----

PERMANENÞE
Þara este întâi a lui Dumnezeu ºi numai apoi a noastrã

CULTURAL - POLITIC - SOCIAL

re m
16 PAGINI

â
ANUL XIV - NR. 1

le sp ntuire
4 LEI

a
IANUARIE 2011

C
Şi în acest an, la monumentul de la Majadahonda, ridicat pe locul
jertfei lui Ion MoŃa şi Vasile Marin, s-au adunat legionari şi nelegionari,
români şi spanioli, alături oaspeŃi de alte naŃionalităŃi, pentru a cinsti ani-
versarea unui eveniment care a însemnat o piatră de temelie în istoria Româ-
niei din secolul trecut. Cei doi legionari români căzuŃi pentru Hristos au fost
înaintemergătorii unui lung şir de martiri creştini aduşi ca jertfă de neamul
românesc în lupta sa cu molohul comunist. La comemorare au participat şi
preoŃii Mircea Bejenar şi Marius Vişovan, care a deschis şirul cuvântărilor.
L-a urmat comandantul legionar Nicolae Roşca, a cărui lungă existenŃă în
exilul spaniol s-a identificat de la bun început cu implicarea sa alături de
Horia Sima pe întregul front al luptei legionare. Participarea sa la această
manifestare a fost şi mai este o constantă a unei vieŃi ajunsă la o vârstă vene-
rabilă, a cărei energie iradiază încă
nestinsă şi azi, după atâtea decenii
de luptă dusă pentru neam şi Legi-
une. Blas Pinar, o adevarată legen-
dă vie a naŃionalismului creştin
spaniol, care în anii trecuŃi elec-
triza asistenŃa prin cuvântările sale
de o intensitate remarcabilă, şi-a
trimis de data aceasta cuvântul spre
a fi citit adunării de către nepotul
său. Chiar şi aşa, printre rândurile
scrise, s-a mai transmis, şi încă nu
puŃin, ceva din vigoarea şi convin-
gerea cu care acest mare prieten al
Legiunii s-a implicat dintotdeauna
de partea valorilor spirituale, într-o
luptă neîntreruptă pentru afirmarea
lor fermă în răspărul curentului
dizolvant al societăŃii moderne a
viŃelului de aur. La final s-au into-
nat, ca de fiecare dată, imnurile
Legiunii şi a Falangei Spaniole, într-o atmosferă solemnă, străjuită de dra-
pele.
Caracterul de unicitate şi de piatră de temelie pe care îl are jertfa lui
Ion MoŃa şi Vasile Marin nu poate să nu ne smulgă din orice fel de ispită de
a reduce amintirea ei la rutina unui simplu ritual fără miez. Jertfa lor ne pune
în faŃă un model pe care nu ştim cine sau câŃi îl vor mai putea urma vreo-
dată.
Sunt învăŃaŃi în ale teologiei, chiar mari trăitori, care spun că Hri-
stos nu trebuie apărat, cu atât mai mult nu apărat cu arma. Căci Hristos nu
ar avea nevoie de asta: El este cel care de fapt te apără pe tine. Dacă au
dreptate, în general, dreptatea lor nu se aplică şi lui MoŃa şi Marin. Gestul
lor tulburător sfidează prin excepŃionalul său adevăruri altminteri general
valabile. Ar fi fost mai “creştineşte” oare ca cei doi legionari să se retragă la
vreo mănăstire de prin munŃii României, spre a se ruga pentru mântuirea
Ńării şi a întregii lumi de comunism? Au fost şi sunt oameni de această fac-
tură, a căror luptă pentru desăvârşirea spirituală se duce deja undeva aproa-
pe de culmi, întrezărind razele luminii taborice. Dar MoŃa şi Marin nu aveau
pretenŃia de a se afla într-o asemenea stare de înaintare pe tărâm duhovni-
cesc. Fiecare om îşi are propria măsură şi propria cale către Dumnezeu. Iar
uneori calea aceasta poate fi mai scurtă decât a unora care se nevoiesc zeci
de ani. Este poarta muceniciei, prin care se intră dintr-o dată în împărăŃia
veşnică a lui Dumnezeu. Nu orice moarte este însă echivalentă cu muceni-
cia, ci doar cea mărturisitoare, izvorâtă din elanul unei inimi curate. Aceştia
sunt cei care “vor vedea pe Dumnezeu”.
Ion MoŃa şi Vasile Marin au fost astfel de oameni. Nu şi-au făcut
calcule meschine, cum că pasivitatea unei pretinse rugăciuni ar fi prefera-
bilă implicării cu fapta. Ei au intuit aceeaşi cale care duce către Dumnezeu
pe care au urmat-o cei mai mari mistici creştini. Este calea suferinŃei şi a
jertfei. Încununată de mucenicie, ea devine atunci incredibil de scurtă şi de
directă.
Şi cel care se roagă în vârful muntelui poate avea un efect bine-
făcător pentru neam şi Biserică, pe un plan subtil şi greu sesizabil. Dar cu
o condiŃie. Mântuire individuală sau colectivă nu poate exista fără suferinŃă,
fără cruce. Un asemenea sfânt, cum este de pildă Sfântul Siluan Athonitul,
a trebuit să treacă aproape aievea
prin chinurile iadului, înainte de a
ajunge să lucreze în sufletul său
rugăciunea neîncetată pentru
întreaga omenire. Nu ne permitem
să le dorim apologeŃilor non-com-
batului , pe care îl consideră în teo-
rie ca fiind mai “creştinesc” , să-i
ajute Dumnezeu să treacă cu bine
peste chinurile iadului, înainte de a
putea vorbi asemeni unuia ca Sf.
Siluan sau a discipolului său,
Sofronie Saharov. Aceştia au dus o
cruce pe care n-am dori-o nimănui.
Le dorim mai degrabă să-şi afle
crucea pe măsură, altfel orice tenta-
tivă moralizatoare venită din partea
lor păleşte în faŃa celei mai mici
jertfe curate şi bineprimită de Dum-
nezeu.
Căci taina mântuirii este
aceasta: Fiecare trebuie să-şi poarte crucea sa, croită pe măsura puterilor
sale. Să şi-o ridice de jos şi să-I urmeze lui Hristos pe drumul suferinŃei, nu
să se eschiveze prin sofismele feluritelor pretexte, oricât de “nobile” ar fi
ele. Sau, atunci, măcar de s-ar închina smeriŃi în faŃa curajului cu care unii
şi-au urmat calea, făcând un gest de care numai sufletele alese sunt capabi-
le.
Astfel au judecat MoŃa şi Marin: simplu şi sincer, fără întortochieri
de gând sau de atitudine. I-au caracterizat dintotdeauna însuşirile legionare
de a fi drept şi vertical, fără ocolişuri sau compromisuri. I-a mai caracterizat
o credinŃă autentică şi profundă, care le-a dat să poată intui care le este cru-
cea, care este voia lui Dumnezeu cu sufletele lor. Astfel au păşit pe această
cale, privind moartea în ochi, fideli descrierii evanghelice a plenitudinii
celei mai însemnate dintre virtuŃi: dragostea. “ Mai mare dragoste decât
aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.” (Ioan,
15,13)
Omul a cărui voinŃă proprie ajunge să fie una cu voia lui Dumnezeu
este mântuit. Astfel, jertfa lui Ion MoŃa şi Vasile Marin le-a fost lor cale spre
mântuire. Iar dinspre tărâmul veşniciei razele luminoase ale ei continuă să
ne fie trimise şi nouă, celor nevrednici să ne ridicăm la puterea exemplului
lor.
BOGDAN MUNTEANU
2 PERMANENÞE
Soare la Majadahonda
Duminică, 16 ianuarie, zi deosebit de frumoasă şi înălŃătoare pe plan
spiritual, a avut loc comemorarea anuală a jertfei legionarilor români Ionel
MoŃa şi Vasile Marin, în localitatea spaniolă Majadahonda, de lângă
Madrid, în prezenŃa unei asistenŃe mai numeroase ca anul trecut, formată
din spanioli (majoritatea) şi români (din Ńară şi diaspora).
Ceremonia religioasă a fost celebrată de preotul ortodox Mircea
Bejenar din Suceava, alături de preotul greco-catolic Marius Vişovan din
Sighetu MarmaŃiei; apoi au urmat discursurile solemne, din partea română,
susŃinut de domnul Nicolae Roşca, iar din partea spaniolă, un mesaj al lide-
rului naŃionalist Blas Pinar, citit de nepotul acestuia. S-au intonat cântecele
Cara al Sol şi Sfântă TinereŃe Legionară, şi apoi camarazii români şi spa-
nioli s-au întreŃinut într-o atmosferă prietenească.
Exprimând, cu un deosebit spirit de sinteză şi într-o limbă spaniolă
de înalt nivel academic, sublimul jertfei eroilor MoŃa şi Marin în contextul
mai larg al luptei (de ieri şi de azi) poporului român şi a poporului spaniol,
cuvântarea domnului Nicolae Roşca se constituie într-un mesaj plin de
forŃă, mereu viu şi actual adresat tinerei generaŃii care trebuie să ducă mai
departe făclia acestei lupte sfinte.
MARIUS VIŞOVAN
Scrisoare de la Majadahonda
pentru Mihai şi Gabriela
Copii mei, din zarea de departe,
De unde numai Dumnezeu cuvântă,
Vă scriu, pentru viaŃa voastră, carte
Urzită tot din slovă sfântă…
Tăticul vostru a plecat, odată spre Apus,
Să poarte luptă pentru Dumnezeu şi cruce.
În graba mare, însă, nu v-a spus,
Cât timp va sta şi unde se va duce…
Când anii vi s-or aduna cunună,
VeŃi înŃelege drumul meu îndepărtat.
Odată, cartea mea o să vă spună
Spre care zare am plecat…
De acolo dragii mei, din Ńara de departe,
Eu voi veghea, să fie viaŃa voastră sărbătoare.
Deşi e lung, copiii mei, nu ne desparte
Drumul. Că dorul meu e mare…
Bunicul mâine să vă scrie,
Din fapta voastră, imn de slavă.
Să creşteŃi, tare, altă Românie
Şi să vă fie Ńara dragă…
Să vă rugaŃi, cu mama , la Icoană
ÎngenuncheaŃi, în fiecare seară.
Să plângeŃi pentru fiecare rană
Din câte ard, acum, în Ńară.
Copii mei e ceasul de plecare,
Se-aud chemări şi glasuri sfinte.
Pentru destine legionare,
Eu v-am lăsat învăŃăminte.
Să fie viaŃa voastră primăvară,
Sădită-n măreŃie şi poveşti.
Să ridicaŃi, viteji, o nouă Ńară
Pe plaiurile noastre strămoşeşti.
Copiii mei din zări legionare
Îmi zboară gândurile, roi.
Să ştiŃi, în ceasul de plecare,
Tăticul s-a gândit la voi.
VALERIU CÂRDU
(”Cuvântul Nou”, Satu Mare, nr. 13, 13 februarie 1937)
ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011
Demistificarea unei mistificări
Lectura primei părŃi a unui amplu text “Poetul Radu Gyr în
amintirile contemporanilor”, text semnat de domnul Traian D. Lazăr,
în revista Jurnalul Literar (nr.13-18/iulie-septembrie 2010, pp.4-5) a
fost una deconcertantă în măsura în care precizia şi acurateŃea infor-
maŃiei oferite în acest material sunt văduvite de absenŃa unor detalii de
ordin istoric, esenŃiale, în înŃelegerea rolului cultural jucat de Radu
Gyr în perioada guvernării antonesciano-legionare (sept.1940-
ian.1941). Este adevărat că Radu Gyr este numit în septembrie 1940,
director general al Teatrelor, luând iniŃiativa înfiinŃării Teatrului
evreiesc, lucru esenŃial pe care autorul textului de faŃă omite să-l pre-
cizeze. Este o evidenŃă istorică, omisă mereu de cei care se ocupă de
studierea fenomenului legionar, întrucât demontează pretinsul antise-
mitism al Mişcării Legionare. Prin urmare, această iniŃiativă salutară
anulează orice mistificare aruncată pe seama lui Radu Gyr, precum
acea afirmaŃie eronată a raportului despre Holocaust pe care domnul
Traian D. Lazăr se pare că şi-o însuşeşte “Ca Director general al Tea-
trelor, Gyr a dat un «sever avertisment public companiei Bulandra-
Maximilian-Storin» şi a decis suspendarea subvenŃiei bugetare pe care
Ministerul Cultelor şi Artelor o acorda companiei deoarece în repre-
zentaŃia de la Teatrul Regina Maria (13 ianuarie 1941) a jucat o actri-
Ńă evreică”. O personalitate de talia lui Radu Gyr, care a înfiinŃat Tea-
trul evreiesc, putea lua o asemenea decizie? Este mai mult decât o
inconsecvenŃă logică, este un neadevăr tipic propagandei lui Eugen
Cristescu, colportat şi amplificat la maximum de ideologia criminal-
atee a comunismului? Oare cercetătorii care studiază fenomenul inter-
belic sunt atât de lipsiŃi de un minim discernământ încât să preia de-a
gata, fără o verificare, cel puŃin sintetică, documentele SiguranŃei lui
Eugen Cristescu sau discutăm despre nerespectarea principiului
audiatur et altera pars ca metodă de lucru?
Cât priveşte fondul problemei textului de faŃă, adică reflecŃia
lui Radu Gyr în memorialistica contemporană, precum şi interpretarea
sa, trebuie să spunem răspicat că nu putem lua drept documente inde-
niabile jurnalul unui intelectual comunist de talia lui Zaharia Stancu,
nici măcar memorialistica lui Petre Pandrea, un cunoscut adversar al
majorităŃii intelectualităŃii interbelice, un susŃinător al stângii care
oferă numeroase exemple de resentimente în acest sens.
Un alt lucru major de precizat: cred că putem să renunŃăm la
formula propagandistică de o crasă inconsecvenŃă logică rebeliunea
legionară, lansată de Antonescu şi dusă la extrem de comunism pen-
tru simplul motiv că nu este posibil ca cei care făceau parte din struc-
tura guvernamentală, recte legionarii, să se răscoale împotriva lor
înşişi. Corect din perspectiva adevărului istoric este lovitura de stat a
lui Antonescu dată Mişcării Legionare, cu concursul lui Hitler, sau,
cum foarte bine argumenta fostul Ministru de Externe al României,
Mihail Sturdza, puciul lui Antonescu – a se vedea rafinata analiză a lui
Mihail Sturdza, “Putschul lui Antonescu”, în România şi Sfârşitul
Europei. Amintiri din Ńara pierdută, Fronde, Alba-Iulia – Paris, 1994,
pp.213-222).
Radu Gyr face parte din elita mărturisitoare românească care
cunoaşte, încă din 1938, valul prigoanelor, persecuŃiilor, detenŃiilor
carlisto-antonesciene şi a reeducărilor comuniste, unul dintre sfinŃii şi
mucenicii închisorilor comuniste. Antonescu îl condamnă, îl amnistia-
ză, apoi, deşi era reformat medical, îl trimite pentru reabilitare –
aceasta era practica lui Ion Antonescu în privinŃa legionarilor închişi,
cu scopul de a nu se mai întoarce vii; există numeroase mărturii în lite-
ratura concentraŃionară despre aceste metode utilizate de Antonescu,
mergând până la împuşcarea victimelor din spate, de către soldaŃi tri-
mişi, în acest sens, pe front – în batalioanele de la Sărata, ca şi pe Haig
Acterian, care va muri în Cuban. Radu Gyr se înscrie în martirajul (gr.
marturos=martor, mărturisitor) neamului românesc, o figură exempla-
ră a istoriei intelectuale interbelice, care a ars, cu preŃul jertfei, pentru
apărarea credinŃei creştine şi a naŃiunii române. Tocmai de aceea,
atunci când scriem despre aceste modele ale unei tradiŃii cultural-spi-
rituale semnificative, să ne aplecăm cu smerenie şi cu bucurie, deopo-
trivă, în spiritul adevărului istoric şi al discernământului creştin.
CONSTANTIN MIHAI
ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011 PERMANENÞE
Guvernarea Antonescu a fost exonerată de Istorie?
Este oportun să recu-
nosc, din capul locului, că rân-
durile consacrate ex-mareşalu-
lui Ion Antonescu suferă de o
aparentă contradicŃie, dar cred
că ea dispare dacă Ńinem
seama că tarele lui de caracter
nu anulează totuşi sfârşitul
vieŃii sale mai mult decât ono-
rabil. Pe de altă parte, regret că
eroismul acestui sfârşit nu este
în măsură să-mi schimbe radi-
cal vederile asupra lui, astfel
încât să nu rănesc sensibilita-
tea celor care îi cultivă aminti-
rea. M-a condus apoi ideea că
sărăcia de figuri ilustre din
contemporaneitate, nu-mi
îngăduie să omit niciuna care o
reabilitează oarecum, chiar
dacă aceasta ar fi a lui Ion
Antonescu din poza de geniu
bosumflat, că nedându-i-se
ascultare, România a ratat
unica şansă a nivelului de
excelenŃă, pe care numai prin
MIRCEA NICOLAU el singur, şi prin nimeni altci-
neva, putea să il asigure.
Este de presupus, căci altă explicaŃie nu se impune, că excesele lui,
ca să nu le spun altfel, ca om politic şi militar, îşi aveau sursa într-o neobiş-
nuită supraevaluare de sine. Este un păcat de care au suferit toŃi cei ce, cre-
zându-se buricul universului, au exercitat conducerea statului, împingându-
l la catastrofă.
Din procesul care i s-a intentat, Ion Antonescu formulează poziŃia
lui testamentară. Nici că avea un prilej mai potrivit. Şi afirmă: „un om care
fără nume, fără protecŃie, fără bani şi partid, s-a urcat în stat la cel mai înalt
loc de conducere şi răspundere, acel om are datoria să se justifice, iar popo-
rul şi istoria au dreptul să-l judece. Poporul, prin dv., îşi va da verdictul, iar
mâine, istoria, pe al său. Expun toate actele şi faptele mele pentru ca popo-
rul să ajungă la înŃelegerea lor”.
În primul rând, Ion Antonescu nu era un om al nimănui, el era spri-
jinit de Puterile apusene unde fusese ataşat militar şi îşi crease situaŃia favo-
rabilă ca singurul militar pe care se putea conta. Apoi meritele lui de militar
capabil din primul război mondial îi creiau o presă fericită. De asemenea, el
era rezerva lui Carol al II-lea în eventualitatea unei tensiuni cu Garda de
Fier, aşa cum contase pe el şi în primăvara lui 1938. Neîndoielnic că se
bucura de o bună presă în cadrele superioare ale Armatei. Aceste toate ele-
mente făcuseră din el omul cel mai agreat din aşa-zisa opoziŃie.
Internarea lui la Mănăstirea BistriŃa, era ca o atenŃionare că totuşi
trebuie să asculte de cuvântul monarhului. Dealtminteri, eliberarea lui ime-
diată şi încredinŃarea conducerii Statului se datorau declanşării acŃiunilor
legionare pentru înlăturarea lui Carol al II-lea. Planul de înlăturare al legio-
narilor începuse din decembrie 1940, prin înlocuirea ministrului de Externe,
Mihai Sturza. După ce căpătase acceptul lui Hitler, Antonescu trece la înlă-
turarea abuzivă a tuturor fruntaşilor legionari ce deŃineau funcŃii de impor-
tanŃă naŃională. Ministrul de Interne, general Constantin Petrovicescu, a fost
înlocuit cu un nelegionar, Şeful Seviciului SiguranŃă, Alexandru Ghica, şi
Seful Prefecturii, Radu Mironovici au fost destituiŃi, iar prefecŃii tuturor
judeŃelor au fost chemaŃi într-o şedinŃă la Bucureşti, în vreme ce militari
erau trimişi să le ia posturile.
Emfaza lui de a se aşeza între Traian şi Decebal, nu mai poate fi
comentată. Ca să nu mai vorbesc de retorica fals-generoasă de a lua asupra
lui toate greşelile din timpul guvernării cu legionarii, „în afară de crime”.
Dar ce au fost atunci execuŃiile lotului Zăvoianu şi ale celorlalŃi legionari?
Ce au fost cei 60.000 de ostaşi morŃi în asediul Odessei, într-un moment
când oraşul urma să cadă de la sine? Ceea ce mi se pare cu totul condamna-
bil a fost înŃelegerea oamenilor lui, Rioşanu şi Eugen Cristescu, cu fruntaşul
comunist David, ca să aducă deŃinuŃi de drept comun şi să le dea mână libe-
ră pentru a face stricăciuni în cartierul evreiesc şi să fie aruncate în seama
legionarilor. La fel a procedat înscenând că la Abator legionarii ar fi atârnat
în cârlige o seamă de evrei, acuzaŃie infirmată chiar atunci de conducerea
Abatorului. Nu mai vorbesc de înŃelegerea cu generalul Hansen de a se pune
punct ostilităŃilor la 23 ianuarie 1941, înŃelegere pe care el a călcat-o dând
ordin armatei să tragă oriunde întâlnesc un legionar. Ce a fost apoi în PiaŃa
Teatrului NaŃional unde mulŃimea a fost mitraliată de militarii din Palatul
3
Telefoanelor, astfel încât Calea Victoriei se înroşise de sânge nevinovat? Tot
sub Antonescu, închisorile au fost pline de legionari, între care peste 10000
între 14 şi 18 ani. Aşa zisa trimitere a lor pe front, oferindu-li-se libertatea
în urma unor acte de vitejie, a fost încă o cursă întinsă legionarilor ca să-i
arunce în mormânt. Economia care a fost făcută, în nici patru luni de zile, în
timpul cooperării legionarilor cu Antonescu trebuia să-l determine pe aces-
ta că cele 5 miliarde şi şapte sute de mii economisiŃi din bugetul Statului, era
un imperativ ca această cooperare să fie continuată cu toate multtrâmbiŃate-
le aşa-zise greşeli ale legionarilor. Economia semnalată mai sus era un argu-
ment de valabilitate a guvernării de atunci.
Nu putem trece cu vederea ura lui împotriva generalului Constantin
Petrovicescu, pe care l-a aruncat în închisoare, în urma unor false acuzaŃii.
Întâlnindu-l pe general în închisoarea Văcăreşti, în 1946, după terminarea
procesului aşa-zişilor vinovaŃi de dezastrul Ńării, l-au întrebat dacă a fost
adevărat că Ion Antonescu a venit la el întinzându-i mâna şi spunând: „Hai
să uităm, Petrovicescule, tot ce a fost!”. Acesta, însă mi-a răspuns: „Cum eu
să dau mâna cu canalia aia? Nici în mormânt”.
