P. 1
Rolul Familei in Dezvoltarea Copilului - Lucrare Licenta

Rolul Familei in Dezvoltarea Copilului - Lucrare Licenta

|Views: 6,025|Likes:
Published by Fusa Adrian-Manuel

More info:

Published by: Fusa Adrian-Manuel on Mar 15, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/12/2013

pdf

text

original

CUPRINS INTRODUCERE CAPITOLUL 1 : CADRUL TEORETIC 1.1 Familia si rolul ei in formarea si dezvoltarea personalitatii copilului 1.1.

1 Caracteristicile educatiei la nivelul familiei 1.1.2 Functia educativa a familiei 1.1.3 Carente ale educatiei la nivelul familiei 1.1.4 Rolurile parentale 1.1.5 Climatul familial 1.1.6 Interrelatiile familiale 1.1.7 Exemplu 1.1.8 Familia si personalitatea 1.2 Dependenta de alcool 1.2.1 Caracteristici generale 1.2.2 Defintie 1.2.3 Elemente descriptive si tulburari asociate 1.2.4 Manifestari ale alcoolsimului 1.2.5 Elemente specifice culturii, etatii si sexului 1.2.6 Prevalenta 1.2.7 Evolutie 1.2.8 Pattern familial 1.2.9 Personalitatea alcoolicului 1.3 Comportamentul agresiv 1.3.1 Caracteristici general 1.3.2 Definitie 1.3.3 Teorii ale agresivitatii 1.3.4 Forme ale agresivitatii 1.3.5 Factori care influenteaza agresivitatea 1.3.6 Agresivitatea la copii 1.3.7 Modelul agresiv 1.3.8 Modele de oameni agresivi

1

CAPITOLUL 2: OBIECTIVELE SI METODOLOGIA CERCETARII 2.1 Obiectivele cercetarii 2.2 Ipotezele cercetarii 2.3 Procedura de lucru

CAPITOLUL 3: PREZENTAREA REZULTATELOR 3.1 Interpretarea psihologica a rezultatelor 3.2 Prezentarea studiilor de caz

CONCLUZII

2

PREZENTAREA LUCRARII

Aceasta lucrare trateaza un subiect mai rar intalnit in literatura de specialitate, si anume consecintele dependentei de alcool a parintelui asupra comportamentului copilului, respectiv comportamentului agresiv. Lucrarea este structurata in trei parti. Acestea sunt: INTRODUCEREA, CUPRINSUL si CONCLUZIILE. In INTRODUCERE am specificat motivul pentru care a fost aleasa aceasta tema si am prezentat cateva date generale si specifice subiectului care se regasesc in partea teoretica. CUPRINSUL este alcatuit din trei capitole. In primul capitol este prezentat rolul familiei in educarea si formarea personalitatii copilului si dependenta de alcool ce caracterizeaza mediul familial in studiul de fata. Un alt aspect abordat in acest capitol este comportamentul agresiv, cu referire speciala la cel al copilului. Al doilea capitol cuprinde obiectivele si ipotezele cercetarii, cat si procedura de lucru. In studiul de fata am urmarit evaluarea nivelului de agresivitate al copilului, surprinderea factorilor de personalitate ai acestuia, identificarea caracteristicilor mediului de provenienta ai copilului, precum si relevarea unei concordante intre toate acestea. Pentru atingerea obiectivelor mai-sus mentionate am folosit ca instrumente de investigare Chestionarul de Personalitate Freiburg, Testul Arborelui si Interviul, elaborat in vederea identificarii caracteristicilor mediului familial in care un parinte prezinta dependenta de alcool. In ultimul capitol sunt prezentate rezultatele obtinute de fiecare subiect in urma testelor aplicate, precum si intepretarea psihologica a acestora. Prezentarea studiilor de caz s-a facut avand in vedere caracteristicile mediului familial specifice fiecarui subiect, precum si profilul psihologic al acestuia, rezumat in functie de ipotezele stabilite. Lucrarea se incheie cu concluziile trase in urma rezultatelor obtinute si a studiului de caz.

3

PAPER RESEARCH PRESENTATION

4

INTRODUCERE

Lucrarea de fata abordeaza o tematica mai rar intalnita in literatura de specialitate si anume influenta pe care o are mediul familial in care parintele prezinta dependenta de alcool, in dezvoltarea comportamentului agresiv al copilului. Aceasta tema a fost aleasa datorita faptului ca in literatura romana de specialitate exista studii si cercetari in ceea ce priveste consecintele dependentei de alcool la nivel individual, iar in conditiile sociale existente este o tulburare tot mai des intalnita, consumul excesiv de alcool extinzandu-se tot mai mult si in randul tinerilor. De aceea nu trebuie neglijate consecintele pe care le are consumul excesiv de alcool, nu numai asupra sanatatii fizice si mentale, al echilibrului psihic al consumatorului, ci si asupra intregului mediu caruia apartine acesta. Deci, nu este numai o problema individuala, ci si o problema sociala, dar care afecteaza in primul rand mediul cel mai apropiat individului respectiv, si anume familia. In cercetarile realizate pana in prezent dupa cum se va vedea si in partea teoretica, exista parerei pro si contra asupra influentei parintilor in formarea personalitatii copilului. Unele pareri sustin ca un mediu familial in care se consuma cantitati apreciabile de alcool poate cauza tulburari de conduita copilului, acesta imitand unele obiceiuri ale unui dintre parinti, poate sa capete tulburari organice si psihice. Alte pareri sustin ca parintii exercita o influenta minima asupra personalitatii copilului, in timp ce grupul de prieteni are o influenta uriasa. Studiul de fata incearca sa evidentieze aceasta infuenta asupra comportamentului copilului in timp, de aceea selectarea subiectilor s-a realizat avandu-se in vedere ca acestia sa fi implinit varsta de 18 ani.

5

CAPITOLUL 1 CADRU TEORETIC

1.1FAMILIA SI ROLUL EI MAJOR IN EDUCAREA SI FORMAREA PERSONALITATII COPILULUI

1.1.1. Caracteristicile educatiei la nivelul familiei

De la nastere, asupra copilului se exercita un sistem de influente formative, familiale si extrafamiliale. In prima parte a vietii, mediul principal si direct de formare a omului este familia. In perioada antprescolara, asupra copilului se exercita diferita categorii de influente formative, pe care le conduce familia. Caile procesului formativ ce se desfasoara in cadrul familiei nu sunt altele decat cele ce stau la baza procesului educational in general, dar le sunt particularizate la specificul educatiei in familie: Educatia in familie incepe prin realizarea scopului de ansamblu al educatiei, ea constituind temelia peste care se vor suprapune ceelalte influente educative Educatia in familie are un caracter sponta, neorganizat si este deseori inconstienta si nefinalizata. Influenta formativa a familiei este permaneta si se exercita in cadrul actiunilor de viata curente. Aceasta influenta este foarte puternica deoarece se bazeaza pe afectivitatea naturala ce leaga copilul de parinte. Exercitandu-se asupra individului in formare, lasa amprente puternice in personalitatea individului. Atata timp cat familia constituie unul din elementele de baza ale societatii, educatia in familie este si va ramane un fenomen social permanent. Caile si mijloacele de realizare a educatiei la nivelul familiei sunt in functie de scopul general al educatiei dar si de particularitatile specifice educatiei la nivelul familiei: calea participarii directe: copii nu pot deveni adulti decat avand permanent in fata exemplul acestora si luand contact cu viata direct prin actiuni de viata.

6

calea muncii: consta in folosirea unor activitati prin care copilul se formeaza pentru a fi de folos mai intai in cadrul colectivului restrans al familiei apoi in cel largit al societatii. calea exemplului: comportamentul social al copilului este determinat de relatiile sociale care exista in cadrul familiei. calea autoritatii, bazata pe cunoasterea copilului: formarea anumitor obisnuite sociale, anumitor deprinderi de comportare presupune interventia ferma a parintilor care favorizeaza efectuarea anumitor actiuni sau infranarea acestora de catre copil. Familia, nucleul de baza al societatii noastre, are rolul de a asigura dezvoltarea fizica si morala a copilului. De familie depinde dirijarea judicioasa a maturizarii psihice a copilului, de felul in care parintii vor educa copilul, de felul cum vor sti sa dirijeze viata lui afectiva, de aceasta va depinde formarea personalitatii copilului. Educatia copilului sufera in mica masura influenta ereditara, adica educatia copilului depinde intr-o mai mica masura influenta ereditara dar are antene functionale in comportarea parintilor. Unii pedagogi sustin ca acest stadiu este determinat de temperamentul copilului, dar temeperamentul nu poate fi rupt de cadrul educational initial. Un exemplu in acest sens il ofera Cajal Marco, care sustine ca un copil crescut initial intr-un mediu de teroare nu poate deveni un element plin de curaj si initiativa precum si un copilul crescut initial sub raportul unipersonal al elementului sau conventional, caruia i se indeplinesc toate dorintele nu poate deveni ulterior un elemt social dependent normelor sociale elementare.

1.1.2. Functia educativa a familiei

Functia educativa a familiei consta in pregatirea copilului pentru viata. Deoarece prin structura sa, familia ofera cadrul cel mai potrivit pentru formarea principalelor deprinderi, pentru transmiterea principalelor cunostinte asupra realitatii si formarea primelor principii de viata. Privind formele concrete prin care familia isi exercita influenta educativa, in prima copilarie cea mai importanta este relatia dintre mediul familial si dezvoltarea

7

limbajului. Calitatea modelului lingvistic pe care il ofera copilului membrii familiei, influenteaza dezvoltarea gandirii acestuia In perioada scolarizarii, randamentul la invatatura va depinde in mare masura de posibilitatea oferita copilului de a invata unele lucruri din ambianta familiala si din diferitele imprejurari de viata din afara acesteia in care va fi pus in mod constient de parinti. Chiar modul in care se da sprijinul la invatatura are o mare influenta in dezvoltarea capacitatilor psihice si morale ale copilului. Unii parinti se substituie acestuia in indeplinirea indatoririlor scolare, ceea ce ii creeaza o stare de pasivitate si o falsa conceptie despre munca, altii au o atitudine rigida, aspra, ceea ce il inhiba, franandu-i dezvoltarea gandirii. Actul educational la nivelul familiei trebuie sa isi asume raspunderea de a imbina mereu sfera de viata sociala cu procesul intentionat pedagogic. Eficienta educatiei familiale consta tocmai in modul in care parintii realizeaza aceasta, adica daca o fac constient sau spontan.

1.1.3. Carente ale educatiei la nivelul familiei.

Cazurile de inadaptare sociala inregistrate in randul tineretului constituie dovada ca atat familia cat si alte institutii sociale nu reusesc intotdeauna sa isi indeplineasca eficient acest rol al educatiei. In cercettarile sale, Batranu Emilia, analizand mediul familial, a surprins urmatoarele situatii propice inadaptarii: lipsa integritatii cuplului familial: situatia anormala din cadrul familiei a dus la deviatii comportamentale datorita lipsei de afectivitate, a lipsei de grija, a indiferentei fata de copil, sau dimpotriva, datorita severitatii excesive insotita de multe ori de acte de violenta. nivelul profesional scazut al parintilor si lipsa de preocupare pentru pregatirea copiilor in vederea muncii pot constitui de asemenea o sursa de inadaptare sociala.

8

nivelul cultural scazut si lipsa de preocupari spirituale din cadrul familiei determina atitudinea copilului fata de invatatura si optica lui fata de efortul cerut de ea. Gradul redus de cultura facand ca unele familii sa fie impenetrabile la mesajele educative transime de mass-media. schimbarea frecventa a mediului familial constituie o sursa ingrijoratoare de perturbare a comporamentului normal al copilului. regimul educativ familial deficitar. Din punct de vedere al sanatatii mentale si al echilibrului psihic al copilului, sunt nocive urmatoarele carente educative ale familiei nepasarea, lipsa totala de interes pentru educatia copilului. excesul de grija, rasfatul din dragoste exagerata. lipsa unitatii de vederi in masurile educative ale membrilor familiei. lipsa autoritatii morale a parintilor datorita unor deficiente caracteriale, a unor vicii. neputinta de a oferi copilului modele umane pozitive prin propriul lor exemplu de comportare. lipsa de intelegere si afectivitate datorita egoismului si indiferentei fata de copil. severitatea excesiva, inconstienta sau voita, care creaza un climat familial anxios, folosirea actelor de violenta ca mijloace educative.

1.1.4. Rolurile parentale

Primul intermediar al copilului cu lumea este mama, copilul vazand si intelegand lumea asa cum o vede, o intelege si o exprima aceasta. In relatiile cu mama, copilul cunoaste primele relatii umane. Dragostea materna este un schimb afectiv intre mama si copil, absenta sau insuficienta acesteia facand copilul nefericit, dar si intr-o forma exagerata ea poate fi nociva. La pubertate, cand copilul trece prin schimbari fiziologice si psihologice profunde, prezenta mamei este absolut necesara. In adolsecenta, cand se produc marile

9

rasturnari de valori, cand parintii au incetat sa fie considerati singurii indrumatori, iar comportamentul exterior al copilului pare sa nege autoritatea lor, influenta mamei ramane hotaratoare. In primii ani din viata copilului rolul mamei este maxim, el descrescand treptat pana cand acesta devine adult. Rolul tatalui, redus in prima copilarie, merge crescand in aceeasi masura in care cel al mamei scade. Incepand de la sapte ani cele doua roluri au importante egale, ele descrescand paralel pana cand copilul atinge acea autonomie care ii permite sa inlocuiasca relatiile copilaresti cu parintii cu relatii de la adult la adult. Cand cei doi parinti nu sunt convinsi de necesitatea ca fiecare dintre ei sa isi indeplineasca rolurile, ca de exemplu cand tatal renunta la autoritate, lasand-o numai pe seama mamei, educatia copilului se resimte. Un tata lipsit de autoritate avand o mai proasta influenta asupra copilului decat absenta lui totala.

