P. 1
Oscilatoare Sinusoidale

Oscilatoare Sinusoidale

|Views: 3,874|Likes:
Published by Mafy20

More info:

Published by: Mafy20 on Mar 15, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/20/2013

pdf

text

original

Sections

ARGUMENT

Aceste generatoare sinusoidale formează o clasă largă de aparate, datorită proprietăţilor remarcabile pe care le are semnalul sinusoidal în tratarea circuitelor electronice în regim variabil. Multe firme producătoare de aparataj electronic întrebuinţează denumiri cu caracter general ca: oscilator pentru aparatele la care se cunoaşte precis frecvenţa semnalului generat; generator sau test-oscilator pentru aparatele care au în plus un voltmetru pentru măsurarea tensiunii de ieşire şi un atenuator calibrat; generatoare de semnal pentru aparatele la care semnalul produs poate fi modulat; versa-tester pentru aparatele care generează semnale de formă sinusoidală sau/şi dreptunghiulară, au posibilitatea măsurării şi indicării frecvenţei şi amplitudinii semnalului şi pot măsura şi semnale externe. În ceea ce ne priveşte, vom folosi termenul de oscilator numai pentru etajul care generează efectiv semnalul de tensiune şi generator pentru întreg aparatul. Generatoarele care produc semnale sinusoidale cu o frecvenţă baleiată (scanată) automat - comandată electric - între două frecvenţe ( ) se numesc vobulatoare. Ca generatoare de semnale oscilatoarele trebuie să satisfacă o serie de cerinţe: să aibă o mare stabilitate a frecvenţei; să lucreze într-o bandă de frecvenţă cât mai mare; să dea o tensiune cât mai constantă în banda de lucru; să aibă o mare stabilitate în funcţionare. În funcţie de caracterul aplicaţiei se poate accentua una dintre aceste trăsături.

1

GENERATOARE DE SEMNAL

1.Generalităţi

Circuitele electronice care, în anumite conditii specifice, generează semnale se numesc generatoare de semnal. În funcţe de condiţiile fundamentale de producere a semnalului, generatoarela se pot împărţi în două categorii : oscilatore şi generatoare comandate. Oscilatoarele sunt generatoare de oscilaţii electrice întreţinute, cu frecvenţe proprie (care deci funcţionează fara semnal de intrare). Faţă de amplificatoare, oscilatoarele prezintă asemanari şi deosebiri. Asemanarea constă în proprietatea comună de a transforma energia de curent continuu a sursei de alimentare in energie de curent alternativ a semnalului generat. Deosebirea constă, in primul rand, in faptul ca pentru executarea acestei operaţii amplificatoarele necesită un semnal de comandă, pe când oscilatoarele lucrează fară semnal exterior de comandă. În al doilea rând, semnalul de ieşire al unui amplificator are frecvenţă dată de semnalul de intrare, pe când semnalul generat de oscilator are frecvenţa dată de parametrii circuitelor care il compun.
1.1 PARAMETRII OSCILATOARELOR

Ca generatoare de semnal, trebuie sa îndeplinească anumite condiţii privind principalii săi parametri şi anume: - forma semnalului generat; - domeniul de frecvenţă in care lucrează; - stabilitatea frecvenţei semnalului de ieşire; - mărimea si stabilitatea amplitudinii semnalului de ieşire; - coeficientul de distorsiuni neliniare impuse.

2

1.2 CLASIFICAREA OSCILATOARELOR

Oscilatoarele se pot clasifica după urmatoarele criterii: După forma semnalului pe care il generează:

3

- oscilatoare sinusoidale ; - oscilatoare nesinusoidale; • După domeniul de frecvenţă în care lucrează: - oscilatoare de joasă frecvenţă (de audiofrecvenţă); - oscilatoare de înaltă frecvenţă (de radiofrecvenţă); - oscilatoare de foarte înaltă frecvenţă; • După principiul de funcţionare: - oscilatoare cu rezistenţă negativă; - oscilatoare cu reacţie; • După natura circuitelor care intervin in sructura lor: - oscilatoare RC; - oscilatoare LC; - oscilatoare cu cuarţ;
1.3 CIRCUITE PENTRU GENERAREA IMPULSURILOR

Circuite basculante Circuitele basculante sunt circuite electronice, prevazute cu o bucla de reactie pozitiva, folosita la generarea impulsurilor. Aceste circuite prezinta in functionare doua stari de durata de obicei inegala : una de acumulare,in care tensiunile si curentii variaza foarte lent si una de basculare, in care au loc variatii foarte rapide ale tensiunilor si curentilor. Procesul de basculare este un proces cumulativ, care o data amorsat se dezvolta in avalansa. Amorsarea proceselor de basculare se poate face fie cu ajutorul unor semnale de comanda aplicate din exterior, fie in urma unui proces intern de variatie relativ lenta ( de exemplu, descarcarea unui condensator ) care creiaza la un moment dat conditii pentru declansarea proceselor ce duc la basculare. • Dupa numarul de stari stabile pe care le pot prezenta, circuitele basculante se impart in trei categorii : - circuite basculante astabile : nu prezinta nici o stare stabila ; se caracterizeaza printr-o trecere dintr-o stare in alta, fara interventia unor impulsuri de comanda exterioara.Perioada semnalelor generate depinde de valorilie parametrilor circuitului;

4

-circuite basculante monostabile:prezinta o singura stare stabila,in care pot ramane un timp indelungat.Cu ajutorul unui impuls exterior comanda ,ele trec intr-o alta stare in care raman un interval de timp determinat de elementele circuitului,dupa care revin la starea initiala; -circuite basculante bistabile:se caracterizeaza prin doua stari stabile,in care pot ramane un timp inelungat.Trecerea dintr-o stare in alta se face prin aplicarea unui impuls scurt de comanda,din exterior. Circuitele basculante autoblocate,ca si circuitul numit”trigger Schmitt” sunt variante particulare ale circuitelor enumerate. Triggerul Schmitt reprezinta un circuit basculant bistabil de structura asimetrica,cu ajutorul caruia,printre alte aplicatii,se pot obtine impulsuri dreptunghiulare din semnale alternative de o forma oarecare,aplicate la intrare. Circuitul basculant autoblocat este un circuit ce poate functiona atat in regim astabil,cat si in regim monostabil,avand rolul de a obtine impulsuri de amplitudine foarte mare si de durata foarte mica.

2. OSCILATOARE SINUSOIDALE Acest tip de oscilatoare se caracterizează prin faptul ca semnalul generat conţine o singură frecvenţă, avand forma: u=Um sinωl 1.1 Valoarea frecvenţei dorite se poate obtţne fie cu ajutorul unui circuit LC acordat (oscilatoare LC), fie prin intermediul unei reacţii pozitive selective(oscilatoare RC).

2.1 Oscialtoare cu circuite LC

5

deci folosirea unei reacţii pozitive. cu ajutorul unei rezistenţe negative. la intrarea amplificatorului. a unui semnal de fază. Realiyarea acestor oscilatoare are la bază compensarea pierderilor produse in circuitul LC real. toretic până la infinit. unde s-a reprezentat separat rezistenţa proprie a bobinei. se pot folosi două metode: .Oscilatoarele LC sunt circuite ce folosesc proprietaţile selective ale circuitelor LC. Rezistenta totală r tot poate fi: R tot > 0 :circuitul având pierderi de enrgie prin căldură. r tot < 0 : oscilatiile cresc treptat. 6 . respectiv la care creşterea tensiunii la borne antrenează scăderea curentului in circuit. În vederea acestei compensari energetice. În ceea ce priveşte rezistenţa negativă introdusă. un element de rezistenţă negativă. Un astfel de circuit (fig 1) comportă în ramura inductivă. • Oscilatoare cu rezistenţă negativă. amplitudinea oscilaţiilor scade treptat pană la zero(oscilaţiile se amortizează). in aceste condiţii. atunci când rezistenţa totală a circuituluidevine zero. cnvenabil alese. prin intermediul unui cuadripol. Ţinand seama de faptul ca intr-un circuit LC cu elemente reale(r > 0). realizarea unei amplitudini constante. r tot = 0 : energia introdusă de elementul exterior compensează pierderile.oscilaţiile se amortizează până la zero. astfel încat.se folosesc componentele electronice care prezintă in anumite dommenii rezistenţe negative. forţat intreţinute. datorită pierderilor. se poate face numai compensand pierderile cu ajutorul unei energii corespunzătoare. . acesta să înceapă să oscileze pe frecvenţa sa de rezonanţă cu o amplitudine constantă a oscilaţiilor. Principiul de funcţionare a acestui tip de oscilatoare duce la obţinerea la ieşire a unor oscilaţii de amplitudine constantă. Tipul oscilaţiilor generate depinde de valoarea totală a rezistenţei circuitului: r tot=rL – r n in care: r L este rezistenţa proprie a bobinei. practic fiind limitate de caracteristicile neliniare ale elementelor active din circuit. oscilaţiile îşi păstrează amplitudinea constantă.aplicarea. deoarece elementele fizice nu pot avea valori rezistive negative. r n – rezistenţa negativă introdusă in circuit.introducerea in circuit a unui element cu rezistenţă negativă.

