Sunteți pe pagina 1din 9

VIOLENŢA IN

FAMILIE

Tomulescu Constantin Alin


Săpun Andreea-Maria
Moraru Razvan
Bănuţ Alexandra

Violenţa in Familie
Fiecare dintre noi stie foarte bine ce este violenta. Ea ne evoca in minte
moarte, tortura, masacre, razboi, oprimare, criminalitate sau terorism.
Intr-un registru mai putin dramatic, ne gandim la « lipsa de civilizatie », insulte si
injurii, nepolitete si atitudini nerespectuoase.
Cu toate ca e un fenomen atat de cunoscut, nu e usor sa ajungem la o definitie
satisfacatoare si in acelasi timp consensuala. Unii evoca in mod spontan folosirea
fortei si se focalizeaza asupra vatamarilor fizice.
Zi de zi ne este atrasa atentia asupra urmatoarelor aspecte privind violenta :
extinderea fenomenului si relativitatea sa, modalitatile de abordare si evolutia sa,
uzajul si finalitatile sale, caracteristicile fenomenului si factorii sai explicativi,
politicile duse pentru medierea si prevenirea fenomenului si eficacitatea lor.
Violenţa domestică este o ameninţare sau provocare, petrecută în prezent sau în
trecut, a unei răniri fizice în cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de
statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de
intimidări sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care aparţin victimei; izolarea
de prieteni, familie sau alte potenţiale surse de sprijin; ameninţări făcute la adresa
altor persoane semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor; controlul asupra
banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi a
altor surse de îngrijire şi protecţie.
Se numeşte "violenţa în familie" orice act vătămător, fizic sau emoţional care are
loc între membrii unei familii. Abuzul în interiorul unei familii poate lua multe
forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni
şi familie, ameninţări şi atacuri care în unele cazuri pot duce la moartea unuia
dintre parteneri. Deşi până de curând s-a presupus că femeia este cel mai adesea
victima violenţei în familiei, în urma unor cercetări s-a descoperit că de fapt
numărul bărbaţilor agresaţi este destul de mare. Violenţa este un fenomen larg
răspândit, mult mai răspândit decât arată sondajele, pentru simplu fapt ca unele
fapte nu sunt raportate poliţiei sau spitalelor.
Dictionarul enciclopedic roman defineste violenta ca fiind “un viciu de consintamant,
care consta in constrangerea exercitata pe cale psihica asupra unei persoane spre a
o determina sa faca un anumit act juridic“.
Familia care constituie un teren de manifestare a violenţei domestice devine mai
puţin transparentă şi deschisă mediului social imediat: familia lărgită, vecinii,
prietenii, colegii. Este evidentă izolarea socială a acestor familii. Ele capătă o
stigmă în ochii celorlalţi şi în acelaşi timp un sentiment de stigmă şi culpă care le
face să se izoleze.
Soţul violent nu doreşte ca soţia lui să întreţină relaţii sociale în cadrul cărora să-
şi poată mărturisi suferinţa şi eventual să poată primi un sprijin.
Pe de altă parte, bărbaţii violenţi au ca şi caracteristici de personalitate lipsa
abilităţilor şi a bucuriei de a comunica. Pentru partenerii violenţi, a comunica, în