1.1.4. Climatul familial

Ambianta familiala poate fi calma sau plina de efervescenta, amoritita sau agitat, toleranta sau intoleranta, sensibila sau insensibila, la dorintele membrilor sai. Tinand seama de aceste stari de spirit care domina relatiile dintre membrii familiei, avem climate familiale de solidaritate sau de ostilitate si rivalitate, climate senine sau tensionale. Toate aceste forme se datoreaza relatiilor dintre soti, relatii ce alcatuiesc fondul ambiantei in care se dezvolta personalitatea copilului. Mediul familial trebuie sa ofere copilului un climatic favorabil dezvoltarii fizice, intelectuale si afective. Satisfacerea nevoilor organice ale copilului ii asigura dezvoltarea fizica, instructia si educatia ii asigura dezvoltarea intelectuala, iar relatiile normale cu mediul inconjurator in primul rand cu cel familial ii asigura dezvoltarea echilibrata a afectivitatii. Necesitatea stabilitatii ambiantei a fost dezvaluita de cercetari ale psihologiei experimentale care au dovedit ca perturbarile intervenite in elemente care stau la baza unor reflexe conditionate bine stabilite declanseaza adevarate nevroze. Instabilitatea ambiantei materiale este mai putin grava ca instabilitatea afectiva, deoarce de aceasta din

10

urma depinde atitudinea pe care copilul o va lua mai tarziu fata de viata, fata de ceialalti oameni. Cu toate divergentele de pareri in problema relatiei dintre dezorganizarea caminului si deviatiile comportamentale ale copilului, un lucru este cert: cu cat crest mai mult numarul caminelor a caror unitate se clatina sau se distruge, cu atat creste mai mult numarul copiilor al caror echilibru fizic si psihic se tulbura. In sfera notiunii de camin trebuie sa intre neaparat atributele “dragoste” si “intelegere” singurle in stare sa creeze acel climat de liniste si siguranta, absolut necesar dezvoltarii normale a copilului, un climat familial anxios (acte de violenta), starea tensionala (certuri continue) si indeferenta distrugand unitatea caminului. Referindu-se la linistea caminului ca ambianta educativa, pedagogul elvetian Adolf Ferriere, spunea: “Copii au nevoie de calm;agitatia, nervozitatea lucreaza asupra lor cum ar lucra un vant puternic asupra dunelor de nisip”

1.1.5. Interrelatiile familiale

Privitor la relatiile interfamiliale, Batranu Emilia propune o clasificare a cauzelor ce determina starea conflictuala dintre parinti si copii: cauze care tin de defectele caractersitice ale parintilor si care impiedica comunicarea copilului cu propriul parinte: i. ii. iii. iv. v. vi. vii. lipsa de afectiune pentru copil nervozitate exagerata agresivitate brutala lipsa de echitate in relatiile cu copilul nerespectarea opiniilor lui respingerea interventiei opiniei publice lipsa totala de interes pentru educatia copilului

cauze care tin relatiile degradata dintre membrii familiei i. ii. iii. dintre cei doi soti dintre parinti si bunici dintre frati si surori

11

cauze care tin de educatia si gradul de cultura al parintilor Detalierea acestora nu mai este necesara intrucat exista un abordarea lor. Educatia in familie nu se datoreaza numai mamei si tatalui, ci intregului ansamblu de interrelatii familiale, de o importanta majora in viata individului care isi pun pecetea asupra personalitatii, modeleaza trasaturile de caracter si convingerile individului. precedent in

1.1.6. Exemplul.

A doua cale de educatie la nivelul familiei este exemplul, ca mod de influentare constituind unul din elementele de baza ale activitatii formative. Pe plan instructiv, exemplul are functia de a face intelese cunostintele expuse teoretic, pe plan educativ, urmareste nu numai ca principiile, normele sa fie intelese, ci si ca ele sa determine atitudini, sa duca la formarea deprinderilor. Baza psihologica a exemplului o constituie imitatia. Influenta educativa a familiei cu ajutorul exemplelor este cu atat mai puternica cu cat copilul este mai atasat afectiv de membrii acestuia si cu cat unitatea familiei este mai puternica. In familiile dezorganizate sau conflictuale copilul este lipsit de atmosferea calda si sigura a unui camin fericit, iar exemplele nu mai pot constitui un mijloc de educatie, datorita continutului lor negativ, si lipsei de autoritate a parintilor aflati in aceasta situatie. De la o anumita varsta, alegerea modelului se face in mod selectiv fiind determinata de structura etico-intelectuala a persoanei, la a carei formare au contribuit foarte multi factori educativi. Din aceasta cauza, insusi alegerea unui anumit model constituie un fel de diagnostic al personalitatii. Caracterul concret, intuitiv al exemplului, face din el cel mai potrivit mijloc de educatie in primii ani ai copilariei. Copii pana la trei ani nu pot intelege pe cale rationala ceea ce se petrece in jurul lor, exemplul constituind la aceasta varsta mijlocul principal al educatiei. Intre 6-11 ani se trece treptat la imitatia selectiva, copilul tinzand spre insusirea unor calitati interioare ale personalitatii adultilor prin imitarea insusirilor si comportarilor care considera ca merita sa fie imitate. Cea mai sensibila la influente ramane insa perioada preadolescentei, simtul critic foarte dezvoltat

12

la aceasta varsta nefiind sprijinit de conceptii si convingeri precise, adevarata valoare a lucrurilor, oamenilor si faptelor scapandu-i acestuia din lipsa de experienta. Adolescentul observa viata in mod critic, in luminca conceptiilor pe care si le-a insusit pana la aceasta varsta, exemplele fiind selectate cu grija, faptele cantarite inainte de a fi apreciate valori. Aceasta nu exclude primejdia unor influente negative din cauze a doua tendinte caracteristice acestei varste: tendinta de a idealiza si de a se pune in evidenta. Unele afectiuni organice si psihice ale copilului se datoresc mediului nociv in care acesta traieste. Un mediu familial in care se consuma cantitati apreciabile de alcool poate cauza tulburari de conduita copilului, Daca alcoolizarea parintelui produce

dezorganizarea familiei, copilul poate, imitand unele obiceiuri ale unuia dintre parinti sa capete tulburari organice si psihice.

1.1.7. Familia si personalitatea

Influenta parintilor asupra copilului imbraca doua forme extrem de diferite. Copiii carora le sunt citite in mod regulat povesti de catre parinti, au un vocabular foarte dezvoltat, scoruri inalte la testele de inteligenta si note mari la scoala (Gottfried-Fleming si Gotffried, 1998). Parintii care explica copiilor motivele pentru care le cer sa ii asculte ajung sa aiba copii mai respectuosi si mai ascultatori (Baumrind, 1967). Unul dintre cele mai importante exemple ale puterii modelului parental este faptul ca unii copii orfani din cauza razboiului au reusit sa dobandeasca aptitudinilie sociale si intelectuale pe care nu reusisera sa le dezvolte pana atunci cand au fost adoptati de familii suportive. Parintii isi influenteaza deseori copiii or in caracteristicile lor comune. Astfel, daca un parinte este perceput de copil ca afectuos, corect si talentat, si copilul presupune ca si el poseda una sau mai multe dintre aceste trasaturi. Dimpotriva, copilul care isi considera parintele nedrept in aplicarea pedepselor, lipsit de talente, si se simte respins de acesta, se simte rusinat pentru ca presupune ca si el are unele dintre aceste trasaturi indezirabile (Jerome Kagan, 1998). In sprijinul acestei ipoteze vine observatia ca toti copii se supara daca cineva le critica familia. Sugestia lu Harris, ca parintii exercita o influenta minima asupra personalitatii si caracterului copiilor, in timp ce grupul de prieteni are o influenta uriasa, este subminata de doua seturi de date. In primul rand ,

13

prietenii nu au o influenta prea mare pana la varsta de cinci sau 6 ani, ia in al doilea rand, copiii isi aleg prieteni care le impartasesc valorile si interesele.

14

1.2. DEPENDENTA DE ALCOOL

1.2.1. Caracteristici generale

DependenŃa si abuzul de alcool sunt asociate adesea cu dependenŃa sau abuzul de alte substanŃa (cocaină, heroină, sedative hipnotice şi anxiolitice, nicotină). Simptome de depresie, anxietate si insomnie, acompaniază frecvent dependenŃa alcoolică si uneori o preced. IntoxicaŃia alcoolică se asociaza uneori cu amnezie pentru evenimentele care au avut loc în cursul intoxicaŃiei (blackouts). Acest fenomen poate fi în legatură cu prezenŃa unei concentraŃii mari de alcool în sânge şi, poate, cu rapiditatea cu care aceasta concentratie este atinsa. Din punct de vedere nosologic in grupa psihozelor toxice sunt incluse afectiunile neuropsihice datorate unor intoxicatii cronice voluntare ale sistemului nervos central cu substante care trezesc apetenta si dau obisnuinta, creind in felul acesta o stare de dependenta a bolnavului, necesitand un aport continuu si crescut de substanta toxica. Cele mai cunoscute si frecvent utilizate substante cu efect toxic neuropsihic sunt alcoolul si drogurile. Cunoscute in mod curent sub numele de toxicomanii, acest grup de manifestari psihopatologice reprezinta apetenta anormala si prelungita pe care o manifesta unii indivizi pentru substantele toxice pe care ajung sa le cunoasca accidental sau pe care le cauta in mod intentionat, voluntar, pentru efectul lor sedativ, euforizant sau dinamic. Aceasta apetenta devine, intr-un interval scurt de timp, obisnuinta tiranica, de care bolnavul nu se mai poate desprinde, ducandu-l la nevoia imperioasa a unui aport crescut si permanent a substantei toxice respective, de a carei administrare devine dependent. Consecintele utilizarii alcoolui sunt extrem de nocive si variate pentru individ. Dependenta de toxic produce grave degradari ale personalitatii in plan psihic, complicata cu tulburari neurologice si somatice dintre cele mai diferite. La acestea se adauga si modificari importante de comportament si a relatiilor sociale. Individul se izoleaza de societate, adopta un comportament de dependenta sau de tip sociopatic antisocial, cu consecintele care decurg de aici.

15

Din punct de vedere psihopatologic, in grupa psihozelor toxice sunt incluse doua mari categorii de manifestari legate de natura toxicului utilizat: alcoolismul si toxicomaniile.

1.2.2. Definitie

Alcoolismul este o forma de toxicomanie majora, foarte raspandita, constand in utilizarea regulata si progresiva cantitativ a bauturilor alcoolice, cu consecinte negative multiple pentru individul care le consuma (Enachescu, C.,2005). Un anumit consum de alcool este “tolerat” dupa cum, in mod egal, depasirea prin “exces” a acestei “doze permise” este considerata ca o forma de manifestare negativa in raport cu normele modelului socio-cultural. Dupa Foukuet se vorbeste de alcoolism atunci cand un individ si-a pierdut libertatea de a se mai putea abtine de la consumul de alcool. Dupa Jellinek este alcoolic orice individ la care consumul de bauturi alcoolice este daunator lui insusi, societatii, sau ambilor. Pe aceste considerente, alcoolismul oscileaza intre doua categorii de atitudini normale: a) punctul de vedere medico-psihologic, in conformitate cu care alcoolismul este considerat ca o boala, iar persoana alcoolicului ca un bolnav care necesita tratament medico-psihiatric. b) Punctul de vedere social, sau normativ-juridic, in conformitate cu care valoarea acestei obisnuinte si comportament are o semnificatie social-morala centrata pe notiunea de “pacat”, “viciu” sau “devianta” cu consecinte directe asupra judecatii morale, a responsabilitatii sociale si juridice a individului si a sanctionarii faptelor acestuia legate de schimbarile comportamentale sub influenta consumului de alcool.

1.2.3 Elemente descriptive si tulburari asociate

Aspectele psihopatologice considerate specifice alcoolismului sunt urmatoarele: dependenta patologica a individului de alcool

16

nevoia unui consum permanent si crescut de bauturi alcoolice alcoolopatia, reprezentand ansamblul de atitudini si comportamente patologice secundare consumului de alcool. Tulburarile in legatura cu alcoolul sunt asociate cu o crestere semnificativa a riscului de accidente, violenta si suicid. Se estimeaza ca una din cinci internari in unitatile de terapie intensiva din unele spitale urbane este in legatura cu alcoolul. Intoxicatia alcoolica severa, mai ales la indivizii cu tulburare de personalitate antisociala este asociata cu comiterea de acte infractionale. Intoxicatia alcoolica severa contribuie deasemenea, la dezinhibitia si la sentimentele de tristete si de iritabilitate, care contribuie la tentativele de suicid si suicid complet. Tulburarile in legatura cu alcool contribuie la absenteism de la serviciu, la accidente in legatura cu serviciul si la productivitatea scazuta a angajatului. Abuzul si dependenta de alcool sunt prezente la indivizi la orice nivel de educatia si status socio-economic, fiind mai crescute la indivizii fara locuinta. Tulburarile afective, tulburarile anxioase, schizofreniza si tulburarea de personalitate antisociala pot fi, deasemenea, asociate cu dependenta de alcool. Unele probe sugereaza ca cel putin o parte a asocierilor raportate dintre depresie si dependenta de alcool pot fi atribuite unor simptome depresive comorbide rezultand din efectele acute ale intoxicatiei sau abstinentei. Privind datele de laborator asociate, un indicator de laborator sensibil al bauturii excesiv este cresterea gamma – glutamiltransferazei ( > 30 unitati). Cel putin 70% dintre indivizii cu un nivel crescut al GGT sunt bautori excesivi si persistenti ( beau in mod regulat opt sau mai multe pahare zilnic). Un al doilea test cu nivele de sensibilitate si specificitate comporabile sau chiar mai mari este carbohydrate deficient transferin (CDT) ( >20 unitati), util in identificare indivizilor care beau in mod regulat opt sau mai multe pahare pe zi. Testele utile suplimentar include volumul corpuscular mediu ( MCV) care poate fi crescut la valori cu mult peste normal la indivizii care beau excesiv de mult. Testele funcionale hepatice pot releva o leziune hepatica reprezentand consecinta bautului excesiv. Cel mai valabil test direct de masurare a consumului de alcool pe sectiune transversala este concentratia de alcool din sange care poate fi utilizata si in aprecierea tolerantei la alcool. Un individ cu o concentratie de 100mg etanol/dl sange si care nu prezinta semne de intoxicatie poate fi de presupus ca a capatat cel putin un grad

17

oarecare de toleranta la alcool. La 200 mg etanol/dl sange, cei mai multi indivizi nontoleranti prezinta intoxicatie severa.