prezintă rezistenţă negativă dioda tunel. 2. L rL rn C Fig. se redau scheme cu astfel de elemente ce reprezintă rezistenţă negativă (notate in fig.Dintre componentele electronice studiate. adus de la ieşirea la intrarea oscilatorului. prin simbolul N). 2. datorită deficienţelor legate de găsirea unor elemente cu rezistenţă negativă avand o ună stabilitate in funcţionare. având fie în componenta circuitului de sarcină. fie în cuadripolul de reacţie un circuit oscilant alcătuit din bobine şi condensatoare. În figura 2. Deşi simple din punct de vedere constructiv. Aceste oscilatoare se bazează pe compensarea pierderilor din circuit prin intermediul unui semnal de reacţie pozitivă. pe domeniul descrescător al caracteristicii de tip N. oscilatoarele cu rezistenţă negativă se folosesc rar. 7 .1 Circuit acordat cu rezisten ta negativ a În figura 2. in circuit a fost inclusă o dioda tunel (DT).2 Oscilatoare LC cu reacţie Oscilatoarele LC cu reacţie sunt amplificatoare cu reacţie pozitivă. prin intermediul cuadripolului de reacţie.

) atunci amplificarea A este infinită si amplificatorul cu reacţie se transformă in oscilator. 3 Schema de principiu a unui Fig. alcatuită dintr-un cuadripol. având o buclă de reacţie.) Prin intermediul acestuia. βΑ0 =1 8 .2. S-a arătat in capitolul referitor la reacţia in amplificatoare că. un amplificator cu reacţie constă dintr-un amplificator cu amplificare A. fără aplicarea unui semnal de intrare. 2 Scheme de oscilatoare cu rezistenta negativa Fig. Din relatia de mai sus rezultă că dacă: 1 − βΑ0 = 0 sau: ( 3.A DT N C L K C . Valoarea amplificarii cu reacţie este data de relaţia: Α= Α0 1 − βΑ0 ( 2. reprezintă chiar semnalul necesar pentru întretinerea oscilaţiilor. Această condiţie. cu factorul de transfer β. aplicat la intrarea amplificatorului. de reacţie pozitivă.2.) în care: A este amplificarea circuitului de reacţie. Explicaţia constă in faptul ă semnalul dat de cuadripolul de reacţie.+ EA Fig. asigură apariţia unui semnal la ieşire. (fig 3. A0 este amplificarea fără reacţie.+ C L A U1 U2 M N R ß E . 3 amplificator cu reactie. β esre factorul de reacţie. o parte din semnalul de la iesire se readuce la intrarea amplificatorului.

semnalul de reacţie aplicat să fie în fază cu semnalul de la intrarea amplificatorului. Prima condiţie se numeşte condiţie de amplitudine.factorul de transfer al cuadripolului de reacţie trebuie să aibă modulul egal cu inversul moduluilui amplificarii .Deşi. din relaţia stabilită rezultă A infinit. ( 4.) 9 . În cazul oscilatoarelor LC.). = 1 . φ este faza sa.iar a doua condiţie. relaţia (2.) şi (6.) (6. neliniaritatea elementelor active folosite duce la limitarea oscilaţiei de ieşire. adevărată pentru e ϕΑ = ϕβ = 2kπ deci : (6. teoretic. Deoarece atât amplificarea.) devine: βΑ = ( β e jϕ )( Αe jϕΑ ) =1 .defazajul cuadripolului de reacţie trebuie să fie astfel încât oricare ar fi defazajul introdus de amplificator în circuit. Relaţiile (5.) =1 . În aceste condiţii relaţia (2.) în care : |z| este modulul numarului complex. frecvenţa de oscilatie este dată de parametrii circuitului oscilant. Se ştie că un număr complex z se poate scrie: z = z e ϕ. una referitoare la module. avand valoarea: f = 1 2π LC . ϕΑ +ϕβ = 0 . poartă numele de condiţie de fază. referitoare la fază. (7. este echivalentă cu două condiţii reale. a carei amplitudine este determinată de parametrii elementului reactiv şi ai cuadripolului de reacţie. sau: j β β Αe j (ϕ +ϕΑ) =1 din care rezultă simultan: si e j ( ϕΑ+ϕβ) β Α= 1 j 2 kπ ( 5. şi pentru : bis) k = 0 . cât şi factorul de transfer sunt redate prin numere complexe.denumită si relaţia lui Barkhausen. iar cealaltă referitoare la faze.) arată că : .

ce constituie sarcina amplificatorului si cuadripolului de reacţie. .oscilatoare cu cuplaj magnetic. 10 . rezultă că acest tip de oscilatoare pot fi elemente selectative atât amplificatorul (pentru primul caz) cât si cuadripolul de reacţie (in cel de-al doilea caz). se conecteaza la cei trei electrozi (˝cele trei puncte˝) ai elementului activ (tranzistor). Dupa montajul folosit pentru asigurarea reacţiei.oscilatoare cu cuarţ. să fie in acelaşi timp conectat la potenţialul masei.4. fie drept cuadripol de reacţie. obţinându-se tensiunile de iesire U 1 şi de reacţie U 3 indicate în figura 2. cele trei impedanţe. b (unde s-au prezentat numai schemele echivalente de curent alternativ).Circuitul oscilant ce caracterizează frecvenţa de oscilaţie fiind montat fie ca circuit de sarcină al amplificatorului.3 Oscilatoare în trei puncte La acest tip de oscilatoare. 2. comun la doua din impedanţe.4). Conectarea se face astfel încat unul din electrozi. În multe scheme se leagă la masă emitorul tranzistorului respectiv (fig 2.oscilatoare în trei puncte. pentru care se pot realiza relativ uşor bobine cu inductivitate L mică. Circuitele folosesc de obicei ca amplificator un singur element activ. oscilatoarele se clasifiă în: . . Domeniul de lucru al acestor oscilatoare este cel al frecvenţelor înalte.

se poate exprima în funcţie de panta (S) a tranzistorului folosit şi de impedanţa de sarcină ( Z s ) a montajului : A = −SZ s (8. în trei puncte ": a . scrisă in complex.2.valoarea frecvenţei.. scris tot în formă cpmplexă.4.) şi condiţia de fază (6.cu indicarea tensiunilor de iesire si de reactie. Determinarea acestor probleme se face impunând elementelor etajului cele daua condiţii ce rezulta din relaţia Barkhausen : condiţia de amplitudine (5.C C E z3 B Z2 U3 E Z2 z1 B U3 z1 z3 U1 Fig. ). b .relaţia pe care trebuie sa o indeplinească parametrii circuitului prntru a asigura intrarea in oscilaţie (amorsarea ascilaţiilor). este : 11 .) pentru montajul din figura 2.trei puncte" scoase in evidenta .. Pentru oricare tip de oscilator aspectele cele mai importante sunt: .4 Scheme de principiu a unui oscilator . Amplificarea unui amplificator.) Z1 ( Z 2 + Z 3 ) Z1 + Z 2 + Z 3 Α = −SZ 1 Z2 + Z3 Z 1 +Z 2 +Z 3 şi deci : . b.cu cele . . Factorul de transfer al cuadripolului de reacţie. impedanţa de sarcină rezulta din conectarea în paralel a impedanţelor Zs = Z1 si ( Z 2 + Z 3 ) : (9.