Ion Antonescu a fost protectorul lui Carol al II-lea când i-a dat aces-
tuia posibilitatea să plece din Ńară cu 18 vagoane de bunuri şi aur, oprindu-i
pe legionari să-l reŃină la graniŃă.
Nu poate fi uitată hotărârea lui din 1940 de a-i transfera pe crimina-
lii Ńării de la Jilava la închisoarea Văcăreşti de unde urma să-i elibereze.
Anchetarea „sine die” a acestor criminali a fost ordonată tot de Ion Anto-
nescu. A tratat Ńara ca pe o mare cazarmă, justiŃia militară prezidată de el nici
n-a fost pregătită să-şi îndeplinească onest şi competent rolul şi a funcŃionat
ca un instrument de teroare a ex-mareşalului. El a vrut să dea o lovitură de
moarte Mişcării Legionare, dorind eliminarea ei din istorie, fapt pe care l-a
încercat mai târziu şi conducerea comunistă.
MaşinaŃiile lui împotriva Legiunii îl arată că, sub aparenŃa ostaşului
corect prin definiŃie, avea vocaŃia trădării. Istoria României nu cunoaşte un
conducător care şi-a suprimat adversarii cu mai multă perversitate decât el.
M-a uimit, însă şi n-ar fi trebuit să mă uimească, uşurinŃa cu care a predat
cârma statului la 23 august 1944. Probabil, însă, că el însuşi era covârşit de
impopularitatea la care ajunsese şi de falimentul politicii lui. Evident că
între Antonescu, cel care dicta din Palatul Victoriei şi între Antonescu, cel
care îşi aştepta execuŃia în faŃa plutonului, a fost mare distanŃă. Se zice că
după procesul care se terminase cu condamnarea la moarte, pe când se aflau
în hrubele de la Jilava alături de Ministrul său de JustiŃie, Ică Antonescu,
care scria memorii după memorii,cerând să i se comute pedeapsa de la moar-
te, ex-mareşalul i-ar fi spus: „Măi, Ică, lasă-te de memorii! În hrubele astea
se afla colonelul Zăvoianu cu legionarii lui, colonelul a cerut comutarea
pedepsei cu moartea. Ei bine, eu le-am respins cererea! Şi uite, îŃi spun, că
o să ne-o respingă şi nouă!”
Este greu pentru un om care a Ńinut discreŃionar cârmele Ńării, să fie
pentru câteva clipe un om obişnuit. Trebuie să recunosc că ex-mareşalul a
fost inimaginabil, incredibil, dar a fost în cele din urmă un asemenea om.
După mine, între omul care îşi aşteaptă oricare altă moarte decât aceea a plu-
tonului de execuŃie este o imensă deosebire. Cele câteva clipe pe care con-
damnatul le traversează de la ieşirea din celulă până în faŃa plutonului de
execuŃie sunt egale cu distanŃa de la viaŃă la moarte pentru că omul con-
damnat moare înainte de a fi străpuns de gloanŃele care-l ucid. Dar când
rămâne drept în picioare ca ex-mareşalul Ion Antonescu şi strigă „trăiască
România!” el parcurge în câteva secunde distanŃa dintre timp şi veşnicie. El
intră în veşnicie înainte de a fi împuşcat. A fost această atitudine spre reabi-
litarea lui. Trupul sfredelit de gloanŃe n-a căzut pe un pământ oarecare, ci pe
pământul eternităŃii care îl aştepta cu braŃele deschise. A fost momentul de
integrare a lui în ethosul naŃional şi în ordinea supralumească. De aici înco-
lo, s-ar cădea să vorbim despre sfârşitul lui aşa cum trebuie ca despre cei
care, în pofida vrerii noastre, au fost sortiŃi să guste veşnicia aşa cum noi, cei
rămaşi în viaŃă, este problematic dacă o vom gusta.
Desigur că puŃinătatea persoanei mele nu mă scuză să-l discut pe Ion
Antonescu cu asprimea cu care am făcut-o mai sus. Dar pentru că i se Ńin
păcatele sub tăcere şi nu este discutat aşa cum se cuvine de către cei îndrep-
tăŃiŃi, am răbufnit eu, pomenindu-le ca unul dintre cei care i-am cunoscut
autoritatea pe pielea mea.
łin să spun că împlinindu-te cu pasiune într-un turnir de opinii, con-
tractezi un fel de rău care nu-Ńi dă răgaz şi-Ńi compromite somnul, liniştea
lăuntrică şi ordinea meselor de peste zi. Eu însă, dimpotrivă, am suportat
asprimea acestui regim adâncind-o. Pe de altă parte, sper că după elogiile cu
care l-am acoperit spre sfârşitul acestui articol antonescienii nu mă vor
acuza că am călcat, printre altele, dictonul care sună cam aşa: „despre morŃi
să nu se vorbească decât numai de bine”. Dar eu mă conduc după dictonul
şi despre morŃi, ca şi despre vii, numai adevărul.
MIRCEA NICOLAU
 4 PERMANENÞE
Martirii închisorilor
în viziunea lui Mircea Eliade si a Părintelui Arsenie Boca
Când Sartre* va înceta să intereseze,
Mircea Eliade va dăinui prin romanul său
metafizic, Noaptea de Sânziene, credea Robert
Kanters în anii de glorie ai existenŃialismului
francez. RaŃiunea pentru care “ultimul dintre
marii critici ai Parisului”(v. Monica Lovinescu,
Demnitatea naraŃiunii, în România literară,
nr.9/1991) scria acest lucru Ńine de fondul
metafizic al romanului Foret interdit (Paris,
1956). Dincolo de arbitrarele împărŃiri geografice
ale culturii europene, s-a întâmplat ca ideea pe
baza căreia Mircea Eliade şi-a construit romanul
publicat în anii cincizeci la Paris să fie limpede
formulată şi la Bucureşti de preotul profesor
Dumitru Staniloaie (1903-4 oct.1993) în primă-
vara anului în care s-a dus la Domnul: “noi,
românii, trebuie să-i ajutăm pe occidentali să se
spiritualizeze” (v.interviul cu D. Stăniloaie, Mem-
bru de onoare al Academiei Române, în
rev.Apostrof, nr.3-4/34-35 martie-aprilie 1993,
p.13, precum şi vol.: D.S., ReflecŃii despre spiri-
tualitatea poporului român, ed.II-a, Ed. Elion,
Bucureşti, 2004).
Robert Kanters se pare că sesizase
mesajul eliadesc adresat unui Occident care se
făcuse vinovat de crucificarea României. Anume
că, din perspectiva împlinirii destinului uman,
timpul istoric îşi pierde orice semnificaŃie. Sau,
cum observa un alt universitar român – filozof
cunoscut şi apreciat mai mult în Italia şi în Spania
(care i-a fost patria din exil) decât în cultura Ńării
sale dominată de politruci cu liceul pe puncte (v.
Isabela Vasiliu-Scraba, Pelerinaj la Păltinişul lui
Constantin Noica) -, istoria timpurilor moderne,
marcată de tehnică şi de utopie, implică “ruptura
şi depăşirea timpului istoric” (v.George Uscătes-
cu, Tehnică şi utopie, în rev. Destin nr.12, Madrid,
1962, p.10).
Noaptea de Sânziene (Paris, ed. II-a,
1972, Bucureşti, ed.III-a, 1991, ed.IV-a, 2010),
înfăŃişează un filozof ajuns deŃinut politic în
România ocupată după 23 august 1944 de trupele
sovietice. Modelul personajului este fără îndoială
real si nu greu de găsit în cercul de prieteni pe
care-i lăsase Eliade în Ńară. Personajul Biriş,
împrumutând atât soarta cât şi unele trăsături ale
gânditorului religios Mircea Vulcănescu,
împărtăşeşte cu limbă de moarte acel mesaj des-
tinat unui prieten aflat dincolo de Cortina de fier.
În pragul marii treceri, deŃinutul schingiuit după
gratii pentru vini imaginare transmite unui român
de la Paris următorul mesaj pe care acesta are
datoria să-l transmită la rândul său mai departe:
“există o ieşire [din timp]. Să o caute şi ei [occi-
dentalii]!” (v.Mircea Eliade, Noaptea de
Sânziene, Bucureşti, vol.II, 2010, p.299).
Textul de evocare a lui Mircea Vulcănes-
cu scris de Eliade în 1967 începe cu mărturisirea
că nu a întâlnit în viaŃa sa un om mai modest şi
mai înzestrat cu atâtea daruri admirabile: curiozi-
tate nestăvilită şi o cultură vastă, solidă, bine atic-
ulată, pe un fond de mare inteligenŃă şi generozi-
tate. CredinŃa religioasă a prietenului său, iscusit
tălmăcită în scris, era trăită cu simplitatea
Ńărănească care-l făcuse odată să-i spună, aidoma
Ńăranilor autentici, că “darurile, ca şi încercările
vin tot de la Dumnezeu”. De aceea, în clipa când
au venit încercările şi “în câteva zile a pierdut tot:
avere, glorie, situaŃie socială, academică, familie,
libertate”, filozoful M. Vulcănescu le-a primit
senin. In încheierea evocării, Eliade scrie că ceea
ce ştim de viaŃa pe care a trăit-o în temniŃă “ne e
deajuns ca să înŃelegem cât de totală i-a fost vic-
toria. Victorie împotriva călăilor, desigur, dar mai
ISABELA VASILIU-SCRABA
ales victorie împotriva MorŃii” (M. Eliade, Trepte
pentru Mircea Vulcănescu).
Invocând întâi Biblia unde se arată că
“porŃile împărăŃiei cerurilor se vor deschide şi va
intra fiecare neam cu cinstea şi cu slava sa”
(Apoc.21), apoi pe Sf. Vasile cel Mare, după care
“eu n-am voie să mă afirm contra altora, dar n-am
voie nici să neglijez darurile ce mi le-au dat Dum-
nezeu şi neamul meu”, teologul Dumitru
Stăniloaie** observa că “occidentalii n-au avut
spiritualitatea profundă pe care a avut-o Răsărit-
ul” (v.rev.Apostrof, nr.3-4/34-35 martie-aprilie
1993, p.13). Ilustrată de atitudinea contemplativă
a ciobanului din balada MioriŃa, spiritualitatea
românescă s-ar fi singularizat de-a lungul zbuciu-
matei ei istorii prin capacitatea “de a experimenta
contemplaŃia în suferinŃă” (apud. Mircea Eliade,
“O anumită incapacitate”, în vol. Fragmentarium,
ed. I-a1939; 1994, p. 146).
Interesat din tinereŃe de transcendent, de
“tot ceea ce nu face parte din lumea noastră deşi
se află printre noi, în mijlocul nostru”, Mircea
Eliade era convins că unii oameni ajung să trăi-
ască precum sfinŃii, într-un prezent continuu,
deosebit fundamental de prezentul evanescent al
timpului istoric măcinându-şi clipa iluzorie între a
fost şi va fi fost. În Noaptea de Sânziene el face o
aluzie transparentă la timpul istoric în care, fără a
avea vreo vină, au fost schingiuiŃi şi omorâŃi după
gratii opt sute de mii de români (apud. dr. Florin
Mătrescu, Holocaustul roşu, 1999) din milioanele
de români şi aşa-zişi “moldoveni” întemniŃaŃi sau
deportaŃi din Ńară sau din provinciile incorporate
în URSS.
Cum uşor s-a putut observa după 1990,
teroarea subterană şi corupŃia în care au prosperat
doar responsabilii ideologici ai ocupaŃiei comu-
niste, n-a putut fi dată în vileag nici până azi.
Fiindcă demonetizarea ideologiei comuniste n-a
însemnat cedarea poziŃiilor câstigate de profitorii
fostei ideologii. In plus, s-a putut cu uşurinŃă
remarca persistenŃa uneia din directivele
NGVD/KGB privitoare la “impiedicarea reabil-
itării celor condamnaŃi în procesele politice. Dacă
reabilitarea devine inevitabilă în unele cazuri, ea
se admite doar cu condiŃia ca acel caz să fie con-
siderat o eroare judecătorească. Procesul nu tre-
buie însă reluat, pentru ca cei care au pricinuit
greşala să nu fie invocaŃi” (v. Directivele KGB în
Meridianul românesc, SUA, 3 martie 2001, p.3).
În anul scurtei întoarceri în România,
Mircea Eliade nota interesul pe care i-l trezeşte
faptul mistic “validat de istoria multimilenară a
religiilor” (Jurnalul portughez, ed.II-a, 2010,
p.119). Tot atunci el incercase a schiŃa trăsăturile
prin care opera sa de istoric al religiilor, de eseist
şi de romancier se singularizează în aria culturilor
orientale şi occidentale frecventate. Spre deose-
bire de spiritul contemplativ răsăritean, dezintere-
sat de istorie, el s-ar integra culturii apusene prin
respectul faŃă de faptul istoric (p.93), interpretat
însă din punctul de vedere al istoricului religiilor
cu acces la “sensurile spirituale ale formelor
obiective, eterne ale religiei” (v.M. Eliade, 1942,
în Jurnalul portughez).
În momentele ultime ale deŃinutului
politic Valeriu Gafencu întemniŃat în primul an de
facultate şi trecut în lumea de dincolo după 12 ani
într-o stare de har, Ioan Ianolide a trăit ieşirea din
timpul istoric sub forma beatitudinii extazului
mistic. Ianolide, în închisoare fiind, a avut
simŃământul că Hristos era prezent în Valeriu, pri-
etenul său, care-i spusese atunci: “Sunt fericit că
ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011
mor pentru Hristos. Lui îi datorez darul de azi.
Totul e o minune. Eu plec, dar voi aveŃi de purtat
o cruce grea si o misiune sfântă. În măsura în care
mi se va îngădui, de acolo de unde mă voi afla mă
voi ruga pentru voi si voi fi alături de voi. VeŃi
avea multe necazuri. FiŃi tari în credinŃă, căci
Hristos îi va birui pe toŃi vrăjmaşii...A urmat o
pauză… A putut să mai rostească ‘S-a sfârşit!’
Totul era făcut din lumină nepământească, dar
real, un fel de realitate desăvârşită, a cărei vedere
te face fericit… Şi-a dat sufletul către orele 13, în
ziua de 18 februarie 1952” (v.I. Ianolide,
Întoarcerea la Hristos, 2006, p.189-190). Părin-
tele Arsenie Boca***, el însuşi urmând a avea în
1989 o moarte martirică (v. Isabela Vasiliu-Scra-
ba, Moartea martirică a Părintelui Arsenie Boca,
un adevăr ascuns la Centenarul de la Mânăstirea
Brâncoveanu), spunea prin anii patruzeci că
Evanghelia a fost menŃinută vie în conştiinŃa
veacurilor de toŃi cei martirizaŃi pentru credinŃa
creştină (v. Părintele Arsenie Boca, Cărarea
ÎmpărăŃiei).
În romanul deschiderii cerurilor la echi-
nox, Mircea Eliade imaginează trei personaje
masculine, care însă evoluează în dublet: Biriş-
Viziru şi Partenie-Viziru. În timp ce Partenie
(romancierul de mare succes) este ucis dintr-o
confuzie, atât Biriş cât şi Viziru ajung pe tărâmul
vieŃii fără de moarte. Stefan Viziru în exilul de la
Paris, în Noaptea de Sânziene, iar Biriş este asasi-
nat, ca si filozoful Mircea Vulcănescu, prin
schingiuire în temniŃa comunistă. Inainte de a-şi
da duhul, Petre Biriş transmite un mesaj destinat
lui Viziru, mesaj care nu este altceva decât o măr-
turie de credinŃă în viaŃa de dincolo. Într-o per-
fectă linişte interioară, semn al transcederii sufer-
inŃei şi a depăşirii spaimei de moarte Biriş spune
următoarele: “Există o ieşire [din timp]. Să o
caute şi ei !”. Dar Eliade n-a dedublat doar per-
sonajele masculine. Ciru Partenie şi Ştefan Viziru
se intersectau în existenŃa lor cu Ioana şi Ileana,
ultima fiind cea care reface cu Ştefan cuplul pri-
mordial, ajuns în noaptea de Sânziene “la umbra
unui crin” în Paradis.
Foarte schematic, povestea din balada
MioriŃa se reduce la trei inşi din care unul moare
ca să ajungă la prezentul etern al vieŃii veşnice.
Asociind baladei idei din filozofia platonică, în
urmă cu nişte ani observasem că tripartiŃia sufle-
tului omenesc implică o singură parte cu acces la
nemurire obŃinut prin desprinderea de ursita
celorlalte două (v.Isabela Vasiliu-Scraba,
Deschiderea cerurilor într-un mit platonic si în
MiotiŃa/ The opening of the skies in a Platonic
myth and in Mioritza ballad, Ed. Star Tipp,
Slobozia, 2004). FaŃă de această intrare pe tărâ-
mul vieŃii fără de moarte, creştinismul a adus nou-
tatea |ÎmpărăŃiei lui Iisus care, “din destinul Lui, a
făcut destinul care ne atrage spre Adevăr, spre
Cale şi spre ViaŃă”(Părintele Arsenie Boca,
Cărarea ÎmpărăŃiei).
După anii de temniŃă (în 1945, 1948,
1953, 1955, 1956 fără nici o condamnare) şi de
Canalul MorŃii (14 luni fără de vină), ieromon-
ahul Arsenie Boca, scos abuziv din preoŃie în
1959, pictează într-un altar bisericesc pe Maica
Domnului cu Iisus în zeghe de puşcăriaş.
Interesant este că nimeni nu observă,
aproape jumătate de secol, nici haina pruncului
Iisus, nici tunsura sa de puşcăriaş, deşi icoana are
dimensiuni impresionante şi este cum nu se poate
mai la vedere, chiar în altarul celei mai impună-
toare biserici din mijlocul capitalei României (în
continuare în pag. 5
ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011 PERMANENÞE
Domnule Preşedinte, Domnule Prim Ministru,
Nu vă spunem o noutate, ştiŃi mai bine ca oricare dintre noi că meni-
rea omului politic este munca, depusă până la sacrificiu, în folosul cetăŃii sale.
Avem cu toŃii o mare responsabilitate faŃă de viitorul acestui neam.
Nu se merită ca pentru o funcŃie, o situaŃie sau o avere să ne fie ruşine să pri-
vim în ochii propriilor copii. E un preŃ mult prea mare.
Inutil să facem o radiografie a României contemporane, cu toŃii sun-
tem vinovaŃi.
Să discutăm însă despre o realitate îngrozitoare pe care o putem con-
trola: existenŃa magazinelor de vise. Sunt convins că fiind foarte ocupaŃi, nu
vă daŃi seama de amploarea fenomenului. SituaŃia e dramatică! PărinŃii sunt
disperaŃi şi urgenŃele spitalelor sunt blocate de numărul mare de tineri ajunşi
în criză.
Am întrebat o elevă de clasa a XII-a câŃi colegi consumă etnobotani-
ce; răspunsul a fost paralizant: “dar e vreo unul care să nu ia?”.
Privim la început de an cozile românilor pentru a-şi plăti datoriile
către stat.
Ar fi mare păcat să se strice acest climat al încrederii şi al datoriei!
VegheaŃi, vă rugam, la păstrarea acestui echilibru. Aşa cum noi avem
datorii faŃă de stat, şi statul are datorii faŃă de noi. DepuneŃi toate eforturile
pentru închiderea imediată a acestor magazine ale morŃii, altfel vom înce-
ta să ne mai achităm datoriile faŃă de un stat duşmănos care ne omoară copiii;
vom începe cu greva fiscală, atât persoanele fizice, cât şi cele juridice. O ase-
menea ruşine nu s-a mai întâmplat în nicio legislatură. CunoaşteŃi, în vir-
tutea faptului că sunteŃi români şi prin jurământul depus, că noi, poporul
român, nu suntem în situaŃia de a ne milogi, ci de a ne impune.
Sperăm că prin dragostea ce ne uneşte şi prin obligaŃiile istorice ce la
avem să reuşim să trecem prin această furtună şi să lăsăm copiilor noştri o
lume normală.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
FundaŃia SfinŃii Martiri Brâncoveni,
MARCEL BOUROŞ
MARTIRII ÎNCHISORILOR
ÎN VIZIUNEA LUI MIRCEA ELIADE SI A PĂRINTELUI ARSENIE BOCA
continuare din pag. 4
apropierea Operei). Abia în 2007, când la Mânăstirea Diaconeşti se lucra la
realizarea albumului FericiŃi cei prigoniŃi. Martiri ai temniŃelor româneşti
(Ed. Bonifaciu, Bucureşti, 2008), Părtintele Arsenie Boca îi dezvăluie în vis
unui student la Teologie semnificaŃia imaginii pictată de el în altarul Bis-
ericii Sf. Elefterie cel nou din Bucureşti. Studentul vede zeghea, pe care de
atunci încoace o observă multă lume, dar lui, în vis, i se mai arată ceva, cu
mult mai semnificativ si mai ascuns mulŃimii (v.A.V.Crăciun, Pictura
Părintelui Arsenie Boca, în rev. Lumea CredinŃei, anul V, nr.9/58,
sept.2007). Anume că haina de puşcăriaş are darul de a se metamorfoza într-
un mănunchi de raze care transfigurează spaŃiul întunecos al unei celule,
scăldând-o în focul ceresc pe care-l aduce cu sine imaginea de slavă a prun-
cului Iisus. ToŃi martirii credinŃei din temniŃele în care ocupantul sovietic a
decapitat vârfurile spiritualităŃii româneşti au mărturisit adevărul biblic după
care “pentru veşnicia noastră în ÎmpărăŃia lui Iisus, nici preŃul vieŃii, şi nici
un preŃ nu este prea mare” (v.Părintele Arsenie Boca, Gâlceava omului cu
revelaŃia în Cărarea împărăŃiei).
Pe când scria Noaptea de Sânziene, Mircea Eliade observase că
omul modern a renunŃat a-şi fructifica viaŃa spirituală. Dar mesajul venit din
România aflată “sub ocupaŃie bolşevică”, mesaj adresat Apusului de un
deŃinut politic schingiuit până în pragul morŃii, nu se referă nici la timpul
istoric al ocupaŃiei sovietice a Ńării deposedată de Bucovina de Nord şi de
Basarabia, nici la spiritualitatea pre-creştină perpetuată prin balada MioriŃa,
îngânată de un profesor de filozofie în timp ce era torturat. Doar la nevoia
stringentă a cunoaşterii adevărului şi mântuirii. Fiindcă, în opinia lui Eliade
(ca şi a profesorului Dumitru Stăniloaie), asemenea urgenŃe de natură spiri-
tuală au fost păstrate numai de românii sacrificaŃi de Occidentali.