1.2.4. Manifestari ale alcoolsimului

Alcoolismul sau ingestia de bauturi alcoolice, episodica sau durabila, implica numeroase consecinte pentru organism, de ordin biologic, psihologic, neurologic, comportament social, etc. Aceste manifestari sunt reunite in grupa “alcoolismului” sau a “bolii alcoolice”. In ceea ce privesc aspectele clinico-psihiatrice Foukuet imparte alcoolsimul in urmatoarele manifestari: a) alcoolismul primar reprezentat de bautorii obisnuiti include acele persoane care manifesta o toleranta crescuta si o absorbtie excesiva si regulata de bauturi alcoolice, considerand comportamentul lor ca pe ceva absolut normal. b) Alcoolsimul secundat sau alcoolozele sunt manifestari secundare care apar la personalitati cu tulburari psihice primare, la care utilizarea alcoolului are efecte anxiolitice, euforizante, dezinhibante se refera la personalitatile nevrotice sau complexate. c) Somalcoolozele sau dipsomania reprezinta alcoolismul periodic sau alcoolepsia fiind situatii psihopatologice speciale. Alcoolismul periodic consta in consumul excesiv de alcool la intervale variate de timp, in perioade scurte sau de durata variabila, urmate de lungi intervale de timp in care individul nu mai manifesta niciun fel de interese sau apetenta pentru alcool. In acest caz dispomania mascheaza fie o afectiune periodica din seria afectiva, fie este expresia unei predispozitii larvate de factura epiloptoida, fiind pusa astfel in discutie o anumita predispozitie speciala de factura psihopatologica a indivdului respectiv de ordin endogen. Din punct de vedere psihopatoligc, alcoolismul se manifesta printr-o multitudine de tulburari:

18

a) tulburari psihice, carecterizate in primul rand prin obisnuinta si dependenta: tulburari psihice acute: betie acuta simpla, betie patologica, psihozele acute sau subacute; formele psihotice prelungite: delirul sistematizat, psihoza halucinatorie, halucinoza cronica, tulburarile depresiv melancoliforme; formele dementiale, carecterizate printr-o degredare progresiva si globala a personalitatii; encefalopatiile alcoolice, datorate unor atingeri lezionale grave ale encefalului, cu caracter ireversibil: encefalopatia Gayet – Wernicke, sindromul Korsakow, sindromul Marchiafava – Bignami. b) tulburari neurologice caracterizate prin deficite motorii, tulburari de sensibilitate, accidente vasculo-cerebrale, polinevrite, etc; c) tulburari metabolice diferite dintre care cele mai frecvente sunt reprezentate prin carente vitaminice in special din seria vitaminelor B d) tulburari dermatologice cunoscute sub numele de “pesudo-pelagra alcoolica” caracterizate prin dermite carentiale cronice, telangiectazii cutanate, etc. e) tulburari digestive, manifestate prin inapetenta, scaderea sensibilitatii cu stative, gastrita cronica, ciroza hepatica. Conform DSM – IV, privind datele examinarii somatice si conditiile medicale generale asociate, ingestia repetata de doze mari de alcool poate afecta aproape fiecare organ , in special tractul gastrointestinal, sistemul cardiovascular si sitemul nervos central si periferic. Efectele gastrointestinale include gastrita, ulcere gastric si duodenal, ciroza hepatica si pancreatita. Exista deasemenea o rata crescuta a cancerului esofagian, gastric si al altor parti ale tractului gastrointestinal. Una dintre conditiile medicale generale cel mai frecvent asociate este hipertensiunea cu valori mici. Efectele mai persistente asupra sistemului nervos include deficitele cognivtive, deteriorarea severa a memoriei si modificarile degenerative din cerebel, cel mai devastator efect constituindu-l tulburarea amnestica persistenta indusa de alcool ( sindromul Vernicke – Korsakov) in care, capacitatea de a encoda informatia noua este deteriorata sever. Multe dintre simptomele si datele somatice asociate cu tulburarile in legatura cu alcoolul sunt o consecinta a starilr morbide mai sus mentionate. Exemple sunt: dispepsia,

19

greata si flatulenta care acompaniaza gastrita si hepatomegalia, varicele esofagiene si hemoroizii care acompaniaza modificarile hepatice induse de alcool. Alte semne somatice: tremorul, mersul nesigur, insomnia si disfunctia erectila. Indivizii cu depedenta cronica de alcool pot prezenta o diminuare a dimensiunilor testiculelor si efecte feminizante asociate cu nivele reduse de testosteron. Absitenta de alcool poate fi asociata cu greata, voma, gastrita, hematemeza, gura uscata, faciestumefiat si cuperos si edeme periferice discrete. Intoxicatia alcoolica poate duce la caderi si la accidente care pot cauza fracturi, hematoame subdurale si alte forme de traumatisme craniene. Intoxicata alcoolica severa repetata poate suprima mecanismele imunitare si poate predispune indivizii la infectii si la cresterea riscului de cancer.

1.2.5. Elementele specifice culturii, etatii si sexului.

Traditiile culturale care limiteaza uzul de alcool in situatii familiale, religioasa si sociale, in special in cursul copilariei, pot afecta atat patternurile de uz, cat si probabilitate aparitie de probleme in legatura cu alcoolul. Diferente notabile carcterizeaza cantitatea, frecventa si paternurile de consum de alcool in tarile lumii. In cele mai multe culturi asiatice, prevalenta globala a tulburarilor in legatura cu alcoolul este relativ redusa iar rata barbati/femei mare. In Statele Unite, albii si afroamericanii au rate similare de abuz si dependenta de alcool. Barbatii latino au rate ceva mai mari, insa prevalenta este mai mica printre femeile latino decat printre femeile din alte grupuri etnice. Nivelul educational scazut, somajul si statusul socioeconomic mai redus sunt asociate cu tulburaruile in legatura cu alcoolul. Printre adolescenti, tulburarea de conduita si comportamenul antisocial repetat apar adesea concomitent cu abuzul sau dependenta de alcool ori cu alte tulburari in legatura cu o substanta. Modificarile somatice in raport cu etatea la batrani duc la o crestere a susceptibilitatii creierului, la efectele deprimante ale alcoolului la diminuarea ratelor metabolismului hepatic, a diverselor substante, inclusiv a alcoolui si scad procentajul de apa al alcoolului. Femeile tind a prezenta concentratii de alcool in sange mai mari decat barbatii la o anumita doza de alcool/kg din cauza procentului lor mai redus de apa in corp, a

20

procentului lor mai ridicat de lipide in corp, precum si a faptului ca ele tind a metaboliza alcoolul mai lent. Din cauza acestor concentratii crescute de alcool, femeile prezinta un risc mai mare decat barbatii pentru unele dintre consecintele in legatura cu sanatatea ale unui aport excesiv de alcool. Abzul si dependenta de alcool sunt mai frecvente la barbati decat la femei cu un raport barbati/femei de peste 5:1, acest raport variind considerabil in functie de grupa de etate. In general, femeile incep sa bea cu cativa ani mai tarziu decat barbatii, dar odata ce abzuzul sau dependenta de alcool au survenit, la femei acestea par a progresa ceva mai rapid.

1.2.6. Prevalenta

Uzul de alcool este foarte raspandit in cele mai multe tari vestice, cu un consum per capita la adulti in Statele Unite este estimat la 7,24 L alcool absolut, in 1994. O ancheta nationala efectuata in 1996 arata ca aproximativ 70% dintre barbati si 60% dintre femei au consumat alcool, cifrele variind in raport cu etatea, cea mai mare prevelenta (77%) constatandu-se la cei in etate de 26-34 ani. Utilizand criteriile DSM-III-R si DSM-IV apare ca la mijlocul anilor ’90 riscul de morbiditate pe viata pentru dependenta de alcool era de aproximativ 15% in populatia generala. Procentul general de dependenta alcoolica reala se apropie probabil de 5%.

1.2.7. Evolutie

Primul episod de intoxicatie alcoolica este posibil sa survina la mijlocul adolescntei, etatea la debutul dependentei de alcool atingand picul in anii 20 si jumatatea anilor 30. Mare majoritate a celor ce prezinta tulburari in legatura cu alcool o fac la finele anilor 30. Abuzul si dependenta de alcool au evolutie variabila, caracterizata frecvent prin perioade de remisiune si de recadere. O decizie de a stopa bautul, adesea ca raspuns la o criza este posibil sa fie urmata de cateva saptamani de abstinenta care este urmata adesea de perioade limitate de baut controlat sau fara probleme, insa odata ce ingestia de alcool este reluata, este extrem de probabila escaladarea rapida a consumului si din nou vor aparea probleme serioase.

21

La inceputul perioadei de baut, cand concentratiile de alcool sunt scazute, simptomele include adesea, locvacitatea, senzatia de bine si o dispozitie euforica, expansiva, mai tarziu, in special cand concentratiile de alcool in sange scad, individul devine progresiv mai depresiv, retras si deteriorat cognitiv. La concentratii foarte mari de alcool in sange este foarte posibil ca un individ nontolerant sa adoarma si sa intre in primul stadiu de anestezie. Concentratiile si mai mari de alcool in sange pot cauza inhibarea respiratiei si pulsului si chiar moartea la indivizii nontoleranti. Durata intoxicatiei depinde de cat de mult alcool a fost consumat si in ce perioada de timp. In general, corpul este capabil sa metabolizeze aproximativ un pahar pe ora. Astfel concentratia de alcool din sange scade intr-un ritm de 15-20 mg/ml pe ora.

1.2.8. Pattern familial

Dependenta de alcool are adesea un patern familial si se estimeaza ca 40-60 % din varianta riscului este explicata prin influente genetice. Riscul de dependenta alcoolica este de 3-4 ori mai mari la rudele apropiate oamenilor cu dependenta alcoolica. Riscul mai mare este asociat cu un numar mai mare de rude afectate cu relatii genetice mai stranse si cu severitatea problemelor in legatura cu alcoolul a rudelor afectate. Studiile pe adoptati au relevat o crestere a riscului de dependenta de alcool de 3-4% la copii indivizilor cu dependenta de alcool, cand acesti copii au fost adoptati de la nastere si crescuti de parinti care nu au aceasta tulburare. Cu toate acestea factorii genetici explica numai o parte a riscului de dependenta alcoolica, o parte seminificativa a riscului venind din factorii ambientali sau inerpersonali, care pot include atitudinilie culturale fata de baut si betie, accesibilitatea alcoolului, expectatiile de la efectele alcoolului asupra dispozitiei si comportamentului, experientele personale capatate cu alcoolul si stresul.

1.2.9. Personalitatea alcoolicului

Predispozitia catre alcool a dus la descrierea in psihopatologie a unei “personalitati a bautorului”, cunoscuta si ca “alcoolomanie”. Alcoolomia este apetenta morbida pentru alcool si se considera ca are la baza o predispozitie, un alcoolism latent

22

care poate fi intalnit la ascendentii bolnavului in istoricul familial sau antecedente patologice familiale ale acestuia. Din punct de vedere psihopatologic, personalitatea alcoolicului se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte cu caracter endogen: slabirea fortei morale tulburari de caracter o anumita stare de dezechilibru psihic dificultati de adaptare-integrare sociala tulburari legate de sfera sexualitatii un tip de constitutie de natura psihastenica intelect de limita labilitate emotionala cu imaturitate afectiva stari complexuale, in special complexe de inferioritate situatii de dependenta Din aspectele cu caracter exogen sunt mentionate: esecuri in viata sociala sau familiala situatii de abandon, separari sau divort conflicte de ordin afectiv, sentimental nevroza de esec, de situatie imitatia unor modele negative din anturajul imediat al individului stari de oboseala prelungita, epuizarea si impresia legata de refacere a fortelor prin consumul de alcool mizeria sociala saracia promiscuitatea Indivizii expusi la consumul de alcool sunt: debilii mintali, presonale psihopate, encfalopatii, traumatizatii cranieni,indivizii cu compleze (de inferioritate), persoanele handicapate sau stigmatizate fizic, persoanele singure, izolate. Din punct de vedere psihanalitic, consumul de alcool al acestora are semnificatia unei compensari a propriilor defecte sau izolari sufletesti.

23

Un numar impresionant de studii arata ca majoritatea barbatilor care manifesta agresiune in familie consuma si abuzeaza de alcool. Cosnumul exagerat de alcool conduce in general la agresivitate, atat prin efectul sau dezinihibator, cat si prin pierderea luciditatii, persoana in cauza nemailuand in calcul urmarile, nu de putine ori fatale asupra vietilor celorlalti si a lui insusi. Neindoielnic ca starea de ebrietate este cauza imediata si cea mai frecventa in actele de violenta asupra familiei. Unii autori sunt de parere ca betia barbatilor este mai mult o scuza a violentei familiale decat o cauza a ei si ca resorturile reale ale agresivitatii sunt localizate in situatia economica cu precadere in somaj (Bryjak, Soroka, 2001). Este adevarat ca solutia structurala a reducerii multor rele sociale, inclusiv a viloentei familiale este eradicarea saraciei si o mai echitabila distribuie a resurselor socio-economice, dar pana atunci, lupta impotriva consumului abuziv de alcool trebuie sa preocupe statul si societatea civila. Alcoolismul este si un flagel al societatii romanesti (Ilut, Petru, 2005).

24

1.3. COMPORTAMENTUL AGRESIV

1.3.1. Caracteristici generale

Printre diferitele tendinte de gandire si actiune asociate cu emotiile se afla agresivitatea. Tendinta de actiune asociata cu furia este atacul. Oamenii care dau curs acestui impuls devin fizic sau verbal agresivi. Agresivitatea si violenta ocupa un loc important in tematica psihopatologiei. Pentru O.Klineberg, cuvantul de agresiune presupune notiunea de ostilitate. Ostilitatea are o semnificatie negativa, pe cand agresivitatea este orientata intr-o anumita directie sau asupra unui obiect precis. Trebuie facuta deosebirea intre agresivitate si actul agresiv. Agresivitatea face parte din componentele psiho-afective si comportamentale ale persoanei umane, ca un potential de actiune si activitate, pe cand actul agresiv este un eveniment episodic ostil care se produce prin descarcarea agresivitatii. Agresivitatea se manifesta in cadrul actiunilor si al comportamentelor umane sub forma de conduita de atatac, care poate fi atat un comportament agresiv, cat si unul defensiv, altfel spus, de atac si contra-atac Erick Fromm incercand sa faca o distinctie intre agresivitatea umana si animala a cautat raspunsul la intrebari precum: “agresivitatea umana si agresivitatea animala au aceeasi sursa si omul are potential mai mare de distributivitate decat animalul ?”. El considera ca la om conditiile producatoare de agresivitate sunt mult mai frecvente decat la animal, agresivitatea acestuia din urma producandu-se cand echilibrul lui ambiental si social este perturbat. Doar omul este distructiv si dincolo de preocuparea de a se apara sau de a-si procura lucrurile de care are nevoie, distructivitatea si cruzimea dandu-I un sentiment profund de satisfactie.

1.3.2. Definitie

Agresivitatea poate fi considerata a fi o caracteristica a acelor forme de comportament orientate in sens distructiv in vederea producerii unor daune fie ele

25

materiale, moral-psihologice sau mixte. Deci actul agresiv poate viza unele obiecte, fiinta umana sau ambele, Autorii si-au pus problema daca, in definirea agresivitatii trebuie sa punem accent pe actul agresiv in sine sau pe intentie, optiunea acestora fiind mai mult pentru accentuarea asupra intentiei, conceptul cheie in aceasta definitie reprezentandu-l intentia. Astfel, agresivitatea poate fi definita ca orice act ce are ca intentie producerea unui prejudiciu tintei vizate (R.A. Baron, 1977). In definirea acestei notiuni este necesar sa se faca anumite delimitari conceptuale. Agresivitatea nu se confunda cu un comportament antisocial, cu delincventa si infractionalitatea si nici cu violenta. De cele mai multe ori, comportamentul agresiv este si violent dar sunt si cazuri de conduita agresiva in forme nonviolente. Directia sau sensul de manifestare al actelor de agresivitate poate fi de doua feluri: heteroagresivitatea (orientata catre un obiect sau alta persoana) autoagresivitatea (orientata catre sine ca in cazul automutilarilor sau a suicidului) Asadar, consideram agresivitatea ca fiind orice forma de conduita orientata cu intentie catre obiecte, persoane sau catre sine in vederea producerii unor prejudicii, a unor raniri, distrugeri si daune.

