Sunteți pe pagina 1din 7

7.

CALCUL LINGVISTIC

7.1. Consideraţii generale asupra fenomenului


Situat la graniţa dintre împrumut şi creaţie internă, calcul lingvistic este un fenomen pe cât de
complex pe atât de interesant, la care limba (prin vorbitorii săi) recurge nu de puţine ori pentru a crea noi
termeni sau pentru a îmbogăţi semantic cuvintele deja existente. La baza oricărui tip de calc (termen care
provine din sfera artelor plastice, unde denumeşte operaţia de copiere a unei schiţe sau desen cu ajutorul
unei hârtii speciale, numite de altfel şi hârtie de calc) se află un model străin (cuvânt, îmbinare de cuvinte
etc.), a cărui structură (formală sau semantică), respectiv mod de organizare, este reprodusă cu ajutorul
materialului lingvistic autohton. De aceea, calcul a mai fost definit şi ca un împrumut indirect sau mascat.
Cu toate acestea, există, cum vom vedea, o deosebire fundamentală între calc şi împrumut, fie şi numai
dacă ne gândim că un cuvânt împrumutat este preluat ca atare (eventual adaptat fonetic şi morfologic) din
limba sursă, în vreme ce calcul reprezintă, într-un fel, un tip de traducere a structurii termenului străin,
care, ca orice traducere, înseamnă redarea, transpunerea unui cuvânt străin dintr-o limbă într-alta. Pentru a
vedea mai clar acest lucru, să se compare, de exemplu, verbul a colabora, împrumutat din franceză
(fr. collaborer) cu verbul sinonim a conlucra, rezultat al calchierii (traducerii) structurii verbului francez,
după cum urmează: particula co- a fost redată prin prefixul românesc con-, iar lexemul laborer a fost tradus
prin (a) lucra. O observaţie se impune însă şi în ceea ce priveşte raportul dintre calc şi traducere, căci dacă
orice calc reprezintă, până la un punct, o traducere, nu orice traducere reprezintă un calc. Acest lucru poate
fi demonstrat recurgând tot la verbul francez collaborer, care ar putea fi tradus şi prin sintagma a lucra
împreună. Ceea ce deosebeşte însă pe a conlucra de a lucra împreună este similaritatea structurii celui
dintâi în raport cu originalul francez, în sensul că, la fel cu termenul străin, calcul românesc păstrează
structura binară de tip afix + radical, or tocmai în această fidelitate faţă de model rezidă esenţa fenomenului
numit calc lingvistic. Asta înseamnă că dacă modelul e un derivat (fr. souslieutenant), şi calcul trebuie să fie
tot un derivat (rom. sublocotenent); dacă modelul e un compus (fr. rectangle), copierea sa trebuie să aibă ca
rezultat de asemenea un compus (rom. dreptunghi); dacă modelul e o unitate frazeologică (fr. point de vue),
rezultatul românesc nu va putea fi decât tot o expresie sau locuţiune (rom. punct de vedere) etc.
Fenomenul în discuţie nu se reduce doar la simpla copiere a structurii unui cuvânt sau a unei expresii
străine, ci, nu de puţine ori, ceea ce se copiază este conţinutul semantic al unui cuvânt, respectiv unul
(mai rar, mai multe) dintre sensurile sale, care vine să îmbogăţească structura semantică a unui cuvânt
românesc, în condiţiile în care între cele două cuvinte există şi un element semantic (un sens) comun.
De pildă, cuvântul românesc stea s-a îmbogăţit recent cu sensul de „vedetă” (în contexte cum ar fi: X este o
stea a muzicii româneşti), sub influenţa fr. étoile şi a engl. star, cu care cuvântul românesc are în comun
sensul fundamental de „astru”.
De asemenea, mai rar, se poate imita comportamentul gramatical al unui cuvânt sau al unei clase de
cuvinte dintr-o anumită limbă. De exemplu, sub influenţa slavă, multe dintre verbele româneşti au devenit
reflexive, conjugându-se deci împreună cu pronumele reflexiv. Este şi cazul verbului a teme (lat temere),
folosit astăzi reflexiv, a se teme, după modelul sl. bojati se.
Pentru a încheia această scurtă prezentare generală a calcului lingvistic, vom reproduce definiţia sa
din DSL1: „Într-o accepţie largă, prin calc se denumeşte procedeul de transpunere literală, exactă, a unui
cuvânt semantic analizabil, a unei construcţii sau numai a unui sens, dintr-o limbă A într-o limbă B, cu
materialul limbii B” (p. 90).