) se poate scrie : Dacă se notează : se obţine : R1 + R2 + R3 = R R1 + jX 1 + R2 + jX 2 + R3 + jX 3 − SX 1 X 3 = 0 . A doua condiţie. . după simplificări : Aβ = − S Z1 Z 3 = 1. ˝în trei puncte˝.β= U3 Z3 = U1 Z 2 + Z 3 . produsul SZ 1 Z 3 este un număr real şi negativ.) din care rezultă: (12.) Relaţia de mai sus reprezintă condiţia de oscilaţie. . R1 < X 1 < Z 3 = R3 + jX 3 . relaţia (12. se observă că oricare ar fi natura impedanţelor (inductivă sau acpacitivă). Z1 + Z 2 + Z 3 Z 2 + Z 3 sau. pusă părtii imaginare. a oscilatoarelor. Considerând cele două impedanţe Z 1 şi Z 2 de acelaşi tip şi cu pierderi mici ( A1 << X 1 . R3 < X 3 < Z 1 + Z 2 + Z 3 + SZ 1 Z 3 = 0 . atât partea reală cât şi cea R − SX 1 X 3 = 0 . la bornele cărora se aplica tensiunea U 1 . Z1 + Z 2 + Z 3 (11. Z1Z 3 = ( R1 + jX 1 )( R3 + jX 3 ) ≅ jX 1 jX 3 = − X 1 X 3 . scrisă in complex. (10) în care tensiunea de ieşire U 3 se obţine pe Z 3 în divizorul potenţiometric format de Z 2 şi Z 3 . Relaţia este satisfăcută numai dacă. cu cât rezistenţa totală a circuitului esre mai mare. se obţine : Aβ = − S Z1 ( Z 2 + Z 3 ) Z3 = 1. (13. Cu această observaţie.) reprezintă condiţia de minimă de amorsare a oscilaţiilor. imaginară sunt nule. Se observă că panta tranzistorului (S) trebuie să fie cu atât mai mare.) . În adevăr : Z1 = R1 + jX 1 . duce la relaţia : 12 . simultan. (14. (13. respectiv R3 << X 3 ). Înlocuind valorile obţinute în relaţia generală ( ) scrisă în complex. Deci: de unde : S = R X1 X 2 . a) R − SX 1 X 3 + j ( X 1 + X 2 + X 3 ) = 0 .

(15. de tip Hartley sau Notând : 1  1 1    C + C  + jωL = 0 . 6 Schema unui oscilator cu filtru trece-suss. Fig.X 2 = −( X 1 + X 3 ) . Astfel.5*) : oscilator cu filtru trece-jos sau de tip Colpitts. (16. de tip Colpitts. 5 Schema unui oscilator cu filtru trece-jos.) devine : L2.6*) : oscilator cu filtru trece-sus sau de tip Hartley.  jω  1 2  1 1 1 + = C1 C2 C . arată că Z 2 este de natură opusă acestora.2. R1 C2 L2. . R2 Fig.5) în care : X1 = 1 1 . (17. iar Z 2 de natură capacitivă (fig2.Z1 şi Z 3 de natură capacitivă.2.Z1 şi Z 3 de natură inductivă. Pentru fiecare tip de oscilator.) ceea ce. X 2 = jωL . R2 T C1 C2 T L1. ţinând seama că impedanţele Z1 şi Z 2 sunt de aceeaşi natura.) condiţia (15. Rezultă deci că oscilatoarele în trei X1 + X 2 + X 3 = 0 . jωC1 jωC2 .) 13 .) duce la determinarea frecvenţei de oscilaţie. pentru oscilatorul de tip Colpitts (fig 2. puncte pot avea constructiv două variante : . iar Z 2 de natură inductivă (fig 2. condiţia (15. X 3 = jωC jωC1 2 1 1 + jωL + =0.

relaţia 14. ωC . respectiv f0 = 1 2π LC . (20. rezultă : ω0 = 1 LC . (21.) valoare minimă : S = R 2 = Rω0 C1C3 1 1 ω0C1 ω0C3 S =R C1C3 .) 14 . LC (19. Cu aceleaşi procedee. (18.6) : X 1 = jωL1 .în care C este capacitatea echivalentă pentru circuitul format din obţine : 1 + jωL = 0 jωC C1 || C2 se sau : din care rezultă : ω0 = 1 LC 1 − ωL = 0 . Cu această valoare se obţine pentru panta S (v.) Se observă ca f 0 (frecvenţa de oscilatie) este chiar frecvenţa de reyonanţă a circuitului acordat. format din L şi C. X2 = 1 jω C . X 3 = jωL2 .) În cazul oscilatorului de tip Hartlez (fig2.) în care : L = L1 + L2 şi valoarea minimă a pantei este : S =R LC L1 L2 .

6 Se modifică. căpătând aspectul din figura 7.5 şi 2. limitarea amplitudinii apărând ca urmare a neliniarităţii caracteristicilor oscilatorului.) impune alegerea unor reactanţe X 1 . Pentru reducerea cuplajului.derivând dintr-un oscilator Colpitts se numeşte oscilator de tip Clapp. Acesta prezintă o mare stabilitate a frecvenţei. dacă sunt îndeplinite condiţiile : C1 > C3 şi C2 > C3 . Dupa ce oscilatorul începe să genereze oscilaţii.) 15 . În acest fel. > > (22. schemele din figurile 2. Cerinţa de pantă S mare (relaţia 14. Trebuie subliniat că relaţiile de mai sus sunt valabile în momentul intrării sistemului în oscilatie.Schema unui oscilator de tip Clapp.+E C RC Rb R T C3 C C2 E C1 B C L Fig. tranzistorul trece în clasă B sau chiar în clasă C. tranzistorul se conectează la circuitul oscilant prin prize create pe bobina de acord sau prin introducerea parţială a condensatorului de acord. X 3 cât mai mici. 7. Acest lucru înseamnă un cuplaj cât mai slab al tranzistorului cu circuit acordat. atunci când tranzistorul funcţionează în clasa A. înseriind trei condensatoare. Oscilatorul de acest tip. Printr-un cuplaj mai slab se evită şi influenţa variaţiilor capacităţilor sau rezistenţelor de intrare şi ieşire ale tranzistorului asupra frecvenţei de oscilaţie.

a).determinată de valorile parametrilor săi L şi C. b .b).un tip de oscilatoare cu cuplaj magnetic la care sarcina amplificatorului este circuitul oscilant acordat (CO) şi cuadripolul este sub forma unei bobine de reacţie (fig 8. Oscilatoarele din această categorie au în componenţa lor un amplificator şi un cuadripol de reacţie. respectiv condiţia de reacţie pozitivă. frecvenţa de oscilaţie a oscilatorului este frecvenţa de rezonanţă a circuitului acordat.alt tip de oscilatoare având ca sarcină a amplificatorului o bobină şi drept cuadripol de reacţie un circuit acordat CO (fig 8. La această categorie de oscilatoare se pot astfel deosebi două tipuri : . Rezultă că proprietăţile selecive ale oscilatorului în privinţei unice de lucru (la un montaj dat)se pot datora fie amplificatorului (dacă CO reprezintă sarcina sa).Oscilator cu cuplaj magnetic: a .cu circuit.Oscilatoare cu cuplaj magnetic. . între care semnalul de reacţie se transmite inductiv de la un circuit oscilant acordat la o bobină de reacţie sau invers. Conditia Barkhausen referitoare la fază (relaţia 6. 16 . fie cuadripolului de reaţie (dacă acea este constituit din CO respectiv). +EC Rb1 Lr C +E C Rb1 C L Lr Rb2 Cb Ce Re Rb2 Cb Ce Re b a Fig. 8. Oricare ar fi situaţia.). se realizează practicprintr-o conectare corectă a începuturilor de înfasurare ale celor două bobine cuplate.cu bobina in colector si circuit acordat montat in circuitul de intrare. acordat in colector si bobina de reactie montata in circuitul de intrare.

Circuitul acordat LC derivaţie din colector prezintă la rezonanţă o impedanţă de tip rezistiv: Z 0 = CR si deci tensiunea de iesire L (25.) rezultă : U3 = 1 24) U1 ‫).În schema echivalentă din figura 9.) 17 .Structura amplificator.9.cuadripol de reactie pentru oscilatorul din figura 8. Condiţia de amorsare a oscilaţiilor se poate deduce aplicând relaţia Barkhausen referitoare la amplitudini : βA = 1 (relatia 5.) şi ţinand seama că : A= U1 U3 şi β = U . a. se reprezintă stuctura amplificatorcuadripol de reacţie pentru tipul de oscilator având circuitul oscilant în colector. U2 2 (23.ٯ‬ A ß M I0 U2 Il C M U1 T L Rint R Fig.