1.3.3. Teorii ale agresivitatii 1.3.3.1. Agresivitatea ca pulsiune

Conform teoriei psihanalitice enuntate de Freud, majoritatea actiunilor noastre sunt determinate de instincte, mai ales de instinctul sexual, Daca agresivitatea este o pulsiune bazala, ca foamea, ar fi de asteptat ca si alte specii de mamifere sa manifeste patternul de agresivitate similare cu omul. La inceputul anilor ’60, primele cercetari etologice sugerau existenta unor diferente majore intre oameni si alte specii, relevandu-se ca animalele aveau mecanisme de control al instrintelor agresive, dar oamenii nu aveau. Cercetarile ulterioare au sugerat ca animalele pot fi la fel de agresive ca si oamenii. Descoperirile despre baza biologica a agresivitatii la animaleaduc dovezi in sprijinul exisntei unei pulsiuni agresive cel putin la unele specii. Unele cercetari arata ca

26

o stimulare electrica slaba a unei anumite regiuni din hipotalamus produce la animale un comporrtament agresiv, chiar ucigas. Stimularea unei arii diferite a hipotalamusului produce un comportament total diferit, in loc sa manifeste unul din comportamentele de furie, animalul se deplaseaza calm si omoara cu sange rece.La unele mamifere, aceste patternuri de agresivitate instinctiva sunt controlate de cortex, fiind astfel influentate mai mult de experienta, Desi oamenii sunt echipati cu mecanisme neurologice legate de agresivitate, activarea acestor mecanisme mai sus mentionate este controlata de cortexul prefrontal, aria creirului implicata in reglarea emotiilor. Dovezile recente sugereaza ca anumite aspecte ale cortexului prefrontal sunt disfunctionale la indivizii care au izbucniri violente impulsive (Davidson,Putnam si Larson,2000). La persoanele care nu sufera de aceasta anomalie a creierului, frecventa exprimarii comportamentului agresiv, formele pe care acesta le imbraca si situatiile in care se manifesta sunt determinate in cea mai mare masura de experienta de viata si de influenta factorilor sociali. Respingerea cvasigeneralizata a naturii instinctuale a agresivitatii nu inseamna si ignorarea unor influente biologice asupra ei: influente neuronale, existand anumite zone ale cortexului care in urma stimularii electrice, faciliteaza adoptatrea de catre individ a comportamentului agresiv. Influente hormonale, masculii sunt mult mai agresivi decat femelele datorita diferentelor de natura hormonala Influente biochimice, cresterea alcoolului in sange, scaderea glicemiei pot intensifica agresivitatea. Aceasta ipoteza psihanalitica, agresivitatea ca pulsiune fundamentala este sustinuta de cercetarile care arata bazele biologice ale agresivitatii. La unele animale (sobolan sau pisica) agresivitatea este controlata de mecaniseme neurologice din hipotalamus, stimularea lui ducand la declansarea unei reactii de furie sau de distrugere, pe cand la oameni si la alte mamifere, comprtamentul agresiv se afla in mare parte sub control cortical, fiind astfel afectat de experientele trecute si de influentele sociale.

27

1.3.3.2. Agresivitatea ca reactie invatata

Teoria invatarii sociale urmareste petternurile de comportament dezvoltate de oameni ca reactii la evenimentele din mediul inconjurator. Unele comportamente sociale pot fi recompensate iar altele pot produce rezultate nefavorbaile. Prin intermediul intaririi diferentiate, oamenii selecteaza in final mai multe patternuri comportamentale de succes. Teoria invatarii sociale are aceleasi principii de baza ca bahviorismul, insa difera de acesta prin faptul ca subliniaza influenta proceselor cognitive si rolul invatarii indirecte (invatarea prin observare). Multe patternuri comportamentale sunt invatate prin urmarirea altor indivizi si observarea consecintelor lor. Unele dintre dovezile care confirma teoria invatarii sociale vin din cercetarea clasica unde s-a dovedit ca agresivitatea, ca orice alta reactie poate fi invatata prin imitatie. Concluzia cercetarilor de acest tip este ca observarea modelelor de agresiune pe viu sau in film mareste posibilitatea ca pivitorul sa dezvolte un comportament agresiv. Acesta poate fi motivul pentru care copiii, ai caror parinti folosesc pedepsele fizice au o probabilitate mai mare de a fi mai agresivi decat media, parintii oferind acest model (Eron, 1987). O alta dovada in sprijinul teoriei invatarii sociale o reprezinta faptul ca agresivitatea este sensibila la posibilitatea intaririi la fel de mult ca si alte comportamente invatate. Cercetarile arata ca in general exista o probabilitate mult mai mare ca un copil sa exprime un comportament agresiv invatat urmarind modele agresive cand aceste actiuni sunt intarite decat atunci cand observa ca modelul sau agresiv primeste orientarea recompensa pentru comportamentul sau. Cel mai frecvent, modele de conduita agresiva poti fi intalnite in: familie (parintii copiilor violenti, ai celor abuzati si maltratati, adesea, provin ei insisi din familii in care s-a folosit ca mijloc de disciplinare a conduitei pedeapsa fizica) mediul social (sub cultura violenta a unor grupuri de adolescenti ofera membrilor lor multe modele de conduita agresiva) mass-media (in special, televiziunea care ofera aproape zilnic modele de conduita agresiva fizica sau verbala)

28

Cercetarile care incearca sa faca diferenta intre agresivitatea ca pulsiune si agresivitate ca raspuns invatat se concentreaza adesea pe catharsis sau eliberarea de o emotie prin trairea ei intensa. Daca agresivitatea este o pulsiune, exprimarea agresivitatii ar trebui sa fie cathartica si sa duca la o reducere a intensitatii sentimentelor si actiunilor agresive. Pe de alta parte, daca agresivitatea este un raspuns invatat, exprimarea ei poate duce la o crestere a frecventei actiunilor agresive. Cercetarile pe copii indica faptul ca participarea la activitati agresive fie mareste frecventa comportamentului agresiv, fie o mentine la acelasi nivel, rezultate similare obtinandu-se si la experimentele pe adulti. Conform teoriei invatarii sociale, reactiile agresive pot fi invatate prin imitatie si frecventa lor creste la o intarire pozitiva, copiii fiind mai predispusi la exprimarea unor reactii agresive, cand aceste actiuni sunt intarite decat cand sunt pedepsiti pentru ele. Factorii biologici care pot predispune oamenii spre un comportament agresiv sunt: Cortexul prefrontal impreuna cu hipotalamusul si amigdala sunt niste locusuri extrem de importante agresivitatea persoanei. Nivelurile crescute de testosteron in perioada intrauterina si in primii ani de viata par sa determine dezvoltarea unei neurofiziologii mai predispuse la agresiune. Indivizii cu niveluri scazute de serotonina (neurotransmitator implicat in inhibarea reactiilor impulsive la frustrare) par sa prezinte un risc mai mare de comportament agresiv. Dovezile in sprijinul importantei invatarii comportamentului agresiv vin din doua surse majore: Cercetarea controlata a comportamentului intr-un cadru de laborator sau intr-un cadru natural a aratat ca agresivitatea este tot atat de susceptibila la influenta conditionarii prin recompensa si pedepse ca si alte comportamente operante.In plus, agresivitatea umana variaza in functie de convingerea agresorului ca acest comportament va duce la un rezultat dezirabil si in functie de valoarea acestui rezultat pentru agresor (Perry,Perry si Boldizar,1990). Cercetarile care indica diferente in nivelul violentei in functie de variabile culturale sociale. pentru diferentele neuroanatomice care afecteaza

29

Atat invatarea, cat si ereditatea sunt cel mai bine intelese ca variabile contextuale care creaza un anumit potential pentru agresiune, fara sa fie neaparat cauze proxime. Anumite persoane nascute cu o predispozitie spre violenta vor fi mai agresive cand sunt atacate decat cele carora le lipseste aceasta predispozitie, iar persoanele care au dobandit tendinte agresive puternice prin invatarea sociala vor reactiona mai agresiv decat cele care nu au invatat acest lucru. Ereditatea si invatarea sociala sunt factori complementari in agresivitatea umana (Russell Geen, 1990). Comportamentul depinde de interactiunea dintre ereditate si mediu: genele unui individ stabilesc limitele potentialului lui/ei, dar ce se intampla cu acel potential depinde de mediul in care creste persoana.

1.3.3.3. Agresivitatea este un raspuns la frustrare

Teoreticienii psihanalizei au extins ipoteza legaturii cauzale dintre frustrare si agresiune propunand ca ori de cate ori efortul unei persoane de a atinge un anumit obiectiv este blocat este indusa o pulsiune agresiva care motiveaza comportamentul orientat spre lezarea obstacolului care a produs frustrarea (Dollard,Miller,Mowrer si Sears, 1939). Teoria frustrare-agresivitate formulata de John Dollard are doua postulate: agresivitatea este intotdeauna o consecinta a frustrarii frustrarea conduce intotdeauna catre o forma de agresivitate. Leonard Berkowitz (’78-’88) considera ca teoria lui Dollard exagereaza legatura dintre frustrare si agresivitate sustinand ca frustrarea produce suparare, o stare de pregatire emotionala pentru a agresa. O persoana frustrata poate sa dea curs furiei atunci cand sunt prezente si anumite semne ale agresivitatii, caz in care stimulii asociati pot amplifica agresivitatea sau, uneori, cand nu sunt prezente asemenea semne. Prin frustrare se intelege in general o interferenta intr-o secventa a activitatii orientata catre un scop (Dragomirescu,V.). Din acest punct de vedere se descriu patru tipuri de frustrare: Existenta unei imposibilitati sau a unei bariere fizice Existenta unei perioade de latenta intre debutul si sfarsitul actului secvential

30

Omiterea sau reducerea recompensei, care constituie scopul activitatii desfasurate Aparitia unei tendinte la raspuns incompatibil cu situatia existenta Tipul de raspuns la frustrare, caracterul organizat sau dezorganizat al comportamentuluii respecctiv, semnificatia de frustrant al evenimentului contrariant sunt determinate de deosebirile individuale in planul motivatiei, in sistemul de idei si convingeri morale,in cadrul experientei de viata, al unor particularitati structurale sau in modul de interpretare a realitatii interioare sau exterioare. Autori precum J.Delay, P.Pichot, S.Rosenzweig grupeaza evenimentele frustrante in doua mari categorii: cele care apartin frustratiei primare, care presupun absenta obiectului necesat satisfacerii unor trebuinte primare, biologice cele care apartin frustratiei secundare, care implica existenta unui obstacol in calea tendintelor secundare, de natura spirituala. In legatura cu obstacolele, psihologii au aratat ca acestea pot fi: de origine interna, atunci cand ele semnifica un obstacol care apartine mediului intern al individului de origine externa, cand obstacolul este situat in mediul din afara persoanei pasive, obstacole neamenintatoare, direct prin ele insele active, obstacolul devine o componenta dinamica dirijata intr-un sens opus fortei motivate. Din combinarea acestor patru categorii de obstacole pot fi obtinute urmatoarele tipuri de frustrare: frustrari exterioare-pasive: la animal ele desemneaza obstacolul, la om aceasta frustrare realizandu-se prin absenta mijlocului necesar satisfacerii trebuintei frustrari exterioare active, de expemplu: la om, vindecarea bolnavului nu se poate obtine decat prin suportarea unei operatii sau unui tratament dureros frustrari interioare active, sau conflictul subiectiv, intrapsihic: situatiile de acest tip sunt descrise de L.Lewin sub denumirile de conflict de atractie-atractie, respingere-respingere, atractie-respingere frustrari interioare pasive, implica propriile inaptitudini ale subiectului

31

Unii psihologi precum H.H.Kendler, Roberet S.Woodworth, Donald G. Marquis, Anna Freud pun accent pe natura obstacolului frustrant aratand, in acest sens, ca exista trei mari surse de frustrare; mediul fizic, mediul social si personalitatea subiectului frustrat. Primele doua surse formeaza clasa frustrarilor externe care cuprind bariere ale mediului fizic si social si tipuri de conflicte interpersonale; ultima sursa alcatuieste categoria frustrarilor interne care au la baza, in primul rand, conflictele motivationale. S.Rosenzweig cconsemneaza trei tipuri de situatii frustrante: - lipsa mijloacelor necesare pentru atingerea scopului - pierderile, privatiunile - situatiile propriu-zise de conflict Analiza frecventei si felului specific de a se ajunnge in situatii de frustrare ofera posibilitatea evaluarii capacitatilor adaptative ale persoanei respective. Altfel spus, plecand de la formula: R=f(P↔S), sunt distinse trei perspective in analiza fenomennului de frustratie: putem prevedea conduita de frustratie, pe baza cunoasterii structurii personalitatii si a situatiei obiective de frustrare putem diagnostica personalitatea celui frustrat, pe baza cunoasterii conduitei si a situatiei frustrante putem discerne modul cum se reflecta situatia contrarianta in constiinta subiectului, pornind de la analiza conduitei in situatii de frustrare si a structurii personalitatii celui frustrat Ca si situatiile frustrante, tipurile respective de conduita sunt si ele foarte diverse si complexe, reactia la frustrare fiind deteremintata de o constelatie de factori in care intra atat variablele organismului, variabilele perceptuale, cat si cele motivationale, de invatare, temperamentale, etc. S.Rosenzweig in clasificarea modalitatilor de reactie la modul de frustrare ia in considerare urmatoarele trei puncte de vedere principale: gradul de deposedare al trebuintelor, dupa care reactiile la frustrare pot fi: a) reactii de aparare ale eului grupate in trei categorii in functi de maniera in care individul frustrat isi asuma agresiunea:

32

i. raspunsul extrapunitve prin care individul dirjeaza agresiunea sa spre exterior, atribuind responsabiltatea unor agenti exteriori. Emotiile asociate acestor raspunsuri sunt: mania, furia, iritatia, etc. ii. raspunsuri intrapunitve in care individul intoarce asupra sa pulsiunile agresive, atribuindu-si in mod violent cauza deposedarii. Trairile afective asociate acestor raspunsuri sunt culpabilitatea si remuscarile; mecanismele psihanalitice corespunzatoare sunt deplasarea si izolarea, iar aspectul patologic al acestor raspunsuri este ilustrat prin psihastenie si comportamentul obsesional. iii. raspunsuri impunitive, in care agresiunea nu apare ca o forta generatoare, subiectul frustrat incercand sa evite formularea unui repros adresat altora sau lui insusi, privind situatia frustranta intr-o maniera concilanta; mecanismul psihanalitic

corespunzator este reprimarea, iar aspectul patologic al acestor raspunsuri este reprezentat de anumite manifestari isterice. b) reactii de persistenta ale trebuintei, in care activitatea sau gandirea raman dirijate catre scop in vederea implinirii, printr-un mijloc sau altul a trebuintei frustrate. Natura acestor reactii este ilustrata de S.Rosenzweig prin conceptele psihanalitice de sublimare si de conversiune. c) reactii care exprima dominanta, persistenta, inevitabilitatea obstacolului, in care, individul lipsit de aparare, raspunde in mod stereotip si ineficace. sinceritatea raspunsurilor, dupa care, diferitele reactii la frustrare se situeaza intre cele doua extreme: reactii directe si reactii indirecte, sub forma de simbol si fabulatie. caracterul mai mult sau mai putin adecvat al raspunsurilor, in legatura cu care S. Rosenzweig precizeaza ca orice reactie la deposedare este adaptativa din punct de evedere biologic, deoarece organismul urmareste in toate situatiile de privatiune sa isi restabileasca echilibrul. Alti cercetatori cum ar fi H.. Kentler propun ca analiza comportamentului la frustrare sa fie efectuata pe baza urmatoarelor trei criterii: succesul sau insuccesul in invingerea obstacolului, criteriu ce presupune existenta a doua posibilitati: individul poate depasi in indepartarea obstacolului, in raport cu tinta sa sau poate esua.

