Sunteți pe pagina 1din 2

Vom demonta astăzi un mit, şi anume că Făt-Frumos este personajul pozitiv din basmele ro

mâneşti, iar Zmeul un ticălos fără pereche. În fapt, aşa cum vom vedea imediat, lucrurile s
exact pe dos.
Pentru asta, să facem mai întâi un mic profil psihologic al celor mai importante perso
naje din basmele româneşti.
Împăratul
E un moş senil şi complet incompetent. Singurul merit că a ajuns împărat e că a fost primul
născut. Nu e în stare să aibă grijă de fii-sa, prin urmare mă întreb cum mama dracului ar p
a avea grijă de ditai împărăţia. Nevastă-sa lipseşte din peisaj, e subînţeles moartă şi l-a
i fete care sigur nu-s ale lui, fiindcă moşul are vreo 70 de ani şi aia mică în jur de şaiş
Deşi e înconjurat de viziri, dregători, sfătuitori, când e să ia vreo decizie îţi vine să-
a palme: primul individ care-i aduce fata înapoi o primeşte de nevastă şi mai ia şi jumătat
de împărăţie. Strămoşul său care a întemeiat dinastia se răsuceşte în mormânt.
Fata cea mare şi fata cea mijlocie
Sunt nişte strâmbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc sora mai mică pentru că
gnonă, are fund, ţâţe, e în centrul atenţiei şi e aia răpita, ba se mai şi mărită înaintea
de jenante că nici un zmeu nu le vrea.
Fata cea mică
E aia răsfăţata, bunăciunea învăţată să i se facă toate poftele. Mai e şi curvă de mică. Ni
rbesc mai mult despre ea, că mă enervez.
Făt-Frumos (Fefe)
De obicei, e unu’ căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun coate-goale. Frumuşel ş
efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat să frece menta în continuare şi să se ia la trântă
prin iarbă cu oile, cu fraţii lui sau cu flăcăii satului, da’ vrea să dea lovitura. Şi, cân
l de împărat dă sfoară-n ţară cu fiică-sa şi tronul premiu, normal că se prezintă primul. H
e cum arată fata împăratului, dar nici nu-l interesează prea mult, de fapt vrea împărăţia.
um ştie de la tovarăşi că de obicei e răpită bucata familiei, nu cârjele ălelante două.
Calul
E singurul personaj pozitiv din toată povestea care merită apreciere. Înainte de episo
dul cu jăratec zace slab, bubos şi răpciugos în grajd, ceea ce arată încă o dată că împărat
ot – nu aşa te porţi cu o asemenea comoară. Calul e cel care îi face strategia lui Făt-Frum
s, în vorbe puţine şi concise. Nu zice prea multe pentru că probabil îi e jenă să intre-n v
cu un oportunist analfabet. În sufletul lui, îşi doreşte să fie în echipa Zmeului.
Mama Zmeilor
Este exact opusul împăratul. În primul rând, la ea e sigur că e mama zmeilor. Apoi, a făcut
trei băieţi care e fiecare la casa lui, nu două plângăcioase şi-o curvă care stau pe capul
, ca împăratul. Şi ia hotărâri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri,
ri, sfătuitori, etc.
Zmeul
E un tip hotărât, energic şi forţos. Probabil are un nas cât toate zilele, umblă neras, e p
s şi are palmele tăbăcite. Asta ce ne spune? Că e un om care munceşte! A tras din greu ca
să ajungă unde e – a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui!
Aşa merg lucrurile pe tărâmul celălalt, acolo nu-ţi dă nimeni un castel că te cheamă împăr
u-cum. E sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu mâinile lui. Bine, o mai fi avut nişte munc
itori pe care i-a mâncat după aia, dar sunt convins că a stat cu ei acolo, pe capul lo
r, să vadă cum pun ăia marmura în baie, să nu-l tragă-n piept şi să-l fure. Şi mi se pare n
i mănânce la sfârşit, ştim cu toţii cum sunt muncitorii.