U 2 =SZ 0 U 1 =S (26.) in care M reprezintă inductanţa mutuală a transformatorului.) Curentul ce circulă prin bobina circuitului oscilant (in modul) este: L L U1 CR U2 U2 SU 1 S U I L 0 = X = ω L = CR 1 = ω CR L0 0 0 ω0 L (27. astfel ca transformatorul să inverseze faza.b) reprezentand valoarea minimă pe care trebuie să o aibă panta unui tranzistor pentru ca montajul să oscileze.) şi (28.) Cu o conectare corespunzătoare a inceputurilor bobinelor L1 si L 2 . Prin inlocuirea relaţiilor (27.) se obţine intre modulele tensiunilor următoarea relatie: SU 1 0 U 2 = ω M ω CR = 0 (29. 18 .a) sau S= C R M (30.) de amorsare a oscilaţiilor devine: SM CR SM CR U1 =1 (30. tensiunea indusă in secundar este: U 3 = ω MI L 0 (28.) si deci condiţia (24.

Frecvenţa de oscilaţie fiind determinată de inductanţa si de capacitatea circuitului acordat.Condiţia de fază (relatia 6. -metodele de protecţie presupun introducerea elementelor circuitului acordat intr-un termostat care menţine temperatura constantă. reacţia formată este pozitivă. sarea Seignette si altele. iar aplicand plăcuţei forţe mecanice apar sarcini electrice de anumit tip pe feţele solicitate mecanic.Aceste proprietăţi constau in aceea că. 2. 2. tăiate si anumite moduri. prezintă proprietăţi piezoelectrice. orice variaţie a acestora duce la variaţia frecvenţei de lucru. aducand semnalul de reacţie in fază cu cel de intrare.5 Oscilatoare cu cristal de cuarţ Anumite materiale cum sunt cuarţul.4 Stabilitatea frecvenţei oscilatoarelor cu reacţie O problemă importantă care apare la oscilatoare este stabilitatea frecvenţei oscilatiilor.fie metode de protecţie: -metodele de compensare presupun folosirea termistoarelor pentru a menţine curentul constant la variaţiile de temperatură si a varistoarelor pentru a menţine curentul constant la variaţiile de tensiune(in anumite limite).) este indeplinită prin faptul că tranzistorul introducand un defazaj de 180  si transformatorul inversand de asemenea faza cu 180  (asa cum s-a specificat inainte). turmalina. In oricare din cazuri cuplajul elementului activ cu circuitul acordat se face cat mai slab cu putinţă. Pentru a obţine oscilatoare de mare stabilitate se pot folosi fie metode de componente.aplicand plăcuţei o tensiune electrică ea işi modifică dimensiunile. 19 . -variaţia tensiunilor de alimentare. -schimbare in timp a valorilor LC ale circuitului.Cele mai importante cauze care pot provoca variaţia parametrilor LC ai circuitului sunt: -variaţia de temperatură a mediului ambiant. La oscilatoarele lucrand pe o frecvenţa fixă se poate ameliora stabilitatea folosind pentru frecvenţe inalte cristalul de cuarţ.

din care una serie si alta derivaţie.10. R-echivalentul electric al pierderilor prin frecare. C s -echivalentul electric al masei cristalului. impreună cu electrozii respectivi.10 Cristal de cuart : a . C p -capacitatea monturii.Se constată experimental că o plăcuţă de cuarţ.capacitatea dintre electrozi. -valorile parametrilor R. putand atinge valori de ordinul sutelor de mii. C s .simbol b . Circuitul are două frecvenţe de rezonanţă. astfel incat factorul de calitate al circuitului este foarte mare. ( Q= ω0 L R ). se comportă intr-un montaj oarecare ca un circuit RLC.schema electrica echivalenta Elementele schemei echivalente au semnificaţiile: L-echivalentul electric al masei cristalului. L.C p sunt foarte stabile in timp si inflenţate puţin de elementele de circuit. 20 . de tipul reprezentat in figura 2.2. Circuitul posedă cel puţin două caracteristici esenţiale: -rezistenţa de pierderi R este mult mai mică decat reactanţa X.b L Cp CS R a b Fig.

De aceea . 21 . cristalul se comportă inductiv. Între frecvenţa de rezonanţă serie(mai mică) şi frecvenţa de rezonanţă derivaţie.11Oscilator de tip Colpitts cu cristal de cuart. cuprinse între 100 kHz şi 40 MHz .2. el poate inlocui inductanţa dintr-un oscilator Colpitts.+Ec Rc Rb (L12) C2 C1 Cb T Fig. In figura 2. obţinanduse un oscilator de foarte mare stabilitate. caracteristice cristalului utilizat. Dezavantajul constă în aceea că nu pot lucra decât pe frecvenţe fixe.11 se arată o schemă electrică de oscilator Colpitts cu cristal de cuarţ. la frecvenţe mai joase dimensiunile placii de cuarţ devin prea mari. Avantajele oscilatoarelor cu cuarţ constau în obţinerea unei bune stabilitaţi a frecvenţei şi intr-o construcţie simplă şi robustă. Aceste caracteristici explică marea stabilitate a oscilatoarelor cu cuarţ. iar la frecvenţe mai înalte ar fi necesare plăci prea subţiri. care ar deveni fragile.

în domenilu frecvenţelor joase (herţi-zeci de kiloherţi) se utilizează oscilatoare cu reacţie pozitivă selectivă. asigurând o buna stabilitate a frecvenţei.3 Oscilatoare RC În domeniul frecvenţelor de peste 100 kHz. ci fixe. relaţiile ce trebuie să existe între mărimile caracteristice amplificatorului şi cele ala cuadripolului de reacţie pentru a asigura amorsarea oscilaţiilor. în cazul oscilatoarelor RC frecvenţa semnalului generat este acea frecvenţa pentru care. impunându-se valori mari atât inductanţelor bobinelor. La frecvenţe de ordinul zecilor de kiloherţi apar dificultăţi în realizarea oscilatoarelor. iar bobinele au un număr mare de spire. Condiţia de amplitudine dă. avănd cuadripolul de reacţie din rezistenţe si condensatoare. deoarece defazajele introduse de diverse elemente din circuit depind de frecvenţă şi relaţia (6. În aceste condiţii nu mai pot fi folosite condensatoare variabile. La frecvenţa de ordinul kiloherţilor şi mai mici. deci cu factorii de calitate ridicaţi. cât şi capacităţii condensatoarelor. oscilatoarele RC pot fi : . Ea se află impunând relaţia (6.) (condiţia de fază). datorită reacţiei pozitive. 22 . Aceste oscilatoare se numesc oscilatoare RC. ca şi în cazurile anterioare. Spre deosebire de oscilatoarele LC. egală cu frecvenţa de oscilaţie.oscilatoare RC cu un singur tranzistor . cu rezistenţe de pierderi mult mai mici decât reactanţele respective. oscilatoarele LC se pot realiza cu bobine şi condensatoare de valori uşor de construit. Parametrii lor trebuie să indeplinească condiţia Barkhausen (deci atât condiţia de amplitudine. amplificarea circuitului devine infinită. la care frecvenţa de lucru este frecvenţa de rezonanţă a circuitului oscilant LC. practic nu se mai pot folos oscilatoare de tip LC. . cât şi cea de faza).) dintre aceste defazaje este satisfăcută numai pentru o singură frecvenţă. Oscilatoarele RC se pot clasifica după urmatoarele criterii : • După numarul de tranzistoare folosite ca amplificatoare.oscilatoare RC cu două tranzistoare . rezistenţă de pierderi mare şi deci un factor de calitate slab. În cazul oscilatoarelor RC se pun aceleaşi probleme ca şi în cazul oscilatoarelor cu reacţie studiate anterior. În aceste condiţii.

unghiul ϕ dintre tensiunea la bornele circuitului şi curentul prin circuit este mai mic decât 90 0 ( ϕ = 90 0 −δ . Folosind elemente respectiv egale. ceea ce pentru respectarea condiţiei de fază (2. Se poate pune problema găsirii numărului minim de celule RL care îndeplinesc condiţia obţinerii acestui defazaj. În fiecare celulă RL. - cu reţea de defazare trece-jos (fig3. 23 .2).1).4).3). Caracteristic acestei categorii este faptul ca tranzistorul introduce un defazaj de 180 0 .6) impune şi reţelei de defazare crearea aceluiaşi defazaj de 180 0 . cu punte dublu T (fig3.cu reţea de defazare trece-sus (fig3. se pot găsi valorile acestora pentru care defazajul unei celule RC să fie de π 3 şi deci defazajul total să fie de π radiani ( 180 0 ).• După configuraţia cuadripolului de reacţie. oscilatoarele RC pot fi : . Oscilatoare RC cu un singur tranzistor. datorită pierderilor date de elementul pozitiv. in care tg δ = R XC ). cu punte Wien (fig3. În aceste condiţii este evident că două nu pot realiza defazajul de 180 0 dorit şi deci numărul minim de celule RL necesare este de trei.