33

persistenta raspunsului comportamental care depinde de mai multi factori in conditiile repetarii sau mentinerii indelungate a obstaolului frustrant: i. ii. iii. forta tendintei, a trebuintei sau scopului urmarit taria deprniderilor sau a obisnuintelor contrariate pozitia reactiei in sistemul comportamental in functie de posibilitatea subiectului de a gasi noi modalitati de echilibrare, formele de reactie adoptate de subiect in situatia de frustrare sunt: i. ii. agresiunea in diverese forme, de la atacul fizic la blamare. apatia care exprima indiferenta extrema exterena fata d ambianta, produsa atunci cand frustratia este atat de puternica incat depaseste limitele de rezisteta ale subiectului. iii rationalizarea prin care se gasesc pretexte justificative aparent logice. iv. Fantezia sau reveria, invingandu-se mai usr un obstacol in imaginatie decat in realitate. v. Compensatia, care rezulta din incercarea de a excela acolo unde esti slab. Diversitatea formelor de conduita la frustrare se poate grupa in urmatoarele doua categorii: reacti predominant afective, cvasi-biologice si subiectve, in care intalnnim dinn partea subiectului frustrat fieo tendinta de a diminua agentul prin infrangereea lui, fie o tendinta defensiva de a se retrage, de a se refugia din fata realitatii si chiar de a se autoinvinui. Reactiile cu caracter predominant intelectual si obiectiv care se intemeiaza pe un mod adecvat de interpretare a situatei frustrante: privatiunneea esete apreciata ca rezonabila si nu arbitrara, nejusta In cazurile in care subiectul poseda constiinta normelor sociale, morale fara a le fi interiorizat si fara a fi aderat la ele, el poate disiimula, masca, amana reactia afectiva si ostila de razbunare. Acest gen de raspunsurii formeaza o categorie intermediara intre reactiile predominant afective si cele pe deplin integrate

34

Frustratia la copil se manifesta, de obicei, in reactii cu caracter imediat si tipic, fiind mult mai usor sesizabila in comparatia cu frustrarea aparuta la adulti. Studiul frustratiei la copil faciliteaza intelegerea modului de reactie ale adaultului la frustrae, acestea fiind determinate in mare masura de stilul reactiei la frustrare adoptat in copilarie. Psihologii releva importanta frustrarilor negative, inexplicarea tolerantei la frustrarea omului adult, in sensul ca, o anumita experienta cu agenti frustranti dobandita in copilarie mareste rezistenta de mai tarziu in situatiilee de frustrare asigurand un raspuns adecvat. Chiar daca preadolescentii nu raspund in toate cazurile de contrariere prin acte de ostilitate, opozitionism, atitudinirile lor in dezacord cu exigentele scolare si sociale pot duce la dezvoltarea unor forme de comportament agresiv. Pe masurar ce adolescnetul se va maaturiza, reactiile imediate la frustrare vor deveni mai putin freecvente soi vor pierde din intensitate, datorita cresterii gradului tolerantei individuale la frustrare si datorita sporirii fortei interdictiilor educatiei. Tanarul va reactiona la frustrare intr-o maniera mai putin imediata si evidenta si intr-o gama mult mai variata de reactii, ca rezultat al maturitatii inteleectuale, afective si axiologice, al cresterii gradului de frustrare, care favorizeaza adoptarea unor forme de comportament in care predomina functiile intelectuale superioare. La omul adult, complexitatea organizarii personalitatii mascheaza natura reactiilor la frustrare.Intre conduita combativa, prin care persoana frustrata incearca repunerea sa in drepturi si conduita de resemnare, de impacare cu situatia creata , se insereaza o gama foarte larga de reactii comportamentale determinate de diverstateea tipologiei umane. Personalitatile care apartin tipurlior antagonice, care prezinta fie o hipertrofie a personalitatii (megalomanie, supraestimare), fie o depresiune a personalitatii (melancolie, autoacuzare, culpabilitate, subestimare si inferioritate), traieesc aproape in permanenta un sentiment al frustrarii.

1.3.4 Forme ale agresivitatii

Privind formele de agresivitate, Eric Fromm face urmatoarea clasificare: agresivitate benigna cu urmatoarele caracteristici: biologiic adaptativa programata filogenetic, comuna animalului si omului nu eeste spontana si nu se dezvolta de

35

de la sine, ci este reactionala si defensiva si are ca scop inlaturarea amenintarii prin distrugere sau prin indepartarea sursei acesteia. Reactia la amenintarile ce vizeaza interesele vitale este teama ce tinde sa mobilizeze fie agresivitatea fie tendinta de a fugi. Modalitatile de a elimina teama si anxietatea sunt: intrebuintarea de droguri, exitatie sexuala, somnul, tovarasia altora, si una dintre cele mnai eficiente modalitati o reprezinta agresivitatea agresivitatea maligna cu urmatoarele caracteristici: biologic nonadaptativa, nu este programata filogenetic, esete caracteristica omului, este daunatoare din punct de vedere biologic pentru ca este distructiva social si are ca manifestari omorul si cruzimea, producatoare de placeri in afara oricarei finalitati. Din definitia agresivitatii pot fi identificate urmatoarele criterii de clasiificare ale acesteia: in functie de agresor sau de persoana care adopta o cunduita agresiva, diferentiem: i. ii. iii. iv. agresivitatea tanarului si agresiviitatea adultului agrsiivitate masculina si agresivitate feminina agresiviitate individuala si agresivitate colectiva agresivitatae spontana si agrersivitatea premeditata

in functie de mijloacele utilizate in vederea finalizarii intentiilor agresive, diferentiem: i. ii. agresivitatea fizica si agresivitatea verbala agresivitatea directa si agresivitattea indirecta

in functie de obiectivle urmarite, diferentiem: i. ii. agresivitatea ce urmareste obtinerea unor benneficii agresivitatea ce urmareste reannirea si chiar distrugerea victimei

- in functie de forma de manifestarer a agresivitatiii, diferentiem: i. agresiviitate violenta si agressivitate nonviolenta ii. agresivitatea latenta si agresivitatea manifesta

36

1.3.5 Factori care inluenteaza agresivitatea

Sursele agresivitatii se impart in trei categorii: a. surse ce tin mai mult de individ, de conduita si reactivitatea lui comportamentala, care includ: i. frustrarea, care este una dintre cele mai frecvete surse de influentare a eagresivitatii ii. atacul sau provocareea directa, fizica sau verbala care atrage raspunsul agresiv al celui vizat iii. durerea fizica si morala poate duce la cresterea agresivitatii, stimularea aversiva determinand in masura mult mai mare decat frustrarea, agresivitatea ostila (L.Berkovitz) iv. caldura, cercetarile constatand o legatura directa intre

temperaturuile inalte si manifestarea agresivitatii v. aglomeratia, care apare in calitate de agent stresor si poate creste agresivitatea vi. alcoolul si drogurile, fiind recunoscut faptul ca alcoolul consumat in cantitati mari constituie un important factor de risc in comiterea unor acte anti-sociale bazate pe violenta vii. materialul sexy si pornografic, care este accesibil oricarei categorii de varsta, fie in forma imaginii, fie in forma scrisa b. surse ale agresivitatii in cadrul familiei, cele mai grave forme de manifestare fiind bataia si incestul, cu consecinte extrem de nefavorabile asupra procesului de dezvoltaree si maturizare psihocomportamentala a copilului. Unii autori s-au straduit sa evidentieze trasaturile particulare al grupurilor de parinti care folosesc bataia ca mijloc de puternica agresare fizica a copiilor: caracteristici demografice: mariaj instabil, divort, separarea in fapt, copilul estet rezultatul unei nasterii nedorite.

37

Istoria propriei vieti a parintilor, majoritatea parintilor ce is maltrataeza copiii fiind ei insisi unui tratament siimilar de catre parintii lor sau au fost neeglijati emotional de catre acestia Atitudini parentale in raport cu cresterea copiilor, parintit care privesc copilul ca pe o modalitate de a-si satisface propriiie sale nevoi, solicitand in a intreprinde actiuni ce deepases posibiltatile si abiilitatile lui fizice si psihice Tulburari psihologice esi psihiatrice, parintii care isi maltrateaza fizic copiii prezentand diverse tulburari psihologice si psihiatrice c. surse ce tin de mijloaceele de comunicare in masa din care distingem, in special, violenta expusa prin intermediul televiziunii si presei

1.3.6 Agresivitata la copii

Dezvoltarea reactiilor agresive.Agresivitatea la copii.

Primele manifestari de agresivitate orientate spre persoane si dirajte de un scop apar in jurul varstei de un an si jumatate – doi ani., Goodenough releva pentru prima data ca pana la aceasta varsta majoritatea reactiilor infantile de furie constituie doar o descarcare emotionala manifestata sub forma de plans, de strigate, in care se reflecta in primul rand disperarea copilului legata de neputinta sa si nu dorinta acestuia de a produce durere celui care i-ar fi cauzat esecul. Dupa aceasta varsta are loc constientizarea treptata a exploziilor de furie si indreptarea lor din ce in ce mai clara spre cineva sau spre ceva. De acum inainte nu mai este vorba de o descarcare emotionala fara nici un scop ci de suparare. Astfel, supararea este o emotie cu caracter ofensiv, care il indeamna pe copil la un act agresiv. Situatia in care apar supararea si agresivitatea este o situatie frustranta. Frustratiile puternice, repetate sistematic, pot duce la scaderea pragului de frustratie, iar periodic sunt suficiente chiar si anumite stari fizice sau situatii interpersonale pentru ca un copil sa reactioneze prin suparare, prin tendinta agresiva. Deci, unii copii suporta mai mult iar

38

altii mai putin frustratia dar aceasta nu schimba deloc faptul ca situatia frustranta trezeste suparare si ca prin intermediul acestei , ea impuslioneaza la temperamentul agresiv. Supararea, deznadejdea, tendinta agresiva apare la copil atunci cand el ar dori sa faca ceva dar nu este voie, atunci cand trebuie sa faca ceva pentru care nu are nici un chef si atunci cand cauta atentie, recunostinta dar este respins. La varsta scolara, se observa frecvent ca agresivitatea fata de parinte se manifesta prin destramarea obisnuintelor igienice proaspat formate (ex: enurezis nocturn). Psihanaliza denumeste acest stadiu de viata perioada anala, iar agresivitatea aparuta in cadrul ei, agresivitatea anala. Nu toate formele de agresivitate au caracter negativ, cand copilul sau adolscentul isi apara deschis convingerile el aplica in esenta forme ale agresivitatii prosociale. Compararea manifesttarilor agresive ale baietilor cu ale fetelor confirma rolul influentelor sociale, informarea stilului, si mai ales a intensitatii comportamentului agresiv. Jersild a observat ca in timp ce la varsta de doia ani, plansul, strigatul, lovirea, formeaza aproape in aceeasi proportie reporotiu agresiv al baietilor si fetelor, in jurul varstei de patru ani, frustratia duce deja la un comportament diferit: ca si reactia agresiva, baietii recurg mai ales la lovire iar fetele la strigate. Kagan si Moss au urmarit de la nastere si pana la varsta adulta dezvoltarea a 35 barbati si 35 femei.Acestia au constatat ca agresivitatea de varsta mica are o valoare prognostica certa in cadrul barbatilor: cei care la varsta copilariei mici au produc reactii de furie au ramas si la varsta adulta cei mai susceptibili, cei mai inclinati pentru agresivitate deschisa. Aceasta continuitate nu este valabila la femei: intre varsta de 3-14 ani, numarul manifestarilor agresive descreste in mod treptata chiar si la acele fete care au prezentat anterior o tendinta intensa pentru un astfel de comportament. Astfel , in timp ce fetele au invatat sa isi inhibe manifestarile agresive, baietii si-au putu exprima supararea si au putut produce in continuu comportament agresive. Individualitatile dezvolta un nivel caracteristic de agresivitate in copilarie care ramane relatic stabil la maturitate (Huesmann, 1984). Recent s-au facut experimente asupra agresivitati, cea mai cunoscuta paradigma fiind aceea de a expunde un grup de copii la stimuli agresivi, de obicei film sau caseta video, in timp ce un alt grup este expus neagresive sau la nici un film. Daca teoria formata este corecta, copiii care aua vizionat

39

stimuluii agresivi ar trebui sa devina mai agresiv decat aceia din celalalt grup. Daca catharsisul ar avea loc ar trebui sa se intample opusul: copiii care au vizionat filme agresive ar trebui sa devina in consecinta mai putini agresivi decat cei care nu au vizionat. Bandura si Ross (1963) a expus copiii de 3 pana la 5 ani la modele agresive din viata reala, filme cu modele agresive, desene agresive, sau fara nici un model agresiv. Copiii care au fost eexpusi la oricare din cele trei tipuri de modele agresive (viata reala, film sau desene) au fost considerati ca devenind mai agresivi decat copiii care nu au vazut nici unul din aceste modele agresive, sustinand modelul vazut. 1.3.7 Modelul agresiv.

In perioadele timpurii ale dezvoltarii se poate observa faptul ca dezvoltarea imitatiei este strans legata de formarea reprezentarii, a imaginii mintale. La varsta de un an si jumatate – doi ani odata cu formarea imaginii mintale, copilul devine capabil de imitatie amanata, adica ajunge sa emita intr-un moment ulterior sunetele, miscarile observate, deci el devine capabil sa exteriorizeze intr-un anumit comportament deschis corespondentele imagistice, mintale ale acestor sunete, miscari. Bandura, Grusec si Menlove confirma faptul ca ulterior si limbajul, medierea verbala joaca un rol insemnat in acest proces de mijlocire. Copilul, in posesia acestor coduri de mediere isi insuseste prin meditatie numeroase aspect ale propriului sau comportament, recurgand la acea forma de invatare pe care psihologia o denumeste invatare observationala. Copilul poate sa invete atitudinea agresiva si prin intermediul imitatiei cu conditia ca modelul al carui comportament il imita sa fie o persoana agresiva. Cercetarile de psihologie confirma ca majoritatea copiilor agresivi provin din familii in care parintele insusi este agresiv. Acest fapt se poate explica deopotriva prin teoria transferului de agresivitatea si prin teoria modelului agresiv. Copilul frustrat, pe care frica de pedeapsa il obliga acasa la respectarea disciplinei isi transfera agresivitatea asupra mediului sau scolar, asupra colegilor sai, si in timp ce isi bate colegii, el realizeaza comportamentul modelului sau agresiv, al parintelui.

40

Daca aptitudinile copilului fac posibila invatarea observationala, atunci el va invata intotdeauna si inevtitabil comportamenul modelului, independent de caracterul reusit sau nereusit, recompensat sau pedepsit al acestuia. Deci, din punct de vedere psihologic, modelul negativ si modelul pozitiv constituie probleme foarte complexe, intrucat ele sunt determinate nu numai de rolul modelului ci si de cel al observatorului, care isi insuseste respectiva forma de comportament. Modelele deidentificare ale varstelor timpurii fixeaza valentele copilului si influenteaza riguros formarea ulterioara a personalitatii sale.