7.2. Tipologia calcului lingvistic


Aşa cum reiese şi din definiţia de mai sus, precum şi din cele câteva exemple date până acum,
complexitatea acestui fenomen lexical, şi, totodată, important mijloc de îmbogăţire a vocabularului unei
limbi, face ca tipologia calcului să fie destul de greu de stabilit cu rigurozitate, şi, în orice caz, să depăşească

1
*** Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Editura Nemira, Bucureşti, 2001.
graniţele propriu-zise ale domeniului de care ne ocupăm, respectiv formarea cuvintelor, întrucât anumite
tipuri de calc interesează, cum vom vedea, mai degrabă semantica, frazeologia sau gramatica.
În literatura de specialitate se operează cu mai multe criterii de clasificare a calcurilor, dintre care cel
mai des invocate sunt:
 nivelul lingvistic la care se produce calchierea; în acest caz, se vorbeşte de următoarele tipuri:
a) calc lexical
b) calc gramatical
 fidelitatea faţă de model; după acest criteriu, putem vorbi de:
calc total (sau integral)
calc parţial (sau semicalc)
 complexitatea unităţilor calchiate, situaţie în care se disting două tipuri:
a) calc lexical
b) calc frazeologic
Fiecare dintre aceste tipuri suportă, cum vom vedea, subclasificări. Mai mult decât atât, în lucrările
de specialitate se preferă de cele mai multe ori combinarea acestor criterii, ceea ce permite o mai bună
circumscriere a tipurilor şi subtipurilor de calc.
Considerăm că putem vorbi de trei tipuri fundamentale de calc lingvistic: calc lexical, calc
gramatical şi calc frazeologic, şi de trei tipuri combinate: calc lexico-gramatical, calc lexico-frazeologic şi
calc frazeologico-gramatical2.
În cele ce urmează ne vom opri mai în detaliu doar asupra calcului lexical şi a celui frazeologic
(care, de altfel, sunt de departe cele mai interesante şi mai productive), rămânând ca cel de-l treilea tip de
calc, cel gramatical, ca şi subtipurile de calc ce decurg din combinarea tuturor celor trei tipuri fundamentale,
să fie tratate marginal.

CALCUL LEXICAL
Este cel mai important dintre toate tipurile de calc, deoarece este un mijloc de îmbogăţire a
vocabularului atât cu noi unităţi lexicale, cat şi cu noi sensuri, care se adaugă la cele deja existente la un
anumit cuvânt. De altfel, acest tip de calc deţine şi ponderea cea mai insemnată, prin frecvenţa cu care se
întâlneşte în limbă. În funcţie de ceea ce se „copiază” la un cuvânt străin, şi de elementele care ajung să
îmbogăţească vocabularul limbii influenţate, calcul lexical cunoaşte două mari subtipuri:
1.1. Calc lexical de structură morfematică
1.2. Calc lexical de structură semantică (sau, pe scurt, calc semantic)

