7 decembrie 

1941 . Are loc atacul forţelor japoneze asupra flotei militare a SUA din Pacific staţionată la Pearl Harbour.(Cel de
al Doilea Război Mondial).
Ziua Pearl Harbour, proclamată de fostul preşedinte Bill Clinton (la 6.XII.1996) drept Zi naţională în onoarea americanilor ucişi
în atacul-surpriză al Japoniei de la Pearl Harbour, atac care a determinat intrarea Statelor Unite în cel de-al doilea război
mondial.
În ciuda faptului că au existat numeroase semne care prevesteau atacul, bombardarea bazelor militare de la Pearl Harbor a
fost o surpriză totală pentru americani.
Atacul de la Pearl Harbor (sau Operaţiunea Hawaii, cum a fost numită de către Statul Major Imperial japonez)a fost un atac
militar, dat prin surprindere, din partea marinei imperiale japoneze împotriva bazei navale de la Pearl Harbor, Hawaii, în
dimineaţa zilei de duminică, 7 decembrie, 1941. Ca rezultat, Statele Unite ale Americii au intrat în Al Doilea Război
Mondial.Operaţiunea a constat din două valuri de atac aerian, la care au participat 353 de avioane, lansate de pe 6 nave
portavion.
Ca rezultat al atacului, 4 cuirasate au fost scufundate (două fiind ulterior ridicate, reparate şi trimise în luptă spre sfârşitul
războiului), iar alte 4 au fost avariate. Japonezii au distrus şi 3 crucişătoare, 3 distrugătoare, 1 puitor de mine, 188 de avioane,
au omorât 2.402 persoane şi au rănit 1.282 de persoane.Atacul a avut loc fără o declaraţie de război formală, şi înainte ca
ultima din cele 14 părţi ale unui mesaj trimis de către partea japoneză Ministerului de Externe american să fi ajuns la
destinaţie. Ambasada japoneză din Washington, DC, fusese instruită să trimită mesajul imediat înainte de ora planificată a
atacului. Atacul, şi în special natura surprinzătoare a sa, a fost un factor important care a contribuit la schimbarea opiniei
publice americane de la izolaţionismul care caracterizase politica externă a ţării în anii 1930 la participare directă în război.
Totusi, faptul ca cele trei port-avioane americane nu se aflau in port, si ca nu au fost atinse depozitele de combustibil si nici
baza de submarine, le-a permis americanilor sa refaca puterea flotei din Pacific in mai putin de un an. A doua zi dupa acest
atac, Roosevelt tinea un discurs fulminant in fata Congresului, spunand ca data atacului de la Pearl Harbour „va ramane in
memoria tuturor ca unul dintre cele mai infame momente ale istoriei”.

Congresul american a declarat razboi Japoniei, de asta data in asentimentul intregului popor american. Dar cat de reale erau
„socul si indignarea” ce-i cuprinsese pe politicienii americani? Au fost oare ei luati total prin surprindere, asa cum voiau sa dea
de inteles? A stiut oare presedintele ca japonezii planuiesc un atac, dar n-a vrut sa-l impiedice, pentru a oferi opiniei publice un
motiv sa sprijine total politica sa ulterioara si sa faca front comun in jurul sau?

Cu cateva luni inainte de Pearl Harbour, Roosevelt le transmisese aliatilor ca, daca vor sa fie victoriosi, e absolut necesar ca
Statele Unite sa intre in razboi inainte ca Japonia sa domine apele Pacificului si Germania sa distruga Anglia. Presedintele
spunea ambasadorului britanic la Washington ca „Statele Unite vor declara razboi Japoniei daca aceasta tara va ataca
posesiunile americane... dar opinia publica americana nu va fi de acord cu o declaratie de razboi, in conditiile in care atacurile
japoneze vizeaza doar pozitiile britanice si olandeze din Pacific.”

Nu se poate spune ca Roosevelt nu a facut totul pentru a-i provoca pe japonezi. Pe 25 iulie 1941, toate proprietatile japoneze
din Statele Unite au fost inghetate iar banii din conturile cetatenilor niponi blocati in banci. Relatiile dintre cele doua tari se
deteriorau treptat si Roosevelt a avansat, in cadrul negocierilor dintre parti, niste propuneri imposibil de acceptat pentru
japonezi, tocmai in ideea ca acestia le vor respinge.

In plus, el a finantat fatis nationalistii chinezi, aflati in conflict cu Japonia, ajutandu-i si cu echipament militar modern.
Politologul american Pat Buchanan scrie ca Roosevelt a aprobat in secret, in august 1941, trimiterea unui escadron de avioane
americane, Flying Tigers, pentru a lupta in China. Oficial, acesti piloti erau „voluntari”, dar numele lor se regaseau in acelasi
timp pe statele de plata ale armatei, cu salarii de cinci ori mai mari decat ale pilotilor militari obisnuiti.