1.3.8 Modele de oameni violenti

Cele mai complete decrieri de indivizi violenti vin din studiul extensiv facut de Hans Toch (1969,1975). El a folosit 77 persoane care au fost condamnate la inchisoare si care au o istorie de incidente violente neobisnuite. Prin intermediul interviurilor, Tovh a dezvoltat un set de zece categorii in care fiecare dintre subiecti se incadreaza si care au fost validate printr-o analiza ulterioara. Printre tipurile majore s-au aflat urmatorii termeni. Promotori ai propriei imagini, aparatori ai propriei imagini si aparatori ai reputatiei, prestigiului. O descriere a catorva din aceste tipuri pot dovedi esenta acestui sistem de categorii. Promotorii propriei imagini au o stima de sine scazuta si par sa caute situatii violente pentru a promova ceea ce ei considera a fi cel mai apropiat de propria imagine. In contrast, aparatorii propriei imagini, care au deasemenea o stima de sine scazuta, reactioneaza violent, chiar si la situatii simple sau mai putin grave pentru a se asigura ca nu vor ajunge ai altii la concluzii similare despre propriile merite. Aparatorii prestigiului sau reputatiei sunt agresivi datorita rolului social pe care ei considera ca il detin, merita. Ei au o reputatie sustinuta datorita pozitiei lor in ierarhia sociala si agresivitatea lor fizica ii ajuta sa isi mentina imaginea ca lideri. Categoriile de indivizi agresivi arata ca nu exista un pattern universal de personalitate sau o baza care poate fi folosita in explicarea cazurilor de violenta.

41

CAPITOLUL 2 OBIECTIVELE SI METODOLOGIA CERCETARII

2.1. OBIECTIVLE CERCETARII:in lucrarea de fata am incercat sa evidentiez urmatoarele obiective: 2.1.1. Evaluarea nivelului de agresivitatea al copilului provenit din familie cu parinte dependent de alcool. 2.1.2. Surprinderea factorilor de personalitatea ai copilului. 2.1.3. Identificarea caracteristicilor mediului familial cu parinte dependent de alcool. 2.1.4. Relevarea unei concordante intre nivelul agresivitatii, factorii de personalitate si caracteristicile mediului de provenienta ai copilului.

2.2 IPOTEZELE CERCETARII sunt urmatoarele: 2.2.1. Prezenta unui parinte alcoolic in familie creste riscul dezvoltarii comportamentului agresiv la copil. 2.2.2. Toleranta scazuta la frustrarea copilului determina comportamentul agresiv al acestuia.

2.3. PREZENTAREA METODOLOGIEI DE LUCRU Pentru alegerea subiectilor, m-am prezentat la Spitalul Clinic de Psihiatrie Sibiu, unde cu ajutorul Dr. Gh. Talau, sef al acestei clinici, am obtinut datele necesare pentru a lua legatura cu pacientii care prezentau sindrom etanolic si care totodata aveau copii. Numarul subiectilor a depins de numarul pacientilor inregistrati in Spitalul Clinic de Psihiatrie, precum si de acordul acestora si al copiilor lor de a colabora, de a fi subiecti ai acestei cercetari.

42

Am tinut cont, deasemenea, ca subiectii sa fi implinit varsta de 18 ani, acest fapt fiind necesar datorita metodelor de cercatare folosite (inventarul de personalitate Freiburg)

2.3.1.Tehnica de lucru si prezentarea testelor utilizate Instrumentele de investigare in cadrul aceste cercetari sunt: Inventarul de personalitate Freiburg Testul Arborelui Interviul Pentru identificarea particularitatilor familiei, in care un parinte este dependent de alcool, in cazul de fata tatal, am utilizat interviul semi-directiv. Ghidul de interviu contine o lista de intrebari, formulate la fel si in aceeasi ordine pentru toate persoanele care au fost intervievate si este prezentat in Anexa 1. Atunci cand in timpul interviului au aparut si alte teme interesate, in afara celor prestabilite, am decis sa le explorez in profunzime. Intrebarile au fost structurate pe baza a patru dimensiuni, fiecare continand cate doua teme principale, care reprezinta variabilele. Prin urmare, pentru investigarea caracteristicilor mediului familial din care provine copilul, am stabilit urmatoarele dimensiuni, variabile, cu indicatorii fiecarora dintre ele:

A:Dimensiunea socio-economica I. Situatia socio-economica a familiei 1. Numarul membrilor familiei 2. Conditii de locuit 3. Venitul parintilor II. Incadrarea profesionala a parintilor 4. Pregatirea profesionala 5. Ocupatia parintilor

B: Dimensiunea de relationare copil-familie

43

III. Relatia afectiva stabilita intre parinti-copii 6. Apropierea de unul dintre parinti 7. Pedepse aplicate copilului 8. Aprecieri adresate copilului 9. Petrecerea timpului liber cu parintii 10. Apelare la ajutorul parintilor IV. Atitudinea copilului fata de familie 11. Relatia dintre parinte-copil 12. Aprecierea influentei parintilor asupra copilului de catre acesta 13. Multumirea copilului fata de familie

C: Dimensiunea climatului familial V. Stabilitatea caminului 14. Relatia dintre parinti 15. Certuri frecvente in familie VI. Comportamente parentale negative 16. Existenta agresivitatii fizice 17. Existenta agresivitatii verbale 18.Atitudinea parintelui fata de copil.

D: Dimensiunea cultural-educationala VII. Accesul copilului la cultura 19. Modalitatea generala de petrecere a timpului liber 20. Situatia scolara a copilului VIII Supravegherea copilului in familie 21. Legatura parintilor cu scoala 22. Cunoasterea anturajului copilului

44

Pentru a evidentia factorii de personalitate ai copilului am aplicat chestionarul de personalitate Freiburg, care este un chestionar multifazic, factorialist, elaborat de Fahrenberg Selg Hampel, si care include agresivitate si toleranta la frustrare. Chestionarul are 12 scale, in total 212 itemi, care rpezinta saturatii in diferite structuri, mai mult din domeniul afectivitatii si a tendintelor de tulburari ce se pot structura. Astfel, intrebaril sunt grupate pe: Noua dimensiuni de baza care vizeaza semnificatii de ordin psihomedical, psihosomatic; Trei dimensiuni complementare care vizeaza comportamentul psihosocial, socio-afectiv;

Aceasta scala FPI a fost tradusa si folosita in Romania incepand cu anul 1984, de catre H.Pitariu, la Universitatea din Cluj. Testul Arborelui este un instrument de investigare a personalitatii, dovedindu-se un complement pretios al celorlalte teste aplicate in realizarea studiului de caz. Subiectul testat isi poate dovedi spontaneitatea, originalitatea si prin urmare sa isi exprime personalitatea profunda. Tehnica sesiseaza stadiile de evolutie a personalitatii, dar si distorsiunile aparute. Simplu si rapid, testul este valabil atat penru copii, cat si pentru adulti, functionand ca un excelent detector al dezvoltarii afective.

2.3.2. Tehnica de aplicare si durata cercetarii

Testele au fost aplicate la sase copii, proveniti din patru familii in care tatal este dependent de alcool. Dintre aceste, doua familii au cate doi copii, iar celelalte doua au cate un copil. Varsta subiectilor este cuprinsa intre 18-23 ani. Privind tehnica de aplicare, in timpul interviului atitudinea mea a fost suportiva, le-am facilitat raspunsurile, incurajand astfel subiectul sa comunice.

45

Intstructiunile pentru chestionarul de personalitate Freibueg erau prezentate pe prima pagina, tragandu-le subiectilor atentia sa nu stea prea mult pe ganduri si sa nu omita nici un raspuns. In privinta tehnicii de aplicare a Testului Arborelui mentionez ca au existat conditii optime de aplicare, precum si materiale necesare pentru desen:hartie, creion si guma. Pentru a analiza corect pozitia desenului in campul grafic, alaturi de instructajul obisnuit am adaugat si urmatoarea indicatie: “Se poate utiliza intreaga foaie”. Am familiarizat subiectul cu instructiunile de lucur: timp de lucru, 20-30 minute, scrierea numelui pe verso-ul foii. Am prezentat clar cerintele testului si aplicarea lui: sa deseneze un arbore fructifer, explicitand ca nu este vorba de un brad, si, specificandu-se subiectului ca i se testeaza aptitudinile pentru desen. Pentru facilitatea interpretatrii am folosit un model Foaie de protocol, structurate pentru fiecare subiect pe: Indicii de apreciere a desenului, sistematizati in patru secvente: • • • • Aprecierea imaginii de ansamblu Schema procesului de proiectie Seminificatia componentelor arborelui Particularitati ale desenului

Taxonomia parametrilor de interepretare Numele si prenumele subiectului

Foaia de protocol este un mijloc eficient si operational de cotare a ecutatiei paramaterilor individuali ai desenului arborelui, deoarece fiecare indice de apreciere a deseneului este codificat astfel:

Numarul secventei (I, II, III, IV) Litere majuscule, care redau indicele de apreciere a desenului Litere mici ale alfabetului pentru categoriile taxonomice ale parametrilor de interpretare

46

Acesti indici i-am bifat pe Foaia de protocol. Toti participantii la teste au fost asigurati de confidentialitatea rezultatelor, precizand ca sunt utile pentru lucrarea de licenta. Durata testarii a fost de o saptamana, iar prelucrarea lor s-a desfasurat pe parcursul a doua saptamani. Pe baza testelor aplicate a fost posibila realizarea profilului psihologic al fiecarui subiect.

47

CAPITOLUL 3 PREZENTAREA REZULTATELOR

3.1 INTEREPRETAREA PSIHOLOGICA A REZULTATELOR obtinute in urma aplicarii chestionarului de personalitate Freiburg si a Testului Arborelui.

Rezultatele obtinute in urma aplicarii testului FPI de catre subiectul RM, .feminin, 22 ani, sunt prezentate in figura 1.
Figura 1

9 8 7 6
Stanine

5 4 3 2 1 0 FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI 1 2 3 4 5 6 7 8 9 E N M
Scale

48

Din interpretarea rezultatelor am obtinut un profil ce se rezuma astfel: multe acuze corporale, vegetative si tulburari psihosomatice generale cu o rezonanta somatoafectiva marita, insomnii, oboseala stagnanta, instabilitate, neliniste. Subiecutl prezinta o proasta dispozitie, teama, sentimentul singuratatii, incapacitate de concentrare si un sentiment de inferioritate. Agresivitatea este prezenta la un nivel mijlociu, prezinta tendinte usoare de iritabilitate, de a fi deceptionat, preferinta pentru amanare, pesimism si descurajari frecvente. Are un nivel mijlociu in ce priveste labilitate emotionala, prezentand o usoara vulnerabilitate la frustrari, tensiune permanenta, plin de griji, iar stilul de conduita este feminin, cu tendinte spre sensibilitate. Cu toate acestea, subiectul are capacitate de a stabili contacte, de a fi comunicativ si prompt in replici, fiind natural. Recunoaste cu greutate unele defecte, slabiciuni pe care le are, fiind inchis si necritic. Caracteristicile importante, dupa cum reies si din fig.1 sunt: nivelul ridicat de nervozitate, de depresivitate, nivelul mijlociu de agresivitate, de excitabilitate, de labilitate emotionala ce se tradu prin iritabilitate si vulnerabilitate la frustrari, nesiguranta, sentiment de culpabilitate, complex de inferioritate, epuizare, fatigabilitate.

49

Ecuatia individuala a arborelui in cazul R.M. este urmatoarea: I OAb, IGd, EG Tb,Ca; II Pe, Ma, PMf, LSa; III Rb, Ta, CTa, Eb, BTd, FTd, EXd, DTa, CRa, Fm, CEc, Dg, ERa, FRn, COa, FZa/e , FLb; IV Pca

Din ecuatia personala reiese ca subiectul prezinta urmatoarele trasaturi: gandire analitica, prelucrare logica a informatiei, capacitati verbale deosebite, delicatete, fragilitate, labilitate emotionale, neincredere si independenta. Este partial conformist si are deprinderi automatizate si organizate. Depune un efort de cenzurare si este afectat de anumite conflicte afective recente sau vechi. Prezinta interes pentru suprasensibil, idealism, simte nevoie de valorizare si autovalorizare. Ii sunt caracteristice entuziasmul, intelectualismul, vivacitatea intelectuale si spirituala, refugierea in lumea

dorintelor,mandria, fobia, incapatanarea, tonusul scazut. Este precipitat, repezit si are capacitate de abstractizare si o gandire pura, clara. Manifesta teama in a se fixa, ezitand acest lucru si resimte puternic o dificultate adaptiativa ce reda o experienta subiectiva, fiind semnul unor traumatisme depasite, asumate intr-un mod pozitiv si in masura mai mica al unor elemente nevrotice mai active. Este indeci, nu are capacitate de finalizare si nici capacitate discriminatorie, fiind un spirit contradictoriu. Prezinta o oarecare agresivitate in relationare, fiind iritabil in relatiile cu semenii, lipsit de rabdare, cu reactii nestapanite, si are totusi o atitudine defensiva si rezistenta. Prezinta o lipsa a concentrarii atentiei si a simtului realitatii. Ii sunt specifice sensibiltatea mare, impresionabilitatea mare, receptivitatea, influentabilitatea, rezoneaza cu toata fiinta. Simte nevoia de a fi apreciat, remarcat, prezinta credinta naiva in fericire si are spirit de observare a fenomenelor exterioare, intuitie, aptitudini de expresi si exteriorizare, bun gust, centrare pe detalii, simt al decorativului, imaginatie naiva. Este atasat de permanent si constant in relationare.

50

Rezutatele obtinute de subiectul B.I., masculin, 19 ani, in urma aplicarii testului FPI sunt prezentate in figura 2.
Figura 2

9 8 7 6
Stanine

5 4 3 2 1 0 FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI 1 2 3 4 5 6 7 8 9 E N M
Scale

51

In urma interpretarii rezultatelor am obtinut urmatorul profil: putine acuze corporale si tulburari psihosomatice, neagresiv, stapanit, este multumit si sigur pe sine, prezentand un nivel scazut de iritabilitate. Este foarte sociabil si vioi, avand o atitudine toleranta, bazata pe incredere in relatiile cu ceilalti. Este spontan si intreprinzator si nu isi recunoaste cu usurinta micile defecte, slabiciuni. Are o dispozitie echilibrata, stabila, caracterizandu-se prin fermitate, energe, duritate, activism, subiectul fiind constient de propria valoare. Caracteristicile importante, asa cum reies din figura 2, sunt nivelul ridicat de sociabilitate, nivelul ridicat al autocaracterizarii tipic masculine, aceste traducandu-se prin capacitatea de a fi receptiv la relatiile de comunicare cu altii, de a stabili cu usurinta contacte, este optimist, intreprinzator, este caracterizat de energie, duritate, fermitate, si siguranta de sine.

52

Ecuatia individuala a arborelui, in cazul B.I. este urmatoarea:

I OAb, IGb, EG Tb, Cb; II Pe, Ma, PMf, LSa; III Rb, Ta, CTa, Eb, BTd, FTa, EXd, DTa, SCa, CRb, Fc, CEc, Dg, ERa, FRn, COa, Fz/b, FLb; IV Pca

Din ecuatia personala reiese ca subiectul prezinta urmatoarele trasaturi: gandirea analitica, prelucrare logica a informatiei, capacitati verbale deosebite. La acest subiect am identificat existenta unor conflicte afective recente sau vechi si totodata un effort de cenzurare a acestora. Are nevoie de valorizare si autovalorizare, fiind perseverent, ferm, si avand incredere in sine. Este caracterizat de ambitie, intelectualism, vivacitate intelectuala si spirituala. Este sensibil, usor vulnerabil, incapatanat, receptiv, influentabil, atasat de permanent si constant in relationare, dand dovada de decenta si sobrietate. Are spirit de observatie si spirit critic, o atitudine defen siva si rezistenta, lipsa de concentrare, lipsa de rabdare. Are un simt al proportiei, claritate si bun gust. Prezinta aptitudini practice si are drept caracteristici manualitatea, indemanarea, rigoarea in activitatea, precizia, fiind o persoana organizata si sistematizata in activitate.