Calcul lexical de structură morfematică


Acest tip de calc constă, în esenţă, în copierea structurii morfematice a unui cuvânt străin, respectiv
a modului de organizare a complexului său sonor, şi redarea lui prin elemente specifice limbii receptoare, în
cazul nostru limba română. De asemenea, odată cu structura cuvântului străin, se preia, prin forţa lucrurilor,
şi conţinutul semantic al acestuia, chiar dacă nu în totalitatea sa (dacă cuvântul este, eventual, polisemantic).
Interesant la acest tip de calc este că modelele străine după care se creează echivalente româneşti sunt, de
cele mai multe ori, cuvinte derivate şi compuse, deci semne lingvistice cu motivaţie internă, cu structură
uşor de analizat şi, în consecinţă, uşor de imitat. Datorită acestui fapt, calcul prezintă un avantaj important
în raport cu împrumutul lexical propriu-zis, care ridică în primul rând problema adaptării lui la sistemul
limbii care împrumută.
Ţinând cont de afirmaţia făcută mai sus, anume că, în majoritatea cazurilor, calcurile lexicale de
structură morfematică au ca model cuvinte străine derivate sau compuse, putem să considerăm următoarele
clase ca varietăţi ale acestui subtip de calc lexical:
• calcuri după cuvinte derivate:
 calcuri după derivate cu prefixe
 calcuri după derivate cu sufixe
2
Cf. Hristea, Probleme de etimologie..., p. 151 şi Zugun, op. cit., p. 173.
 calcuri după derivate parasintetice
• calcuri după cuvinte compuse (inclusiv compuse prin abreviere)
Înainte de a prezenta şi exemplifica fiecare dintre aceste tipuri, facem următoarea observaţie, care
ţine de cel de-al doilea criteriu de clasificare a calcurilor, discutat anterior, respectiv fidelitatea faţă de
modelul imitat. Astfel, dacă de la un cuvânt străin, derivat sau compus, sunt copiate şi redate în material
românesc fiecare dintre părţile componente din structura cuvântului respectiv (fiecare lexem, radical, afix
etc.), avem a face cu un calc total sau integral. Dacă, dimpotrivă, se copiază, „se traduce” numai o parte
din cuvântul respectiv, restul fiind preluat ca atare sub formă de împrumut, avem a face cu un calc parţial
sau semicalc. De exemplu, cuvântul francez surveiller a fost calchiat integral în limba română în forma
supraveghea, respectând întocmai structura cuvântului străin, şi anume prefixul supra- (fr. sur-) şi radicalul
veghea (fr. veiller). La fel, cuvântul german Jahreszeit, cuvânt compus, a fost redat prin calchiere în limba
română sub forma anotimp, de asemenea un compus, în care recunoaştem traducerea celor două părţi ale
cuvântului german: an (germ. Jahre) şi timp (germ. Zeit). Nu la fel stau lucrurile, de pildă, cu verbul a
menţine, care copiază parţial, fiind deci un semicalc, cuvântul francez maintenir. Din acest cuvânt, prima
parte a fost împrumutată şi păstrată ca atare (men-, în rostire românească), în vreme ce partea a doua, verbul
tenir, a fost tradusă prin verbul românesc a ţine.
Ca o observaţie de ordin general, cele mai multe calcuri lexicale s-au realizat după modele
franţuzeşti.