NOTE:
* La Paris, pe când era discutat romanul metafizic al lui Mircea Eli-
ade, un critic literar scăpat de teroarea comunistă din RPR observase dezin-
teresul Occidentului pentru suferinŃele românilor întemniŃati cu sutele de
mii de mercenarii ocupantului sovietic al Ńării. Referitor la acest vinovat
dezinteres al umaniştilor francezi de stânga, Virgil Ierunca nota următoarele:
“lui Sartre nu i se cere decât o informaŃie obiectivă. Dar el dă dovadă de
ipocrizie şi amnezii inexplicabile” (Virgil Ierunca, Trecut-au anii. Jurnal,
Ed. Humanitas, Bucureşti, 2000). Probabil pe undeva pe aici se află şi
motivul pentru care Eugen Ionescu nu a vrut niciodată să-l cunoască per-
sonal pe J.P.Sartre. PoziŃia lui Mircea Eliade faŃă de Sartre credem că a fost
determinată mai ales de limitarea existenŃei umane la social şi politic pe care
o sesizase în scrierile existenŃialistului. Pentru un erudit şi un literat care şi-
a dedicat întreaga viaŃă studierii fenomenului religios, observarea acestei
5
Laşitatea “înŃelepciunii”,
sau despre datoria mea faŃă de copilul meu
M-am surprins zilele trecute cugetând la schimbarea buletinului
pentru a avea o valabilitate mai mare a actului fără CIP! mi-am dat
seama apoi că fetiŃa mea împlineşte 14 ani peste doi ani, ce voi face
atunci?
Practic transfer o responsabilitate pe umerii copilului, în loc să
mi-o asum.
Traian Popescu numea generatia 1948 – generatia scut, eu aş
numi cu durere, generaŃia mea – generaŃia şmecheră!
Ne-am simŃit bine în comunism şi chiar dacă unii ar spune că am
făcut ceva, ne-am rezumat la bancuri şi ascultat Vocea Americii; am pro-
fitat apoi de jertfa din 1989, am confundat libertatea cu libertinajul, ne-
am omorât copiii prin avort, iar celor care au scăpat, le-am pregătit
moartea sufletească prin educaŃia primită ; acum, în al-12-lea ceas, le
“pasăm” tot lor acceptarea dictaturii biometrice, noi ocupându-ne de
mărirea valabilităŃii actelor de identitate. Toate acestea se datorează
modului cum am fost educaŃi de comunişti, adică să fim materialişti deş-
tepŃi şi şmecheri!
Procedând astfel copiii noştri (tânăra generaŃie), nu vor înŃelege
nici măcar necesitatea respingerii CIP-ului, căci nu vorba convinge, ci
fapta.
Iată, Dumnezeu ne mai dă o şansă să ne facem datoria şi, astfel,
să ne putem privi în oglindă şi în ochii copiilor noştri.
Să ne ajute Dumnezeu să educăm copiii în spiritul jertfei şi al
datoriei, să facem din ei îngeri nu tăvălitori în noroiul poftelor şi al
comodităŃilor.
Nu vom reuşi acest lucru decât prin exemplul personal – adică
prin jertfa noastră!
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
MARCEL BOUROŞ
limitării era desigur în defavoarea lui Sartre. Realist ca şi filozoful religios
Nae Ionescu, Eliade considera că evenimentele din timpul sacru sînt cu mult
mai reale decât viaŃa desfăşurată în timpul istoric (M. Eliade, Fragments
d’un jurnal, p.429-430).
** Dumitru Stăniloaie (1903-1993) a fost absolvent şi doctor în
teologie la Universitatea din CernăuŃi, profesor universitar la Sibiu şi
Bucureşti, deŃinut politic între 1958 şi 1963, din 1964 profesor universitar la
Facultatea de Teologie din Bucureşti, invitat să predea în Anglia, Germania,
FranŃa şi Grecia, autor al unor cărŃi de referinŃă în domeniul teologiei şi filo-
zofiei culturii (Patriarhul Dositei al Ierusalimului şi legăturile lui cu łările
Române, CernăuŃi, 1929, A. Şaguna, Sibiu, 1933, Sf. Grigorie Palama,
Sibiu, 1938, Ortodoxie şi românism, Sibiu, 1939, Iisus Hristos sau restau-
rarea omului, Sibiu, 1943; Ascetică şi mistică creştină, Sibiu, 1946 ed.II,
Bucureşti, 1981 cu titlul: Teologie morală ortodoxă; Uniatismul [greco-
catolicismul], încercare de dezmembrare a poporului român, Bucureşti,
1973, Spiritualitate şi comuniune în liturghia ortodoxă, Bucureşti, 1986,
Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Bucureşti, 1987, ReflecŃii despre spiri-
tualitatea poporului român, Craiova, 1992). Alături de alŃi traducători de
marcă, precum profesorul de greacă St. Bezdechi şi eleva sa, poeta Zorica
Latcu, şi de latiniştii sau eleniştii şi preoŃii care au tradus multe din scrierile
PărinŃilor Bisericii în perioada interbelică, din care unii (pr. T. Bodogae, pr.
D. Fecioru, Olimp Căciulă, etc.) au reuşit să-şi publice traducerile şi in vre-
mea comunistă, prof. D. Stăniloaie a fost un remarcabilul traducător de texte
patristice. În 1991 a fost ales Membru al Academiei Române, fiind deja
Doctor honoris cauza a mai multor universităŃi europene pentru meritele
sale culturale.
*** Despre Părintele Arsenie Boca (traducător din greceşte al lui
Ion Scărariu, în 1935) va scrie prof. Dumitru Stăniloaie cu mare admiraŃie
si recunoştinŃă în prefeŃele primelor patru volume ale Filocaliei. Restul de
patru volume aveau să fie tipărite după mai bine de trei decenii, Filocalia
fiind, pănă în zilele noastre, editată cu omiterea expresă a numelui Părintelui
Arsenie Boca, numit Sfântul Ardealului de zecile de mii de credincioşi
veniŃi să-i asculte predicile la Sâmbăta de Sus şi apoi la Prislop. In 1947 şi
în 1948, Dumitru Stăniloaie, rectorul Academiei Andreiene din Sibiu, il
numeşte pe ieromonahul Arsenie Boca, pe atunci stareŃ al M-rii Brâncov-
eanu, “ctitor de frunte al Filocaliei româneşti” (v. prefeŃele Filocaliei, vol.II,
III şi IV). Vrând să informeze teologii francezi de publicarea în România a
primelor patru volume ale Filocaliei (Sibiu, 1946-1948), Andrei Scrima face
şi o referire la practica isihastă de la M-rea Antim unde se reuneau cei din
grupul Rugului Aprins. După numele inşirate de Scrima in revista franceză
din 1958, Securitatea l-a arestat pe prof. Stăniloaie şi pe toŃi cei pe care
memoria tânărului călugăr nu i-a lăsat deoparte (v. Une interview du pere
Dumitru Saniloaie, în vol. Philosophes Roumains, Bucureşti, Redaction des
publications pour l’etranger, f.a., p.212).
ISABELA VASILIU-SCRABA
Sursa: http://isabelavs.blogspot.com
6 PERMANENÞE
Cum s’a făcut revenirea EPISCOPIEI EXILULUI,
după 62 de ani, la BISERICA MAMĂ!
IANCU PERIFAN
Lupta Exilului cu Securitatea a fost lungă şi grea. Ei vroiau să ne ia
Biserica, fără exilaŃi, care exilaŃi erau pentru Securitate, duşmanii poporului,
criminali de razboi şi fascişti. Şi dupa moartea Părintelui Boldeanu, am avut
toate greutăŃile cu preoŃii veniŃi, toŃi trimişi de Securitate, săne ia Biserica.
Şi în 2005, iaca ceva nou:
Îmi trimite vorbă I.P.S. Iosif, Episcopul Bucureştiului în Europa
Occidentală, prin Dr.Tovaru, că este la Paris Mitropolitul Moldovei, poate
viitor Patriarh, şi ar vrea să stea de vorbă cu mine, la Limours, seara pe 29-
01-2005!
Telefonez lui Bărbulescu Titus, dar este ocupat. Telefonez lui Bar-
băneagră şi este de acord sa mergem. D-l Caracota ne duce cu maşina. Sun-
tem pe la ora 19 şi Mitropolitul este în convorbire cu credincioşii în biser-
ică. După ce se termină convorbirile, suntem prezentaŃi Mitropolitului şi
mergem în Biroul I.P.S. Iosif. Vine şi Luciu!
Mitropolitul începe să vorbească de Biserica Diasporei. La un
moment dat cer cuvâtul pentru o rectificare.
Spun că noi nu suntem Biserica DIASPOREI. Noi suntem EPIS-
COPIA EXILULUI şi nu avem nimic cu DIASPORA. Şi el se îndreaptă
către I.P.S. Iosif şi spune că problema se schimbă. Trebuie tratat cu Biserica
Exilului. Şi ce este şi ce a fost Exilul?
Şi atunci încep eu, spunând cum am trăit noi Exilul spre deosebire
de Ierarhia Bisericii dela Bucureşti, care a colaborat cu Comunismul, dar noi
nu am judecat-o. Ea nu avea încotro. Noi în schimb eram liberi. Nu ca să
mâncam unt, în timp ce cei din łară mâncau soia.
Dupa 1990, Părintele Popescu, Vicarul nostru, a scris la Patriarhie,
ca să aranjeze o întâlnire. Nici nu i s’a răspuns.
A venit aici I.P.S. Daniel, unde se aranjase prin Părintele Ioachim,
actual Episcop de Roman, o întâlnire cu Vicarul nostru, Părintele Popescu.
Dar I.P.S. a refuzat întâlnirea! A justificat că nu a fost pregătită bine.
Şi continui: Noi credem că şi azi suntem trataŃi ca pe vreme lui
Ceauşescu: duşmanii poporului, criminali de război şi fascişti.
Sunt preoŃi care vin de acolo şi spun că toate actele care s’au făcut
de peste 60 ani nu sunt valabile: botezuri, cununii, înmormântări,
împărtăşanii, etc nu au nici o valoare, le spune SOVROMPATRIARHIA.
Mitropolitul mă opreşte şi spune: Trebuie renunŃat la aceşti termeni:
Sovrompatriarhia, duşmanii poporului, criminali de războiu şi fascişti!
Şi noi când am vrut să venim în Ńară, dupa 1990, ni s’a spus că
venim să ne luam moşiile. In timp ce noi trăiam aici cu gândul ca Ńara ne va
primi cu cântecul:
Vă întoarceŃi din Exil copii ai łării mele,
In calea voastră noi aşternem astăzi flori,
Ale noastre dragi drapele,
Voi ExilaŃi le-aŃi purtat în Exiluri grele.
Şi acum voi, voinici feciori
Voi veniŃi învingători,
...
Căci Exilul a fost greu. Şi atunci Mitropolitul adaugă că înŃelege. El
şi-a fäcut studiile în ElveŃia şi patru ani nu s’a întors în Ńară să-şi vadă
părinŃii, de frică că nu va mai putea ieşi din Ńară. L’a cunoscut în Germania
pe Părintele Popa, la Freiburg, unde soŃia lui (macedoneancă din Grecia)
făcea foarte bune plăcinte .
Şi intervine d-l Caracota explicând rolul acestei Biserici la Unirea
Principatelor. Unde ar fi fost România de azi dacă nu era Napoleon al III-lea,
la care au intervenit exilaŃii de atunci? Mitropolitul a acceptat acest lucru şi
trebuie, spune el, scos în evidenŃă rolul exilului d-voastră.
Şi continui eu. Noi cântam aici I.P.S.
Geme Ńara, geme neamul, fraŃi, surori
Sus se lăfaie bolşevicii
Şi voi zăceŃi în închisori;
Dară Domnul grija poartă de români,
RezistenŃa se arată cu românii sus în munŃi!
Şi acum cântăm:
Geme Ńara, geme neamul, fraŃi, surori
Sus se lăfaie bolşevicii
Şi voi cerşiŃi în alte Ńări!
ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011
Da, spune Mitropolitul, lumea pleacă pentru motive economice. Şi
adaug eu:
Da, pleacă din Ńară cu mănoase lanuri. Cu holde de aur, cu cer fer-
mecat peste care a cazut blestem şi trăznet. România era California Europei,
I.P.S.
ÎntrebaŃi-l pe I.P.S. Iosif, să vă spună ce opinie au francezii de
românii care vin în FranŃa?
Ia cuvâtul d-l Barbăneagră. El arată rolul jucat de exil. Şi când era
Patriarhul Justinian în Belgia, în 1972, a fost să-l vadă d-l Cuşa, pentru a-i
propune să rămână în exil. Ce bombă pentru Războiul Rece! Dar Patriarhul
a refuzat şi i-a spus:
Du-te şi spune fraŃilor dela Paris, că voi sunteŃi Biserica Liberă şi
łară Liberă. Şi că voi sunteŃi pe drumul cel bun. Şi spune-le că toŃi cei care
vin din România sunt trimişi de Securitate şi nu de noi.
A intuit bine Patriarhul situaŃia din łară, spune Mitropolitul.
Şi continuă Barbaneagră cu marele rol pe care l’a jucat Părintele
Boldeanu şi de care trebuie vorbit. Spune cum s’a refuzat să fie Episcop,
dupa ce noi l’am ales în unanimitate. Şi refuzul a fost din cauza unor Epis-
copi Greci, de STIL VECHI, în timp ce Părintele Boldeanu era de STIL
NOU. El, Barbaneagră, a fost trimis de Părintele Boldeanu la New York, la
Sinod şi acolo a aflat motivele refuzului ca Părintele Boldeanu să fie epis-
copul nostru.
Am adăugat eu, că trecerea noastră la Sinodul Ruşilor din America,
a fost din cauză că am fost refuzaŃi de Constantinopol, care nu voia să se
pună rău cu Bucureştiul. Şi atunci Patriarhul Nicodim ne-a sfătuit să mergem
cu Ruşii Albi, în Exil şi ei, ca şi noi.
La un moment spun eu că lucrurile nu s’au schimbat în Ńară. Şi
povestesc de venirea unui preot (Arhim.Teofil Părâianu) la Paris unde a Ńinut
ConferinŃe. Şi ne-a cerut să vină şi la noi. L’am întrebat despre ce va vorbi.
AlegeŃi-va voi subiectul, ne spune.
Şi am ales :
1. PersecuŃia Bisericii Ortodoxe Române sub Comunişti
2. Despre dărâmarea Bisericilor
3. Despre moartea PreoŃilor din închisori
4. Despre lupta împotriva Bisericii Ortodoxe Române Liberă din
Exil şi despre Atitudinea Ierarhiei Bisericii din România .
Când i-am citit acestea, a sărit Arhimandritul de pe scaun: Cum să
vorbesc eu de astea, deoarece eu mă întorc în Ńară?
Şi d-l Barbăneagră a continuat spunând că noi vom merge cu
Bucureştiul, când se va schimba Patriarhul şi vor fi daŃi afară din Sinod câŃi-
va Ierarhi care au jucat un rol nefast pe vremea comunismului.
Şi Mitropolitul pare să fie de acord. Ne spune că el a dat afară peste
60 din personalul Mitropoliei dela Iaşi.
Tot d-l Barbăneagră a avut ultimul cuvât, spunând că speră să avem
un MARE PATRIARH, după actualul.
Şi Mitropolitul ne povesteşte cum a fost ales el, ca Mitropolit al
Moldovei, fără să dea un telefon, pentru a obŃine voturi şi că Dumnezeu,
Pronia Cerească a vrut să fie el. Şi am adăugat eu că toate sunt de la Dum-
nezeu, I.P.Sfinte.
Ne-a dat câte o carte de vizită şi câte o iconiŃă. Au urmat îmbrăŃişări,
rămas bun, binecuvântări şi despărŃirea.
SCRISOAREA PREAFERICITULUI DANIEL,
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
Bucure;ti, 25 Noiembrie 2007
Înalt PreasfinŃiile voastre,
Prea SfinŃia voastră,
Preacuvioşi şi Prea Cucernici părinŃi,
IubiŃi fraŃi şi surori în Domnul nostru Iisus Hristos,
Azi, comunitatea orotodoxă română din Paris, aflată sub ocorotirea
Sfântului Evanghelist Ioan şi a SfinŃilor Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail,
cunoscută în lumea întreagă cu numele de Biserica Română Jean de Beau-
continuare în pag. 7
ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011 PERMANENÞE
CUM S’A FĂCUT REVENIREA EPISCOPIEI EXILULUI,
DUPĂ 62 DE ANI, LA BISERICA MAMĂ!
continuare din pag. 6
vais, sărbătoreşte mai multe evenimente istorice care au marcat istoria
neamului românesc şi a Bisericii Ortodoxe:
154 de ani de la sfinŃirea primei capele ortodoxe române din Paris
de către Arhimandritul Iosafat Snagoveanul în ziua de 22 Noiembrie 1853.
în această capelă situată pe Rue Racine la numărul 22, s-au rugat studenŃii
români la Paris până când, prin grija MajestăŃii Sale Carol I, Dumnezeu le-
a rânduit un locaş de cult, biserica în care vă aflaŃi acum.
125 de ani de la cumpărarea Bisericii din Rue Jean de Beauvais de
către Regele Carol I şi 115 ani de la sfinŃirea ei de către Episcopul Inochen-
tie Ploieşteanul.
Situată în inima Cartierului Latin, capela Colegiul de Dormans a
fost zidită cu peste veacuri în urmă, fiind dedicată Sfântului Ioan Evanghe-
listul în ziua de 29 Noiembrie 1382. În acest sfânt locaş s-au rugat persona-
lităŃi de seamă ale culturii româneşti şi ale Bisericii Ortodoxe: Mitropolitul
Visarion Puiu, Episcopul Teofil Ionescu, pr. Vasile Boldeanu, pr. Virgil Ghe-
orghiu, pr. dr. Petre Popescu, pr. Mircea Domitriu, Mircea Eliade, Eugen
Ionesco, Emil Cioran, Elvira Popesco, Constantin Brâncuşi, Anne de Noail-
le şi mulŃi alŃii.
În vremurile de grea pribegie şi de prigoană, bravii creştini ai bise-
ricii din Jean de Beauvais s-au unit în jurul lui Hristos şi al Mitropolitului
Visarion Puiu pentru a organiza una dintre cele mai vestite acŃiuni de rezis-
tenŃă anticomunistă. În urmă cu 60 de ani au fost înfiinŃate asociaŃiile
APCOR şi AEOR, iar mai târziu AFOR, potrivit legilor franceze.
In ciuda tuturor atacurilor, membrii bisericii, regrupaŃi în asociaŃiile
sus-numite, au păstrat această comunitate fidelă Bisericii Ortodoxe Româ-
ne.
Pentru cei care au trecut la Domnul, mă rog să fie primiŃi în cortu-
rile drepŃilor şi să se bucure de lumina Învierii Lui. Iar celor dintre dum-
neavoastră care sunteŃi în viaŃă, vă mulŃumesc pentru fidelitate, curaj şi
demnitate iar, în acelaşi timp, în numele tuturor predecesorilor mei, vă cer
iertare pentru tot ceea ce Biserica Ortodoxă Română ar fi trebuit să facă bine
şi nu a făcut, în vremurile de prigoană comunistă. Totodată, la rândul nos-
tru, iertăm pe cei care, neînŃelegând suficient situaŃia grea în care au păsto-
rit ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, i-au judecat cu asprime.
Păstrăm amintiri plăcute de la liturghia pe care am slujit-o în biseri-
ca dumneavoastră în mai 2005 cu prilejul hirotonirii întru arhiereu a Prea
SfinŃitului Mare Alric. Pentru primirea şi dragostea pe care ni le-aŃi arătat cu
acel prilej, mulŃumesc tuturor celor care, ajunşi la Paris în anii de după
război sau după 1990, prin strădania lor, aduc mărturie bună spre slava Bise-
ricii lui Hristos.
Bucuria acestei sărbători a Bisericii Ortodoxe Române din Paris să
ne întărească în iubirea sfântă faŃă de Biserica poporului român şi să ne con-
ducă prin post şi rugăciune la slăvitul praznic al Naşterii Domnului nostru
Iisus Hristos şi la bucuria refacerii unităŃii de cuget, simŃire şi de rugăciune
a comunităŃii române din FranŃa.
Felicităm astăzi cu aleasă preŃuire şi bucurie pe ierarhii care sunt în
mijlocul dumneavoastră şi au slujit împreună: înainte de toate pe Înalt Prea
SfinŃitul Nathaniel , Arhiepiscop de Detroit al Episcopiei Ortodoxe Române
din America, apoi pe Înalt Prea SfinŃitul Iosif, Mitropolitul Mitropoliei
Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală şi Meridională, pe Înalt Prea
SfinŃitul Adrian, Arhiepiscop emerit şi pe Prea SfinŃitul Episcop vicar Marc
NemŃeanul.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl
şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toŃi.
Cu părintească dragoste şi binecuvântare,
Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
ÎNTÂLNIREA DIN 2009
Prea Fericite Părinte Patriarh, Inalt Prea SfinŃite Mitropolit Iosif,
Prea SfinŃite Nathanael, Episcopul Americii şi al nostru până azi, Inalt Prea
SfinŃiŃi MitropoliŃi, Prea SfinŃiŃi Episcopi, Prea Cucernici PreoŃi, Domnule
Ambasador, domnule Ministru al Cultelor, Doamnelor şi Domnilor,
Vă vorbesc în numele Episcopiei si al Bisericii Libere în care sun-
tem, în numele exilaŃilor care au murit cu un vis neîmplinit, copil al sufe-
rinŃei, de jalea lui au răposat... şi care astăzi sunt în rând cu noi cei ce am
rămas.
Trebuie ştiut că această biserică în care sunteŃi azi, de nu era Părin-
tele Boldeanu, şi noi în jurul lui, era luată de Ambasada comunistă, dărâ-
mată, cum au făcut în România, şi vândut terenul pentru construcŃii de apar-
7
tamente, aşa cum au facut şi cu CENTRUL IORGA de lângă Paris!
Noi considerăm acestă zi, MAREA ZI A DOMNULUI, când noul
Patriarh al României vine, cu 15 MitropoliŃi şi Episcopi, să ia în primire,
Biserica Noastră, Biserica Liberă a exilului, după 60 de ani, şi să o ducă la
Biserica Mamă, eliberată de cei fără Neam şi fără Dumnezeu.