53

Rezultatele obtinute de subiectul G.S., masculin, 18 ani, in urma aplicarii testului FPI sunt prezentate in figura 3.

Figura 3

9 8 7 6
Stanine

5 4 3 2 1 0 FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI 1 2 3 4 5 6 7 8 9 E N M
Scale

54

Dupa cum se observa din figura 3, rezultatele obtinute la testul FPI releva pozitii extreme. Tabloul ce rezulta are urmatoarele caracteristici: acuze corporale, vegetative si tulburari psihsomatice generale cu o rezonanta somato-afectiva marita. Prezinta un inalt nivel de iritabilitate, nu se stapaneste bine, are unele acte agresive spontane si izbucniri afective. Este impulsiv, imatur emotional si are o toleranta redusa la frustrare. Prezinta o proasta dispozitie, teama, sentiment de culpabilitate, sentiment de inferioritate si incapacitate de concentrare. Are o conduita si o exprimare autoritara, reactivitate si este usor egocentric. Este o fire deschisa, care are nevoie de contacte si prezinta un grad crescut de sociabilitate, avand capacitatatea de a fi receptiv si deschis la relatiile de comunicare. Prezinta un nivel ridicat de labilitate emotionala, avand o dispozitie proasta, dominant agresiva, tristete, iritabilitate si vulnerabiltatea la frustrari. Stilul de conduita se afla la mijloc, intre cel feminin si masculin,acest lucru indicand tendinta subiectului spre sensibilitate. Caracateristicile importante, dupa cum reies din figura 3 sunr nivelul ridicat de nervozitate, de agresivitate, de depresivitate, de excitabilitate, de labilitatea emotionala.

55

Ecuatia individuala a arborelui in cazul G.S. este urmatoarea:

I OAb, IGb, EG Tb, Cg; II Pe, Mb, PMg, LSc; III Ra, Ta, CTd, Eb, BTd, FTe, EXd, DTb, SCa, CROa, Fm, CEc, Dg, ERa, FRl, COb, FZb, FLb; IV Pca;

In urma interpretarii pe baza ecuatiei personale, reies ca subiectul are urmatoarele trasaturi, gandire analitica, prelucrare logica a informatiei, capacitati verbale deosebite. Prezinta dificultati de adaptare, din cauza carora se afla in conflicte cu sine si cu altii si pentru care depune un efort de cenzurare. Prezinta o agitatie marcanta, precipitare, incoerenta, confuzie, lipsa de concentrare. Este indecis, nu are capacitate de finalizare si nici capacitate discriminatorie, fiind un spirit contradictoriu, ambivalent, si ale carui interese sunt imprastiate. Este agresiv si pretentios in relatiile interpersonale, are reactii violente, nestapanite, lipsa de rabdare. Este iritabil in relatiile cu semenii, ignora influenta modelatoare a controlului de sine si prezinta excitabilitate afectiva si furie fara motiv, fara ratiune. Este vulnerabil, incapatanat, prezinta interes pentru extraordinar. Are spirit de observatie si spirit critic, dar si o relativa inconstienta si slaba facultate de obiectivare. Preinta o mare sensibilitate, senzitivitate, mare impresionabilitate, rezonand cu toate fiinta si are o natura visatoare. Il caracterizeaza hiperentuziasmul, exaltarea si are aspiratii inalte, iar totodata prezinta tendinte depresive si apatie. Este atasat de permanent, fiind constant in relationare si dand dovada de decenta si sobrietate.

56

Rezultatele obtinute de subiectul G.A., masculin, 20 ani, in urma aplicarii testului FPI sunt prezentate in figura 4.
Figura 4

10 9 8 7 6
Stanine

5 4 3 2 1 0 FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI 1 2 3 4 5 6 7 8 9 E N M
Scale

57

In urma interpretarii rezultatelor am obtinut urmaatorul profil al subiectului G.A.: fara acuze corporale si tulburari psihosomatice, neagresiv, stapanit, prezentand un nivel scazut de agresivitate.Este linistit, tolerant la frustrare, multumit, optimist, si are incredere in sine. Prezinta un nivel foarte ridicat de sociabilitate, este vioi si are bune relatii emotionale si atitudine toleranta, bazata pe incredere in relatiile cu ceilalti. Nu isi recunoaste cu usurinta slabiciunile, defectele, fiind inchis si necritic, in schimb are o conduita degajata, naturala. Stilul de conduita este tipic masculin, subiectul avand comportamente active, constiinta de sine. Este optimist, intreprinzator, gata de actiune, ferm si energic. Caracteristicile importante asa cum reies din fig 4 sunt: sociabilitatea, extraversiunea, autocaracterizarea tipic masculina, care sunt prezente la un nivel foarte ridicat, respectiv ridicat, precum toleranta la frustrare si lipsa de inhibitii.

58

Ecuatia individuala a arborelui in cazul G.A. este urmatoarea:

I Oab, Igb, EG Tb, Cf; II Pe, Ma, PMg, LSa; III Rb, Ta, CTa, Eb, BTd, FTa, ETd, DTa, SCc, CRb, Fc, CEa, Dg, ERa, FRn, COa, FZb, FLb; IV Pca

In urma interepretarii, pe baza ecuatiei personale, reiese ca subiectul are urmatoarele trasaturi: gandire analitica, prelucrarea logica a informatiei, capacitati verbale deosebite. Din desen mai reiese si existenta unor conflicte afective recente sau vechi pentru care depunde un efort de cenzurare si un traumatism, subiectul incercand sa afiseze o masca, fiindu-i caracteristice refularea si represiunea sentimentelor. Subiectul prezinta dificutati de intelegere, o inhibitie ideatica, si o inhibitie a dezvoltarii. Nu are capacitati creative si nici simt construcitv, caracterizandu-se prin conventionalitate, banalitate, schematism. Prezinta inautenticitate in comportament si un echilibru neproductiv. Are capacitate de discernamant, dar ignora esentialul si atentia sa este dispersata. Este problematic pana la complicitate, nedeterminat si nu se angajeaza intr-o situatie decat daca o cunoaste si o intelege. Ii sunt specifice inchiderea in sine, energia, tenacitatea, reculegerea rapida, inflexibilitatea. Are incredere in sine, dovedind fermitatea si perseverenta, este neinfluentabil si centrat pe sine. Are aptitudini practice, prezentand indemanare si manualitate, da dovada de sobrietate si decenta. Prezinta o atitudine defensiva si rezistenta. Este atasat de trecut, de permanent, fiind constant in relationare, dar cu toate acestea manifesta teama si ezitare in a se fixa.

59

Rezultatele obtinute de subiectul C.A., feminin, 23 ani, in urma aplicarii testului FPI sunt prezentate in figura 5.
Figura 5

8 7 6 5
Stanine

4 3 2 1 0 FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI 1 2 3 4 5 6 7 8 9 E N M
Scale

60

In urma interpretarii rezultatelor am obtinut un profil al subiectului C.A. care se rezuma astfel: acuze corporale vegetative si tulburari psiho-somatice generale cu o rezonanta somato-afetiva, de nivel mijlociu. Prezint un nivel scazut de agresivitate fiind stapanita. Nivelul de depresivitate este ridicat, subiectul prezentand astfel, o dispozitie generala proasta, neliniste, nemultumire si o concentrare redusa, aproape permanenta. Este echilibrata in ceea ce priveste excitabilitatea, nici iritabila, dar nici foarte toleranta la frustrare. Are un nivel scazut al tendintelor de dominare fiind modelata, domolita. Slabiciunile si defectele le recunoaste moderat, prezentand un nivel mijlociu al sinceritatii, nivel ce reprezinta totodata si scala de labilitate emotionala. Este sociabila si are o atitudine toleranta, bazata pe incredere in relatiile cu ceilalti. Stilul de conduita se regaseste intre cel masculin si feminin, cu tendinta spre stilul de conduita masculin, subiectul caracterizandu-se mai mult prin fermitate, duritate decat prin sensibilitate. Caracteristicile importante, asa cum reies din figura 5, sunt depresivitatea si sociabilitatea care sunt prezente la un nivel ridicat si care se reduc prin dispozitie proasta, nemultumire, neliniste, neincredere, dar totodata subiectul are capacitatea de a fi receptiv la relatiile de comunicare cu altii si de a stabili usor prietenii.

61

Ecuatia individuala a arborelui in cazul C.A. este urmatoarea:

I OAa, IGd, EG Ri, Td, Ca; II Pb/e, Mc, PMf, LSc; III Rc, Ta, CTa, Eb, BTa, FTd, ETa, DTb, Fk, Da, FRb, FLb; IV Pcg’

Cu ajutorul ecuatiei personale am realizat interpretarea desenului arborelui, din care au reiesit urmatoarele trasaturi specifice subiectului C.A.: gandire sintetica, predominant intuitiva, puternice tensiuni psihice. Subiectul are dorinta de a se impune si de a fi mult mai puternic decat in realitate, prezentand severitate in afirmarea de sine. Se supraestimeaza, avand scopuri prea inalte pentru nivelul posibilitatilor. Acest fapt este sustinut de imaturitatea psihica, saracia mentala, deficitul intelectual, relativa inconstienta si slaba facultate de obiectivare, precum si stare primitiva, dar care difera de debilitate si care reies din desenul arborelui. Depune efort de cenzurarea a unor conflicte afective recente sau vechi si resimte puternic anumite dificultati adaptative, care redau o experienta subiecta si care sunt semnul unor traumatisme depasite. Are un caracter putin original, partial conformist, inconstant, si un temperament lent si ezitant. Are nevoie de exteriorizare, laudarosenie, dar este lipsit de vointa, consistenta si stabilitate, prezinta zapaceala si usurinta in a fi sedus. Este ancorat in prezent si prezinta rigiditatea adaptativa, indaradnicie, incapatanare, nediferentiere, prefacatorie, fatarnicie, marginire, fala, spirit imitativ, tonus scazut, grav, afectat, emfatic, precipitat , repezit, intransigent, neinduplecat. Are trebuinta de autovalorizare, de intaietatea, fiind arogant, insolent, lipsit de jena in relatiile cu lumea exterioara. Ii sunt caracteristice, vanitatea, mandria, ratacirea, neseriozitatea, neglijenta, lipsa de concentrare si slabiciunea eului. Are o vitalitate redusa, prezentand tendinte depresive si apatie.

62

Rezultatele obtinute de subiectul C.P., masculin, 18 ani, in urma aplicarii testului FPI sunt prezentate in figura 6.
Figura 6

8 7 6 5
Stanine

4 3 2 1 0 FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI 1 2 3 4 5 6 7 8 9 E N M
Scale

63

In urma interepretarii rezultatelor am obtinut un tablou care are urmatoarele caracteristici: putine acuze corporale si tulburari psiho-somatice, neagresiv, stapanit, este multumit si sigur pe sine. Prezinta un nivel foarte scazut de excitabilitate, avand o mare toleranta la frustrare, dar are si anumite ingrijorari si tendinta de a se simti deranjat si pus in incurcaturi. Tendintele de dominare sunt situate la un nivel mijlociu. Este spontan si intreprinzator si isi recunoaste cu greutate micile defecte si slabiciuni, fiind inchis si necritic. Este sociabil, vioi, dar are o nevoie moderata de contacte. Prezinta o dispozitie echilibrata, stabila, iar stilul de conduita este tipic masculin, caracterizand-se prin fermitate, energie, comportamente active, duritate. Caracteristicile importante ce reies din figura 6 si care sunt specifice subiectului C.P. sunt nivelul crescut de masculinitate, ce este tradus prin trasaturile mai sus mentionate, lipsa inhibitiei si toleranta crescuta la frustrare.

64

Ecuatia individuala a arborelui in cazul C.P. este urmatoarea:

I Oab, Igc, EG Tb, Cb; II Pc/d, Mc, PMf; III Rb, Ta, CTa, Eb, BTd, FTa, EXc, DTa, STa, CRa, Fm, CEc, Dg, ERa, FRs, COb, FZb, FLb, FRa; IV Pg”.

Pe baza ecuatie personale am realizat intepretarea desenului si am idewntificat urmatoarele trasaturi specifice subiectului C.P. : dificultati de intelegere, inhibitie ideatica si a dezvoltarii, spirit neorganizat si lipsit de armonie. Prezinta imaturitate psihica, emotionala, infantilism. Prezinta o incordare in relatiile interpersonale avand o capacitate redusa de integrare in grup. Este inconstant, nu are putere de structurare si nu poate rezolva situatiile complicate de viata, de realationarea, avand proiecte nerealizate. Este inchis in sine, impenetrabiol si nu spune lucrurilor pe nume, lupta impotriva afectivitatii si controlului sinelui. Are dorinta de explorare, de descoperire, spirit inventiv, dar este influentabil,lipsit de capacitate de decizie, de realism, este dezorientat, fatalist, nesigur si pripit. Are intuitie, spirit de observatie, simte nevoie de succes, de valorizare, dar fiind lipsit de rabdare, actiunile sale sunt determinate de succesul imediat. In continuare se ghideaza dupa principiul hedonismului, fiind superficial ,oportunist si determinat in judecata de clipa prezenta. Are aptitudini practice, tehnice, prezentand indemanare, manualitate, si nu depaseste planul intuitiv-concret. Prezinta hiperentuziasm, refugiere in lumea dorintelor, vivacitate, exaltare si este relativ putin dezvoltat. Manifesta teama, ezitarea in a se fixa.

65

3.2. PREZENTAREA STUDIILOR DE CAZ

CAZ 1. Subiectul R.M. are 22 ani si este studenta la doua facultati, la una dintre ele in anul 3, iar la cealalta in ultimul an. Are un frate mai mic in varsta de 19 ani care este la randul lui student in anul I. Ambii parinti au loc de munca stabil si un venit peste medie. Are relatii bune cu mama sa si o considera excesiv de protectoare dar sunt lucruri pe care nu le poate discuta cu ea de teama de a nu fi inteleasa si a nu o supara pe aceasta. Se simte neglijata si tratata cu indiferenta de catre tatal sau, cu care are o comunicare reduse, discutiile fiind in general evazive, scurte si mai mult formale. Cand greseste, nu este pedepsita de parinti ci este certata si laudata atunci cand are o reusita. Petrece foarte putin timp cu parintii, majoritatea timpului liber petrecandu-l cu prietenii. Apeleaza foarte rar la ajutorul parintilor, in general apeland la prieteni. Despre relatia dintre parintii rai spune ca este rea, deoarece existe certuri frecvente intre acestia, pe seama consumului excesiv de alcool al tatalui, mama reprosandu-i frecvent acestuia lipsa interesului si preocuparii fata de copil si casa. Aflat sub influenta alcoolului tatal sau este agresiv verbal, nu si fizic. Are o situatie scolara buna, dar din lipsa de timp, parintii nu tin legatura cu scoala, in schimb mama sa o intreaba frecvent despre evolutia ei scolara, are incredere in capacitatile ei scolare, dar ii reproseaza uneori lipsa ambitiei. Nu considera pozitiva influenta parintilor, in special a tatalui, dar spera sa nu fie distructiva, nemultumirea fata de familie fiind legata de lipsa de comunicare, lipsa unui mediu familial bazat pe intelegere, pe respectarea si indeplinirea rolului ce ii revine fiecarui membru. Rezultatele ei la testul FPI si desenul arborelui sunt relevante in sustinerea tabloului de mai sus. Subiectul prezinta o sensibilitate crescuta, neliniste, stare generala proasta, anxietate, nemultumire, concentrare redusa, aproape permanenta, nu are capacitate de finalizare, are sentimente de vinovatie. Este iritabil in relatiile cu semenii si usor vulnerabil la frustrare, prezentand un nivel mijlociu de agresivitate.