 Calcuri după cuvinte derivate


Calcuri după derivate cu prefixe
- calcuri totale: sublocotenent (cf. fr. souslieutenant), subînchiria (cf. fr. sous-louer), dezbate
(cf. fr. débattre), întretăia (cf. fr. entrecouper), supraveghea (cf. fr. surveiller), subdezvoltat
(cf. fr. sous-développé sau engl. underdeveloped), întreţine (cf. fr. entretenir), întretăia
(cf. fr. entrecouper), întrevedea (cf. fr. entrevoir) etc.
- calcuri parţiale (în care fie prefixul este împrumutat, iar tema calchiată, fie tema este împrumutată, iar
prefixul calchiat): concetăţean (cf. fr. con-citoyen), subîmpărţi (cf. fr. subdiviser), asigura
(cf. fr. assurer), demers (cf. fr. démarche), prejudecată (cf. fr. préjugé), premergător
(cf. fr. précurseur), prevedea (cf. fr. prévoir), preşcolar (cf. fr. préscolaire), delăsa (cf. fr. délaisser),
subestima (cf. fr. sous-estimer), consfinţi (cf. fr. consacrer), anticameră (cf. fr. antichambre,
it. anticamera) etc.
Calcuri după derivate cu sufixe
- calcuri totale: întâietate (cf. fr. primauté), simţământ (cf. fr. sentiment, it. sentimento), şedinţă
(cf. fr. séance), stingător (cf. fr. extincteur), numeros (cf. fr. nombreux) etc.
- calcuri parţiale: periaj (cf. fr. brossage), uşier (cf. it. usciere, fr. huissier) etc.
Calcuri după derivate parasintetice
- calcuri totale: deznodământ (cf. fr. dénouement), încrengătură (cf. fr. embranchement), înlănţui
(cf. fr. enchaîner), întrerupător (cf. fr. interrupteur), învăţământ (cf. fr. enseignement) etc.
- calcuri parţiale: consimţământ (cf. fr. consentement), încăpăţânat (cf. fr. entêté), înlocui
(cf. fr. remplacer) etc.

 Calcuri după cuvinte compuse


Numeroase compuse româneşti, atât vechi cât şi recente, au pătruns în limbă fie pe calea
împrumutului, fie prin calchierea unor modele străine. Cele mai multe compuse calchiate (majoritatea de
sorginte latino-romanică sau germanică) au apărut în limba română în ultimele două secole, dar sunt şi
calcuri mai vechi, realizate în special după modele slavone. Dintre acestea din urmă, cele mai cunoscute
sunt: binecuvânta (cf. v.sl. blagosloviti), fărădelege (cf. v.sl. bezakonje), Bunavestire
(cf. v.sl. blagovestenije). Interesant este că, paralel cu aceste calcuri, limba română a preluat prin împrumut
respectivele cuvinte slavone, realizându-se astfel dublete etimologice: binecuvânta / blagoslovi, fărădelege /
bazaconie (care a evoluat ulterior spre sensul de „lucru ciudat, bizar, incredibil”), Bunavestire /
Blagoveştenie.
Ca şi în cazul calcurilor după cuvinte derivate, şi la calcurile după compuse putem vorbi despre
calcuri totale şi calcuri parţiale. Astfel, dacă se traduc toate elementele componente ale unui model străin
avem a face cu un calc total, iar dacă numai o parte a compusului este calchiată iar cealaltă împrumutată,
avem a face cu un calc parţial. În plus, la calcurile totale se pune şi problema respectării topicii elementelor
compusului. Dacă ordinea termenilor este aceeaşi, atunci calcul total este unul perfect, dacă topica nu se
respectă, avem un calc total imperfect.
- calcuri totale perfecte: câine-lup (după fr. chien-loup), dreptunghi (după fr. Rectangle ; cf. şi lat.
rectangulus), hârtie-monedă (după fr. papier-monnaie), locţiitor (după fr. lieutenant), nou-născut (după
fr. nouveau-né), liber-schimb (după fr. libre-échange; cf. şi engl. free trade), anotimp (după germ.
Jahreszeit), autoservire (după rus. Samoobslujivanie; cf. şi engl. self-service), cal-putere (după engl.
horse-power) etc.
- calcuri totale imperfecte: nu-mă-uita (după germ. Vergimeinnicht), război-fulger (după germ.
Blitzkrieg), vinars (după germ. Branntwein) etc.
- calcuri parţiale: triunghi (după fr. triangle), patruped (după fr. quadrupède), menţine (după fr.
maintenir), scurtcircuit (după fr. court-circuit), semifinală (după fr. demi-finale), maltrata (după fr.
maltraiter) etc.
Tot în categoria compuselor intră şi cuvintele formate prin abreviere la iniţiale sau la fragmente de
cuvinte. O parte dintre ele pot fi discutate în cadrul calcului lexical de structură, întrucât la baza formării lor
au funcţionat modele străine: O.Z.N. „obiecte zburătoare neidentificate” (după engl. U.F.O. „Unidentified
Flying Objects”), T.F.F. „telegrafie fără fir” (după fr. T.S.F. „télégraphie sans fil”), OMS „Organizaţia
Mondială a Sănătăţii” (după engl. WHO „World Health Organization”), ONG (după engl. NGO)
„organizaţie non-guvernamentală” etc.