Până la venirea Noului Patriarh, noi aici, eram consideraŃi duşmanii
poporului, criminali de război, fascişti, pentrucă am participat la Cruciada
contra Bolşevismului în anii 41 - 44, când am fost învinşi!
PrezenŃa noastră aici, cu cei din Europa Orientală, ocupată de Bolşe-
vici, am putut trezi cugetul Occidentalilor şi Churchil a putut spune că
s’au înşelat de porc. Porcul nu era Hitler, ci Stalin. Aşa s’a început a doua
Cruciadă împotriva bolşevismului, numită Războiul Rece şi la care am par-
ticipat şi noi!
În timp ce Europa Orientală, aşa cum a spus Regan, Marele Preşe-
dinte al Americii, intrase sub ocupaŃia Imperiului Roşu al Satanei, la noi,
Neamul întreg se zbătea să rupă lanŃurile robiei, Neamul întreg se găsea
angajat în lupta pe viaŃă şi pe moarte, pentru însăşi existenŃa sa NaŃională,
Neamul întreg era convins că nu avea alt sprijin de viaŃă, decât mila lui
Dumnezeu şi VoinŃa de RezistenŃă NaŃională, până dincolo de mormânt,
Neamul întreg era chemat la Examenul NaŃional şi Creştin.
Aici lupta a fost grea! Lupta a fost împotriva Ambasadei Comuniste
şi împotriva presei franceze, care era sub influenŃa Partidului Comunist fran-
cez, cu peste 20% de votanŃi. Tot ce era anticomunist aici, era taxat de Fasci-
st!
Câteva cazuri care vă arate atmosfera de aici:
Când Virgil Gheorghiu a scris renumita carte Ora 25, Gabriel Mar-
cel, filozof şi unul din marii intelectuali şi scriitori francezi, i-a făcut o pre-
faŃă foarte elogioasă. A doua zi toată presa era contra lui Gabriel Marcel.
Cum de a putut să facă o prefaŃă la cartea unui Fascist? A trebuit să-şi ceară
iertare şi să-şi retragă prefaŃa, iar Virgil Gheorghiu a trebuit să se ducă în
America de Sud ca să-şi continue Exilul! După ani, a revenit la Paris şi a fost
făcut preot în biserica aceasta .
Când Vintilă Horia a scris Dumnezeu s’a născut în Exil, i s’a dat
cel mai mare premiu literar francez, premiul Goncourt! A doua zi toată presa
era contra lui Vintilă Horia, fascist, şi contra celor care i-au dat Premiul. I-a
fost retras premiul (lucru ce nu s’a întâmplat niciodată) şi el a trebuit să
plece în Spania să-şi continue exilul, numit acolo Profesor Universitar.
Şi Mircea Eliade a trebuit să plece dela Sorbona în America de
Nord. Şi totuşi, când a murit, presa franceză a regretat, că acest mare savant
nu a fost Ńinut în FranŃa.
Doar Cioran a rămas cu noi şi Eugen Ionescu care a fost făcut
membru al Academiei Franceze.
Cioran şi astăzi este atacat în presă ca fascist, în timp ce la un
Congres InternaŃional al filozofilor, Ńinut în Anglia, acum câŃiva ani, a fost
declarat ca cel mai mare filozof al secolui 20.
Nouă ne-a fost luat Mitropolitul Visarion Puiu, condamnat la
moarte în łară, şi trimis în afara Parisului, cu domiciul forŃat. Fără dreptul
de a veni la Paris!
Şi noi am rămas aici în Biserica Exiliului, în jurul Părintelui Bol-
deanu, şi el condamnat la moarte în łară, aici unde ne era şi Biserica şi
łara.
Cu el şi cu Părintele Boldeanu am putut Ńine Biserica, câştigând
toate procesele. Părintele Boldeanu fiind bolnav, l’a lăsat pe Preotul Cos-
tandache, care era venit dela Bucureşti, trimis de Securitate pentru studii şi
se alipise nouă. Şi când a luat Biserica, Părintele fiind bolnav, a început să-
şi pună planul cu care a fost trimis de Securitate! Cu el şi cu ceilalŃi PreoŃi,
pe care i-am avut, am avut tot felul de probleme, de necazuri!
Noroc că l’am avut pe Părintele Popescu, vicar, dar din păcate,
pentru puŃină vreme! După moartea lui am rămas la discreŃia totală a PreoŃi-
lor trimişi de Securitate, aşa cum dealtfel ne-a confirmat-o şi Patriarhul
Iustinian când venise în Belgia, prin anii 1972, prin trimisul nostru, regre-
tatul CUŞA: Du-te şi spune fraŃilor dela Paris, că voi sunteŃi pe drumul
cel bun, voi sunteŃi Biserica şi łara Liberă şi că, tot ce vine din Româ-
nia, sunt trimişi de Securitate şi nu de noi!!
Dar Dumnezeu a vrut să fie un sfârşit la toate acestea, cu venirea
Noului Patriarh când nu mai suntem nici Duşmanii poporului, nici Crimi-
nali de războiu şi nici Fascişti, ci nişte credincioşi care au putut Ńine Biseri-
ca Română în afara controlului comunist.
Vă mulŃumin, Prea Fericite, şi rugăm pe Bunul Dumnezeun să Vă
ajute, să Vă dea viaŃă lungă şi plină de împliniri, spre binele Bisericii şi spre
binele Neamului!
IANCU PERIFAN
Paris, 12 Iulie 2009
 PERMANENÞE
Făclieri ai cetăŃii spiritului
8 ANUL XIV NR. 1, IANUARIE 2011
Profesorii noştri, ai promoŃiilor interbelice de pe
întreg cuprinsul Ńării, au slujit unei filozofii mai presus de PETRU
literatura programelor didactice, dar în spiritul lor, pre-
cum şi al vremurilor de înaripare şi de renaştere consfinŃite de Marea Unire
din 1918: recuperarea sensului spiritual al vieŃii, cunoaşterea şi trăirea lui
deplină de către atât de tinerii discipoli. Ca mai totdeauna în perioadele de
reaşezare a societăŃii pe noi principii funciar deosebite de cele vechi, se făcea
şi atunci simŃit pericolul de eclipsare al acestui nobil sens existenŃial. Pe
motivul că între buna credinŃă a omului de pe stradă şi aspiraŃiile lui fireşti,
care ar fi trebuit să-l propulseze spre împlinirea menirii sale ontice, se insi-
nua o tendinŃă de fetişizare a posesiunii materiale şi a poziŃiilor decizionale
(înalte) din ierarhia socială.
Înlăturarea acestor tendinŃe malefice înainte ca ele să poată să se sub-
stituie criteriilor axiologice autentice, Ńinea de vederile de atunci privind
menirea catedrei şi etica profesiunii de dascăl.
Aşa zisul „om de rând” vlăguit de permanenta neîndestulare mate-
rială, tiranizat de un confort biologic, fie el minimal, care-i lipsea, nu mai
avea disponibilitatea şi poate nici capacitatea de a discerne între valoare şi
nonvaloare.
În consecventa lor străduinŃă de a revigora structura morală a socie-
tăŃii, începând cu cele mai prielnice zone pentru împlinirea acestui demers –
lumea tineretului încredinŃat lor spre formare intelectuală – regretaŃii noştri
profesori au intuit că marile discrepanŃe între facultăŃile morale ale compo-
nenŃilor unei societăŃi duc spre transformarea raporturilor dintre ei, nu tot-
deauna în spre mai bine. Aşa de pildă acei lipsiŃi de un minim de cunoştinŃe
şi de claritatea sentimentelor morale, devin de regulă dependenŃi de cei care
posedă o cuprinzătoare ştiinŃă de carte. Iar dacă intră în joc reaua credinŃă a
ultimilor, atunci primii devin mase amorfe de manevră.
O astfel de societate tectonizată moralmente şi cu falii adânci în
zonele de cultură, devine propriul ei adversar insidios şi cu atât mai reduta-
bil, cu cât el vine să înăbuşe din interior orice tendinŃă de smulgere din lut şi
de înălŃare spre spiritualitate. Asanarea societăŃii din „câmpul de vizibilitate”,
lipsită atâta amar de ani de dreptul la o cultură naŃională, a devenit însăşi
raŃiunea de a fi pentru entuziaştii noştri profesori.
Un exemplu relevant. În Valea Jiului anilor ‘20, populaŃia era forma-
tă în majoritate din „barabe”, denumirea provenită din etimonul german
„Bauarbeiter” (muncitor în construcŃii) şi din „momârlani”, Ńăranii aşezărilor
pitoreşti de sub munte, aşadar din segmente ale societăŃii diferite ca habitat,
tradiŃii, ocupaŃii, până şi ca fizionomie: chipul momârlanului, îmbujorat de
răsuflarea ozonată a pădurii şi ochii lui ageri deprinşi să scruteze depărtarea
zărilor, iar în izbitor contrast, obrazul barabei, supt de adâncurile subpămân-
tene, livid şi cu privirea obosită de bezna galeriilor din mină. Dar din neferi-
cire pe tărâmul instruirii elementare, aceste două componente ale societăŃii se
confundau fără vina lor, pe acelaşi plan cultural coborât, vecin cu analfabe-
tismul.
SituaŃie deloc încurajatoare pentru o iniŃiativă de pionerat cultural!
Cu toate acestea corpul didactic al liceului din Petroşani (unicul din Valea
Jiului) şi-a asumat fără ezitare rolul de apostolat cultural, pe care astăzi, după
atâtea decenii, îl întrezărim din perspectiva tulbure a unor constelaŃii domi-
nate de ultrapragmatism, - nimbat de o aură romantică. Romantică, în accep-
Ńiunea nobilă a cuvântului.
Lumina, această zeitate de cult pentru antici, a devenit şi pentru omul
contemporan, metaforic vorbind, o binecuvântată divinitate. Acest fenomen,
atât de bogat în însuşiri binefăcătoare pentru tot ce sălăşluieşte în biosferă şi-
a extins imperiul simbolic şi pe tărâmul spiritual, unde lumina poate însem-
na cunoaştere şi limpezime, cultură şi civilizaŃie, demnitate şi generozitate,
înŃelepciune şi bucurie, aşadar un summum spre care tindem, un adevărat
heliotropism al spiritului.
Simbolica lumină, această emanaŃie iscată din nemărginire spre a
înfrumuseŃa viaŃa omului, nu ne-a fost refuzată nici nouă elevilor liceelor de
odinioară dintre cele două războaie mondiale. Ea ne-a fost transmisă pentru
totdeauna, fără condiŃii compensatorii, de către „banca de lumină” a profeso-
rilor din instituŃia universală numit prozaic ŞCOALĂ, unică prin generozita-
te şi prin valorile spirituale puse în circulaŃie. Ca şi atâŃia şi atâŃia dascăli de
pe cuprinsul Ńării, regretaŃii noştri profesori nu şi-au închipuit nici o clipă că
prin acest „împrumut” dat nouă şi-ar fi asigurat vreo creanŃă asupra noastră.
Departe de ei astfel de gânduri! În demersul lor didactic, inspirat de un etos
fără reproş, profesorii noştri au urcat la catedră, nu pentru a-şi asigura cu
orice preŃ un cât mai avantajos venit bănesc; acesta ar fi trebuit să rezulte în
modul cel mai firesc, ca un drept garantat de lege. Ei au slujit-o mai presus
de toate din sfânta vocaŃie, din chemarea ce înaltă omul oriunde ar munci: la
coarnele plugului, la cuŃitele strungurilor, în uzine, la căile ferate, la scaune-
le de judecată, în spitale, în bibliotecile universitare, în instituŃiile de învăŃă-
mânt, în administraŃia publică etc.
Această chemare lăuntrică a modelat personalitatea profesorilor
noştri într-o fericită expresie. Umbrele inerente oricărei zidiri de mare anver-
gură au dispărut din actul lor de cultură desăvârşit la catedră, sub puternica
iluminare a vocaŃiei. Dincolo de privirea lor calmă sau aprinsă, dincolo de
glasul liniştit sau năvalnic, dincolo de gestul lor solemn în faŃa istoriei, admi-
rativ în faŃa măreŃiei, evlavios în faŃa credinŃei, generos în faŃa spăşirii, dar
necruŃător în faŃa neomeniei, noi cei din bănci nu am putut întrezări nici cel
mai mic semn de abdicare de la îndatorirea lor de suflet şi de profesiune, cu
toată sărăcia materială în care se zbăteau fără vină!
Să ne amintim doar de faimoasele „curbe de sacrificiu” din anul 1932
(guvernul Iorga dacă nu ne înşelăm), când întregul corp didactic a fost nevoit
să muncească timp de şase luni în schimbul unor aşa zise
OLOSU „bonuri de tezaur”, valorificabile numai după scurgerea a
cel puŃin doi ani de la emitere! Ei bine, acest dramatic
seism intervenit în şi aşa precara lor situaŃie materială nu s-a resimŃit câtuşi
de puŃin în munca de la catedră!
VocaŃia lor a triumfat asupra deznădejdii. Odată mai mult spiritual a
învins materia, jalnica materie care devine uneori lest împovărător al tensiu-
nii spre înălŃimi. Ne vine în minte uriaşa forŃă a firului de iarbă, care stră-
punge stânca, urmând chemarea lui divină spre soare!
Deşi nu au rostit nici un jurământ solemn la terminare facultăŃii, pre-
cum slujitorii lui Hypocrates, ei au cinstit catedra parcă sub veghea acelui
legământ străbun al Ńăranului nostru, cu dublă închinare: cu brazda reavănă
pe cap şi cu mâna pe Sfânta Cruce. Aşa cum se juruiau străbunii noştri faŃă
de Glia Omului şi faŃă de Crucea Pătimirii Domnului, să aducă dreaptă măr-
turie în faŃa scaunului de judecată. Când crezi în rodul pământului tău ca într-
o rugăciune de taină şi când crucea dă limpezime de cristal conştiinŃei tale,
atunci privaŃiunile materiale nu te pot încovoia, cum nu l-au încovoiat pe
Eminescu, pe Creangă, pe Brâncuşi, pe Aurel Vlaicu, Vasile Militaru, Geor-
ge Coşbuc, Constantin Tănase, Perpessicius şi pe atâŃia alŃii ştiuŃi de noi sau
neştiuŃi. Profesorii noştri sunt ştiuŃi de noi, dar poate prea repede uitaŃi de ora-
şele pe care le-au dăruit cu lumina minŃii şi inimii lor generoase!
De patru decenii punctul meu de plecare şi de reîntoarcere „sub aco-
perământ” a rămas Gara de Nord bucureşteană cu zecile de mii de călători
veşnic agitaŃi, fremătând ca o mare în furtună. Dar oricât de puternic şuvoiul
de călători, ce te absoarbe şi îŃi impune legile lui de mişcare sub cupola gării,
m-am oprit totdeauna în faŃa unei plăci de marmură, pe care sunt înscrise cro-
nologic numele şefilor acestei gări cu perioada lor de exerciŃiu în funcŃiune,
începând de la inaugurarea sa în anul 1872, până în prezent. Printre aceştia
figurează şi Iosif Sila, absolvent din anii ’30 al liceului din Petroşani (Valea
Jiului) unde am învăŃat şi subsemnatul. De fiecare dată când am întârziat în
faŃa plăcii, mărturisesc că am încercat un nedisimulat sentiment de admiraŃie
faŃă de administraŃia acestei gări bucureştene, sugerându-ne că preŃuirea celor
ce s-au dus, dă gir prestigios celor rămaşi.
Am urmărit discret acolo în gară figurile călătorilor ce priveau ca şi
mine, în tăcere, această placă şi mi-a părut că pe faŃa lor, îndeobşte preocu-
pată de grijile călătoriei, tece o lumină fugară. Poate o fulgerare de o clipă le-
a iluminat brusc toŃi anii din urmă, ca într-un panopticum, la gândul că şi
truda lor ar putea fi putut purta un nume, înscris undeva pe un perete al mii-
lor de aşezări omeneşti, ce adăpostesc strădaniile creatoare!
Gara preia şi trimite fără încetare mărfuri şi călători în reŃeaua de
comunicaŃii a Ńării spre a înfăptui un echilibru al activităŃii umane pe tot
cuprinsul ei.
Şcoala preia tineri şi îi învaŃă să descifreze tainele universului şi ale
creaŃiei geniului uman, printru-un adevărat metabolism spiritual de schimburi
de idei, de analize ale unor fenomene din natură sau din societate, de inter-
pretare a efectelor lor, de distilare a noianului de componente ale dezvoltării,
cu filtrarea lor şi reŃinerea esenŃei trebuitoare în formarea tinerilor discipoli.
După un pătrar de viaŃă trăit în efervescenŃa acestui uimitor proces
spiritual „metabolizat”, dirijat cu măiestrie de către profesori, şcoala trimite
într-un necurmat zbor tineri instruiŃi, aidoma unei uriaşe aerogări, în reŃeaua
cerebrală a organismului statal, ca să-i asigure mereu oxigenul culturii de
vitală trebuinŃă întregii societăŃi.
Dacă gara îşi încrustează justificatele mândrii în plăci de marmură,
care invită gândul călătorilor până departe în mijlocul veacului trecut, de ce
nu aşezăm şi noi foştii elevi, plăci de marmură Ńintuite în bronzul perenităŃii,
„aere perennius”, închinate profesorilor noştri care ne-au „ctitorit” viaŃa şi au
trimis mereu tineri ziditori spre cele patru zări ale Ńării. Şi să le aşezăm la por-
Ńile munŃilor sau în vecinătatea lanurilor de grâne, întinse până în zare, vălu-
rite de vânturile inserării, iluminate de roua dimineŃilor, străbătute de râurile
noastre străvechi, izvorâte din munŃii Horiei şi Iancului, ai Cuhniei lui Bog-
dan Vodă, din dulcea Bucovină, din CarpaŃii răsăriteni, în curgerea lor nes-
fârşită spre Danubiu şi Marea cea Mare.
Iar astăzi în nesfârşita tranziŃie post decembristă, făclierii, care de
veacuri au alungat întunericul din cele mai ascunse unghere ale cetăŃii noas-
tre şi au luminat mintea şi inima vlăstarelor acestui neam, sunt sfidaŃi în văzul
lumii şi împinşi în sărăcie de către unii instalaŃi prin urzeli în scaunul cu şapte
perne! Iar alŃii „mai mari” peste cei mulŃi, le aruncă din goana limuzinelor-
nălucă, un amărât bănuŃ în praful… drumurilor spre, chipurile, spaŃiul Schen-
gen!
Răsplata muncii consacrate viitorimi! Vremuri de restrişte!
„Şi tu, Erza, după înŃelepciunea lui Dumnezeu pe care o ai, pune
judecători şi dregători care să facă dreptate la tot poporul … tuturor celor ce
cunosc legile Dumnezeului tău şi fă-le cunoscut celor ce nu le cunosc.” (Erza,
Pslam 85;25).
Prima insignă studenŃească pe care am purtat-o la butoniera tinereŃii-
garoafă de gând înaripat – a fost făclia, emblema facultăŃii de litere şi filozo-
fie, simbol al arderii totale, diamantine. Împrejurări banale, nu zeii mei
penaŃi, au făcut să nu ajung să urc treptele catedrei cu făclia în mână, să con-
tinui strădaniile profesorilor mei. Sub clipirea altor constelaŃii, purtând o ast-
fel de făclie în mână – lampa de mină – am coborât treptele în adâncuri să
descifreze tainele pământului, să-i smulg bogăŃiile primare ascunse în fibre-
le dure ale stâncii şi să le scot la lumina zilei, spre folosul omului.
Mărturisesc că de la catedră aş fi ostenit din răsputeri ca nu numai
liceul unde am învăŃat, ci toate liceele din Ńară să-şi cinstească vrednicii înain-
continuare în pag. 9
ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011 PERMANENÞE
Memoria
Pe drept cuvânt se spune că
„memoria este aceea cu care uităm”.
Este absolut necesar ca cineva să facă o
selecŃionare a elementelor şi informaŃi-
ilor memorate, altfel ne-ar exploda
capul. Dacă un câine ar avea în capul
lui ceea ce avem noi, ar turba pe loc.
Am găsit în scrierile unor filo-
zofi şi scriitori din secolul 20, următoarea idee pe care o consider importantă
şi reală: Memoria face independent de voinŃa noastră o muncă de triere a
informaŃiilor memorate, în funcŃie de importanŃa acestora, le elimină pe cele
neimportante, iar dintre cele de imprtanŃă medie, pe multe le ascunde în
diferite sertăraşe ale subconştientului nostru, unde ele continuă să existe, dar
pentru a le regăsi trebuie nişte eforturi organizate sau un semnal extern, ca
de exemplu o imagine, un anumit loc în natură, o melodie, un parfum, un
cuvânt deosebit, care redeschid brusc sertăraşul cu informaŃiile depuse
acolo. Se spune că nu trebuie să regretăm paginile de memorie pierdute,
dacă s-au pierdut înseamnă că nu au fost importante.
Şi mai este un aspect profund uman şi foarte realist. E uşor să mobi-
lezi o casă goală, încape orice, în ea fiecare obiect nou îşi află locul. La o
casă plină de mobilă şi diferite alte obiecte, e greu să mai găseşti un locuşor
pentru un nou obiect casnic sau decorativ. De aceea, în tinereŃe e uşor de asi-
milat, uşor de învăŃat cuvinte străine, formule, versuri şi melodii, dar cu cât
trec anii şi cu cât memoria e mai încărcată, cu atât memorarea elementelor
noi, e tot mai dificilă.
Eu de pildă, îmi amintesc cu multă exactitate cum am cunoscut-o pe
prima mea soŃie în 24 iunie 1955 la ora 20 şi 25 de minute şi că era îmbră-
cată cu o fustă plisată ecosez verde cu roşu, o bluză de culoare deschisă şi
cu mâneci scurte şi era încălŃată cu pantofi uşori fără toc, gen balerină, din
piele maro şi cu şireturi de piele. Dacă însă mă întreabă cineva ce am mân-
cat alaltăieri, voi spune plin de ruşine că „nu ştiu”.
