Sunteți pe pagina 1din 4

Clasa a IX-a

Numere reale
Axa numerelor
Pe orice dreaptã existã douã sensuri opuse; orice punct de pe dreaptã împarte dreapta
în douã semidrepte corespunzãtoare celor douã sensuri.

Se numeºte axã numericã (axa numerelor sau axã de coordonate) o dreaptã pe care
sunt fixate: un punct numit origine, un segment considerat unitate ºi un sens numit sensul
pozitiv (corespunzãtor uneia dintre semidreptele determinate de origine). Notãm originea
unei axe numerice cu O iar axa cu Ox sau Oy sau Oz. Punctul O împarte axa Ox în
semidreapta pozitivã (corespunzãtoare sensului pozitiv) ºi semidreapta negativã. Un punct
A de pe o axã numericã are abscisa (coordonata) numãrul a, dacã A se aflã pe semidreapta
pozitivã la distanþa a de origine, a U 0 ºi A are abscisa b = –a, dacã se aflã pe semidreapta
negativã. Notãm A(a) pentru a evidenþia faptul cã punctul A are abscisa a.

P(b) –3 –2 E\ (–1) O(0) E(1) 2 3 A(a)

Valoarea absolutã (modulul) unui numãr real a, este numãrul a =


RSa , dacã a U 0 .
Distanþa dintre douã puncte A(a) ºi B(b)
T−a , dacã a < 0
situate pe axa numerelor, notatã d(A, B) sau AB,
este d(A, B) = | a B b |.

Puteri
Pentru orice n iq, n U 2 ºi a g4, puterea n a lui a este produsul a n factori egali cu a.
Notãm a n = a14
⋅ a ⋅...⋅ a ; n se numeºte exponent, iar a se numeºte bazã.
24 3
n factori
Prin convenþie, a1 = a, a0 = 1.
1
Pentru a ≠ 0, definim a− n = n , n i q.
a
Pentru orice numãr pozitiv a ºi orice numãr natural par n U 2, numãrul notat n a ,
numit rãdãcina de ordin n a lui a, sau radical indice n din a, este soluþia pozitivã a
ecuaþiei xn = a.
Pentru orice numãr real a ºi orice numãr natural impar n, n ≠ 1 , numãrul notat n a ,
numit rãdãcina de ordin n a lui a, sau radical de ordinul n din a, este soluþia realã a
ecuaþiei xn = a.
m
Fie a > 0 ºi r un numãr raþional, r =, mim , niq, n U 2. Atunci a r = n a m .
n
Numãrul a r se numeºte puterea de exponent r a lui a.

Operaþii pe Z. Proprietãþi
Pentru orice numere reale a, b, c au loc urmãtoarele egalitãþi:
1) a + b = b + a (comutativitate)
15
2) a + (b + c) = (a + b) + c (asociativitate)
3) a + 0 = 0 + a = a (element neutru)
4) a + (–a) = (–a) + a = 0 (element opus)
5) ab = ba (comutativitate)
6) a(bc) = (ab)c (asociativitate)
7) a(b + c) = ab + ac (distributivitate)
8) a · 1 = 1 · a = a (element neutru)
1 1
9) a ⋅ = ⋅ a = 1 , pentru a ≠ 0 (element inversabil)
a a
Pentru a, b reale ºi n, k naturale impare sau a, b pozitive ºi n, k naturale, avem:
n a na
an = a ; n
ab = n a ⋅ n b ; n = , b ≠ 0; n
a < n b ⇔ a< b; n
a = nk ak ; k n
a = nk a .
b nb
Medii
a1 + a2 + ... + an
Media aritmeticã a numerelor reale a1, a2 ... an, n U 2, este numãrul .
n
n
Media armonicã a numerelor reale pozitive nenule a1, a2 ... an, n U 2, este .
1 1 1
+ + ... +
a1 a2 an
Media geometricã a numerelor reale pozitive a1, a2 ... an, n U 2, este numãrul n a1a2 ... an .