Calcul semantic
Este un împrumut de sens, care nu trebuie confundat cu împrumutul lexical propriu-zis. Spre
deosebire de împrumutul lexical (ce constă în preluarea dintr-o limbă străină a unei expresii asociate unui
conţinut semantic; de ex. cremă < fr. crème „preparat culinar de consistenţa unei paste...”), calcul semantic
atribuie un sens nou unui cuvânt vechi deja existent într-o limbă, sub influenţa corespondentului semantic
străin care îl conţine şi care are, totodată, şi sensul tradiţional al cuvântului autohton. Aceasta înseamnă că
termenul influenţat şi cel după care se calchiază trebuie să aibă măcar un sens comun, prin intermediul
căruia se efectueză transferul sensului pe care modelul îl are în plus faţă de cuvântul care îl imită.
Ca şi în cazul calcului lexical de structură morfematică, cele mai multe calcuri semantice au caracter
neologic, însă pot fi date exemple şi de calcuri semantice a căror vechime este de câteva secole.
Este adevărat că unele dintre ele nu mai sunt în uz, dobândind un caracter arhaic. Intră în această categorie
următoarele situaţii: rom. limbă (< lat. lingua) are în textele vechi două sensuri distincte: cel de „organ
musculos mobil care se află în gură...” (cu care a fost moştenit) şi cel de „popor”, explicat prin influenţa
v.sl. jezyk, care cunoştea ambele sensuri; la fel se întâmplă cu rom. lume (< lat. lumen), care în limba veche
are atât sensul de „lumină”, moştenit din latină, cât şi pe cel de „lume, univers, cosmos”, explicat prin sl.
světŭ, sau cu rom. lege (< lat. legem), având atât sensul de „normă, regulă”, cât şi pe acela de „religie,
credinţă”, cel din urmă explicat prin analogie cu sl. zakon.
Mult mai numerose sunt însă calcurile semantice din limba română contemporană, după cuvinte
franţuzeşti, englezeşti, germane sau ruseşti. Iată câteva exemple:
rădăcină – cu sensul pe care îl are în matematică şi lingvistică (cf. rădăcină pătrată, rădăcină a unui
cuvânt etc.), după francezul racine (cf. racine carrée, racine d’un mot);
cerc a mai primit înţelesul de „grup de persoane legate între ele prin idei, convingeri, preocupări sau
interese comune” (cerc de matematică, cercuri politice, cercuri de influenţă, cerc de prieteni etc.), după
modelul fr. cercle sau germ. Zirkel;
mişcare a ajuns să însemne şi „acţiune sau curent care grupează un mare număr de oameni în jurul unei
acţiuni de interes general, al unei idei sau concepţii”, dar şi „acţiune / organizaţie de masă care tinde să
realizeze un scop social politic”, prin analogie cu fr. mouvement;
nebun – cu sensul de „piesă la jocul de şah”, copiat după fr. fou;
pânză – cu sensul de „tablou pictat”, după fr. toille;
agrea – cu sensul de „a fi de acord”, după engl. agree;
cârtiţă – cu sensul de „spion infiltrat”, după engl. mole;
determinat – cu sensul de „hotărât”, după engl. determined;
domestic – cu sensul de „intern, propriu unui stat”, după engl. domestic;
imagine – cu sensul de „percepţie publică”, după engl. image;
provocare – cu sensul de „dificultate de învins”, după engl. challenge;
stea – cu sensul de „vedetă”, după engl. star;
a apela – cu sensul de „a da un telefon, a forma un număr de telefon”, după fr. appeler;
atelier – cu sensul de „seminar”, după engl. workshop;
a opera – cu sensul de „a acţiona”, după engl. to operate;
pachet – cu sensul prezent în sintagme ca pachet de legi, pachet de acţiuni etc., reprezintă un calc după
engl. package;
pilot – cu sensul de „prototip” (cf. sintagme ca episod pilot, clasă pilot), calc după fr. pilote;
pirat – folosit adjectival cu sensul de „clandestin”, „neautorizat” (cf. sintagme ca post de radio pirat,
program pirat), calc după engl. pirate (a se vedea şi verbul a pirata şi substantivul piraterie, din aceeaşi
sferă semantică);
proiect – cu sensul de „program (social, administrativ, educativ)”, sub influenţa engl. project;
promovare – cu sensul de „susţinere, propagare (a unei idei etc.), campanie de lansare a unui produs etc.”,
după engl. promotion;
reabilitare – cu sensul tehnic de „reparare, repunere în funcţiune” (cf. reabilitarea reţelei de drumuri
naţionale), calc după fr. réhabiliter.
oportunitate – cu sensul de „ocazie fericită, prilej favorabil”, după engl. opportunity sau fr. opportunité