Un element important este decorul de moment. Prin anul 1961, fiind
în Intreprinderea de Autocamioane Steagul Roşu Braşov la secŃia Sculărie,
m-a sunat la telefon o voce şi mi-a spus că e fostul meu profesor de limba
română din vremea liceului, profesorul Hamzea. Mi-am răscolit memoria şi
nu am găsit nimic. I-am spus cu multă jenă, „iertaŃi-mă, dar nu-mi aminte-
sc”. A insistat cu amănunte, acelaş rezultat, nu mi-am putut aminti. Ajuns
însă acasă, în alt decor, nu în cel de fabrică, de atelier plin de maşini unelte
cu zgomote şi mirosuri specifice, mi-am amintit dintr-odată, i-am dat urgent
un telefon, am încercat să-i explic şi i-am cerut iertare. Nu ştiu dacă m-a
înŃeles, dar aşa a fost.
În cealaltă extremitate, mi-a povestit cineva următoarea trăire. Omul
a fost chemat la Securitate şi interogat:
Acum doi ani, pe strada principală, aŃi fost văzut stând de vorbă cu
un bărbat îmbrăcat în negru şi cu o valiză în mână. Cine era şi ce aŃi dis-
cutat cu el?
Nu-mi pot aminti după atâta timp, nu pot să vă relatez nimic.
Dacă sunteŃi de acord, avem specialişti care vă pot ajuta să vă amin-
tiŃi, este însă nevoie de acceptul şi dorinŃa D-voastră de a colabora cu spe-
cialiştii noştri.
După câteva zile petrecute în laboratoarele de psihoterapie ale secu-
rităŃii, persoana în cauză şi-a amintit că a fost întrebat despre o adresă şi şi-
a amintit cu exactitate adresa despre care a fost întrebat. Iată ce complicat
este psihicul şi subconştientul noastru, iată ce înseamnă existenŃa şi folosi-
rea ştiinŃifică a unor specialişti în această problemă.
Dar revenind la memoria noastră cea de toate zilele, gândul mă duce
la o veche romanŃă, pe un text de Cincinat Pavelescu, unde se apelează la
imagini şi cuvinte care sunt destinate readucerii din memorie a unor eveni-
mente uitate poate:
ÎŃi mai aduci aminte, doamnã?/ Era tîrziu şi era toamnă,/ Şi frunze-
le se-nfiorau/ Şi tremurau în vântul serii,/
.................
łi-aduci aminte iar de seara/ Şi-amurgu-acela violet,/ Când toam-
na-şi acorda încet/ Pe frunza-i galbenă chitara?
...............
Şi încă un aspect nostim. Acum câŃiva ani, mi-am exprimat
nemulŃumirea faŃă de un prieten, cu privire la un al treilea, care, spuneam eu,
FĂCLIERI AI CETĂłII SPIRITULUI
continuare din pag. 8
taşi, nemurindu-le numele în marmură în cel mai sărbătoresc loc al şcolii cu
dedicaŃia:
„Ad imo pectore ad perpetuam memoriam atque ad majorem magis-
trorum gloriam”. („Din toată inima spre veşnică amintire şi mărită glorie a
profesorilor.”)
Iar în „Cartea de aur a liceului să se înscrie an de an numele directo-
rului, al profesorului diriginte, al anului promoŃiei de absolvenŃi şi numele
şefului promoŃiei.
Sub placa de marmură să se rostuiască un focar, iar la festivitatea de
absolvire a liceului, şeful promoŃiei preluând din mâna dirigintelui o făclie
aprinsă, să aprindă cu ea focarul, în semn de cinstire a slujitorilor din tot-
deauna ai catedrei şi de perpetuare a luminii culturii de către noua promoŃie.
Prin aceleaşi ritual solemn să se deschidă şi reuniunile jubiliare ale foştilor
absolvenŃi.
Auzindu-mi aceste propuneri, unii ar fi ispitiŃi să spună: sentimenta-
9
a uitat cum, la chemarea lui, m-am dus
noaptea cu maşina mea într-un oraş
vecin, ca prieten chemat de un om chi-
nuit de singurătate (soŃia lui era plecată
undeva departe şi el nu putea suporta
singurătatea). La care interlocutorul
meu mi-a replicat că acel al treilea i-a
povestit cum a stat el cu mine o noapte
întreagă pentru a mă ajuta să completez în limba germană nişte formulare
importante şi urgente pentru mine. Am rămas perplex, uitasem cu desăvârşi-
re amănuntul acesta şi m-a cuprins ruşinea. De remarcat că fiecare dintre noi
îsi aminteşte cu precădere ce a făcut el pentru alŃii. De unde şi vorba româ-
nească: „La revedere, şi n-am să uit niciodată tot ce am făcut eu pentru tine!”
Tot legat de memorie, am găsit pe undeva o povestire care descria
momentul când în vremea lui Alexandru Ioan Cuza, s-a dat decretul de
împroprietărire a Ńăranilor. Se povestea că într-o localitate, în faŃa primăriei
şi în prezenŃa înaltului trimis care urma să citească decretul de împro-
prietărire, erau adunaŃi o mulŃime de Ńărani care Ńineau într-o mână odrasla
proprie, iar în cealaltă mână o nuia bine cumpănită. S-a dat citire oficială
decretului, iar după asta, în ovaŃiile frenetice ale mulŃimii, fiecare Ńăran a
început să-şi bată temeinic copilul. ExplicaŃia era simplă. Copilul era prea
mic pentru a înŃelege importanŃa decretului de împroprietărire care urma să-
i schimbe şi lui din temelii modul de viaŃă, dar bătaia primită în acea măreaŃă
zi, avea să o păstreze negreşit vie în memorie, tot restul vieŃii şi asta va fi
pentru el un serios punct de referinŃă pentru a-şi aminti de ziua în care s-a
dat decretul de împroprietărire a Ńăranilor. Se pare că de atunci a rămas şi
vorba în popor la un câte un mare eveniment, „de-Ńi vine să-Ńi baŃi copiii”.
Da, oamenii sunt tentaŃi să uite şi asta e o mare nedreptate faŃă de
istorie, faŃă de strămoşii şi înaintaşii noştri. Si la asta se mai adaugă şi
metodele perverse de spălare a creierului, prin care se urmăreşte (şi adesea
se reuşeşte) falsificarea memoriei noastre. Tot aici intră şi acŃionează cu
multă eficienŃă falsificarea informaŃiilor, cumpărarea conştiinŃei unor intel-
ectuali de valoare care vor fi capabili de introducerea unor mari erori şi nea-
devăruri în sistemul de informaŃii publice, ale cărŃilor, gazetelor, radioului şi
televiziunii. Teoretic, nu există cenzură. Practic, numai unii sunt lăsaŃi să
scrie şi să vorbească, altora nu li se dă nici dreptul elementar la replică, pen-
tru a elucida, pentru a apăra adevărul.
Există însă oameni de bună credinŃă care luptă cu intransigenŃă,
înfruntând mari pericole, pentru a păstra memoria neamului românesc în
special din perioada comunismului. Este cunoscută activitatea excepŃională
a apreciatei realizatoare TV Lucia Hossu-Longin care după 1990 a realizat
ciclul de filme documentare „Memorialul durerii”. Acesta a fost realizat în
120 de episoade care au fost achiziŃionate de Biblioteca Congresului Ame-
rican şi de arhivele Hoover. Au fost filmate peste 100.000 minute cu supra-
vieŃuitori ai închisorilor comuniste. Toate acestea se pot procura şi în Româ-
nia, imprimate pe DVD-uri. Aceste documente de o autenticitate indiscuta-
bilă, pot fi comparate cu filmele şi fotografiile realizate de americani în 1945
la Auschwitz, Birkenau şi în celelalte lagăre de exterminare, în zilele imedi-
at următoare eliberării acestora, filme care cutremură şi umplu de revoltă şi
astăzi oamenii cinstiŃi din lumea întreagă.
Deasemeni, au fost organizate cu mare dăruire şi competenŃă, vizite
şi întâlniri cu supravieŃuitori ai închisorilor politice din România comunistă,
la închisori cu renume sinistru ca Jilava, Aiud, la Sighet, şi multe altele.
Remarcabile activităŃi în acest domeniu au avut Ana Blandiana, Gheorghe
Jijie şi mulŃi alŃii. In multe locuri din Ńară au fost înălŃate monumente şi cruci
memoriale în amintirea şi spre cinstirea miilor de victime ale regimului
comunist din România. În multe edituri au fost publicate cărŃi scrise de
supravieŃuitori ai temniŃelor comuniste, şi toate acestea vor rămâne ca mate-
riale primare, cuprinzând adevăruri de netăgăduit, rezultate din trăiri direc-
te şi personale, vor fi toate, parte din patrimonial memoriei neamului româ-
nesc. Se vede că în neamul românesc nu s-a stins nici memoria adevărată,
nici iubirea de neam, de Ńară şi de Dumnezeu.
Dumnezeu să le ajute în continuare acelor eroi care mai trăiesc, şi să
odihnească în pace sufletele celor dispăruŃi care s-au jertfit în idea credinŃei
şi a iubirii de neam şi Ńară.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
BADEA GHEORGHE
lism adolescentin sau/şi romantism desuet!
Tuturor acestor trecuŃi de adolescenŃă şi ajunşi maturi dezabuzaŃi le
răspund net: Da! Această năzuinŃă conŃine puritate de gând adolescentin şi de
cavalerism romantic în preŃuirea virtuŃii. Dar mai presus de toate prin aceas-
tă năzuinŃă se învederează tensiunea veşnică a sufletului omenesc spre înari-
pare şi sublimarea ei în simboluri de adâncă înrădăcinare în tradiŃie. Nu este
o simplă aserŃiune, ci o mărturie a istoriei!
De la stindardul CetăŃii Antice, pentru care cetăŃeanul oştean îşi
dădea viaŃa pe câmpul de luptă; de la însemnele sacre ale religiilor, crucea
creştină, semiluna musulmană, steaua mozaică s.a., toate cinstind credinŃele
religioase milenare şi până la flacăra eroului necunoscut, arzând fără înceta-
re spre glorificarea sacrificiului suprem anonim, omenirea a înălŃat mereu
simboluri peste orizontul zilei efemere, peste curgerea inexorabilă a genera-
Ńiilor, ca un zbor planat în afară de timp, pentru păstrarea unui tezaur de valori
perene, în aerul tare al înălŃimilor, în văzul istoriei.
Sunt gânduri umile pentru profesorii noştri de pretutindeni, de ieri, de
astăzi şi de totdeauna, făclieri ai cetăŃii spiritului.
10 ianuarie 2011
PETRU OLOSU
 10 PERMANENÞE
ri s ub aba
tu ju
c
e r
l
IPOSTAZE ALE EROSULUI
la Eminescu si Nichita Stanescu
Prof. Dr. Const. MIU
În poeziile Odă (în metru antic) şi Leoaică tânără, iubirea, Emi-
nescu şi Nichita Stănescu ilustrează puterea de transfigurare a erosului, care
modifică raportul eu-lui individual cu lumea exterioară, dar şi forul său inte-
rior.
Poeziile aduse în discuŃie relevă trei momente ale manifestării ero-
sului:
- apariŃia intempestivă a dragostei;
- modificarea raportului celui contaminat de „morbul dragostei” cu
lumea, precum şi schimbările ce au loc în forul său interior;
- nevoia de ieşire de sub zodia erosului şi revenirea la starea con-
templativă, respectiv perpetuarea jocului imprevizibil al erosului.
Metaforele simbol din prima strofă a poeziei Odă... („manta-mi”,
„steaua singurătăŃii”), ca şi registrul verbal („nu credeam să-nvăŃ a muri”,
„înfăşurat” „nălŃam”) evidenŃiază cu pregnanŃă atitudinea contemplativă a
eroului liric, una asemănătoare cu cea a „protagonistului” din poemul Floa-
re albastră, abstras din contingent, pe calea reveriei şi a spiritualizării. Pri-
mele două versuri comunică acomodarea cu un nou modus vivendi, pe care
nu-l consideră a fi fost posibil: „Nu credeam să-nvăŃ a muri vreodată/ Pururi
tânăr înfăşurat în manta-mi”.
La Nichita Stănescu, primele două versuri ale poeziei Leoaică
tânără, iubirea pun eul liric într-o postură inedită – aceea de victimă a ata-
cului făŃiş al dragostei: „Leoaică tânără, iubirea/ mi-a sărit în faŃă”. Registrul
verbal evidenŃiază faptul că avem de-a face cu o acŃiune premeditată : „mi-
a sărit (în faŃă)”, „mă pândise”, „(colŃii albi) mi i-a înfipt (în faŃă)”, „m-a
muşcat (de faŃă)”.
Dacă la Nichita Stănescu momentul confruntării cu erosul este
deja consumat (verbele sunt la un timp trecut), dar foarte aproape de evoca-
rea lui („m-a muşcat leoaica, azi” – s. n.), la Eminescu, apariŃia intempestivă
a erosului (verbul la perfect simplu este elocvent în acest sens) atrage după
sine nu numai uimirea (acesta este rolul lui când în poziŃie iniŃială de vers),
ci şi sau mai ales trecerea la un al mod de a fi („băui”), care presupune aco-
modarea eu-lui cu această nouă „lume”: „Când deodată tu răsărişi în calea-
mi,/ SuferinŃă, tu, dureros de dulce.../ Până-n fund băui voluptatea morŃii/
Neîndurătoare”. ConstrucŃiile oximoronice („dureros de dulce” şi „volupta-
tea morŃii”) au rolul de a pune în lumină schimbarea dramatică, dureroasă,
ce se petrece în forul interior al eroului liric. Ca să poată accepta suferinŃa
dureros de dulce, acesta trebuia să-nveŃe a muri spiritual.
În poezia lui Nichita Stănescu, se pun în evidenŃă consecinŃele ata-
cului neaşteptat al animalului vorace: paradoxal, natura (lumea exterioară)
Sintagma-titlu este un pleonasm în vocabularul activ al multor vor-
bitori. Unii dintre cei ce exprimă sintagma pleonastică ”mujdei de usturoi”
îşi dau seama că această expresie este greşită şi, implicit, nerecomandabilă,
dar tot o folosesc pentru că aşa s-au obişnuit.
Mujdeiul nu poate fi decât de usturoi. De aceea, este suficient de clar
dacă spunem şi scriem doar cuvântul ”mujdei”, vorbele adăugate ”de ustu-
roi” fiind inutile.
Iată o frază în care există
pleonasmul ”mujdei de ustu-
roi”, pe care îl criticăm: Să vorbim corect
”Mujdei de usturoi”
”Alături de Ńăranii
care au ajutat la tăierea por-
cului, cumpărătorul este servit
cu carne prăjită, mămăliguŃă, mujdei
de usturoi, vin sau Ńuică fiartă”. (Articolul
”Porcul neasomat şi mai ieftin luat” din numărul de pe 15 decembrie 2008
al cotidianului ”Curentul”, pag. 8).
Dăm, acum, şi explicarea termenului ”mujdei” din DEX – 2, 1998,
pag. 659:
”Mujdei, substantiv neutru. Preparat alimentar din usturoi pisat, oŃet
(sau apă), sare, care serveşte ca adaos la unele mâncăruri”. Must + de + ai
(”usturoi”).
Aşadar, ”mujdeiul” este un fel de must de usturoi. MenŃionăm, toto-
dată, că în unele zone usturoiului i se spune ”ai” (în dialectul aromân, numai
”aiu” se zice), al cărui etinom (= cuvânt de origine) este termenul latinesc
”alium”.
A spune şi a scrie ”mujdei de usturoi” este la fel de rău ca: ”averse
ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011
nu se dezechilibrează, ci intră în reverberaŃie, şi prin aportul erosului capătă
contur, al cărui simbol - cercul întruchipează perfecŃiunea: „Şi deodată-n
jurul meu, natura / se făcu un cerc, de-a dura, / când mai larg, când mai
aproape, / ca o strângere de ape” (s. n.).
Versurile lui Eminescu detaliază schimbările profunde pe care le
înregistrează geografia sufletului eroului liric. Evocarea suferinŃelor chi-
nuitoare ale celor doi eroi din mitologia antică are darul de a amplifica dure-
rea mistuitoare a dragostei ce a pus stăpânire pe sinele cândva contemplativ.
AfirmaŃia exprimată printr-o negaŃie totală (st. 3, vs. 3-4) dezvăluie imposi-
bilitatea de a se vindeca de morbul dragostei: „Focul meu a-1 stinge nu pot
cu toate/ Apele mării”. Primele două versuri ale strofei a patra zăbovesc asu-
pra stării de spirit a eroului liric: combustia erotică este totală şi relevă pati-
ma devoratoare pe care o implică erosul. Elocvente, sub acest aspect, sunt
reflexivele verbelor, ca şi posesivul al meu : „De-al meu propriu vis, mistuit
mă vaiet, / Pe-al meu propriu rug mă topesc în flăcări...” Întrebarea retorică
din următoarele două versuri augmentează şi ea dramatismul situaŃiei, inten-
sificând sentimentul suferinŃei: „Pot să mai revin luminos din el ca / Pasărea
Phoenix?”
Nichita Stănescu augmentează puterea de transfigurare a erosului,
care prin atributele sale demiurgice redimensionează cele două lumi – cea
exterioară şi cea interioară. În manieră narativă, poetul relevă felul cum acest
animal de pradă – iubirea – pune în mişcare şi componentele eului (privirea,
auzul), pe o altă dimensiune – verticalitatea –, sugerând prin prezenŃa melo-
sului aspiraŃia spre frumos şi perfecŃiune: „şi privirea-n sus Ńâşni / curcubeu
tăiat în două, / şi auzul o-ntâlni / tocmai lângă ciocârlii”.
Dacă strofele din partea mediană a poeziei lui Eminescu pun
accentul pe combustia internă a eroului liric datorată naşterii prin voluptatea
morŃii, partea mediană a poeziei lui Nichita Stănescu atrage atenŃia asupra
unui fapt inedit: re-creând lumea interioară, ca şi cea exterioară, după legile
proprii, iubirea instituie, prin puterea sa demiurgică, o altă lume, care are cu
totul alte atribute, fiind „un deşert în strălucire”.
Al treilea moment al „jocului dragostei” este abordat diferit de cei
doi poeŃi. Versurile cu iz de imprecaŃie ale strofei finale a Odei... statutează
dorinŃa expresă de revenire la condiŃia iniŃială a eu-lui contemplativ: „Piară-
mi ochii turburători din cale, / Vino iar în sân, nepăsare tristă;/ Ca sa pot muri
liniştit, pe mine/ Mie redă-mă!” Nichita Stănescu subliniază ideea funda-
mentală a acestei creaŃii: prin puterea sa de transfigurare, perpetuându-se ca
joc imprevizibil, dragostea contribuie la devenirea întru spirit a eului indivi-
dual: „... trece-alene / o leoaică arămie / cu mişcările viclene, / încă-o vreme,
/ şi-ncă-o vreme...”
CERTITUDINE
Eminescu e în toate,
Eminescu e în noi,
Numele-i rostesc în şoapte,
Căci e viaŃa de apoi.
Eminescu-i nemurirea
Dorului fără de moarte,
Eminescu e iubirea
Fiecăruia în parte.
Eminescu-i tinereŃea
Sufletului românesc
Ocolit de bătrâneŃea
Efemerului obştesc.
15 Ianuarie 2011
de ploaie”, a căzut jos, a înnebunit la cap, babă bătrână, moş bătrân, tăceŃi
din gură, urcă-te sus etc. În toate aceste pleonasme ultimii termeni sunt
inutili. Prin urmare, este indicat să se spună şi să se scrie doar: averse, a
căzut, a înnebunit, babă, moş, tăceŃi, urcă-te etc.
Tot foarte des este exprimată şi greşeala tipică, gramaticală ”câŃiva
zeci de kilometri”, prezentă în articolul în care pleonasmul pe care tocmai l-
am citat şi, apoi, l-am îndreptat:
”Aşa se întâmplă şi în comunele
giurgiuvene, situate la câŃiva
zeci de kilometri de Capita-
lă”.
Acordul gramatical corect
cere să se spună şi să se scrie
”câteva zeci de kilometri”.
Este necesar să explicăm ce înseamnă ”a
asoma” (verb din care derivă substantivul ”asomare” şi adjectivul variabil cu
două terminaŃii ”asomat, - ă”). Este neologism de origine franceză (limbă în
care are forma ”assommer”) şi semnifică ”sacrificare unui animal pentru
consum, prin împuşcare, ci nu prin tăiere”. În virtutea unor dispoziŃii severe
ale Comisiei Europene, toŃi porcii din Ńările membre ale Uniunii Europene
trebuie să fie sacrificaŃi, prin împuşcare cu ajutorul unor pistoale speciale (ci
nu cu cuŃitele) ca, astfel, suferinŃele animalelor respective să fie aproape
nule.
Fiind un termen care, de curând, a pătruns în limba română, înseam-
nă că verbul ”(a) asoma” va fi înserat, probabil, abia în a treia ediŃie a Dic-
Ńionarului Explicativ al Limbii Române (DEX).
MIHAI STERE DERDENA
ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011 PERMANENÞE
„Cestiunea de căpetenie pentru istoria şi continuitatea de dezvoltare
a acestei Ńări este ca elementul românesc să rămâie cel determinant, ca el să
dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste şi gen-
eroase, bunul lui simŃ, c-un cuvânt geniul lui să rămâie şi pe viitor norma de
dezvoltare a Ńării şi să pătrundă pururea această dezvoltare”
Este poate cea mai izbitoare profesiune de credinŃă pe care -
„românul absolut” cum îl definea Petre łuŃea, sau mai romantic acelaşi
autor „românul Eminescu este o sumă lirică de voievozi” alăturându-
se lui Iorga care spunea la rândul său că Eminescu este „expresia integrală a
naŃiunii române” - a închinat-o poporului său, sau pe care istoria poporului
român a cunoscut-o printre marii săi înaintaşi care, fie s-au jertfit pentru
neam, fie că au contribuit decisiv la emanciparea lui.
În această frază Eminescu reuşeşte în chip magistral, în stilul său
caracteristic şi inconfundabil, să cuprindă chintesenŃa operei sale politice, a
cărei vastitate şi profunzime surprinde şi astăzi prin actualitatea sa. Med-
itând asupra conŃinutului lor, cititorul avizat şi nu numai, are explicaŃia; de
ce începând cu contemporanii săi şi până în zilele noastre s-a încercat cu cer-
bicie anularea şi înmormântarea definitivă a operei marelui poet şi gânditor,
operă care avea să devină piatra unghiulară şi fundamentul limbii şi culturii
noastre naŃionale. Şi tot prin această frază se explică de ce nici un regim
politic, nici o doctrină socială nu l-a putut eluda, pentru simplul motiv că în
vastitatea operei sale fiecare îşi poate găsi un reazăm ideologic şi chiar doc-
Eminescu intre arta poetica
trinar, fie prin trunchierea operei sale, fie prin metoda cea mai uzitată astăzi
si gandirea social-politica
a scoaterii din contextul operei a ceea ce satisface o idee sau alta.