b –structura amplificator-cuadripol de reacţie.1 Oscilator RC cu reţea de defazare trece-sus: a –schema electrică.Fig. 3. 24 .

jos a . +EC Rc C R Rb1 C T1 R RE RB2 Rc T2 RE C R C R C A Punte WIEN a b Fig. b .structura amplificator.cuadripol de reactie. 25 .structura amplificator .3.Oscilator RC cu retea de defazare trece . b .Oscilator RC cu punte Wien: a.+EC R3 C2 Rs T C1 C R1 C C R U1 R R M T A R ß R R C2 U2 RS C C C R2 R3 h11 U3 R2 a b Fig.cuadripol de reactie.3.schema electrica.2.schema electrica.3.

rezistenţa R’ din schemele echivalente din figurile 3. (3.4. se obţin formulele : ω0 = 1 RC 1 6+4 RS R RS R (3.Oscilator RC cu punte dublu T.2 b se calculează impunând condiţia ca rezistenţa echivalentă a circuitului format din R’ în serie cu ( R2 R3 h11 ) să fie egală cu R : R '+ 1 =R 1 1 1 . formulele se simplifică.1. + + R2 R3 h11 (3.3.2. .3) Pentru RS <<R.R C R 10 R C 2C Cb RB2 +E C C RB1 CE RE Fig.5) .1 şi 3.pentru reţeaua trece-jos : ω0 ≅ 6 RC . punând condiţia ca factorul de reacţie β să fie real şi negativ.2) În ambele cazuri. obţinându-se : . În cazul schemelor din figurile 3. În ceea ce priveşte condiţia de amplitudine.4) (3.b şi 3.1) pentru reţeaua trece-sus şi pentru reţeaua trece-jos : ω0 = 1 RC 6+4 . (3. satisfacerea acesteia duce la aflarea valorilor minime ale parametrilor tranzistoarelor pentru care montajul oscilează.pentru reţeaua trece-sus : ω0 ≅ 1 6 RC 26 .

se poate scrie: β = β ( cos ϕB + j sin ϕB ) = β . conform relaţiei (2.8) şi Z2 Exprimând impedanţele componente şi ţinând seama că: Z1 = R 1 jωL .11) rezultă: (3. (3.9) 1 1 jωL = 1 + jωC R . condiţia pentru factorul său de amplificare în curent h21 : h21 »45 (3. se obţine: 1 β  1  1   + jωC  = 3 + =1 +  R +  jωC  R    1   j ωCR −  ωCR  . al căror defazaj însumat este de 360 0 = 2π .6).5) se obţine.7) Inversând ambele părţi ale egalităţii.  (3.5). (3.Din relaţia referitoare la amplitudine (2. se obţine: 1 β =1 + Z1 Z2 . cuadripolul de reacţie trebuie să introducă un defazaj 0 0 sau 360 0 ( 2π ) .10) Dar din relaţia (2. din schema echivalentă se observă că expresia factorului de reacţie β (în complex) este: • β= U2 U1 = Z2 = Z1 + Z 2 1 Z 1+ 1 Z2 . 1 1 = + Z2 R în funţie de elementele lor (3.12) = 2π : ϕ A + ϕ B = 2π . Folosind forma trigonometrică a numerelor complexe.13) 27 . În cazul folosirii a două tranzistoare. Z1 (3. în care ϕ A (3. ϕB = 0 . Pentru schema din figura 3.6) Oscilatoare RC cu doua tranzistoare.3. pentru tranzistorul folosit ca amplificator.

16) 4. perioada. atunci când la intrare li se aplică un anumit semnal de comandă. IMPULSURI Prin impuls se intelege o variaţie rapidă de tensiune sau de curent. precum si cu procesele tranzitorii pe care ele le produc în circuite.14) (3. Majoritatea acestor tipuri de generatoare lucrează cu comandă în impulsuri. de tip clopot. triunghiulare. schimbându-le forma. se numesc circuite pentru impulsuri. care durează un timp scurt în comparaţie cu perioada de succesiune a acestor variaţii. (3. durata.15) şi deci amplificarea minimă a tranzistorului trebuie să îndeplinească relaţia: A=3. GENERATOARE COMANDATE Aceasta categorie de generatoare furnizează semnal de ieşire. În multe aplicaţii se folosesc impulsuri de formă aproximativ dreptunghiulară.9) partea imaginară a expresiei. rezultă: ϖ0 = 1 CR 1 β= 3 .5) : dreptunghiulare. la ieşire se obţine un impuls deformat.Se observă că β este un număr real şi pozitiv. Deci. în dinte de ferestrău. • Există o mare varietate de impulsuri (fig3. 28 . (3. trapezoidale. Circuitele care generează impulsuri sau care acţionează asupra impulsurilor. datorită acţiunii elementelor reactive (bobine. anulând în expresia (3. poziţia sau alţi parametrii. • Atunci când la intrarea unui circuit se aplică un impuls dreptunghiular ideal. condensatoare) din circuit.

dacă este cazul. durata frontului posterior ( t d ).6). Astfel : amplitudinea impulsului (A) reprezintă valoarea mărimii corespunzătoare regiunii palierului (valoarea de regim) . - 29 . durata impulsului ( τi ). dintre care cei mai importanţi sunt : amplitudinea impulsului (A). descresterea palierului (ΔA) şi. impulsului (ε) (fig3. durata frontului anterior ( tc ).Acest impuls poate fi caracterizat cu ajutorul unor parametrii.

6. c . b .cu supracrestere a palierului. a .5.cu descrestere a palierului .in dinte de ferastrau.9A 0.1A V t3 td a t 0 b t Fig.triunghiulare. e . 3.dreptunghiulare.trapezoidale. b. V A A 0. Parametrii caracteristici ai impulsului.1A t in 0.5A 0.tip clopot. 3. Tipuri de impulsuri:a. 30 .a b d c e Fig. d .

.durata frontului posterior (de crestere) ( t d ) reprezintă intervalul de timp necesar marimii pentru a descreşte de la 0. . care se repetă la intervalle egale de timp (fig 3.9 la 0. parametrii caracteristici sunt - durata impulsului τi .7). durata impulsului ( τi ) reprezintă intervalul de timp dintre momentele corespunzătoare atingerii valorii de 0.9 din valoarea de regim. T 1 T ) şi Impulsurile pot fi obţinute prin două metode : prin generare sau prin formare.supracreşterea (ε) reprezintă diferenţa între valoarea maximă înregistrată de mărime şi valoare de regim. perioada de succesiune T (sau fracvenţa coeficientul de umplere Q = • f = τi . 4.1 din valoarea de regim.Succesiunea de impulsuri. . . 3.descresterea palierului (ΔA) repezintă diferenţa dintre valoarea maximă şi cea minimă a palierului.1 CIRCUITE PENTRU FORMAREA IMPULSURILOR 31 .V t T Fig.durata frontului anterior (de crestere) ( tc ) reprezintă intervalul de timp necesar mărimii pentru a creşte de la 0.7. În cazul unei succesiuni de impulsuri dreptunghiulare periodice.1 la 0.5 din amplitudinea impulsurilor.

1.Cel mai simplu mod de realizare a limitatoarelor este prin folsirea dioadelor şi rezistenţelor. numai atunci când aceasta se află cuprinsă între anumite limite. dintre care cele mai importante sunt : circuitele de limitare. În cazul diodelor semiconductoare. numite praguri de limitare. atunci cand semnalul atinge valoarea de prag a limitatorului. • Clasificarea limitatoarelor se poate face după următoarele criterii: -după modul de montare a diodei în circuit: limitatoare serie şi limitatoare derivaţie. aceasta depinzand de polarizarea diodei dată de sursele continue din circuit. c). a sau inferior –fig4. se folosesc elemente neliniare:diode semiconductoare sau tranzistoare. de derivare şi de integrare. b ) sau cu două praguri de limitare (fig4. Se folosesc mai multe tipuri de circuite de formare aimpulsurilor.1. În cele mai dese cazuri. -după alternanţa obţinută la ieşire (tipul pragului): limitatoare cu prag inferior şi limitatoare cu prag superior. limitarea se obţine prin trecerea acestora din stare de conducţie în stare de blocare şi invers. Pentru realizarea circuitelor de limitare. Limitarea se poate aplica semnalelor de orice formă. plecând de la semnale periodice de altă formă. de obicei sinusoidale.1 Circuite de limitare Circuitul de limitare este circuitul care furnizează la ieşire o mărime (tensiune sau curent) proporţională cu mărimea de la intrare.1. Cand mărimea de la intrare depăşeşte pragurile de limitare. se utilizează limitarea unor semnale de formă sinusoidală pentru a obţine impulsuri derptunghiulare sau trapezoidale. mărimea corespunzătoare de la ieşire se păstrează constantă.1. 4. Limitarea oscilaţiei sinusoidale se poate face : cu un prag (superior fig. 4.Metoda formarii impulsurilor se bazează pe obţinerea unei succesiuni periodice de impulsuri. 32 . -după mărimea semnalului limitat în comparaţie cu valoarea amplitudinii semnalului: limitatoare cu prag zero sau limitatoare cu avand o anumită valoare a pragului.