CALCUL FRAZEOLOGIC
Calcul frazeologic constă în traducerea integrală (= calc frazeologic integral) sau parţială (= calc
frazeologic parţial) a unor unităţi frazeologice din alte limbi. Unităţile frazeologice sunt definite,
de regulă, ca îmbinări de cuvinte cu caracter mai mult sau mai puţin stabil, echivalente (reale sau potenţiale)
semantic şi gramatical cu un singur cuvânt. Spre deosebire de îmbinările libere (pe care orice vorbitor le
creează atunci când comunică), cele frazeologice există deja în limbă, sunt consacrate de uzul general sau
cvasigeneral şi sunt simţite ca unităţi distincte, tocmai datorită coeziunii elementelor care le alcătuiesc.
Din categoria unităţilor frazeologice fac parte (în principal): expresiile şi locuţiunile, îmbinările uzuale,
precum şi formulele şi clişeele internaţionale.
Prin calc frazeologic se traduc de cele mai multe ori aşa-numitele îmbinări uzuale, sintagme stabile
de tipul determinat + determinant, cel mai adesea termeni ştiinţifici, tehnici sau din limbajele de specialitate
ale unor domenii cum ar fi medicina, dreptul, politica, economia etc. Şi la acest capitol, cele mai multe
exemple vin din limba franceză, iar în ultimul timp şi din limba engleză: ţesut osos (fr. tissu osseux); câmp
magnetic (fr. champ magnétique); carte poştală (fr. carte postale); alcool etilic (fr. alcool éthylique);
rădăcină pătrată (fr. racine carée); diabet zaharat (fr. diabète sucré); proiect de lege (fr. projet de loi);
punct de vedere (fr. point de vue); şef de stat (fr. chef d’état); axa răului (engl. axis of evil); Carte Albă
(engl. White Paper); câine de pază (engl. watchdog); corectitudine politică (engl. political correctness);
clasă de mijloc (engl. middle class); cortină de fier (engl. iron curtain); discriminare pozitivă (engl. positive
discrimination); foaie de parcurs (engl. road map); foc prietenesc (engl. friendly fire); Fratele cel Mare
(engl. Big Brother); gulere albe (engl. white collars); guvern din umbră (engl. shadow government /
cabinet); lider de opinie (engl. opinion leader); pierderi colaterale (engl. colateral damages); primă
doamnă (engl. first lady), principiul dominoului (engl. domino effect); război rece (engl. cold war); state-
tâlhar (engl. rogue states); Unchiul Sam (engl. Uncle Sam); spălarea banilor (money-laundering),
corectitudine politică (engl. political corectness); masă rotundă (fr. table ronde sau engl. round table);
mijloace de comunicare în masă (engl. mass-media of communication); economie de piaţă; poştă
electronică; agent economic; bursă de valori; viciu de procedură; placă dentară; pagină de gardă; bun de
tipar; colită de fermentaţie; moţiune de cenzură; bancrută frauduloasă; vase comunicante; bandă rulantă;
şomaj tehnic; buletin de ştiri; buletin de vot etc.
Asemenea combinaţii lexicale se află, de fapt, la graniţa dintre unităţi frazeologice şi îmbinări
lexicale libere, de aceea unii autori le mai numesc şi semifrazeologisme.
La fel de numeroase şi de interesante sunt şi calcurile după locuţiuni şi expresii cu valoare verbală: a face
escală (fr. faire escale); a face plinul (fr. faire le plein); a da satisfacţie (fr. donner satisfaction); a face faţă
(fr. faire face); a-şi da aere (fr. se donner des airs); a pune la punct (fr. mettre au point); a trece în revistă
(fr. passer en revue); a cădea de acord (fr. tomber d’accord); a cădea ca muştele (fr. tomber comme les
mouches); a-şi face sânge rău (fr. se faire du mauvais sang); a rămâne în pană (fr. rester en panne); a fi în
elementul său (fr. être dans son element), a salva aparenţele (fr. sauver les apparances), a sfârşi în coadă
de peşte (fr. finir en queue de poisson); a pune punctul pe i (fr. mettre le point sur les i); a ţine cont
(fr. tenire compte); a induce în eroare (fr. induire en erreur); a reveni la oile noastre (fr. revenir à nos
moutons) etc.