66

CAZUL II: Subiectul B.I. are 19 ani si este student in anul I. Are o sora mai mare care este la randul ei subiect al acestu sutdiu, in varsta de 22 ani. Situatia socioeconomica a familiei este buna, fiind aceeasi ca si in cazul anterior. Are o relatie buna cu mama, fiind tratat cu atentie de catre aceasta, iar de catre tatal sau este trata de cele mai multe ori cu indiferenta. Atunci cand greseste este certat de parinti, iar atunci cand face un lucru bun este laudat. Petrece foarte putin timp cu parintii, iar atunci cand intampina probleme prefera sa apeleze ajutorul unui bun prieten sau la ajutorul surorii sale. Are o situatie scolara buna iar legatura parintilor cu scoala este redusa la minim. Considera ca fiind pozitiva influenta mamei asupra lui, si negativa pe cea a tatalui. Desi este nemultumit de relatiile dintre parinti si de certurile frecvent existente intre acestia este multumit de faptul ca s-a bucurat pana acum de sustinere din partea acestora. Subiectul are o dispozitie echilibrata, este sociabil si vioi si are o atitudine toleranta in relationare, bazata pe incredere.Cu toate aceste este inchis in sine, retinut.Prezinta naivitate si combativitate in fata realitatii fizice si sociale, incearca sa cezureze anumite conflicte vechi. B.I. prezinta lipsa de concentrare, este toleranta la frustrare si are un nivel scazut de agresivitate.

67

CAZUL III: Subiectul G.S. are 18 ani si este elev. Are un frate mai mare in varsta de 20 ani care este si el subiect al acestui studiu. Situatie socio-economica a familiei este precara, venitul acestora fiind sub medie, deoarece tatal sau este somer, fiind concediat din cauza consumului excesiv de alcoool. Ambii parinti au absolvit scoala profesionala. Are o relatie buna cu mama, simtindu-se mai aproape de aceasta si comunicare foarte redusa cu tata. Este mustrat de parinti atunci cand greseste si laudat atunci cand face un lucru bine. Isi petrece timpul liber cu parintii in foarte mica masura, iar atunci cand are o problema prefera sa apeleze la ajutorul prietenilor, cu acestia petrecandu-si majoritatea timpului. Relatia dintre parinti este foarte rea din cauze cerutirlor frecvente, in fiecare seara, provocate de consumul excesiv de alcool al tatalui, insa acesta nu este agresiv fizic. Apreciaza situatia sa scolara ca fiind nici buna nici rea. Exista o lipsa de supraveghere a acestuia de catre parinti care nu obisnuiesc sa tina legatura cu scoala si nici nu ii cunosc prietenii. Considera ca fiind negativa influenta parintilor asupra sa si este nemultumit de lipsa de intelegere si respect din familie. Subiectul G.S. prezinta nervozitate ridicata, nivel inalt de iritabilitate, reactii nestapanite, acte agresive si izbucniri afective, toleranta redusa la frustrare. Este agresiv si pretentios in relatiile interpersonale. Este indecis, lipsit de concentrare, de capacitate de finalizare, avand interese imprastiate. Prezinta o proasta dispozitie, teama, sentiment de inferioritate si de culpabilitate. Are dificultati de adaptare din cauza carora se afla in conflicte cu sine si cu altii. Are sentimentul de nerealizare a tuturor aspiratiilor.

68

CAZUL IV:Subiectul G.A. are 20 ani, nu are facultate, si tocmai a satisfacut stagiul militar. Are un frate mai mica, subiectul G.S. de 18 ani. Situatia socio-economica, dupa cum am vazut la cazul anterior este precara, ar climatul familial se caracterizeaza prin stari tensionale si o lipsa de interes asupra subiectului. Are o realatie foarte buna cu mama sa, la care apeleaza atunci cand are probleme. Ii este greu sa aprecieze influenta parintilor asupra lui, dar il nemultumesc certurile zilnice dintre parinti,si faptul ca tatal sau este somer, din cauza consumului excesiv de alcool findu-i foarte greu sa pastreze un loc de munca. Subiectul G.A. a suferit un traumatism pe care incearca sa il mascheze, in urma interpretarii rezultatelor testelor aplicate reiesind o refulare a sentimentelor. Preinta inautenticitate in comportament, banalitate, schematism,

conventionalitate. Este problematic pana la complicitate, ignora esentialul, avand o atentie dispersata si nu se angajeaza intr-o situatie decat daca o cunoaste si intelege. Prezinta un nivel foarte ridicat de sociabilitate avand tendinte foarte pronuntate de stabili contacte, cunostinte si prieteni cat mai multi. Are comportamente active, este intreprinzator si prompt in replici. Este stapanit, prezentand un nivel foarte scazut de agresivitate si este linisit si tolerant la frustrare.

69

CAZUL V: Subiectul C.A. are 23 ani, a terminat facultatea, nu si-a gasit inca un loc de munca in domeniu, dar lucreaza la societatea particulara a parintilor sai. Are o sora mai mica de 22 ani care a plecat de acasa si s-a maritat fara acordul parintilor, deoarece, tatal sau este excesiv de autoritar si sever. Situatia socio-economica a familiei este buna, desi parintii sunt absolventi de liceu, respectiv scoala profesionala. Climatul familial este caracterizat de stari tensionale si relatii incordata intre parinti.Are o relatie foarte buna cu mama sa, la care apeleaza de fiecare data cand intampina probleme. Deseori, pe langa cauza consumului de alcool apar certuri intre parinti si datorita faptului ca mama sa ascunde greselile pe care le face A.C., fata de tatal sau. Uneori, tatal sau este agresiv fizic, chiar si atunci cand nu se afla sub influenta alcoolului, facandu-le sa se simta umilite atat pe ea cat si pe mama sa. C.A. spune ca eeste multumita de familia ei deoarece o sustin financiar. Apreciaza situatie sa scolara ca fiind buna. Profilul psihologic al subiectului C.A. se rezuma astfel: tendinte de nervozitate, nivel ridicat de depresivitate, prezentand o dispozitie generala proasta, neliniste, nemultumire, concentrare redusa, aproape permanenta. Are dorinta de a se impune si de a fi mai puternica cu mult decat in realitate, se supraestimeaza, avand scopuri prea inalte pentru nivelul posibilitatilor. Acest fapt este confirmat si de cunostinte ale subiectului care apreciau situatia sa scoalara ca fiind slaba, in timp ce in interviu ea sustinea ca este buna. Resimte puternic anumite dificultati adaptative, care redau experienta subiectiva si care sunt semnul unor traumatisme depasite. Prezinta un nivel scazut de agresivitate si este echiblibrata in ceea ce priveste excitabilitatea, nici iritabila, dar nici foarte toleranta la frustrarea.

70

CAZUL VI: Subiectul C.P. are 18 ani si este elev la liceu. Este singur la parinti, situatia sa socio-economica este precara, doar mama lui are loc de munca stabil, tatal sau a lucrat in mai multe locuri si a fost concediat de fiecare data, deoarece, in loc sa se prezinte la serviciu statea acasa si bea. Relatiile cu parintii nu sunt bune, cu mama se intelege ceva mai bine, deoarece este indulgenta, pe cand tatal sau este sever si atunci cand greseste, uneori il si bate. Climatul familial este anxios si caracterizat de stari tensionale, netrebuind sa existe ceva anume, un motiv, pentru ca tatal sau sa declanseze cearta. Timpul liber si-l petrece cu prietenii la care apeleaza atunci cand are probleme. Apreciaza ca fiind nici buna nici rea situatia sa scolara si exista o lipsa de supraveghere si interes pentru educatia subectului din partea parintilor sai. Subiectul este foarte nemultumit de lipsa banilor in familie si de conditiile precare in care locuiesc. Profilul psihologic al C.P. se rezuma printr-un nivel foarte scazut de excitabilitate, avand o toleranta mare la frustrare, dar si anumite griji simtindu-se deranjat si pus in incuracaturi. Prezinta comportamente active, duritate si este lipsit de inhibitii, actiunile sale fiind determinate de succesul imediat. Prezinta imaturitate psihica, emotionala, infantilism, nu are capacitate de structurare si are proiecte neralizate, deoarece nu poate rezolva situatiile complicate de viata, de ralationare. Este inchis in sine, impenetrabil. Prezinta un nivel scazut de agresivitate si toleranta la frustrare.

71

CONCLUZII

Aceasta lucrare este o incercare de a clarifica influenta pe care o are mediul familial in care parintele este dependent de alcool, asupra comportamentului copilului, in timp; mai specific, daca influenteaza dezvoltarea unui comportament agresiv al acestuia. Lucrarea este restransa ca volum, dar ar putea fi extinsa ulterior intr-o cercetarea mai vasta. Copiii care traiesc in medii familiale similare, dovedit si in cazul fratilor, in care parintele este alcoolic si care sunt caracterizate prin stari tensionale, lipsa de intelegere si afectivitate, neputina de oferi un model pozitiv si lipsa de interes pentru educatia si supravegherea copilului din partea tatalui nu dezvolta toti un comportament agresiv. Afectarea emotionala a copiilor este selectiva, un astfel de mediu influentand unul dintre copii, cel mai vulnerabil la frustrare. In urma rezultatelor obtinute a reiesit ca subiectilor care prezinta comportament agresiv le corespunde un nivel scazut de toleranta la frustrare, in timp ce, celor care prezinta un nivel scazut de agresivitate, le corespunde un nivel ridicat de toleranta la frustrare. Acest fapt confirma cea de-a doua ipoteza, conform careia, toleranta scazuta la frustrarea determina comportamentul agresiv al copilului. In cazul subiectilor ce traiesc in medii familiale ca cel descris anterior, dar in care este inclusa si severitatea excesiva a parintelui, care creaza un climat anxios prin folosirea actelor de violenta, au un nivel scazut de agresivitate. Acest fapt infirma cercetarile deja existente, ipoteza conform careia agresivitatea este o reactie invatata prin intermediul modelului. Influenta educativa a familiei cu ajutorul exemplului este minima in situatia de fata, poate datorita faptului ca exemplul este cel mai potrivit mijloc de educatie in primii ani ai copilariei, de la o anumita varsta alegerea modelului facandu-se in mod selectiv, cu grija, in functie de structura etico-intelectuala a persoanei. Aceasta ipoteza a exemplului este infirmata si de scriitorul si psihologul american Judith Rich Harris care sustine ca scopul unui copil nu este sa fie ca unul dintre parinti, ci sa aiba succes. Autoare face deasemenea o sugestie, care a primit diferite critici, si anume

72

ca parintii exercita o influenta minima asupra pesonalitatii si caracterului copiilor in timp ce grupul de prieteni are o influenta uriasa. Acest fapt poate fi sustinut si de factorul de personalitate comun al subiectilor care a reiesit in urma aplicarii testelor, si anume sociabilitatea, cat si de raspunsurile obitnute prin intermediul interviului, precum petrecerea majoritatii timpului liber cu piretenii si preferinta in apelarea la ajutorul acestora atunci cand intampina dificultati, probleme. In studiul de fata au fost confirmate rezultatele obtinute in urma cercetarilor efectuate asupra copiilor unor pacienti alcoolici, care arata ca in medii sociale si culturale echivalente, copiii aveau un grad de anxietate mai ridicat, se puteau observa mai multe tulburari de atentie si o mai mare dificultate in a elabora o solutie sau strategie in fata unei probleme concrete. Prin urmare, nu putem generaliza, spunand ca mediul familial in care parintele este alcoolic conduce la dezvoltarea comportamentului agresiv al copilului, acest fapt depinzand de toleranta la frustrare si de mediul social la care se raporteaza in timp copilul; dar putem conluziona ca un astfel de mediun prezinta un risc in dezvoltarea acestui comportament.

73

BIBLIOGRAFIE:

A.Athanasiu(1998), Tratat de psihologie medicala, Ed.Oscar Print, Bucuresti. E.Batranu(1980), Educatia in familie, Ed. Politica, Bucuresti. J.C.Brigham(1991), Social Psichology -2nded, Hareper Collins Publishers INC. A.Berge(1977), Profesiunea de parinte, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti. M.Cajal(1975), Educarea copilului in familie, Ed. Medicala, Bucuresti D. deCastilla(2004), Testul Arborelui, Ed. Polirom, Bucuresti. S.Chelcea(1998), Dictionar de psihosociologie, Ed. INI, Bucuresti. I.Dafinoiu(2002), Personalitatea.Metode de abordare clinica.Observatia si interviul, Ed. Polirom, Iasi. V.Dragomirescu(1976), Psihosociologia comportamentului deviant, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti. C.Enachescu(2005), Tratat de psihopatologie, Ed. Tehnica, Bucuresti. H.Eysenck, M.Eysenck(2000), Descifrarea comportamentului uman, Ed. Teora, Bucuresti R.Feldman(1985), Social Psichology, McGraw-Hill INC. E.Fischbein(1970), Climatul educativ in familie, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti P.Golu(2000), Psihologie sociala, Ed. EXPONTO, Constanta P.Ilut(2005), Psihosociologia si antropologia familiei, Ed. Teora, Bucuresti. N.Mitrofan(1996), Agresivitatea, Ed. Polirom, Iasi. I.Mihailescu(2000), Sociologie generala, Ed. Universitatii, Bucuresti. S.Moscovici(1997), Psihologia sociala sau masina de fabricat zei, Ed.Polirom, Iasi. A.Neculau(1996), Psihologie Sociala, Ed. Polirom, Iasi. A.Opre(2002), Noi tendinte in psihologia personalitatii.Modele teoretice,vol I, Ed. ASCR, Cluj-Napoca. D.E.Papalia, S.W.Olds(1981), Human development, McGraw-Hill Book Comp., New York P.Petroman(2003), Psihologia familiei, Ed. Eurobit, Timisoara J.Ranschburg(1979), Frica, suparare, agresivitate, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti. A.Rozorea, M.Sterian(2000), Testul Arborelui, Ed. Paideia, Bucuresti.

74

N.Sillamy(2000), Dictionar de psihologie, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti. E.Smith si altii(2005), Introducere in psihologie, Ed. Tehnica, Bucuresti. E.Stanciulescu(1998), Sociologia educatiei familiale, Ed. Polirom, Iasi. M.Voinea(1993), Sociologia familiei, Ed. TuB, Bucuresti. M.Zlate(2000), Fundamentele psihologiei, Ed. Pro-Humanitas, Bucuresti.

75

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->