Prin asocierea unor circuite de limitare de tip derivaţie. dioda conduce şi scurtcircuitează semnalul la masă.5. se explică obţinerea semnalelor de ieşire pentru cazurile în care dioda este montată invers. • Limitatoare • Limitatoare de tip derivaţie 33 . Se obţine astfel o limitare cu prag inferior la –E. cea mai apropiată ca formă de o succesiune de impulsuri trapezoidale.3 se face în mod similar. cu prag de limitare zero.Dacă dioda este polarizată cu o sursă E.3) Pentru cazul limitatorului din figura 4. (fig 4. pentru alternanţa pozitivă a semnalului. Dacă la intrarea unui limitator cu două praguri se aplică o tensiune sinusoidală.Circuitul de limitare din figura 4.La ieşire se obţin astfel numai alternanţele pozitive. Prin introducerea unei surse E în serie cu dioda. obţinandu-se o limitare cu prag inferior +E În mod similar .Funcţionarea este următoarea: la aplicarea rezistenţei pozitive. aceasta conduce alternanţa negativă numai după ce valoarea acesteia depăşeşte negativarea E a anodului.2). Cu cat pragurile sunt mai apropiate şi amplitudinea semnalului este mai mare. se obţine un limitator cu două praguri de limitare.3 a.a. polarizate. cu şi fără sursă de polarizare a catodului (fig 4.La aplicarea alternanţei negative.de tip serie (fig4.2 a). dioda va conduce numai semnalele pozitive ce depăşesc valoarea E de negativare a anodului. cu minusul spre anod (fig4. este un limitator serie.2) În aceste circuite dioda se montează în paralel pe bornele de ieşire ale circuitului (fig4. La aplicarea alternanţei negative.3) cu polul negativ spree anodul diodei. Explicarea circuitelor reprezentate în figura 4.Se obţine astfel un limitator cu prag inferior zero. ca în figura 4. la ieşire se obţine o tensiune limitată. dioda este blocată şi aceasta trece nemodificată la ieşirea circuilui. dioda este blocată şi tensiunea de ieşire este zero.2. dioda conduce şi întreaga tensiune aplicată se obţine la ieşire. cu atat se poate asimila mai bine semnalul rezultat cu o serie de impulsuri dreptunghiulare.

D E D + R U2 U1 R U2 U1 a D E D + R U2 U1 R b U1 U2 c d 34 .

d . 35 .U1 t U 2 (a) t U 2 (b) E t U2 (c) t U 2 (c) t -E Fig. c .2. Circuite de limitare de tip serie cu diode: a . e . c . d .2. b .cu prag superior la -E. b .diagramele tensiunilor de iesire U 2(a) ÷ U2(d). a .cu prag inferior la +E.4.cu prag superior la zero.obtinute cu limitatoarele prezentate in figura 4.cu prag inferior la zero.

36 .

). având tendinţa să-şi păstreze starea iniţială de neîncărcare. de obicei de tip dreptunghiular. În aceste condiţii.R U1 D E a U1 . condensatorul se incarcă.atunci cand la intrare se aplica o tensiune sinusoidala. Circuite de derivare Circuitele de derivare (de ascuţire) sunt circuite RC folosite pentru obţinerea unor impulsuri de scurtă durată (ascuţite) din impulsuri de durate mari.4 ..cu diode Zener.. se reprezintă un circuit de derivare RC. Funcţionarea lui se bazează pe proprietatea condensatorului de a nu-şi varia brusc tensiunea la borne.cu diode redresoare. b . la aplicarea unui impuls dreptunghiular (un „salt’’ de tensiune ).form tensiunii obtinuta la iesirea lim a itatorului..+ + - U2 U intr b U ies t U2 E t -E Fig 4. În figura . Circuite de lim itare de tip derivatie cu doua praguri : a .. condensatorul se prezintă în primul moment ca un scurtcircuit.. a. c . Saltul se transmite la ieşire (fig . Treptat. 37 .. ceea ce scade în mod corespunzător valoarea tensiunii de ieşire. bazată pe faptul că energia sa WC = 1 CU 2 2 nu poate varia prin salt.

Form area im pulsurilor ascutite cu circuit R . În mmod lent. 4.C ircuit de derivare R . C a .6. pe polarităţi opuse. . Pentru ca la ieşirea circuitului să se obţină impulsuri scurte (ascuţite). aplicat la intrare.1) b. condensatorul se descarcă exponenţial. se obţin la ieşire două impulsuri scurte. 4.sem nalul de intrare. tensiunea de ieşire revenind la zero. b sem nalul de iesire. Se impune deci respectarea condiţiei : τ = RC << ti ( 4. este necesar ca încărcarea si descărcarea condensatorului să se producă într-un interval de timp mai redus decât durata t a impulsului dreptunghiular aplicat. Se observă deci că la un impuls relativ lung.5.C La aplicarea frontului posterior al semnalului dreptunghiular („salt” negativ) condensatorul are aceeaşi comportare.U1 0 U2 a t C R 0 b Fig. Circuite de integrare 38 . U1 U2 t « Fig. tinzând să-şi păstreze nemodificată starea de încarcare.

C . aproximativ liniar (fig.a). 39 . 23. impulsul de ieşire are o formă aproximativă triunghiulară. asigurate de condiţia (4.3) atunci la aplicarea unui semnal dreptunghiular condensatorul se încarcă lent.8 . R C U1 U2 ? Fig. În acest moment.tinzând. iar tensiunea de ieşire scade treptat. ele furnizând la ieţire integrala semnalului de intrare. Schema unui astfel de circuit RC este reprezentată în figura 4. Datorita încarcarii şi descărcarii lente a condensatorului. condensatorul începe să se descarce. 4.a.3). către zero.8.7 Dacă parametrii circuitului respectă condiţia ca valoarea constantei de timp τ = RC a circuitului să fie mult mai mare decât durata impulsului : τ = RC >> ti (4. ca in figura 4.Circuit de » integrare R.Circuitele de integrare (de netezire) sunt circuite RC folosite pentru obţinerea unor impulsuri cu fronturi modificate faţă de cele ale semnalului de intrare. Tensiunea de ieşire creşte treptat până la dispariţia impulsului de ieşire.

de derivare şi de integrare se pot obţine diverse forme de impulsuri plecând de la un semnal sinusoidal. Ele pot fi considerate oscilatoare. condensatorul se poate încărca prin rezistenţă până la valoare maximă şi semnalul de ieşire apare ca în figura 4. b .Form sem a nalului de iesire la aplicarea unui sem nal dreptunghiular pentru cazurile: a ?> ti . în sensul că semnalul de ieşire apare fără a necesita un semnal de comandă la intrare.?< ti Dacă circuitul are o constantă de timp de valori mai mici sau comparabile cu durata impulsului aplicat la intrare.8.8. la care tranzistoarele se află pe rând în regim de conducţie sau de blocare pe anumite intervale de timp fără intervenşia unor semnale de comandă exterioare. Prin asocierea corespunzătoare a unor circuite de limitare.2 Circuite basculante astabile Circuitele basculante astabile. În figura 5. b. 4. Funcţionarea circuitului este ilustrată prin diagramele de variaţie ale tensiunilor din figura 5. 4.2 40 .1 se reprezintă un astfel de circuit.U1 U1 0 0 U2 t U2 t 0 b t 0 b t Fig. se utilizează pentru a genera impulsuri dreptunghiulare periodice. numite şi multivibratoare.