Marii noştri critici literari începând cu Perpesicius, continuând cu
George Călinescu, D. Vatamaniuc, Tudor Vianu, Vladimir Streinu, Edgar
Papu, cărora li se adaugă contestatarul de profesie Nicolae Manolescu, şi-au
făcut un titlu de glorie cercetându-i opera, cu deosebire opera poetică. Aces-
tora li se adaugă numeroşi cercetători pasionaŃi; istorici, filologi, literaŃi,
critici literari, muzicieni, artişti etc, printre care; I Scurtu, Păucescu, D
Murăraşu, Ion CreŃu, C Papanace, Bucur Popescu, P D Popescu, Aurel
Popovici, Theodor Codreanu, Gheorghe Sărac, Gheorghe Alupoaie, George
Anca, Teodor Pracsiu, Eugen Simion, Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Victor
Teleucă, Aldea Teodorovici etc, care şi-au înmuiat condeiul în gândirea emi-
nesciană, parte dintre ei constituindu-se de-a lungul timpului în adevăraŃi
eminescologi, întemeind astfel o adevărată ştiinŃă – eminescologia. Aşa se
face că de-a lungul timpului cele peste 24.000 de pagini - cât reprezintă
opera scrisă a lui Eminescu – avea să fie de nenumărate ori depăşită de
numeroasele critici şi evocări care după moartea poetului au devenit o ade-
vărată tentaŃie şi în acelaşi timp o consacrare pentru elita culturală
românească de aici şi de pretutindeni.
Dincolo de opera poetică care l-a consacrat ca poet naŃional,
ipostază din care nu a îndrăznit şi nu a reuşit nimeni să-l excludă, atât de
profunde şi apropiate sufletului omenesc în general şi românesc în special
sunt versurile sale, este însă opera politică cuprinsă în peste 2000 de pagini
şi care nu este mai puŃin genială. AcurateŃea şi clarviziunea cu care surprinde
realităŃile vremii sale, judecarea faptelor cotidiene prin prisma trecutului
istoric şi a sensibilităŃii acestui popor, extraordinara viziune a tendinŃelor
vremii cu impact asupra viitorului, uimeşte şi bulversează şi astăzi orice citi-
tor atunci când se apleacă asupra scrierilor sale, consacrâdu-l pe drept
cuvânt ca „al semnelor vremii profet” pentru luciditatea şi geniul său.
Făcând comparaŃia între cele două laturi de bază ale operei emine-
sciene (poetică şi politică) Aurel Popovici remarca „ca şi în poezie şi în
politică Eminescu nu-i nici idealist abstract, nici materialist prozaic. El este
un idealist pe culmile realităŃii” Referindu-se la acelaşi aspect al operei sale
unul din cei mai fini analişti ai operei politice eminesciene, Constantin
Papanace scria în cartea sa Destinul unei GeneraŃii; prin prospeŃimea
gândirii sale, prin robusteŃea morală şi optimismul pe care-l degajă, scrisul
lui Eminescu redă adevăratele valenŃe şi dimensiuni ale sufletului românesc.
TentaŃia poetului de a aşterne pe hârtie convingerile sale şi tumul-
tuoasa sa dragoste de Ńară se manifestă încă de la vârsta de 20 de ani, când
prin articole şi studii istorice abordează de o manieră foarte deschisă prob-
lemele care frământau România acelor vremuri, materiale publicate în
ziarele; Albina, Familia, FederaŃiunea (toate din Pesta), Convorbiri Literare,
Românul şi Curierul de Iaşi. Se poate spune că activitatea sa sistematică în
domeniul jurnalisticii şi, implicit, în scrierile politice, începe în anul 18
76, odată cu ocuparea postului de redactor administrator şi corector la
Curierul de Iaşi, unde stilul său gazetăresc, pamfletar şi polemic începe să
se manifeste de o manieră inconfundabilă.
Marea şansă a lui Eminescu a fost însă calitatea sa de redactor şef al
ziarului conservator Timpul, unde avea să lucreze din 1877 până în 1883 şi
unde îşi va dezvolta cu adevărat crezul său social şi politic, constituind fon-
dul a ceea ce avea să devină peste timp opera politică eminesciană. Aici a
avut posibilitatea să-şi exprime liber şi fără rezerve, în editoriale şi articole
de fond, propriile convingeri, analize politice, atitudini, poziŃii şi previziuni,
care în marea lor majoritate s-au dovedit realiste, de aici şi caracterul lor
considerat profetic. Poate cel mai curios lucru este faptul că deşi scrierile
sale nu au un caracter elaborat, tematic, ci mai degrabă unul sporadic de tip
gazetăresc, determinat de cotidian şi conjunctura istorică a momentului,
Eminescu nu se dezice nici un moment de convingerile sale, păstrând ace-
laşi filon al concepŃiei despre lume şi viaŃă, ataşat profund valorilor poporu-
11
lui său şi românismului în general. Analizele sale aspre şi necruŃătoare la
adresa în special a păturii superpuse, în care nu vedea decât o conspiraŃie
împotriva bietului popor, din partea unor oameni care în bună parte nu-i
aparŃineau, l-au transformat repede într-un paria pentru clasa politică a
vremii, care a încercat prin toate mijloacele să-i înăbuşe vocea.
Pe măsură ce conflictul cu protipendada vremii se ascuŃea vocea lui
Eminescu devenea tot mai energică, categorică şi fără echivoc. Iubim Ńara şi
naŃia noastră astfel cum n-o iubeşte nimeni, cum nimeni n-are puterea de a
o iubi. În noi trăieşte restul de energie şi de caracter pe care voi în viaŃa pub-
lică aŃi ştiut a-l nimici. CredeŃi voi că v-am trata cu dispreŃul ce vi se cuvine,
când aŃi fi oameni? Dacă precum ziceŃi suntem atât de periculoşi, atât de
vânduŃi străinilor, atât de răi, de ce n-aveŃi curajul de a ne nimici? De ce nu
ridicaŃi un eşafod pe care să-l încrunte sângele nostru? Când aŃi avea atâta –
cel puŃin atâta – curaj, fiecare dintre noi ar muri fericit! Căci ar vedea că
rămân oameni în urmă, oameni energici, care au tăria opiniilor până la ulti-
ma consecinŃă. Dar aşa nu înŃelegem să vă facem de bunăvoie loc, când nu
vedem în voi decât nişte stârpituri cu gura largă”
Racilele vremii criticate de Eminescu şi geniala lui intuiŃie privind
perspectiva istorică a neamului său l-au făcut indezirabil şi pentru clasele
politice ale perioadelor istorice ce i-au urmat, indiferent de tipul de orân-
duire socială. Faptul că aproape constant structurile politice ale diferitelor
perioade se regăsesc în scrierile sale, uneori de o actualitate izbitoare, i-au
sporit adversităŃile, fiecare epocă încercând să-l minimalizeze, sau chiar să-
l anuleze ca gânditor şi vizionar, reŃinând din opera lui doar poezia şi aceas-
ta în funcŃie de interesul socio-politic al regimului. Chiar şi astăzi la 20 de
ani, după tenebroasa epocă comunistă în care gânditorul Eminescu a fost pur
şi simplu anulat, există voci care se consideră autorizate să spună că sub
aspect politic şi epistolar Eminescu este nul.
De notorietate este şi faptul că nici unul din regimurile socio-
politice care s-au succedat în istoria noastră nu au avut puterea şi curajul să
şi-l asume integral pe Eminescu, iar din rândul partidelor şi mişcărilor
politice, de la moartea poetului până astăzi, doar mişcarea naŃionalistă a
tineretului român din perioada interbelică, cunoscută în istorie ca Mişcarea
Legionară, şi l-a însuşit fără rezerve, în totalitatea sa, inspirându-se în doct-
rina sa din geniul eminescian.
De aceea pentru a-l cunoaşte pe autenticul Eminescu trebuie pătruns
în universul scrierilor sale, aşa cum au fost ele. În acest context iniŃiativa
Academiei Române sub conducerea academicianului Eugen Simion de a
publica integral opera lui Eminescu este mai mult decât salutară, pentru că
acest act ar putea constitui premiza înfiinŃării unui Institut Eminescu cu fil-
iale în Ńară, unde eminescologii şi, în general cei interesaŃi de opera marelui
gânditor şi poet, să poată găsi o sursă autentică de documentare, atât în ceea
ce priveşte opera sa cât şi interpretările acesteia de-a lungul vremii.
Prima culegere integrală a scrierilor politice ale lui Eminescu
aparŃine profesorului Ion CreŃu de la Liceul Gheorghe Lazăr din Bucureşti,
publicată în 1941 la editura Cugetarea Georgescu Delafras, în două volume
şi reeditată în anul 1999 de către Bucur Popescu şi Petru Demetru Popescu.
Meritul acestei ample lucrări este că, pe de o parte prezintă o selecŃie rig-
uroasă a tot ceea ce a însemnat scriere politică efectivă, iar pe de altă parte
respectă cu stricteŃe forma şi conŃinutul iniŃial al articolelor gândite şi pub-
licate de Eminescu. În cele aproape 1300 de pagini ale cărŃii sunt cuprinse
peste 300 de articole şi studii care acoperă aproape 90 de domenii şi sub-
domenii ale vieŃii sociale şi politice a Regatului României în contextul real-
ităŃilor vremii în care a trăit şi a scris Eminescu. Fiecare scriere în domeni-
ul socio-politic se prezintă ca un adevărat studiu de caz, iar cel mai impor-
tant lucru este faptul că sistematic Eminescu aplică cu rigurozitate trei etape
în analiza sa; 1. încadrarea subiectului în realităŃile naŃionale şi inter-
naŃionale, 2. ample şi documentate trimiteri în istoria neamului şi 3. config-
urarea perspectivei de viitor a chestiunii în discuŃie. Această manieră de
abordare a subiectelor de presă politică a stat la baza jurnalismului modern,
unde rigoarea ştiinŃifică a analizelor politice, stilul polemic şi chiar pamfle-
tar de prezentare aveau să devină cutume jurnalistice, iar Eminescu este con-
siderat astăzi ca un întemeietor al artei gazetăreşti.
Dincolo de diversitatea interpretărilor care s-au făcut pe seama
scrierilor politice eminesciene trebuie recunoscut faptul că, toate scrierile
sale sunt străbătute de o puternică simŃire şi trăire naŃional-patriotică,
pătrunse de o dureroasă dorinŃă de emancipare a neamului în drumul său
către progres şi civilizaŃie, deziderat care însă – după cum o spunea el cu
toată convingerea - nu se poate realiza înafara specificului naŃional şi valo-
rilor tradiŃionale.Este testamentul lui Eminescu transmis peste veac, pe care
viitorul avea să-l confirme prin dureroasa experienŃă istorică a poporului
nostru.
Este o mare satisfacŃie astăzi când, prin act legislativ a fost con-
sacrată ziua de naştere a poetului (15 ianuarie) ca Ziua Culturii NaŃionale
ceea ce deschide larg porŃile către un orizont mai larg, de ce nu „Ziua
Românismului” iar de aici până la înfiinŃarea unui Institut Eminescu nu ar
mai fi decât un pas. Astfel gândurile eminesciene, atât de frumos cuprinse în
versurile „Ce-Ńi doresc eu Ńie, dulce Românie” ar prinde contur în sufletul
poporului său, spre împlinirea visurilor luceafărului culturii noastre şi spre
binele neamului pe care l-a iubit cu toată fiinŃa sa.
VALERIU LUPU – doctor în ştiinŃe medicale
12 PERMANENÞE
O pagină uitată a istoriei noastre
COLECTIVIZAREA COMUNISTĂ A SATULUI ROMÂNESC
Memoriei părinŃilor şi bunicilor noştri, care au trăit coşmarul roşu al colectivizării
Primii ani după căderea comunismului. Omul se mai uita încă
împrejur, când rostea adevărul. Mai domina încă, ”prudenŃa” anilor trecuŃi,
practicată dintr-un firesc instinct de conservare.
În 1990 luase fiinŃă Muzeul łăranului Român, sub conducerea lui
Horia Bernea, cunoscut om de cultură şi de artă. Prin originalitatea sa, prin
dinamica şi dăruirea echipei conduse de acesta, muzeul va fi declarat în 1996
”Muzeul European al Anului”.
Străinii care se interesau tot mai mult de acest muzeu, întrebau ade-
sea dece a fost aleasă această denumire, întrucât pe la ei noŃiunea de ”Ńăran”
este limitativă, anacronică, chiar peiorativă.
Pentru Horia Bernea, însă, muzeul acesta era ”un loc de unde se
putea lupta pentru a contesta imaginea falsă a Ńăranului, - împotriva urâtului,
împotriva prostului gust, contra minciunii, contra demagogiei.
* Maică mea, gravidă cu mine, la fel. Pe motive de-astea, inventate: că n-ai
Căderea comunismului lăsase, la sate, răni adânci care erau încă
deschise. łăranii îşi plângeau încă morŃii, victime ale unor nedreptăŃi
împotriva firii şi rânduielii, - nedreptăŃi strigătoare la cer.
Era o catastrofă naŃională ce nu trebuia uitată. Această realitate a
generat organizarea unei ample expoziŃii la Muzeul łăranului Român,
expoziŃie cu caracter militant, prin suferinŃa celor 19 mărturisitori, care
strigă nedreptatea, mişelia şi cruzimea colectivizării agriculturii româneşti.
Strigă utopia distructivă a epocii menite să desfiinŃeze brutal Talpa łării,
Ńărănimea păstrătoare a CredinŃei şi a TradiŃiei neamului nostru. Strigă
neputinŃa unui popor zugrumat la el acasă, fără legitimitate, fără dreptate,
fără cinste, fără milă, fără Dumnezeu.
ExpoziŃia intitulată în mod sugestiv ”Ciuma” este prezentată şi în
broşura ”Boul Roşu - dihanie apocaliptică ce a călcat în picioare ordinea
unei lumi, schimbând o lume de stăpâni în slugi” (Carmen HuluŃă şi Irina
Nicolau).
Cărticica este roşie, ca ”broşurile ideologice” şi obligatorii ale tim-
pului comunist, ca sângele Ńăranilor noştri care s-au împotrivit acestui coş-
mar.
”Născută din respect pentru adevăr şi pentru suferinŃa nedreaptă,
cartea a fost compusă bucată cu bucată, aşa cum aduni de pe câmpul de
luptă, de aici o cruce de plumb, de acolo o baionetă, un ceas, suspinul unui
muribund, şiretul de la o gheată... i-am lăsat să vorbească unii lângă alŃii, aşa
cum au trăit atunci: demni cu laşi, curajoşi cu oportunişti, cinici cu resem-
naŃi, brute cu neîntinaŃi, profitori cu victime.
Am avut o singură grijă, să rezulte fără echivoc cruzimea, absurdul,
ilegalitatea, minciuna, făŃărnicia şi frecvent, grotescul colectivizării, a cărei
oroare societatea nu este capabilă să o înŃeleagă pe deplin, nici în prezent....”
Nouăsprezece mărturii, - culese ca nişte ierburi de leac pentru o
societate încă bolnavă, - din satele judeŃelor: Arad,Caraş-Severin, Călăraşi,
DâmboviŃa, Ilfov, Maramureş, Olt, Suceava , Teleorman, - de la Ńărani, elec-
tricieni, strungari, pensionari, de la un fost primar şi de la un fost veterinar.
”Ca ei sunt mulŃi. Nu s-au întâlnit niciodată. Dar poveştile lor
seamănă, aşa cum seamănă lacrimile. Au trăit,fiecare în felul său, acelaşi
coşmar. Au scăpat întregi cei care au refuzat să considere coşmarul ca o real-
itate definitivă.”
”PărinŃii mei, Ńărani adevăraŃi... Pământ au avut, că bunicu a avut
pământ dat, care au luptat în război li s-a dat pământ şi a mai şi cumpărat.
Şi am avut pământul nostru, atunci... cai, căruŃă, tot ce ne trebuia. Când
culegeam la porumb, lăsam dovleci în gluga de coceni, dam foc şi când
treminam treaba, dovlecii erau copŃi. Mâncam brânză din destul, peşte şi cu
bota de vin. Beam la vin şi tăiam la coceni şi eram toŃi sănătoşi şi voioşi...
Tot era al nostru. De aduceam acasă, eram mulŃumiŃi cu ce-aduceam acasă..”
”Ne trimitea pe noi de mici, io chiar, când aveam şasă ani , mă punea
călare pă cal şi mă trimitea cu oile. Tata atunci avea vite. Avea boi, avea cai,
avea vacă, avea oi, că nu aveau pământu lor, ci muncea pă moşia boierească
şi acolo putea să Ńâie vite cât de multe...”
”Dup-aia au trecut anii, în 47 o fost o sărăcie, o foamete... Pă urmă
o venit potopu ăsta cu... Îi zicea ”BOUL ROŞU” atunci. Şi intra peste noi în
casă...”
”Cum să-i dau eu averea mea, să dai boi, tot ce-aveai, la colectiv,
pământ...”
”Pământu era moştenire de la bătrâni... Şi ei, când ni l-o dat, nici
că n-o visat că ni l-a lua oarecine, ni l-o dat să-l muncim şi să trăim de pe
el”.
”S-o dat atunci ordin să distrugă chiaburii. Ş-apăi noi am fost chi-
aburi. Tot mi-au luat ce-am avut.”
”Când mergeam la cooperativă, era scris pe tablă, acolo: ”Chiaburii
trebuie loviŃi cu lovitură de moarte”... Aşa era politica comunistă... Un bun
ANUL XIV NR. 1, IANUARIE 2011
proprietar era considerat duşman de clasă!... I-o luat şi i-o dus pă Canal... Cei
săraci declarau: - Ăştia ne-au exploatat... Ăştia-s răii.”
”Înainte de război n-o fo niciunde să lucre omu... O venit la taica ş-
o zâs: ”Dă-mi de lucru să am de mâncare”. I-a pus la moară, să sape un
şanŃ... Le-o dat de mâncare cât o putut... fărină, brânză, ce-o avut. Ş-apoi
ăştia o zis: ”Tu ai exploatat”.
”Ne-au chinuit. Intrau în casă... nu-Ńi mai lăsau nimic... Fugeau copi-
ii de frică, când îi vedeau... BOU ROŞU şi cu toate nenorocirile de pe lume...
Cote de carne, cote de lapte, cote de porumb, de grâu, de fasole, n-aveai
porumb, dai fasole pentru porumb, nu te lăsau niciodată!... Că nu aveai nici
o oaie şi erai trecut cu treizeci de oi (“Să le cumperi!”)... Pentru carne, de nu
aveai, dai bani... Cum a sosit omu meu cu brânzuca după şase oi ... Dădusem
cota. Da ne-a luat-o şi p-aceea ce-o adusese... Atâta am apucat, un caş pe
care l-am aruncat sub pat şi cu acela am rămas... Taică-meu a făcut puşcărie.
declarat oi, ci berbeci...”.
”Ne-au luat tot. Şi vaca. O pus la noi paznic să vadă dacă oalele au
urme de lapte, dacă în ziua aceea am mâncat lapte... Ascundeam munca
noastră... Eu săpam, Maria şi cu mama cărau pământul, cu lighean, cu căl-
dare, cu ce puteam şi noi... Am băgat 2.000 kilograme de porumb acolo,
toată noaptea. Până la ziuă am pus caii la plug şi am arat locu să nu se
cunoască.”
”Nu mai aveam nimic... şi vine şi o anunŃă pe mama: ”Tovarăşa Dră-
goi, mâine seara să predai cota de 2.000 litri de lapte!” Cu mama, cu suror-
ile mamei, cu nişte fine, am umblat prin toate cătunele şi am adunat lapte şi
telemea şi caş şi caşcaval, unt, au făcut echivalenŃa. Până a doua zi seara am
predat cota de lapte. Ei, fără să mai întrebe, i-au făcut proces verbal de sab-
otaj!... Era reforma monetară. Mama schimbă toŃi banii pe care îi avea şi
capătă 150 lei, bani noi şi merge cu adeverinŃa la proces. Avocatul a zis:
”Domnule, a predat cota de lapte. Şi au achitat-o. Şi mama: ”Domnule avo-
cat, să vă plătesc. ”Ăsta bagă mâna în poşeta mamii şi îi ia toŃi banii. Mama
începe să plângă. ”Domnule avocat, e seară, am 17 km până acasă. - Cât
costă autobuzul? - 12 lei.” I-a dat 12 lei şi el a oprit restu. Se duseseră boii
şi caii şi vacile şi tot. Nu mai aveam nimic... Nu era electrică şi era greu de
căpătat gazul de lampă. Numa pă ouă, la magazin. Că ieşisă şi o zâcală, să
iertaŃi: ”Să ne trăiască găina, că din cur ne dă lumina...”
”Vai de capul nostru ce viaŃă am mai avut. Asta a fost până ne-a
băgat în colectivă... Când o fost revoluŃia în Ungaria, n-o fost glumă!...Şi-
atunci s-o spăriet foarte rău şi-aiştea de la noi... Cotele obligatorii o dis-
părut... După aia o început să colectivizeze...”
”Primele unelte ale colectivizării au fost nemernicii satelor... łăranii
fugeau de-acasă şi se ascundeau în beciuri, în căpiŃe, pe câmp. Un bătrân s-
a ascuns în coşciugul pe care şi-l construise şi-l Ńinea în pod...”
Cei care nu aveau nimica şi nici la lucru nu le plăcea, ăştia au
devenit cei mai mari colectivişti atunci... Umblau din casă în casă, ca popa
cu crucea, să te scrii... Să ne scrim, să dăm pământu! Muncă de lămurire:
-E bine în colectiv. Nu mai daŃi cote, munciŃi mai puŃin şi aveŃi mai mult.
Bătrânii, bolnavii vor primi pensii mari. - Minciuni! I-am întrebat: - E obli-
gatoriu? Şi ei o spus nu, că-i benevol. Dacă-i benevol, atunci eu când am să
văd că colectivizarea este bună, am să mă-nscriu... Au venit diverşi de la
Sighet, să-i convingă pe bătrâni: - O să fie bine, nu o să mai aveŃi grija
pământului, o să umblaŃi cu ceas pe mână, o să fiŃi domni.”
”O-nceput cu forŃa... Pe mama o aduceau colea în curte şi începea
bătaia... O târau de păr într-o cameră alături, mai dădeau cu cizma-n burtă,
mai pe spinare... Sau îl băteau pe fratele meu în faŃa ei, să spună unde e tata.