Mai ştim că are o moşie imensă, populată cu tot felul de jivine ticăloase. Chiar credeţi că
de administrat aşa ceva, să-i ţii în frâu pe toţi ăia? Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii î
nu stai cu pleoapa pe ei… Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscător de oameni
, un excelent strateg militar şi un bun trezorerier.
Dar Zmeul e un tip cinstit în sentimente şi cam fără noroc la femei. I-a venit vârsta însur
rii, a stat, a analizat, a cercetat, şi-a căutat nevastă. n-a găsit pe nimeni pe placul
lui în propriul tărâm (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a înd
răgostit de fata aia mică a împăratului (ştie ce-i frumos, măcar fizic, şi nici nu încalcă
a, ţinteşte la acelaşi rang) şi a procedat în consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a luat-o
Aşa a făcut şi tac-su cu mă-sa, şi bunicul lui, şi străbunicul lui, la vremea lor. Aşa e no
clar, fără ascunzişuri, umblat cu şoalda şi alte prosteli. Pui problema direct: “Fă, te iu
c, te vreau! Treci încoace.” Şi prostul chiar o iubeşte: n-o forţează, n-o siluieşte, e rom
ic, are o grădină cu trandafiri, o-nconjoară de bogăţii, îi face toate poftele. N-am auzit
ici o poveste în care Zmeul s-o ţină pe prinţesă legată în beci, goală-puşcă şi să vină s-o
el chef, după cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, b
ucate alese, mătăsuri fine, rochii, giuvaere, o ţine-n puf. Omul e familist şi serios, n
u-şi uită îndatoririle: se duce-n fiecare zi la muncă şi anunţă civilizat, cu buzduganul, c
ine acasă. Şi toate astea pentru ea, ca să n-o sufoce cu atenţie, să-i lase spaţiu, să fie
eră, să aibă matracuca timp să-şi facă unghiile, să nu facă istericale că, vezi doamne, a i
este ea în cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă.
Carevasăzică, moldoveanca trăieşte în puf, îi face prostul toate poftele, şi, în semn de mu
, ce face? Se amorezează de Făt-Frumos că are părul mai îngrijit şi tenul mai puţin acneic
zi, n-ai vrut să te culci cu Zmeul) şi se hotărăşte să fugă cu el. Da’ mai întâi încep să s
t, în patul pe care Zmeul cu mâna lui îl cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din p
, şi-l cărase-n cârcă până la ultimul etaj al castelului, să aibă japiţa peisaj când se tre
eaţa sub baldachin. Şi proştii ăia doi stau până îi prinde Zmeul, căruia – în sfârşit! – i
eţele.
Mai departe. Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea apă vie de la un corb pe care-l
mituieşte, dă cu peria, gresia, năframa; în fine, face tot ce poate să lupte cât mai puţin
bage pe alţii la înaintare.
Din toate astea, eu pricep că morala basmului românesc e următoarea:
- dacă eşti un şmecher metrosexual şi ştii să profiţi de pe urma tonţilor incompetenţi ajun
de conducere, te aranjezi pe viaţă.
- dacă eşti o fiţoasă analfabetă şi de bani-gata, ai toate şansele să umble toţi după fundu
verea lu’ tac-tu.
- dacă eşti un tip cinstit, muncitor şi care luptă după reguli, pici de papagal.
Dacă basmul românesc ar fi avut măcar o urmă de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gâtul lui Fef
e cu două degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bătaie soră cu moartea şi a
r fi trimis-o rachetă înapoi la tac-su acasă. Apoi şi-ar fi strâns armata, ar fi năvălit pe
l împăratului şi i-ar fi făcut prăpăd, ar fi violat, jefuit şi ucis tot ce i-ar fi stat în
ar fi unit cele două tărâmuri şi şi-ar fi făcut harem din toate gagicile alea proaste ca n
aptea. Pentru că fiecare merită să-şi trăiască propriul basm.