condensatorul C1 . 41 . Această scădere se transmite prin C1 pe baza tranzistorului T2 . datorită imperfecţiunilor tehnologice.2 a se reprezintă situaţia T1 blocat şi T2 saturat. În acest timp. scade caderea de tensiune dată de I C 2 pe rezistenţa sa de colector şi creşte potenţialul de colector al lui T2 . În figura 5.R C1 // r CE 1 şi R B 2 //r BE 2 . la conectarea sursei de alimentare. Fenomenul se repetă periodic. mărind valoarea curentului său de colector I C1 . care s-a încărcat în circuitul + E C . Procesul evoluează în avalanşă şi duce în final la conducţia de saturaţie T1 şi la blocarea lui T2 . Creşterea căderii de tensiune pe R1 ( EC = const ). rBE 2 . referitoare de această dată la T2 .Circuit basculant astabil. produsă de cresterea lui I C1 . 5. ducând la micşorarea curentului acestuia ( I C 2 ) de colector. Acesta începe să funcţioneze şi cu aceeaşi succesiune de fenomene. Această crestere de transmisie prin C 2 pe baza lui T1 . executată cu elemente respectiv egale. se ajunge la T2 saturat si T1 bloacat.. începând să se descarce prin R r şi R r R B 2 (care este legată . Prin aceasta. duce la scăderea potenţialului de colector al propiului tranzistor T1 (U CE 1 + RC1 I C1 = EC .. apare o mică variaţie a curentului de colector al unuia dintre tranzistoare(de exemplu I C1 )..Deşi schema este sistematică. const ) .0. C1 C 1 E B2 B 2 E +E C RC1 C1 T1 RB2 RB1 C2 T2 R2 RC2 -E C Fig. RC1 . Condensatorul C1 se află practic descărcat în circuitul alcătuit din: E C . Circuitele de încărcare şi respectiv de descărcare ale condensatorului C1 sunt redate in figura . ajungând ca la un moment dat tensiunea pe în paralel pe intrarea lui T2 ) să devină egală cu tensiunea de deschidere a tranzistorului T2 .

. 27 Dar T 1 fiind blocat. rezistenţa sa colector emitor este foarte mare (r CE 1 R R C 1 ).Uc1 0 Ta Tb t U c2 0 t tc a Ub2 -Ec b U b1 -EC c t -EC d t Fig. În figura. rezistenţa sa bază emitor este foarte mică (r C 2 E B 2 ). iar T 2 fiind saturat..Dar T 1 fiind saturat r C 1 E e E r BE 2 .. 42 .. R C1 şi r Be 2 .28. astfel că circuitul real de incărcare al lui O 1 rămane alcătuit din: E C . iagramele de variatie ale tensiunilor din circuitul basculant D astabil din fig. se află în circuitul alcătuit din :R C1 //r R C1 . astfel că circuitul de descărcare rămane practic alcătuit din r CE 1 şi R B2 . iar T 2 fiind blocat R B 2 C 1 şi R B 2 //r B 2 . se reprezintă situaţia T 1 saturat şi T 2 blocat.Condensatorul C 1 incărcat .

b . 43 . pot fi considerate a impulsuri de formă aproximativ dreptunghiulară. T2 bloca.3.Circuit pentru imbunatatirea formei semnalului din colector.RC1 C C1 RB2 B + (T2) E C - RC1 C RBE2 « R RC1 « R a + C1 B r CE1 (T1) E + EC E r BE2 E r BE2 RC1 C1 (T1) RB2 B (T2) r CE1 C E r BE2 E + EC - C1 RB2 « RBE2 b RB2 B r CE1 « RC1 (T1) r CE1 + EC E (T2) Fig.2) Pentru imbunătăţirea formei de undă a semnalului de ieşire. capacităţile C 1 şi C 2 se conectează la colectoarele tranzistoarelor prin intermediul unei diode(5.79 C 1 R B 2 (5. C1 se descarca.69 C 2 R B1 (5. T2 saturat.starea T1saturat. imbunataţind frontul anterior al impulsurilor din colectoare. potenţialului bazei tranzistorului blocat pentru a variai între valoarea maxima şi zero. +E C RC1 D1 R1 C1 T1 RB2 RB1 C2 R2 D2 T2 RC2 -E C Fig.1) T b =0. ci prin rezistenţele nou-introduse.Circuitele de incarcare.5. Variaţiile tensiunilor din colectoarele tranzistoarelor.3).5. avand valorile: T a =0. in punctul comun dintre diodă şi condensator introducandu-se cate o rezistenţă legată la sursa de alimentare.2.Durata fiecărui impuls generat este determinată de timpul necesar. respectiv de descarcare ale condensatorului C 1: a . C1 se incarca.în felul acesta încărcarea condensatoarelor din colectoarele tranzistoarelor saturate nu se mai face prin rezistenţele de colector ale tranzistoarelor blocate.starea T1 blocat.

La aplicarea fiecărui impuls de comandă. sau pe baza lui T 2 .Întrucat.4) Spre deosebire de cazul circuitelor astabile. prin fenomene similare celor descrise la circuitul basculant astabil. respectiv în bazele tranzistoarelor este reprezentată in figura 5.3 Circuite basculante monostabile Schema tipică a unui astfel de circuit este redată în figura(5.Această a doua stare reprezintă starea stabilă a montajului. determinand deschiderea tranzistorului mai repede decat in absenţa impulsului şi asigurand astfel frecvenţa de lucru dorită. T 1 ajunge să conducă la saturaţie.se poate face numai aplicand un impuls de comandă pe baza lui T 1 .Diagrama de variaţie a tensiunilor obţinute in colectoare. in mod obişnuit. aplicate pe bazele tranzistoarelor prin condensatoare de capacităţi mici.5). ceea ce determină şi comportarea circuitului ce are o singură stare stabilă. pe colectorul tranzistorului T 2 se obţine un impuls dreptunghiular de polaritate negativă si durată proporţională cu constanta de timp C 2 R 1 . permiţand conducţia lui T 2 . deoarece prin procesele descrise anterior are loc descărcarea condensatorului C 1 pană tensiunea pe baza lui T 2 scade. Trecerea in starea iniţială. iar T 2 este blocat. Funcţionarea circuitului este urmatoarea: dacă la aplicarea tensiunii de alimentare se obţine o variaţie suplimentară a curentului de colector I C1 al tranzistorului T 1 .De obicei este folosită cea de-a doua variantă(fig 5.6 4. schema nu mai este simetrică. 4. astfel încat să-i micşoreze starea de conducţie.4 Circuite basculante bistabile 44 . se recurge frecvent la sincronizarea prin impulsuri exterioare. descărcarea lui C 2 nu mai poate avea loc. procesele au loc in sensul măririi conducţiei lui T 2 saturat.Din acest moment.Aceasta este o stare instabilă.Datorită prezenţei tensiunii E b de blocare a bazei lui T 1 . stabilitatea perioadei impulsurilor generate de multivibrator. nu este satisfăctoare. de polaritate corespunzătoare scoaterii bazei lui T 1 din starea de blocare.

încat să schimbe starea montajului. fie prin scoaterea lui T 1 din saturaţie. micşorand conducţia sa. datorită cuplajelor existente între colectorul unui tranzistor şi baza celuilalt. T 1 ) determină. numărătoare. ca polaritate.Acest lucru este posibil în două situaţii: fie prin scoaterea tranzistorului T 2 din starea de blocare.Această stare este stabilă.5. pentru schema prezentată (cu tranzistoare npn) impulsul avand polaritate negativă.Circuitele basculante bistabile caracterizate prin două stări stabile egal posibile.7). circuitul poate rămane un timp îndelungat.În această stare.Circuit basculant monostabi comandat pe baza tranzistorului saturat. aducerea la saturaţie a tranzistorului T 1 şi respectiv blocarea tranzistorului T 2 . au un domeniu vast de aplicaţii fiind elemente de bază în schemele logice de comandă.Schema cea mai răspandită este cea simetrică (fig 5. Funcţionare.În multe cazuri impulsul exterior se aplică pe baza tranzistorului saturat. registre. 45 . amplitudine şi loc de aplicare. determinand deschiderea sa. în care se folosesc două surse de polarizare:pentru colectoarele (E C ) şi respectiv pentru bazele tranzistoarelor (E b ). Procesele de basculare au o desfăşurare aemănatoare celor descrise la circuitele basculante anterioare: o mică variaţie a curentului de colector al unuia dintre tranzistoare (de ex. Fig. +EC RC1 C1 R1 T1 RB1 +EC -E b T2 T1 RB1 -E b R D2 c RB2 C2 RC2 RC1 C1 R1 T2 RB2 C2 RC2 +EC Fig. circuite de memorizare.4. deoarece polarizarea exterioară a bazei tranzistorului blocat(E b ) împiedică scăderea tensiunii aplicate pe baza acestuia sub valoarea de tăiere.Circuit basculant monostabil.5.Pentru a provoca bascularea trebuie aplicat un impuls exterior astfel ales.5.