Zice mama: - Mă uitam cum îi dădeau cu bâta în cap şi mă gândeam, acum
am să-i văd creierul întins pe bâta lu ăsta.. Şi pe mine m-o dus la post... Unde
Ńi-e omu?... Şi mă-njurau. - Să-l scoŃi pe bărbat-tu, îmi zice, că de nu, te
ducem la electrică şi-acolo te scuturăm până te omorîm... Am picat jos... S-
o dus la sobă şi-o pus pe o lopată jeratic şi-o venit la gura mea să-mi umple
gura cu jăratic. Eu atâta m-am gândit: -Doamne, scapă-mă, nu mă omorî! Şi
s-o întors cu jăraticu şi l-o Ńâpat în sobă-napoi. Ş-apoi m-o bătut şi n-am
putut să mă mai scol şi tot mi-o dat picioare şi m-o scos afară. Şi prin mălai
am venit acasă. Tremuram toată. I-am dat cuconiŃei să sugă şi o leşinat
cuconiŃa. Şi-am ajuns cu ea prin spital vreo nouă săptămâni. Aşa că m-am
scris... Pă unii i-o luat. Şi-i ducea şi-i bătea şi-i tortura. Vorbeam cu Ionu
Bacului. O zâs că l-o bătut, i-o luat mâna lui să scrie... N-o vrut. Tăt nu s-o
scris până la urmă. I-o zis: - Mă, am să-Ńi leg o droangă de grumaz, d-aia ce
au vacile. Şi-am să-Ńi dau drumu prin sat să te vadă Ńărănimea muncitoare că
tu eşti duşmanu ei şi nu-i vrei binele, ca să facă colectiv. Şi nu s-o-nscris...
Cinci-şase luni o stat arestat şi l-o bătut până s-o-mbolnăvit... Care n-au mai
putut să suporte, s-au trecut la colectivă.”
(va urma în numărul viitor)
ERAST CĂLINESCU
ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011 PERMANENÞE 13

Primim de la cititori
Un eveniment muzical de prestigiu
şi o prezenŃă neaşteptată, dar strălucitoare
În luna noiembrie, spre sfârşit, trei tineri talentaŃi în arta clavirului au
apărut la Sala Radio, în cadrul Orchestrei România - Tineret sub conducerea
maestrului Cristian Mandeal, nu să se întreacă, ci să se alinieze pe aceeaşi culme
a virtuozităŃii:
Aurelia Vişovan, interpretând Concertul 1 în mi minor al lui Frederic
Chopin;
Ritivoianu Mihai şi Fodor Georgiana cu interpretarea Concertului nr. 3
de Ludwig von Beethoven.
Stăteam în sala aproape fără spectatori şi mă înfioram de singurătatea
spectacolului, cu gândul la o altă singurătate cu mult mai înfiorătoare, a luptei
pe care bunicul Aureliei, profesorul Aurel Vişovan, bunul meu prieten, o trăise
când a pornit din Maramureş lupta anti-comunistă pentru o Românie aleasă şi
mândră „ca soarele sfânt de pe cer”.
De pe clape se auzeau acordurile delicate ale lui Chopin, ca şoapta
izvoarelor…
Am închis ochii şi din adâncul amintirii venea o muzică veche, un fel de
murmur crescând mereu, ca o premergere a furtunii:
În cântecul tulnicului
MunŃii Maramureşului gem.
Slugile rele se tem.
Frunza se scutură.
Pâraiele murmură,
E semn de furtună cu ŃurŃură….
Am deschis ochii şi aievea am văzut silueta inconfundabilă a lui Aurel,
în spatele nepoatei, dirija de „dincolo” asemeni unui profet, muzica clavirului.
Degetele fremătânde ale fetei păreau antene, întinse peste timp, executând o
comandă nevăzută….
... Şi iarăşi, fermecat de muzica blândă a lui Chopin, am tras cortina
ochilor peste prezent şi ascultam pe fundalul ei din trecut un fel de declaraŃie de
război contra răului din lume:
Porunca ne-o cunoaştem
Că-i cetluită în vremi
Cu şapte mari peceŃi
Şi mii de juruinŃi…
Totul s-a încheiat pentru mine ca un fel de sfântă rugăciune pentru izbă-
virea şi iertarea celui plecat de mult, de mult, neînfricatul Vişovan, şi de sprijin
şi ajutor în toate pentru frumoasa lui nepoată, ingenuă şi rară ca floarea reginei,
încărcată de o nobleŃe şi o distincŃie cuceritoare.
GHEORGHE JIJIE
Noi, adulŃii, avem ceva de observat?
Când are loc o nenorocire de proporŃii mari, de pildă o epide-
mie, suferă majoritatea semenilor noştri, direct sau indirect; câŃiva
însă prosperă brusc; de pildă, cei care vând sicrie şi oferă servicii
funerare.
Cu situaŃia anterior menŃionată, compar efectul pe care-l pro-
pagă evenimentele zise „show” sau „musical show”, susŃinute de for-
maŃiuni de gen Rock N’Roll sau Heavy Metals şi altele, care din 1990
încoace vin să ne urle şi să se strâmbe cu o ură uimitoare, pe bani,
desigur. După ce formaŃiunile îşi fac bagajele, luând cu ei dispozitive-
le de imitat fumul, luminile şi pocnetele Iadului, şi impresarii îşi numă-
rară câştigul, te întrebi cu ce rămâne tineretul nostru după ce s-a des-
cărcat emotiv într-o isterie colectivă?
Efectele acestor genuri de spectacole s-au dezbătut încă din
anii ’70-’80 în SUA, după ce s-a constatat că este o legătură între
creşterea de sinucideri sau „exerciŃii” de sinucidere şi consum de dro-
guri, în rândul tinerilor care au asistat la acele spectacole. Industria
de înregistrări muzicale şi alte interese au câştigat însă dezbaterea
dintre dezmăŃ şi bunul simŃ, bazându-se pe apatia mulŃimilor, pe mereu
invocata libertate de exprimare sau pe pseudo cultura ciudăŃeniilor.
Ce fac instituŃiile noastre culturale şi elita noastră culturală.
Care este răspunsul cuvenit acelor furii sonore pe larg aplaudate de
cotidienele noastre, sau publicaŃii de idei foarte, foarte sofisticate dar
care „nu văd nu aud” ceva strident?
Există în łara noastră o instituŃie care să se îngrijească de
formarea caracterului tânărului, de încurajarea modelului omului
integru? E mult, mult mai uşor să gândeşti şi să spui „nu mă bag” sau
„lasă-i, că le trece”!
Este destul să constataŃi domeniul de preferinŃe din titlul pie-
selor muzicale ale formaŃiunilor Rock:
Titluri de piese „muzicale”:
Black Ice (când poate deveni gheaŃa neagră? Cenuşa iadului
sau bomba nucleară, sau un foc global?… ProbaŃi!)
Dirty deeds done (isprăvi murdare, … dar mai speciale)
Hell’s Bells (chemarea iadului; atracŃie)
TNT (exploziv, la îndemâna oricui; de ce nu ?)
Highway to Hell (autostrada către iad; avem şi noi)
Comportamentul starurilor la concert şi pe scenă:
· îşi pun şepci cu coarne roşii,
· se tăvălesc pe scenă,
· apar şi dispar în fum colorat, flăcări şi tunete,
· îşi dau pantalonii jos, pe scenă, spre delirul fanilor.
Etc., etc.
(Nu vă îngrijoraŃi; s-au şi tipărit un milion de DVD-uri; Şi
iadul are nevoie de capital să investească în capcanele de prins sufle-
te.)
V.A.C.
Rockul este un gen muzical apreciat de specialişti şi de mulŃi
iubitori de muzică. De-a lungul vremii au apărut multe variaŃii. La
concertele de stadion, manageri, impresari specializaŃi fac montări
impresionante, acompaniamente puternice ce atrag mult tineret, orga-
nizări ce rentează. În sport, patronii şi managerii se bat între ei să
cumpere şi să vândă viitoare vedete. Uneori pe teren spectacolele
încep sau se termină cu violenŃe sau incendii.
Astăzi se merge pentru o viaŃă mai bună pe principiile lumii
libere: rentabilitate la orice şi din orice. Drepturile Omului: libertate
totală, ca individul să-şi poată promova interesele.
Cetatea are mai mult obligaŃii. Gândeşte liber: nu fii oprit de
morală sau de sentimente faŃă de semen sau cetate. Libertatea este
totală, dar sub umbrela “Politicaşl corectness”. Noi, bătrânii, avem de
observat, fiindcă mulŃi dintre adulŃi sunt conştienŃi sau inconştienŃi,
adepŃi sau sprijinitori ai principiilor noii lumi libere.
GHE. S.

Am citit cu multă plăcere evenimentul
prezentat de Dvs. Avem nevoie cu toŃii, din când
în când, să ni se mai prezinte câte o situaŃie care
să ne mai linişteasacă gândurile şi să ne
mulŃumească sufleteşte. Televiziunile şi ziarele
ne tulbură zilnic mintea cu corupŃie, crime,
pornografie, politicieni şi acŃiuni politice lipsite
de morală, păgubitoare Ńării, majoritatea fiind
prezentate violent, agramat şi vulgar care ne
înăcresc şi sufletele.
DelicateŃea prezentării celor trei tineri
pianişti talentaŃi, care urcă treptele virtuozităŃii,
concertând în Sala Radio, aproape goală, cât şi a
amintirilor trezite, în acordurile lui Chopin, de
viziunea vechiului Dvs. prieten şi frate de sufer-
inŃă, bunicul tinerei pianiste Aurelia, creează o
stare emoŃională, melancolică.
În schimb, pentru noi, cei de la Perma-
nenŃe, care am fost alături în situaŃii grele de
bunicul Aureliei şi care îl păstrăm în suflete pe
Aurel Vişovan, orice amintire a lui constituie un
act de îmbărbătare, căci ni-l aminteşte: “trebuie
să îndrăznim să continuăm lupta”.
PERMANENłE
14 PERMANENÞE
Citindu-l pe Horia Sima (12) In memoriam Valeriu Cârdu
“În lagărul Buchenwald, ca urmare a presiunilor germane după fuga
mea în Italia, legionarii s-au împărŃit în două grupuri: un grup mic de dizidenŃi
– care credeau că repudiindu-mă pe mine vor fi eliberaŃi din lagăr, şi un grup,
mult mai mare, al celor rămaşi loiali. Numărul celor loiali s-a ridicat la circa
300, faŃă de cel mult 50 de contestatari. Este de netăgăduit că grupului
dizident i-au aparŃinut şi personalităŃi legionare de primă mărime, şi dacă au
ales această cale cauza trebuie căutată în teroarea ce se exercita asupra lor. La
eliberare, după 23 august 1944, unii dintre ei şi-au revizuit atitudinea şi au
jucat roluri importante în angrenajul guvernului de la Viena.
Loialitatea legionarilor era proiectată asupra persoanei mele. Când
am meditat la această atitudine, m-am simŃit umilit. Poate nu meritam atâta
dragoste şi credinŃă. În realitate, această loialitate, care trecea victorioasă
peste toate neînŃelegerile, disperările şi suferinŃele nu se adresa mie, ci prin-
cipiilor legionare. Eu eram doar un punct de convergenŃă a acestor principii
pe care ei le onorau.” (Horia Sima, Prizonieri ai Puterilor Axei)
Aceste rânduri de mare profunzime sufletească m-au impresionat în
mod deosebit. Numai un om de înaltă Ńinută morală, un om superior putea
rosti asemenea cuvinte. Un om care cultiva mândria legitimă de român şi
creştin dar care în acelaşi timp practica virtutea umilinŃei conştient de limitele
sale personale, conştient că misiunea sa istorică şi aprecierea oamenilor de
multe ori îl depăşesc. Un om care ştie că nu poate birui decât prin harul lui
Dumnezeu; el nu este decât servitorul acestui ideal. De altfel, întreaga operă
a Comandantului Horia Sima te cucereşte imediat prin impresionanta sa sin-
ceritate.
Dar şi mai importantă este percepŃia legionarilor asupra lui Horia
Sima: o loialitate izvorâtă din convingeri adânci, dar o loialitate supusă la
grele încercări, o loialitate sabotată continuu de toŃi duşmanii Mişcării, dar şi
de ambiŃiile periculoase ale câtorva legionari care, deşi nu erau lipsiŃi de
merite în trecut, s-au îndepărtat de spiritul legionar, punând pe primul loc
veleităŃile personale sau blocându-se într-o viziune parŃială asupra realităŃii.
Corneliu Zelea Codreanu era fondatorul Mişcării, persoana sa şi
gândirea sa constituiau reperul suprem al identităŃii legionare. Loialitatea faŃă
de Căpitan era logică şi naturală, fără ea puteai fi naŃionalist, puteai fi creştin
dar nu puteai fi legionar.
Loialitatea însă faŃă de succesorul lui Codreanu nu era deloc eviden-
tă. Ea trebuia construită treptat, consolidată şi verificată în timp. Nici un
legionar nu putea automat să transfere unei alte persoane, oricât de valoroasă
ar fi fost ea, dragostea, admiraŃia şi ascultarea pe care i le datorase Căpitanu-
lui. Succesiunea dramatică a evenimentelor, trecerea, aproape fără întreru-
pere, dintr-o prigoană în alta, hăituirea permanentă şi dezinformarea
intenŃionată la care erau supuşi legionarii au făcut şi mai dificilă (câteodată
chiar imposibilă) comunicarea între Comandant şi diversele grupuri din Ńară
şi străinătate. În aceste condiŃii, apariŃia unor păreri diferite şi iniŃiative neco-
ordonate era mai mult decât normală.
Şi cu toate acestea, nu numai în situaŃiile favorabile dar chiar şi în
momentele critice, imensa majoritate a legionarilor şi-au exprimat solidari-
tatea cu Comandantul Horia Sima deşi aceasta presupunea riscuri majore. O
solidaritate cu efecte benefice pe plan practic dar în acelaşi timp emoŃionantă
şi profundă din punct de vedere sufletesc.
La fel de adevărat este însă faptul că şi Comandantul a luptat întrea-
ga sa viaŃă pentru unitatea legionarilor. A încurajat pe fiecare să aducă în luptă
propria energie şi valoare şi nu a permis ca interesele şi orgoliile mărunte să
se manifeste. Comandantul nu a urmărit reglarea de conturi cu cei care-l con-
testaseră, ci reintegrarea lor în matca Legiunii cu dragoste şi demnitate.
Preot prof. MARIUS VIŞOVAN
Comemorare Mota-Marin
Sâmbătă, 15 Ianuarie, puŃinii membri bucureşteni rămaşi în viaŃă ai
FundaŃiei “Prof. George Manu”, alături de alŃi camarazi şi prieteni cu care au
traversat întunecatele decenii 1930-2011 şi cu un mic număr de tineri ce
încearcă să înŃeleagă şi să urmeze calea celor ce au rămas o viaŃă întreagă
creştini şi români în faŃa tuturor adversităŃilor, au făcut pomenirea eroilor
MoŃa şi Marin, simbol al jertfei pentru creştinism, simbol pe plan românesc
al demnnităŃii naŃionale.
Biserica Sf. Ilie Gorgani constituie pentru legionari un locaş sacru în
care au îngenunchiat Căpitanul, Gen. Cantacuzino, Mircea Eliade şi alŃii şi
tot în ea au fost depuse corpurile celor doi eroi căzuŃi pentru Hristos pe
pământ străin.
Într-o atmosferă de pioşenie şi reculegere, Părintele Silviu Tudose a
oficiat slujba de pomenire asupra mesei cu ofrandele, coliva şi portretele lui
MoŃa şi Marin. Înainte de oficierea pomenirii, Părintele Tudose a subliniat în
câteva cuvinte măreŃia jertfei celor doi români ce au luptat pentru credinŃă pe
pământ spaniol catolic. Pomenirea s-a încheiat prin murmurul tuturor partic-
ipanŃilor: “Plânge printre ramuri luna/ NopŃile-s pustii...”
OBSERVATOR
ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011
Valeriu Cârdu s-a născut în 24 decembrie 1911 în Iam (azi în jud.
Caraş Severin). A urmat liceul la OraviŃa şi Lugoj, luând bacalaureatul la
Timişoara în 1929. Studii incomplete de Drept la Cluj. A debutat în 1928
la revista Limba română. În februarie 1935 era secretar de redacŃie la
Patria, oficiosul formaŃiunii politice a lui Al. Vaida-Voevod. În 1936 era
redactor – şef la Ecoul, în acelaşi an lucrând şi la publicaŃia Opinia noas-
tră. Este fondator al revistei Buna Vestire (seria 1937/ 1938). A mai avut
colaborări la: Vatra Banatului, Primăvara Banatului, Societatea de mâine,
ViaŃa literară. De asemenea a mai colaborat la Maramureşul, publicaŃia
Frontului Românesc din Maramureş, care apărea la Sighet, lunar (22
noiembrie 1935 - 12 februarie 1938). A semnat poezii, alŃi poeŃi colabora-
tori fiind Vasile Militaru şi Petre Bortoş1.
A debutat în 1933 cu volumul ”Povestea unui glonŃ”, iar în 1937
a apărut volumul de poezii, „Cuiburi de lumină”. Postum se pare că a
văzut lumina tiparului „Moartea copilului” (1940). Printre alte manuscri-
se rămase de la el ştim de „Cartea pământului”2. A fost ucis la Vaslui, în
cumplita noapte din 21-22 septembrie 1939.
Dintre pseudonimele folosite amintim: Val. Şoimaru, Mircea Şoi-
maru, Puiu Doinaru, Radu Fulger3.
Înainte de a veni la redacŃia publicaŃiei Bunavestire a activat la
Satu Mare, unde a lucrat la mai multe publicaŃii, revigorând spiritul româ-
nesc în acel nord de Ńară. Lucru mai puŃin cunoscut este faptul că la Satu
Mare a scos revista legionară Cuvântul Nou. O publicaŃie care a trăit
vreme de 13 numere. Această publicaŃie merită consemnată de o viitoare
bibliografie a fenomenului presei legionare. În ultimul număr al publica-
Ńiei, apărut în februarie 1937 poetul publică o impresionantă poezie inti-
tulată „Scrisoare de la Majadahonda”. (reprodusă în pagina 2)
Datele prezentate de noi sunt telegrafice. Opinăm că anul 2011 ar
trebui să consemneze realizarea unei monografii dedicate tânărului poet şi
publicist ucis mişeleşte la Vaslui în septembrie 19394.
Interesant este de consemnat faptul că scurta guvernare legionară
din toamna lui 1940 a fost suficientă totuşi pentru recuperarea, tempora-
ră, a personalităŃii lui Valeriu Cârdu. Astfel, „revista de literatură, artă şi
cultură a regionalei bănăŃene a ASTREI”, Luceafărul, a dedicat în acea
toamnă un număr lui Valeriu Cârdu. Semnau acolo, prieteni şi admiratori
ai poetului: Aurel Cosma, Pavel P. Belu, Grigore Bugarin, Aurel D. Buga-
riu. Aflăm din publicaŃia bănăŃeană că Romul Ladea lucra la un bust al
poetului. Vremurile nu au fost însă prielnice pentru realizarea lucrării.
Valeriu Cârdu este, neîndoielnic, unul din marii poeŃi ai Legiunii.
Edificatoare pentru arta sa poetică sunt cuvintele compozitorului Nelu
Mânzatu, spuse poetului, şi redate în menŃionatul număr omagial al publi-
caŃiei bănăŃene: „Măi Valeriu, versurile tale îmi inspiră zeci de melodii.
Dar poezia nu se supune nici uneia. Fiecare vers cere o altă melodie. E un
complex uluitor în poezia ta. Ea nu naşte un cântec. Ea pune în mişcare o
orgă. Izbucneşte în Ńăndări de aur, izvoare şi curcubee. Pocnet şi soare.
Flinte şi haiduci. MoŃi şi panduri. Dar toate acestea nu pot constitui un
marş. Şi tu ai putea face cel mai grozav marş, dacă te-ai supune formei.
Dar n-a ajuns să reuşească. GloanŃele ucigaşe au stins lumina care încăl-
zea o Ńară. GloanŃele ucigaşe au stins marşul neamului românesc. Dar vic-
toria a izbucnit nudă, numai fond, ca şi poezia lui. Fără formă fixă. Plină
şi bubuind. Totul a fost o poezie uriaşă, de Valeriu Cârdu.”
Poezia dedicată jertfei lui Ionel MoŃa şi Vasile Marin are formă
fixă. A apărut în ultimul număr al revistei legionare din colŃul sătmărean
de łară, în 13 februarie 1937, în chiar ziua înmormântării celor „doi băieŃi
viteji”. După apariŃia acelui număr, Valeriu Cârdu a trecut ca secretar
general de redacŃie la Bunavestire. Nu mai avea nici el mult timp până
avea să meargă „în Ńara de departe”…
Note:
1 Popa, Mircea, Aspecte ale presei culturale maramureşene din
perioada interbelică, în vol. „Maramureş vatră de istorie milenară”, III,
Cluj Napoca, 1997, p.336
2 Gh. Buzatu, Corneliu Ciucanu, Cristian Sandache, Radiografia
dreptei româneşti (1927 - 1941), Ed. FF PRES, Bucureşti, 1996, p.81
3 Mihail Straje, DicŃionar de pseudonime, Ed. Minerva, Bucu-
reşti, p. 173 - 174.
4 *** Intelectualii şi Mişcarea Legionară. Mari conştiinŃe româ-
neşti, Editura FundaŃiei Culturale Buna-vestire, Bucureşti, 2000, p.68
THEODOR RACOVAN
ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011 PERMANENÞE
GHEORGHE ANDREICA
(ŞERIFU)
(1931-2010)
Născut în 1931, intra în
puşcărie politică în 1948. PărinŃii
lui, săraci lipiŃi când s-au căsăto-
rit, au slujit nişte ani la un şvab din
Banat, de unde, pe lângă trudă, au
învăŃat cu râvnă meseria de grădi-
nar. Au pus ban peste ban „sâm-
bria”, pe baza cărei economii şi-au
încropit şi dezvoltat cu chibzuinŃă
şi renunŃări, o mică „întreprinde-
re” într-un domeniu cam absent în
partea de lume în care s-a ivit
GhiŃă. Care a avut şansa de a se
naşte într-o familie deja înstărită –
cum am spus, cu multă trudă – şi
de a fi trimis de părinŃii lui „la
şcoli”. Pentru a deveni „cineva”.
