Şcoala Superioară Comercială "Nicolae Kretzulescu"-

Bucureşti
Colectiv clasa a XII-a, coordonator prof. Mariana Badea
Varianta 7

Subiectul I (40 de puncte)

1.Sinonime: zâmbet – surâs; palidă – galbenă, decolorată; demon – diavol, ispită; fidel –
credincios
2. Cratima are rolul:
- de a lega două cuvinte care să formeze o singură silabă: "pe-al meu"
-de a păstra măsura şi ritmul la nivelul strofei,
- creează muzicalitate în cadrul versului.
3. Sens conotativ: Toată iarna am dus dorul cireşelor. Taina glasului şoptit mi-a strecurat
un fior în suflet.
4. Expresii/ locuţiuni: din tot sufletul; a prinde suflet; om fără (cu) suflet; a avea
ceva pe suflet; a-şi trage sufletul; a-i veni sufletul la loc;
5. Tema iubirii; motivul visului;
6. Portretul iubitei: „genele-ţi lunge”, „ochiul tău mare”;
7. În cea de-a doua strofă a poeziei, copila este asemuită cu o fiinţă malefică prin
metafora „Eşti demon, copilă", prin faptul că simpla-i apariţie a reuşit să alunge îngerul
păzitor al eului liric: „numai c-o zare […] făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să
zboare”.
8. Titlul poeziei „Înger de pază”, scrisă de Mihai Eminescu, constituie o metaforă
pentru portretul iubitei, ce este asemuită cu un înger „încins cu o haină de umbre şi
raze”: „Vedeam ca-n vis pe-al meu înger de pază”. Percepută iniţial ca o făptura
demonică, fata este recunoscută de eul poetic, fiind „veghea mea sfânta” – „căci tu –
tu eşti el”.
9. Trăsături romantice: iubirea angelică, ideală, proprie omului de geniu (iubire
romantică) şi utilizarea unei game variate de figuri de stil - comparaţie („vedeam ca-
n vis”), metafore („haină de umbre şi raze”, „veghea mea sfântă”), epitete („palidă
haină”, „genele lunge”, „ochiul mare”), precum şi crearea expresivităţii prin verbele
la conjunctiv („să pot recunoaşte”), ce exprimă o dorinţă a eului poetic, înscriu poezia
în romantism.
10. Prima strofă a poeziei „Înger de pază” debutează cu evidenţierea mitului oniric,
manifestarea unei stări de extaz ce face posibilă întâlnirea dintre eul liric şi îngerul
său de pază: „Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze/ Vedeam ca în vis pe-al meu
înger de pază”. Portretul îngerului este antitetic, fiind „încins cu o haină de umbre şi
raze”. Eul poetic conştientizează prezenţa iubitei, a copilei, a cărei imagine este
ştearsă la început, imagine realizată printr-un epitet metaforic: „te văzui într-o palida
haină”. Misterul femeii iubite este relevat printr-un vocativ cu determinant dublu:
"copilă cuprinsă de dor şi de taină". Sugerarea păcatului este construită prin
alungarea îngerului păzitor de către ochii plini de patimi: „Fugi acel înger de ochiu-ţi
învins”. Lirismul subiectiv este motivat de prezenţa mărcilor lexico-gramaticale ale
eului liric: formele verbale şi pronominale la persoana I: „vedeam”, „-mi”, „al meu”,
precum şi de adresarea directă la persoana a II-a singular ("te văzui") şi vocativul
"copilă". Verbele la imperfect („veghea”, „vedeam”), ce semnifică o acţiune începută
şi neterminată, ce pare continuă şi fără finalizare.
Elementele ce compun prozodia sunt măsura versurilor de 11-12 silabe, iar rima
versurilor este încrucişată pentru versul I şi III şi îmbrăţişată în ultimele patru versuri.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ: „Menirea firească a şcolii nu e să dea învăţătură, ci să

deştepte, cultivând destoiniciile intelectuale, în inima copilului, trebuinţa
de a învăţa toata viaţa”. (Ioan Slavici – Educaţia raţională)

1
 Şcoala Superioară Comercială "Nicolae Kretzulescu"-
Bucureşti
Colectiv clasa a XII-a, coordonator prof. Mariana Badea
Sunt de acord cu afirmaţia lui Ioan Slavici exprimată în „Educaţia raţională” şi
anume că „menirea firească a şcolii nu e să dea învăţătură, ci să deştepte, cultivând
destoiniciile intelectuale, în inima copilului, trebuinţa de a învăţa toata viaţa”.
Înainte de toate, şcoala trebuie să pregătească tinerii şi copiii pentru viaţă, ca
aceştia să poată face faţă tuturor încercărilor care le pot apărea în timp. Copilul
trebuie învăţat să gândească şi să aplice în viaţă ceea ce asimilează pe băncile şcolii,
altfel întreaga muncă depusă devine inutilă.
În altă ordine de idei, copilul trebuie să conştientizeze faptul că viaţa e
imprevizibilă, nu se întâmplă totul ca la carte, pot exista situaţii în care deciziile luate
să fie greşite. Şi trebuie trase învăţăminte de pe urma acestor greşeli pentru a nu le
repeta.
Cu alte cuvinte, trebuie să fii chibzuit în a învăţa, dar şi în a aplica cele asimilate.
Până la urma, viaţa e ea însăşi o şcoală pe care trebuie să învăţăm să o parcurgem şi
să o absolvim cu succes.
În concluzie, trebuie ca mereu să existe o interdependenţă între noţiuni şi
practică, între teoria abstractă şi viaţa concretă, întrucât tot ceea ce înveţi trebuie să-
ţi folosească, într-un fel sau altul, în viaţa reală.

Subiectul al III-lea (30 de puncte

Rolul naratorului într-o povestire:

Narator-personaj: "Fântâna dintre plopi" de Mihail Sadoveanu
Narator obiectiv: "Lostriţa" de Vasile Voiculescu
(Sabina Rădulescu)