În colectoarele celor două tranzistoare se obţin impulsuri dreptunghiulare.Circuit basculant bistabil.e UB1 e UB1 a UC1 t UC1 c t t -E C b -E C t d Fig. +E C i C1 RC1 C1 R1 RC2 C2 R2 T2 i C2 U C1 T1 U C2 U b1 Rb1 Rb2 U b2 +E C -E b Fig.(fig 5.Diagramele de variatie ale tensiunilor unui circuit basculant monostabil.5.circuitul basculează.6. de polarităţi opuse şi de durată egală cu intervalul dintre două impulsuri succesive de comandă. prezentandu-se ca un scurtcircuit la variaţii bruşte ale tensiunii şi deci transmiţand integral aceste variaţii. condensatoarele C din schemă au numai rolul de a accelera procesul de comutare de la o stare la alta.7. in care T 2 la saturaţie şi T 1 este blocat.Ele compensează in acelaşi timp efectele capacităţilor parazite 46 .5.Pentru schimbarea acestei stări este necesară aplicarea unui nou impuls de comandă exterior. După primirea impulsului de comandă.8) Spre deosebire de circuitul astabil. trecand rapid in cea de a doua stare stabilă.

se pot realiza circuite basculante bistabile. Rotunjirea fronturilor nu poate însă fi complet evitată.circuitele basculante bistabile U comanda U C2 a t EC U C2 EC b U b2 d t t t U b1 t e c Fig.tensiunea de colector Uc1 .de intrare ale tranzistoarelor.34 a. care ar produce rotunjirea fronturilor impulsurilor.35Diagramele de variatie ale tensiunilor in montajul din figura 3. la care această sursă este eliminată din schemă.10) • După tipul circuitului de comandă folosit. circuitul fiind simetric. c tensiunea de baza Ub1 . ea datorandu-se timpului de comutaţie al tranzistoarelor. b . d .9). Întrucat tranzistoarele conduc pe rand curenţi egali.În acest caz . care împreună cu rezistenţele (R 1 IIC 1 şi R 2 IIC 2 ) din schemă pot fi circuite de integrare. pot fi de următoarele tipuri(fig 5.tensiunea de colector Uc2 .tensiunea de baza Ub2 47 . polaritatea bazelor este asigurată de o rezistenţă R E conectată în circuitul de emitor al celor două tranzistoare(fig 5.impulsuri de comanda. tensiunea care apare la bornele acestei rezistenţe este constantă si asigură polarizarea necesară bazelor. e . timp de valoare mai mare atunci cand tranzistorul a lucrat la saturaţie. Pentru a evita eventualele inconveniente create de sursa de polarizare a bazelor E b .

Aplicand simultan impulsuri pe ambele intrări.10. -circuite basculante bistabile de tip JK (fig.a).b) constituie o variantă îmbunătăţită a celui de tip RS. cu impulsuri dreptunghiulare aplicate prin intermediul unui circuit de derivare si o diodă ce selectează polaritatea dorită pentru impulsul de comandă.10. rezultă o stare de nedeterminare. fie poate bascula. 48 .Circuit basculant bistabil cu polarizarea bazelor prin RE comuna -circuite basculante bistabile de tip RS (fig 5.Impulsul aplicat pe R aduce circuitul într-o stare notată “0” iar cel aplicat pe S aduce circuitul în starea”1”.5.9. pe două intrări numite R şi S.5. în sensul că circuitul poate rămane întamplător fie în starea anterioară aplicării impulsului.-E C RC1 C R T1 RC2 C R T2 Rb1 RE Rb2 Fig. la care comanda se face pe baze.

b . Legarea rezistenţei R a circuitului de derivare la colector( în loc de conectarea ei la masă) duce la ridicarea stării de nedeterminare.10.T. c .R -S .Impulsurile aplicate pe intrarea J aduc circuitul in starea “1” cele aplicate în starea “0” iar aplicarea simultană a impulsurilor pe J şi pe K determină bascularea circuitului în starea complementară celei în care se află. Tipuri de circuite basculante bistabile : a . 5.+E C RC1 R1 RC2 R2 A T1 D C R -E b R Rb1 Rb2 R D C T2 A a S +E C RC1 RC2 R2 RC1 +E C RC2 R2 A R T1 R1 A T2 R R T1 R1 T2 D x D x Rb1 Rb2 y D C C Rb1 Rb2 -E b y R D C C -E b K b J T c Fig.c):la aplicarea unei succesiuni de impulsuri pe această intrare comună celor două baze.J -K.10. 4.5 Bistabilul Schmitt 49 . circuitul basculează la fiecare comandă primită. -circuite basculante bistabile de tip T (fig5.

Circuitul basculant bistabil Schmitt .Cuplajul între tranzistoare este asigurat din colectorul lui T 1 în baza lui T 2 prin rezistenţa R. se aplică prin cuplaj rezistiv pe baza lui T 2 care îşi micşorează conducţia .5. T 1 începe să conducă. U U Starea durează pană cand semnalul exterior scade sub o anumită U U valoare(U 2 ) faţă de valoarea de deschidere a tranzistorului T U U U U .Tensiunea sa de collector scade.Din această cauză.12): U -formator de impulsuri U U dreptunghiulare din semnale alternative aplicate la U 0 intrare(fig…) t U in in 1 1 B1 2 B1 2 ies ies(t) i in 1 2 B1 ies(t) 0 c t Fig. b .memorator de impulsuri . 1 0 0 t t U U determinand apariţia stării iniţiale(T 1 blocat. T 1 îşi micşorează conducţia. pe rezistenţa comună R e apare o micşorare a căderii de tensiune. la aplicarea la intrare (pe C) a unui semnal a cărui amplitudine depăşeşte tensiunea de blocare(“nivelul de prag”). 0 0 circuitul basculant bistabil Schmitt poate avea a b t următoarele utilizări(fig 5. prin intermediul rezistenţei de emitor R e . T 2 blocat( a doua stare stabilă). determinand o conducţie însă mai puternică a lui T 1 . c . Funcţionarea bistabilului este următoarea: se consideră în starea iniţială T 1 blocat şi T 2 în conducţie puternică. ducand într-un timp extrem de redus la situaţia:T 1 saturat. E T 2 saturat).discriminator de amplitudine. Datorită specificului său de funcţionare.În acest caz. avand însă o schemă asimetrică. 50 . Utilizarile circuitului basculant bistabil Schmitt: a . circuitul mai este numit circuit bistabil cu cuplaj prin emitor.12.formator de impulsuri dreptunghiulare . +E C RB1 RC1 RC2 c R2 T2 Rb2 Cd Rb1 T2 U ies Re -E C Fig. 38.11) reprezintă un circit basculant cu două stări stabile de echilibru.Bistabilul (triggerul) Schmitt (fig 5. iar invers între T 2 şi T 1 .

Ing. Dragoş Dobrescu. Dr.12 c).-memorator de impulsuri pentru un semnal de intrare alcătuit dintr-o succesiune de impulsuri de polarităţi diferite. deci dă semnalul de ieşire ori de intrare(de cate ori semnalul de intrare sau impulsurile de intrare depăşesc tensiunea de prag U 1 (fig 5. Ed. „Dispozitive şi circuite electronice – culegere de probleme de proiectare” 51 . „Dispozitive şi circuite electronice”. Printech. Dr. Ing. Conf. BIBLIOGRAFIE 1. circuitul basculează. „Analiza circuitelor electronice de la funcţie către dispozitiv”. Dan Dascălu şi colectivul. Didactică şi Pedagogică. Prof. circuitul basculează ori de cate ori se schimbă polaritatea impulsurilor de intrare(fig 5. Ed.12) -discriminator de amplitudine a impulsurilor. 2004 2. 3.

Virgil Golumbeanu ş. Paul Svasta. Ed. ş.a.a.ro/referate/electronica/oscilatorul18461. http://facultate. 2005 5. Ed.html 7.regielive. Paul Svasta. http://facultate. Virgil Golumbeanu.regielive.ro/referate/alte_domenii/oscilatoare_sinuso idale-79348. 2004 6.html 52 . „Componente electronice pasive – probleme”. Cavallioti.4. Cavallioti. „Componente electronice pasive – rezistoare”.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->