CALCUL LEXICO-FRAZEOLOGIC
Este un subtip rezultat din combinarea calcului frazeologic cu cel lexical propriu-zis, ceea ce
înseamnă că, pe de o parte, este copiată, prin traducere literală, o întreagă expresie străină, iar pe de altă
parte se copiază şi structura unuia dintre elementele (lexicale) constitutive ale unităţii frazeologice
respective. Un exemplu în acest sens este expresia a face anticameră, care reproduce structura expresiei
fr. faire antichambre, dar şi forma internă a cuvântului antichambre. La fel stau lucrurile şi cu câteva
îmbinări frazeologice care conţin cuvântul învăţământ, clachiat după fr. enseignement: învăţământ primar
(fr. enseignement primaire); învăţământ secundar (fr. enseignement secondaire); învăţământ superior
(fr. enseignement supérieur); învăţământ public (fr. enseignement public) 3etc.

CALCUL GRAMATICAL
Se întâlneşte mult mai rar decât calcul lexical sau decât cel frazeologic, lucru explicabil dacă ne
gândim că structura gramaticală a unei limbi este mult mai stabilă şi mai rezistentă la influenţele străine
decât vocabularul.
Prin calc gramatical se înţelege de regulă imitarea comportamentului gramatical al unui cuvânt sau
al unei clase de cuvinte dintr-o anumită limbă. Ceea ce se copiază este, deci, un procedeu morfologic,
sintactic sau mixt (morfosintactic).
 Calcuri morfologice:
- După model slav, se creează în română forme reflexive ale unor verbe atestate în latină numai ca active:
a se ruga (< lat. rogare) este creat după modelul v. sl. moliti sę; a se teme (lat. clas timere, lat. pop.
temĕre) este creat după modelul v. sl. bojati sę; a se naşte (< lat. nascere), după v.sl. roditi sę etc.
- Folosirea reflexivă a verbului a vrea (lat. pop. volēre), după fr. se vouloir, ca în exemple de tipul
Această acţiune se vrea un răspuns la solicitările cetăţenilor.
- Folosirea verbului a naşte cu valoare intranzitivă (după modelul fr. naître) apare destul de des la unii
scriitori din sec. al XIX-lea şi al XX-lea influenţaţi de limba franceză (ex. „Din moarte naşte viaţă, din
întuneric soare” Alecsandri).4

