Analiză spectrală

Întemeietorii analizei spectrale, Kirchhoff şi Bunsen au

arătat că atât spectrele de emisie cât şi cele de absorbţie ale
atomilor pot sta la baza unor excelente metode de analiză
chimică. Perfecţionarea continuă a acestora a contribuit la
descoperirea unui mare număr de elemente în compoziţia
Pământului şi a altor corpuri cereşti.
Deoarece spectrele caracterizeaza substantele care emit
sau absorb lumina, studiul acestora pot da informatii despre
natura acestora.
Analiza spectrala poate fi calitativa sau cantitativa.
In analiza spectrala calitativa se compara spectrul
substantei date cu unul de referinta cunoscut (de obicei, cu
spectrul fierului). Se cauta lungimile de unda identificate in
tabele cunoscute si se afla carei substante ii apartine spectrul
respectiv.
Analiza spectrala cantitativa se bazeaza pe faptul ca
intensitatea liniei spectrala depinde de concentratia
atomilor emitatori din substanta de studiat. Cu cat
concentratia este mai mare cu atat intensitatea liniilor
 spectrale este mai mare. Metoda este foarte precisa:
erorile sunt de 3-5%.
Metodele spectrale de analiza sunt des folosite deoarece
sunt simple si rapide.
Analiza spectrala se bazeaza pe doua principii:
-fiecare element are un specrtru caracteristic format dintr-o
succesiune de linii spectrale bine determinate-acest principiu
sta la baza analizei spectrale cantitative.
- intensitatea fiecarei linii spectrale depinde de concentratia
atomilor din proba aanalizata dupa o lege bine determinata -
acest principiu sta la baza analizei spectrale cantitative.
Analiza cantitativa, adica determinarea continutului
cantitativ al unui element prin metode spectrale constituie
o problema mai complicata. Principiul determinarii se
bazeaza pe legatura dintre intensitatea liniei spectrale si
concentratia substantei din amestec. Intensitatea unei linii
spectrale depinde in mare masura de conditiile de excitare
si poate fi simtitor modificata in urma unor procese de
absorbtie. Actualmente aceste dificultati au fost inlaturate
in mare masura si analiza spectrala cantitativa se utilizeaza
cu succes.
Pentru efectuarea analizei calitative se folosesc
spectografe cu optica din sticla sau cuart si placi spectrale
sensibile in domeniul spectral in care sunt situate liniile de
rezonanta ale elementului respectiv. Alaturi de spectrul
probei se inregistreaza si spectrul fierului care serveste
drept spectru de comparatie.
Problema de baza a analizei spectrale calitative este
determinarea elementelor care intra in compozitia probei
si in special a celor care se gasesc in concentratii mici.
Cantitatea absoluta de substanta necesara pentru
constatarea prezentei elementului este de aproximativ
10-12 kg. Excitarea substantei in timpul analizei calitative
se face de cele mai multe ori in descarcare in arc de curent
continuu sau alternativ deoarece in acest caz datorita
incalzirii puternice a electrodului pozitiv se produce
evaporarea elementului din care acesta este compus.
Printre noile elemente descoperite se numara rubidiul si
cesiul, denumirea acestor elemente pastrand amprenta
istoricului descoperirii lor, deoarece rubidiul emite o linie
rosie inchisa (rubinie) si una violeta, iar cesiul doua linii
albastre(cesiul-albastru cerului senin). Sensibilitatea
ridicata combinata cu posibilitatea rapida de efectuarea a
analizei, face din metoda analizei spectrale un instrument
extrem de pretios in cadrul cercetarilor stiintifice si
tehnologice.
• In anul 1885 Balmer constata ca lungimile de unda ale
spectrului atomului de hidrogen pot fi redate cu ajutorul
unei formule empirice:
l = 3645,6 n2/ (n-4) 10-8 (cm)
unde n =3,4,5,6,..
Mai tarziu Rydberg a notat 1/l=numar de unda si a
generalizat formula pentru intreg spectrul atomului de
hidrogen.
Seriile spectrale ale atomului de hidrogen:
1/l = R( 1/n2 – 1/m2 ) , m>n
R= constanta lui Rydberg
R= 1,097373..•107 m-1
n=1, m=2,3,.. Seria Lyman, ultraviolet
n=2, m=3,4,.. Seria Balmer, vizibil
n=3, m=4, 5, .. Seria Paschen, infrarosu
n=4, m= 5,6,.. Seria Brackett
n=5, m=6,7,.. Seria Pfundt
n=6, m=7,8,.. Seria Humphrey