Proprietãþi ale relaþiei de ordine


Fie a, b, c, d numere reale.
J Dacã a T b ºi c T d , atunci a + c T b + d (adunarea este compatibilã cu relaþia T ).
J Dacã a ºi b au acelaºi semn, atunci produsul ab este pozitiv. În consecinþã a2 U 0.
Dacã a ºi b au semne contrare, atunci produsul ab este negativ.
a
J Dacã a ºi b sunt nenule ºi au acelaºi semn, atunci este pozitiv.
b
a
Dacã a ºi b sunt nenule ºi au semne contrare, atunci este negativ.
b
J Dacã a < b, atunci –a > Bb .
1 1
J Dacã 0 < a T b, atunci 0 < T .
b a
J Dacã 0 T a T b ºi 0 T c T d , atunci 0 T ac T bd .
J Dacã a T b ºi c > 0 , atunci ac T bc ºi a T b .
c c
J Dacã a T b ºi c < 0 , atunci ac U bc ºi U b .
a
c c
Inegalitãþi elementare
Inegalitatea sumei de pãtrate. Pentru a, b i Z, avem: a2 + b2 U 2ab.
Inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwartz. Pentru orice n i q*, a1, a2, ..., an i Z,
b1, b2, ..., bn i Z, avem: (a1b1 + a2 b2 + ... + an bn )2 T(a12 + a22 + ... + an2 )(b12 + b22 + ... + bn2 ) .
26
Inegalitatea mediilor. Pentru n iq, n U2 ºi a1, ... an gZ+*, avem
n a + a + ... + an
T n a1a2 ... an T 1 2 .
1 1 1 n
+ + ... +
a1 a2 an
Egalitatea are loc dacã ºi numai dacã a1 = a2 = ... = an.
Aproximãri
Partea întreagã a unui numãr real a este cel mai mare numãr întreg, notat [a],
mai mic sau cel mult egal cu a, deci [a] T a < [a] + 1. Partea fracþionarã a numãrului
a este {a} = a – [a].

Pentru orice x i Z, trunchierea lui x de ordin i, i im, este numãrul [x]i = [x · 10–i ]10i.

Spunem cã a aproximeazã prin lipsã numãrul x cu eroarea k, dacã a T x T a + k


(adicã 0 T x – a T k). Numãrul a aproximeazã numãrul x prin adaos cu eroarea k, dacã
a – k T x T a. Numãrul a aproximeazã pe x cu eroarea k dacã a – k T x T a + k.

Rotunjirea unui numãr real x la ordinul i, i i m, este numãrul cel mai apropiat de
x, ales dintre aproximãrile prin lipsã ºi prin adaos de ordinul i, ale lui x.

Elemente de logicã matematicã


Propoziþii
Un enunþ care este fie adevãrat, fie fals, se numeºte propoziþie.
Valoarea de adevãr a unei propoziþii este 1 dacã propoziþia este adevãratã, sau 0 dacã
propoziþia este falsã. Notãm v(p) valoarea de adevãr a propoziþiei p.
Conjuncþia propoziþiilor p, q este propoziþia notatã p∧q, cu valoarea
de adevãr v(p ∧ q) = v(p)·v(q). Propoziþia p ∧ q se citeºte „p ºi q”.

F G F∨G
Disjuncþia a douã propoziþii p, q este propoziþia notatã p ∨ q, cu
  
valoarea de adevãr v(p ∨ q) = v(p) + v(q) – v(p) · v(q). Propoziþia p ∨ q   
se citeºte „p sau q”.   
  
Implicaþia propoziþiilor p, q este propoziþia notatã p → q, cu valoarea F G F→G
  
de adevãr v(p → q) = 1 – v(p) + v(p) · v(q). Propoziþia p → q se citeºte   
„ p implicã q”, „dacã p, atunci q”, „ q pentru cã p” sau „ din p rezultã q”.   
  