 Calcuri sintactice
- Întrebuinţarea verbului a locui cu un complement direct (ex. a locui o casă) se pare că ar imita un model
francez (habiter une maison).
3
Hristea, Probleme..., p. 187.
4
Ibid., p. 173.
- De asemenea, şi faptul de a construi astăzi verbele a preceda şi a sluji cu regim în dativ în loc de
acuzativ (a-i preceda cuiva, a-i sluji cuiva) ar putea fi urmarea influenţei unor modele străine, şi în
primul rând a echivalentelor ruseşti.

CALCUL LEXICO-GRAMATICAL
Constă în copierea structurii unui cuvânt străin şi, în acelaşi timp, a comportamentului său
gramatical. Un caz interesant îl reprezintă gerunziile cu valoare adjectivală (sau chiar substantivală), de
tipul: inimă bătândă, femeie suferindă etc. Acest procedeu, frecvent în sec. al XIX-lea, dar aflat în regres
astăzi, este de certă influenţă franceză (cf. participiul prezent fr. souffrant – souffrante, battant – battante
etc., tradus prin gerunziu adjectival în limba română). Tot aici poate fi amintită substantivizarea numeralului
unsprezece, cu sensul de „echipă de fotbal” (Unsprezecele României s-a comportat exemplar), probabil
după fr. le onze.

CALCUL FRAZEOLOGICO-GRAMATICAL
În acest caz, rezultatul în limba română este, pe de o parte, o unitate frazeologică necunoscută
anterior, iar pe de altă parte, un cuvânt românesc capătă noi particularităţi gramaticale. De exemplu,
substantivele sare şi apă, ca nume de materie, sunt defective de plural în limba română. Faptul că acestea
apar la plural, în sintagme precum: săruri minerale, ape minerale, reprezintă calcuri după modele
franţuzeşti (cf. sels mineraux, eaux mineraux).

Observaţii:
 Unii lingvişti vorbesc şi despre existenţa unui aşa-numit calc frastic, ce constă în traducerea literală
a unor proverbe, maxime, aforisme. Un exemplu ar fi proverbul engl. Time is money, tradus în
româneşe prin Timpul înseamnă bani, sau proverbul fr. Autant de tête, autant d’avis, tradus la noi
prin Câte capete atâtea păreri.
 Unele calcuri au caracter internaţional, întâlnindu-se în mai multe limbi de cultură, fără a putea
stabili cu certitudine care este limba-sursă pentru limba română: mărul lui Adam (fr. pomme
d’Adam; germ. Adamsapfel etc.), Renaştere (fr. Renaissance; it. Rinascimento), război rece (engl.
cold war; fr. guèrre froid; rus. holodnaia voina etc.), şi chiar un compus atât de cunoscut ca floarea-
soarelui (lat. helianthus; engl. sunflower; germ. Sonnenblume; oland. zonnenbloem etc.).
Alături de creaţiile interne şi de împrumuturi, aflându-se de fapt la intersecţia acestor două mijloace
de îmbogăţire a vocabularului, calcul lingvistic a contribuit substanţial la modernizarea şi îmbogăţirea
lexicului românesc. De altfel, în istoria limbii române perioadele productive în calcuri au coincis cu
momentele importante ale reînnoirii vocabularului (începând cu influenţa slavă, trecând prin procesul de
reromanizare sau relatinizare de la mijlocul sec. al XIX-lea, în care influenţa franceză a avut un cuvânt greu
de spus, şi până astăzi, când asistăm la o puternică influenţă venită din partea limbii engleze)5.

5
Vezi DŞL, p. 91.