călugărilor, vorbind în gând acestea: „Oare Maica Domnului se îngrijeşte de mănăstirea
de la 350, câŃi erau în 1855, sporeşte încontinuu, ajungând la recordul abso- rusească până în cele mai mici lucruri de a poruncit ce fel de peşte să se prin-
lut de 1000 de suflete prin anii 1898 – 1899, trăind şi nevoindu-se laolaltă, dă la praznicul Ei?! Noi nu am prins peştele la Simonopetra, dar l-am prins
în deplină înŃelegere, ruşi, bulgari, greci, sârbi şi români. aici, de parcă ar fi plutit după noi. Oare chiar aşa a vrut Maica Domnului?
Biserica mare, având hramul Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Nu! Nu este o coincidenŃă, ci este lucrul celui viclean!”
Pantelimon, se află în mijlocul acestui locaş sfânt. Ea se sprijină pe zece În timp ce se îndoia de minunea al cărei martor ocular fusese, a înce-
stâlpi de marmură, ceea ce-i conferă măreŃie şi frumuseŃe. Iar icoana făcă- put să mănânce peşte din farfuria sa. Taman, când rostea cuvintele „este
toare de minuni a Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, afla- lucrul celui viclean”, gura lui începu să sângereze, iar îmbucătura de peşte
tă în biserica aceasta, este îmbrăcată în poleială de aur şi argint şi-i ornată nu voia să fie înghiŃită, dar nici să fie scoasă afară din gură. Dându-şi repe-
cu numeroase pietre preŃioase, aduse din Rusia. de seama că a greşit îndoindu-se, O imploră pe Maica Domnului să-l ierte:
Lângă această biserică monumentală, pe latura din stânga, se ridică - Cred că Tu Te îngrijeşti de mănăstirea aceasta până la cele mai
o clădire foarte înaltă, la al cărei ultim etaj a fost construită o biserică fru- mici lucruri, hotărând şi cel fel de peşte să fie prins la praznicul Tău. Recu-
moasă, având ca hram Acoperământul Maicii Domnului, care se celebrează nosc păcatul meu şi mă căiesc. Iartă-mă”.
anual la data de 1 octombrie. (Va urma)
În biografia Cuviosului Antim (a vieŃuit ca pustnic pe Muntele Sfânt
Athos, devenind nebun pentru Hristos) este evocată o întâmplare miracu- MIHAI STERE DERDENA
loasă, pe care o vom prezenta, pe scurt, în continuare.
Pe când şedea pe o piatră din apropierea Mănăstirii Zografu şi se
ruga, a văzut-o pe Maica Domnului, însoŃită de numeroşi sfinŃi, că se cobo-
ra la Mănăstirea Sfântul Pantelimon, unde se făcea privegherea în cinstea Ei.
Îndată se sculă şi iuŃi mersul, apoi fugi cât putu de repede ca să fie şi el pre-
zent la privegherea ce se făcea, învrednicindu-se, astfel, şi dânsul de cinsti-
PERMANENÞE
ISSN 1453 — 9551
rea adresată Acoperământului Maicii Domnului. Ajungând la mănăstire în Editor: Fundaþia Culturalã „PROFESOR GEORGE MANU”
timp util, abia atunci îşi dădu seama că avea picioarele pline de răni, prici- Str. Austrului nr. 12, Bl. 3, Sc. C, Ap. 32,
nuite de înŃepăturile mărăcinilor şi de muşcăturile şerpilor. Erau acestea obs- 024073, Sector 2; Bucureºti
trucŃii ale diavolului ca să-l oprească pe Cuviosul Antim de a lua parte la e-mail: fgmanu@gmail.com
acea liturghie de prăznuire a Acoperământului Maicii Domnului. Dar nebu- Comitetul director:
nul pentru Hristos, având credinŃă şi dragoste din ce în ce mai puternice,
învinse cu brio orice durere fizică şi toate împotrivirile Necuratului şi, ast- MIRCEA NICOLAU SEBASTIAN MOCANU NICOLAE ROºCA
fel, tot ajunse la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului, chiar dacă REDACÞIA:
maica Preacurată nu i se mai arătă. MIRCEA NICOLAU — PRIM REDACTOR
Într-un mod cu totul insolit a vrut Maica Domnului, în anul 1861, să NICOLAE NICOLAU ARISTIDE LEFA
vadă cum se desfăşoară praznicul Ei din data de 1 octombrie. Ieromonahul
Sava, în pustnicia sa îndelungată, deprinsese meşteşugul de sculptor. Scul- ION POPESCU
pta, mai ales, cruci pentru Mănăstirea Sfântul Pantelimon. Cu o săptămână
CLOTILDA STAVRI — REDACTORI
# Redacþia îºi pãstreazã distanþa faþã de conþinutul articolelor; responsabilitatea revine DANIELA MILITARU- TEHNOREDACTOR
exclusiv autorilor. ADMINISTRAÞIE — DIFUZARE:
# Din motive obiective recomandãm cãlduros colaboratorilor noºtri sã reducã extinderea GHEORGHIU GHEORGHE O.P. 34 — 14, 024280 Bucureºti
articolelor. Manuscrisele vor fi dactilografiate la douã rânduri. Manuscrisele nu se înapo-
iazã.
Internet: http://www.fgmanu.ro
# Din cauza cantitãþii de scrisori primite ºi de materiale trimise spre publicare, anevoie de tel. 021-252-20-41; fax: 004-021-319.69.40;
parcurs ºi uneori ilizibile, când sunt scrise de mânã, ne vedem nevoiþi sã facem cunoscut RELAÞII CU PUBLICUL LA SEDIUL FUNDAÞIEI:
cã luãm în considerare ºi citim numai pe cele executate mecanic. # Articolele sosite dupã L U N I - V I N E R I : 10-14
data de 15 ale lunii se publicã, eventual, în numãrul urmãtor.