Dar orbii sunt fara vedere, ii intuneca firea. Din cand in cand ii opreste, usor le vorbeste, Dar nimeni nu cere sa vada, ci umbla orbeste… Orbului ii e foame, nu vede painea care hraneste, Se-aseaza pe scaune ireale, pe jos, se raneste… E plin inlauntru si afara de vanatai care dor, Asa sunt toti orbii normali, care mor. Din cand in cand orbii normali cer sa vada, S-alerge, sa zburde-n culori, sa se bucure-afara, In camera orbilor, este Unul care descuie lumina, Le pune tina pe ochi si le schimba firea…