Echivalenþa propoziþiilor p, q este propoziþia notatã p ↔ q, cu valoarea F G F↔G
  
de adevãr v(p ↔ q) = 1 – v(p) – v(q) + 2v(p) · v(q). Propoziþia p ↔ q se   
citeºte „p este echivalent cu q”, „p dacã ºi numai dacã q”, „condiþia   
necesarã ºi suficientã pentru p este q”.   
F F
Negaþia propoziþiei p este propoziþia notatã  p sau p cu valoarea de  
adevãr v(  p) = 1 – v(p). Propoziþia  p se citeºte „negaþia lui p” sau „non p”.  
37
Pentru orice propoziþii p ºi q menþionãm:
Legea dublei negaþii:   p ↔ p
Legea terþului exclus: v(p ∨  p) = 1
Legea reducerii la absurd: ( p → q ) ↔ ( q → p)

Predicate
Un predicat este un enunþ care depinde de una sau mai multe variabile ºi care devine
propoziþie oricum am înlocui variabilele cu valori alese dintr-o mulþime datã. Mulþimea
din care variabilele iau valori se numeºte mulþimea de definiþie sau domeniul predicatului.
Notaþia P : „p(x), x i D“ semnificã faptul cã domeniul predicatului P este mulþimea D.
Un predicat P: „p(x), x i D“ are mulþimea de adevãr formatã din toate elementele a i D
pentru care p(a) este o propoziþie adevãratã. Mulþimea de adevãr a unui predicat „p(x;y),
x i S, y i T“ este formatã din toate perechile (a;b) cu a i S, b i T pentru care p(a;b) este
o propoziþie adevãratã.
Fie predicatul „p(x), x i D“. Propoziþia „pentru orice valoare x are loc p(x)“ se numeºte
propoziþie universalã asociatã predicatului p(x) ºi se noteaz㠄µ x, p(x)“ sau „µ x i D, p(x)“.
Propoziþia „µ x, p(x)“ este adevãratã dacã oricum am înlocui variabila x cu valoarea v în
predicatul p(x), propoziþia p(v) este adevãratã. Dac㠄existã cel puþin o valoare x0 astfel
încât p(x0) este falsã“, atunci propoziþia „µ x, p(x)“ este falsã.
Fie p(x) un predicat cu domeniul D. Propoziþia „existã cel puþin o valoare a variabilei
x astfel încât p(x) sã fie adevãrat㓠se numeºte propoziþie existenþialã asociatã predicatului
p(x) ºi se noteaz㠄j x, p(x)“ sau „j x i D, p(x)“. Propoziþia „j x, p(x)“ este adevãratã
dacã existã valoarea v astfel încât propoziþia p(v) este adevãratã. Dac㠄nu existã nici o
valoare x0 astfel încât p(x0) sã fie adevãratã“, atunci propoziþia „j x, p(x)“ este falsã;
scriem „ ∃ x , p( x ) “.
Fie „x i D, p(x)“ un predicat. Negaþia propoziþiei „µ x, p(x)“ este propoziþia „j x,  p(x)“.
Negaþia propoziþiei „j x, p(x)“ este propoziþia „µ x,  p(x)“.
Fie P: „x i D, p(x)“ ºi T: „x i D, t(x)“ douã predicate. Predicatul T se numeºte
consecinþã logicã a predicatului P (notãm P → T ) dacã, pentru orice valoare x, propoziþia
p( x ) → t ( x ) este adevãratã. În acest caz, P se numeºte condiþie necesarã pentru T, iar T
se numeºte condiþie suficientã pentru P.
Douã predicate „p(x), x ∈S ” ºi „q(x), x ∈T ” se numesc echivalente dacã S = T ºi
propoziþia „ ∀ x ∈T , p(x) ↔ q(x)” este adevãratã.
Inducþie matematicã
Principiul inducþiei. Considerãm un ºir de propoziþii p(0), p(1),..., p(n), ... . Dacã:
p(0) este adevãratã ºi „∀ k i q, p(k) → p(k + 1)“ este adevãratã, atunci „∀ n i q, p(n)”
este propoziþie adevãratã.

4
8