Numai că, istoria şi alegerea lui
GhiŃă – mai târziu poreclit în
glumă şi cu tandreŃe de către
camarazii lui „Şerifu” – au făcut
ca traseul să fie mai sinuos decât a
fost plănuit în visul părinŃilor săi,
dar atins.
Spunea GhiŃă despre sine: „-Din cele scrise de Corneliu Zelea
Codreanu în această cărticică, (e vorba de Cărticica Şefului de cuib) eu am
cunoscut doar 6 legi şi 10 porunci, suficient ca focul credinŃei legionare să
ardă în sufletul meu 61 de ani fără întrerupere, pe vremuri aspre pline de fur-
tuni şi vitregii”.
Confirm aceasta, ca unul care am fost cot la cot cu el încă înainte de
a intra în FrăŃia de Cruce „Ionel MoŃa” din Liceul “Dragoş Vodă” din Sighe-
tu MarmaŃiei.
„ViaŃa eroului nu poate să fie mai însemnată decât idealul pentru
care se mistuie” (Ioan Suciu). Sunt îndreptăŃit să afirm ca martor direct şi
apropiat, că GhiŃă a confirmat prin fapte această „mistuire pe un rug de neîn-
treruptă jertfire de sine”, până la sfârşit
Care nu este „sfârşit”, ci început. În eternitate. El a ştiut şi noi,
camarazii lui, am ştiut – parcă dintotdeauna, aceasta; tocmai această conşti-
inŃă ne-a ajutat în infernalele perioade carcerale, să rămânem consecvenŃi cu
noi înşine, ca la început, generoşi şi puri. Căci nu ne-am oferit spre benefi-
ciul nostru şi niciodată nu am putea să fim altfel.
Aş sublinia, că dintre cele 6 legi amintite de GhiŃă , a doua l-a domi-
nat vizibil: „Legea muncii”. Pe care a onorat-o cu o rară vrednicie, Până la
capăt. ÎnaintaŃi fiind în vârstă, ce mai puteam face decât să nu permitem a fi
uitate cu atâta ingratitudine, suferinŃele incalculabile oferite de fiii buni ai
neamului, pentru mântuirea lui. A neamului! A adunat cu răbdare aducerile
aminte ale multora, spre a nu fi uitate acum, când deja sunt în cea mai mare
parte voit, fie acoperite, fie interpretate tendenŃios, fie – dacă e posibil –
uitate. Şterse şi din amintire. Spunea – şi avea dreptate – că, cine ştie cum,
poate peste ani – mai mulŃi sau mai puŃini – se vor găsi şi unii care vor dez-
gropa aceste aduceri aminte, evaluând la justa valoare fapte şi suferinŃe.
Care vor demonstra adevărul, că nu întregul neam a fost laş şi că au fost
mulŃi cei ce s-au oferit jertfă de salvarea a onoarei acestui Neam.
A făcut mult, s-a îngropat în mucegaiul arhivelor fostei SecurităŃi
vreme îndelungată, dezgropând şi publicând. Spre luare la cunoştinŃă, acum
sau mai târziu, cum va vrea Domnul. Acestea în ultimii douăzeci de ani, pur-
tându-şi bolile în tăcere şi tot fără să se plângă, îndurând durerea bolii înde-
lungate a soŃiei sale Maria, care l-a susŃinut cu devotament şi totală abnega-
Ńie, până a căzut la pat. Şi din patul de suferinŃă.
În aceste vremuri, când trândăvia a devenit o virtute şi văicăreala un
mod curent de manifestare, Gheorghe Andreica şi soŃia, nu-şi găseau timp
pentru ei şi nici timp de odihnă. A scris şi publicat mult, şi din ale lui şi din
ale altora, tot ceea ce credea el că merită.
Nu noi suntem judecătorii!
Avea planuri. Multe! Atât de multe că i-ar mai fi fost necesari încă
mulŃi ani, pentru a le realiza.
Atotputernicul a vrut altfel. Iar vrerea Lui e totdeauna perfectă.
Poate şi durerile din ultima vreme l-au slăbit. Poate şi bolile descoperite tar-
div, l-au slăbit. Poate …
A plecat la puŃină vreme după soŃia-i credincioasă şi devotată, care
l-a susŃinut în toate, până la sfârşitul terestru. Ca şi el pe ea, aşa cum se cuvi-
ne. În bucurie şi în suferinŃe.
Citez din „EROISM” de P.S.S. Ioan Suciu:
„Sfânta Ioana d’Arc a fost întrebată la ce Ńine mai mult, la steag sau
15
Ne-a părăsit un camard
A trecut la cele veşnice, marŃi 20 decembrie 2010, camaradul Ghe-
orghe Andreica, luptător neobosit pentru cauza Mişcării Legionare, pentru
înfrângerea comunismului, pentru adevăr şi dreptate, pentru învierea
României creştine.
Născut în 1931 la Vişeul de Mijloc, judeŃul Maramureş, într-o fam-
ilie de români greco-catolici, elev al liceului Dragoş Vodă din Sighetu
MarmaŃiei, a intrat în 1947 în Mişcarea Legionară, parcurgând primele
etape de pregătire în cadrul “mănunchiului de prieteni” din FrăŃia de Cruce
a liceului, sub îndrumarea profesorului Aurel Vişovan.
Arestat împreună cu majoritatea legionarilor maramureşeni în
august 1948, este întemniŃat la Sighet (pentru câteva luni) apoi prin Satu
Mare la Cluj pentru proces unde este condamnat şi trimis, prin Jilava, la
Târgşor împreună cu ceilalŃi elevi, fiind eliberat de la Ploieşti în 1951. A
fost din nou arestat în 1958, anchetat şi bătut rău la Securitate la Cluj, şi
întemniŃat până în 1963, o mare parte din timp la Satu Mare şi apoi în
coloniile de muncă din Balta Brăilei.
După eliberarea din închisoare a încercat să-şi continue studiile
dar a fost exmatriculat de la Facultatea de Litere din motive politice şi doar
mult mai târziu, după ce a muncit pe şantiere şi şi-a schimbat domiciliul de
mai multe ori, a reuşit să facă Facultatea de Drept. S-a stabilit la ConstanŃa.
S-a căsătorit cu Maria, o consăteancă din Vişeu de Mijloc, o
femeie credincioasă şi luptătoare care i-a împărtăşit idealurile, trecută şi ea
de curând la cele veşnice. Au avut doi copii, Tudor şi Rodica, şi acum câŃi-
va ani au avut bucuria să-şi vadă primul nepoŃel.
În cele două decenii de la RevoluŃie încoace, Gheorghe Andreica
s-a consacrat scrisului. Şi-a publicat memoriile din închisoare în mai multe
volume: “Cu ghiozdanul la închisoare”, “De la Cluj la Satu Mare”, “Şeri-
ful”, etc. dar s-a ocupat şi de publicarea mărturiilor zguduitoare ale altor
camarazi, unele dintre ele putând fi considerate lucrări de referinŃă ca
“Temerarii “ (viaŃa lui Puiu Năstase), “Filmul unei existenŃe” (viaŃa lui
Nae Cojocaru), “Mărturii, mărturii…”(torturile îngrozitoare din timpul
reeducărilor de la Piteşti, Gherla, etc) şi altele. Şi cartea lui Aurel Vişovan,
“Dumnezeul Meu, Dumnezeul meu pentru ce m-ai părăsit?” îşi datorează
parŃial existenŃa perseverenŃei şi dragostei cu care domnul Gheoghe
Andreica l-a ajutat pe autor să rememoreze acele momente infernale de la
Piteşti, pe care subiectiv le-ar fi dorit uitate, dar a căror cunoaştere este
esenŃială pentru conştiinŃa românească.
Tot pentru demascarea atrocităŃilor comise în aşa-zisele reeducări
din închisorile comuniste, Gheorghe Andreica, după sute de ore (sau poate
mii) de studiu la CNSAS a selectat şi publicat 2 volume de documente din
arhivele SecurităŃii, material deosebit de util pentru cercetătorii specializa-
Ńi de azi sau de mai târziu.
Odată cu plecarea sa la cele veşnice, din “lotul Vişovan” (primul
lot de deŃinuŃi politici la închisoarea Sighet), au mai rămas în viaŃă 5 lup-
tători, alături de câŃiva alŃi camarazi arestaŃi mai târziu. Familia eroilor
maramureşeni se reîntregeşte treptat, în împărăŃia lui Dumnezeu…
În final, să-i dăm cuvântul lui Gheorghe Andreica: ”Bunul Dum-
nezeu m-a ajutat să prind RevoluŃia şi să am energia de a scrie. În cărŃile
pe care le-am publicat am relatat pe larg experienŃa închisorilor cât şi anii
de aşa-zisă libertate. Mi-am făcut o datorie de onoare în a recupera şi pub-
lica manuscrise conŃinând amintiri din închisori ale unor oameni care au
suferit mai mult decât mine. Chiar dacă posibilităŃile materiale nu mi-au
permis să scot tiraje mari, cred că este esenŃial ca mărturiile acestor oameni
să rămână pentru posteritate. Neamul românesc, silit să trăiască în minci-
ună atâta vreme, trebuie să-şi cunoască adevăraŃii eroi dar şi ticăloşii din
rândurile sale. Numai aşa se va realiza reforma morală a naŃiunii noastre.”
P.S. Aurelia şi Cristina Vişovan, care de mici l-au cunoscut şi
îndrăgit pe domnul Andreica, se alătură acestui ultim omagiu. Nenea
GhiŃă, Dumnezeu să te odihnească în pace!
Preot prof. MARIUS VIŞOVAN
la sabie? „La steag!” răspunse ea. Poate altcineva ar fi întins mâna spre
spadă, zicând: Cu aceasta apăr pe aceea. Ci sfânta vergură don Domremy
ştia că drapelul este un simbol, este idealul pentru care lupŃi, care trebuie să
rămână şi când spada va fi frântă şi tu ars pe rug, cu cenuşa risipită în Sena
şi cu inima înecată în valuri”.
”Isus după înviere îşi păstrează rănile şi ne invită să le atingem şi să
le vedem. Toma Îl recunoaşte după răni.”
„Dumnezeu ne va recunoaşte că suntem ai săi, după rănile noastre.”
– (Autorul acestor rânduri şi mentor spiritual al generaŃiei noastre pe când
eram abia nişte adolescenŃi, a trecut în veşnicie la data de 27 iunie 1953 în
celula cu nr. 44 în penitenciarul din Sighetu MarmaŃiei). Acel penitenciar,
unde un grup de 18 tineri şi adolescenŃi între 15 şi 25 de ani, printre care şi
GhiŃă Andreica îşi începeau pelerinajul pe drumul rănilor, suferinŃei şi onoa-
rei.
Dumnezeu să-i odihnească pe Gheorghe şi Maria, după o viaŃă de
trudă şi dăruire de sine.
Prieten şi camarad de o viaŃă,
ION DUNCA
16 PERMANENÞE ANUL XIV, NR. 1, IANUARIE 2011
A treisprezecea înainte de praznicul din 1
mănăstire athonită, în ordi- octombrie a luat hotărârea
nea alfabetică, din totalul de
douăzeci, este situată pe Sfantul Munte Athos de a participa şi el la cele-
brarea Acoperământului

Manastirea Pantelimon (1)

litoralul sudic al peninsulei Maicii Domnului şi de a
Athos, între portuleŃul vinde lucrările sale artisti-
Dafne şi Mânăstirea Xeno- ce. Însă dorinŃa lui mare
font. Cea din zilele noastre era să nu meargă fără a
a fost zidită din temelie pe face milostenie pentru
cheltuiala domnitorului fanariot al Moldovei bolnavii mănăstirii. Drept care, voia să le ducă
Scarlat Callimachi, care, fiind şi ctitor, a închi- acelor monahi suferinzi cât mai mult peşte de
nat-o Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor dânsul prins. În consecinŃă, porni pe mare cu o
Pantelimon. Primul locaş, mai bine spus, prima bărcuŃă şi cu un vâslaş. În şase din cele şapte zile
construcŃie a acestui locaş sfânt, a fost făcută ale săptămânii premergătoare praznicului n-a
mai sus, spre Nord, pe locul care, acum, se prins nici un peşte, motiv care-l melancoliza.
numeşte Vechiul Russikon şi purta numele Amintindu-şi că, în urmă cu multe zile, îi pro-
Mănăstirea Tesalonicului (Salonicului). Aceasta misese unui arhimandrit de la Mănăstirea Sfân-
fusese întemeiată prin secolul al XI-lea de tul Pavel că-l va lua în barcă spre a-l duce la
monahi greci. Nu după mult timp a rămas în Mănăstirea Sfântul Pantelimon ca să participe la
paragină, a fost preluată de câŃiva călugări din praznicul Acoperământului Maicii Domnului
Rusia. Aceştia au refăcut-o sub îndrumarea şi pe din acel an, porni într-acolo. După ce l-au îmbar-
spezele prinŃului Lazar al Serbiei (cneazul Lazar cat pe arhimandrit, au plecat tustrei din dreptul
Hrebljanovici, 1371 – 1389), care-i socotit pri- Mănăstirii Sfântul Pavel, către arsanaua Mănăs-
mul ctitor. tirii Sfântul Pantelimon. Ajungând în dreptul
Noua mănăstire, ce datează din anul 1765 (?), este numită şi Mănăs- Mănăstirii Simonopetra, au văzut în apa mării peşti mulŃi. S-au oprit ca să-
tirea Callimachilor pentru că, şi după inaugurare în câŃiva ani, a fost ajutată i prindă. Şi-au prins, într-adevăr o cantitate considerabilă. MulŃumiŃi de cap-
de moştenitorii ctitorului Scarlat Callimachi. tura prea bogată, au vrut să plece, dar tocmai atunci se ivi un peşte foarte
Părintele monah Pimen Vlad, autorul volumului „Sfântul Munte mare. Vâslaşul, dorind să-l prindă şi pe acesta, aruncă o suliŃă spre peşte.
Athos, Grădina Maicii Domnului” (carte ce constituie una dintre principale- SuliŃa se înfipse în coada peştelui. Coada se desprinse, iar peştele fără coadă,
le noastre surse documentare, menŃiune pe care am făcut-o la începutul se depărtă de barcă, ceea ce îi necăji pe pescari. Când aceştia ajunseră în
serialului acestuia), datează greşit reîntemeierea Mănăstirii Sfântul Panteli- dreptul Mănăstirii Sfântul Pantelimon, cu toate că aveau deja peşte destul
mon. Pe semne că această eroare aparŃine sursei documentare pe care a folo- pentru praznicul din ziua următoare, tot voiau să mai prindă peşte. Aruncând
sit-o SfinŃia Sa. Dacă, într-adevăr, noul ctitor al acestui sfânt locaş athonit a iar năvodul în mare, după câteva minute rămân uimiŃi, văzând în plasă chiar
fost domnul moldovean Scarlat Callimachi, atunci nu în 1765 a fost refăcu- peştele fără coadă. Arhimandritul, uimit de această minune, nu înceta să
tă această mănăstire, ci în perioada 1807 – 1810, când s-a consumat prima exclame. În replică, ieromonahul Sava, care fusese martor şi la alte aseme-
domnie a lui Scarlat Callimachi (următoarea domnie a acestuia avea să se nea miracole, grăi astfel:
deruleze între anii 1812 şi 1819). - Ce-i de mirare?! Maica Domnului a hotărât ce fel de peşte să fie la
Iar, dacă mănăstirea, pe care o prezentăm, a fost reclădită, cu ade- masa praznicului Ei şi, deoarece, nu am putut prinde acest peşte la Mănăs-
vărat, în anul 1765, în acest caz, numele real al domnitorului – ctitor era Gri- tirea Simonopetra, Ea a poruncit peştelui să plutească până aici şi să-l prin-
gore Callimachi, care a domnit tot în Moldova şi tot de două ori: între anii dem în cârlig.
1761 şi 1764 şi din 1767 până în 1769. Asta înseamnă că această mănăstire Apoi, au tras barca la mal, au dus la trapeză toată cantitatea de peşte
putea fi refăcută în perioada 1761-1764 şi să fie inaugurată în 1765. şi au ajuns la timp, la priveghere.
Aşadar, primul ctitor al mănăstirii a fost cneazul sârb Lazar (Lazăr) După liturghie, la masă, arhimandritul, absent de la ce se citea în
Hrebljanovici, iar al doilea ctitor avea să fie un domnitor moldovean din rusă, limbă pe care el, grec fiind, n-o înŃelegea, începu să cugete la întâm-
familia fanariotă Callimachi (ci nu Calimah). plarea minunată cu peştele cel mare, prins în două locuri (întâi, coada, apoi
În a doua jumătate a veacului al XIX-lea mănăstirea Sfântul Pante- peştele rămas fără coadă), între care exista o distanŃă de câŃiva kilometri,
limon (sau Russikon) a cunoscut maxima dezvoltare. Numărul călugărilor, vorbind în gând acestea: „Oare Maica Domnului se îngrijeşte de mănăstirea
de la 350, câŃi erau în 1855, sporeşte încontinuu, ajungând la recordul abso- rusească până în cele mai mici lucruri de a poruncit ce fel de peşte să se prin-
lut de 1000 de suflete prin anii 1898 – 1899, trăind şi nevoindu-se laolaltă, dă la praznicul Ei?! Noi nu am prins peştele la Simonopetra, dar l-am prins
în deplină înŃelegere, ruşi, bulgari, greci, sârbi şi români. aici, de parcă ar fi plutit după noi. Oare chiar aşa a vrut Maica Domnului?
Biserica mare, având hramul Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Nu! Nu este o coincidenŃă, ci este lucrul celui viclean!”
Pantelimon, se află în mijlocul acestui locaş sfânt. Ea se sprijină pe zece În timp ce se îndoia de minunea al cărei martor ocular fusese, a înce-
stâlpi de marmură, ceea ce-i conferă măreŃie şi frumuseŃe. Iar icoana făcă- put să mănânce peşte din farfuria sa. Taman, când rostea cuvintele „este
toare de minuni a Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, afla- lucrul celui viclean”, gura lui începu să sângereze, iar îmbucătura de peşte
tă în biserica aceasta, este îmbrăcată în poleială de aur şi argint şi-i ornată nu voia să fie înghiŃită, dar nici să fie scoasă afară din gură. Dându-şi repe-
cu numeroase pietre preŃioase, aduse din Rusia. de seama că a greşit îndoindu-se, O imploră pe Maica Domnului să-l ierte:
Lângă această biserică monumentală, pe latura din stânga, se ridică - Cred că Tu Te îngrijeşti de mănăstirea aceasta până la cele mai
o clădire foarte înaltă, la al cărei ultim etaj a fost construită o biserică fru- mici lucruri, hotărând şi cel fel de peşte să fie prins la praznicul Tău. Recu-
moasă, având ca hram Acoperământul Maicii Domnului, care se celebrează nosc păcatul meu şi mă căiesc. Iartă-mă”.
anual la data de 1 octombrie. (Va urma)
În biografia Cuviosului Antim (a vieŃuit ca pustnic pe Muntele Sfânt
Athos, devenind nebun pentru Hristos) este evocată o întâmplare miracu- MIHAI STERE DERDENA
loasă, pe care o vom prezenta, pe scurt, în continuare.
Pe când şedea pe o piatră din apropierea Mănăstirii Zografu şi se
ruga, a văzut-o pe Maica Domnului, însoŃită de numeroşi sfinŃi, că se cobo-
ra la Mănăstirea Sfântul Pantelimon, unde se făcea privegherea în cinstea Ei.
Îndată se sculă şi iuŃi mersul, apoi fugi cât putu de repede ca să fie şi el pre-
zent la privegherea ce se făcea, învrednicindu-se, astfel, şi dânsul de cinsti-
PERMANENÞE
ISSN 1453 — 9551
rea adresată Acoperământului Maicii Domnului. Ajungând la mănăstire în Editor: Fundaþia Culturalã „PROFESOR GEORGE MANU”
timp util, abia atunci îşi dădu seama că avea picioarele pline de răni, prici- Str. Austrului nr. 12, Bl. 3, Sc. C, Ap. 32,
nuite de înŃepăturile mărăcinilor şi de muşcăturile şerpilor. Erau acestea obs- 024073, Sector 2; Bucureºti
trucŃii ale diavolului ca să-l oprească pe Cuviosul Antim de a lua parte la e-mail: fgmanu@gmail.com
acea liturghie de prăznuire a Acoperământului Maicii Domnului. Dar nebu- Comitetul director:
nul pentru Hristos, având credinŃă şi dragoste din ce în ce mai puternice,
învinse cu brio orice durere fizică şi toate împotrivirile Necuratului şi, ast- MIRCEA NICOLAU SEBASTIAN MOCANU NICOLAE ROºCA
fel, tot ajunse la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului, chiar dacă REDACÞIA:
maica Preacurată nu i se mai arătă. MIRCEA NICOLAU — PRIM REDACTOR
Într-un mod cu totul insolit a vrut Maica Domnului, în anul 1861, să NICOLAE NICOLAU ARISTIDE LEFA
vadă cum se desfăşoară praznicul Ei din data de 1 octombrie. Ieromonahul
Sava, în pustnicia sa îndelungată, deprinsese meşteşugul de sculptor. Scul- ION POPESCU
pta, mai ales, cruci pentru Mănăstirea Sfântul Pantelimon. Cu o săptămână
CLOTILDA STAVRI — REDACTORI
# Redacþia îºi pãstreazã distanþa faþã de conþinutul articolelor; responsabilitatea revine DANIELA MILITARU- TEHNOREDACTOR
exclusiv autorilor. ADMINISTRAÞIE — DIFUZARE:
# Din motive obiective recomandãm cãlduros colaboratorilor noºtri sã reducã extinderea GHEORGHIU GHEORGHE O.P. 34 — 14, 024280 Bucureºti
articolelor. Manuscrisele vor fi dactilografiate la douã rânduri. Manuscrisele nu se înapo-
iazã.
Internet: http://www.fgmanu.ro
# Din cauza cantitãþii de scrisori primite ºi de materiale trimise spre publicare, anevoie de tel. 021-252-20-41; fax: 004-021-319.69.40;
parcurs ºi uneori ilizibile, când sunt scrise de mânã, ne vedem nevoiþi sã facem cunoscut RELAÞII CU PUBLICUL LA SEDIUL FUNDAÞIEI:
cã luãm în considerare ºi citim numai pe cele executate mecanic. # Articolele sosite dupã L U N I - V I N E R I : 10-14
data de 15 ale lunii se publicã, eventual, în numãrul urmãtor.