2
mediul intim al căminului, devine mai mult un prilej de a-l ataca verbal pe
celălalt.
Desi violenta domestica e un fenomen care a insotit dintotdeauna construirea si
dinamica familiei, intrarea ei in atentia stiintelor juridice si sociale este de data
recenta. Este interesant de remarcat faptul ca majoritatea femeilor implicate intr-o
relatie violenta constientizeaza amploarea pericolului violentei pe care o suporta,
abia in momentul in care manifestarile copiilor le trezesc sentimentul
responsabilitatii parentale.
Principala functie a familiei si a parintelui izolat –protejarea copiilor- este cel
mai adesea neglijata in cazul familiilor violente. Cu toate acestea, unul dintre cele
mai frecvente argumente ale femeilor care raman in relatie cu un partener violent
e : „ in momentele bune, el stie sa fie un tata bun, iar copiii au nevoie de amandoi
parintii...”.
Ideea ca familia reprezinta celula de baza a societatii apare in mod implicit in
dezvoltarea masurilor de protectie in cazul violentei in familie. Agresivitatea in cuplu
conduce la stabilirea unui raport de forte. Cand avem de-a face cu niste cupluri
egalitare, in care puterea de decizie apartine ambilor parteneri, dandu-le
sentimentul de satisfactie, riscul de violenta domestica e foarte scazut.
In raporturile de dominare-supunere, violenta ia o forma punitiva. Cel care domina
se bucura de o judecata morala, imatura. In majoritatea cazurilor, raportul de
putere il desemneaza pe barbat ca fiind pe pozitia dominanta, iar femeia supusa.
Limitele comportamentului social uman sunt impuse de regulile moralei. Familia, ca
grup social cu existenta privata, e guvernata de valorile, normele si tiparele
comportamentale ale adultilor formand cuplul. Acest corp de judecati morale vor fi
apoi, in procesul educatiei directe si indirecte, prin imitatie, inculcate copiilor.
Regulile morale pe care individul le achizitioneaza in familie in primul rand si care
fac parte din procesul numit “nasterea psihica“ a copilului, sunt actul de identitate al
individului in lume, in societate.
Daca privim familia ca spatiu al satisfacerii nevoilor existentiale ale tuturor
membrilor ei, e evidenta nevoia unei morale bazate pe cunoastere si dragoste care
sa regleze relatiile intre membrii familiei. In absenta acestei morale, cei mai slabi
membrii ai familiei vor fi la bunul plac al celor puternici, al unor sentimente
perisabile ce pot determina incredibile oscilatii comportamentale.
O gandire morala cu principii clare, cunoasterea si respectarea nevoilor umane in
general si a nevoilor copilului pentru o dezvoltare normala, in special de catre toti
membrii adulti, pot garanta calitatea vietii familiei.
Cel mai bun predictor al violentei domestice este existenta unui incident produs
anterior momentului in care se discuta riscul de violenta in familie. O nevinovata
remarca de genul “ nu-mi place cum ti-ai aranjat parul“ sau “nu-mi place cum te-
ai imbracat “ va atrage dupa sine, in timp, consecinte tot mai dramatice.
Aceste remarce pot fi apreciate de cel /cea caruia ii sunt adresate ca o manifestare
a interesului sau, altfel spus, a iubirii. In realitate, apare aici deja o arogare a
dreptului de a impune celuilalt limitele existentei si ale manifestarilor, dupa bunul
plac al celui care se simte in pozitia dominanta. Cel supus nu are dreptul la o
existenta proprie, la nevoi proprii.
Dupa cativa ani, incidentele pot fi tot mai grave, iar faza remuscarilor, a
insistentelor pentru iertare si impacare tot mai scurta, pana la absenta totala.
Drepturile omului reprezinta nevoile umane pentru o dezvoltare si functionare
normala, implinita. In masura in care societatea are nevoie de indivizi eficienti,
implicati social, ea are nevoie de indivizi ale caror nevoi de baza sa nu mai
constituie o problema, indivizi care sa poata functiona fericiti.Violenta domestica,

3
comparativ cu alte tipuri de violenta, are aspectele ei specifice, incriminate prin
lege. Acestea sunt :
 Accesul permanent al agresorului la victima.
In spatiul privat al caminului nu exista locuri sigure, de ‘adapostire’ si
tocmai de aceea agresorul are control total asupra victimei sau
victimelor.Se evidentiaza aici un aspect de terorizare si de neputinta a
victimelor.

 Desfasurarea previzibila a evenimentelor de violenta, in forma ciclica, cu


episoade multiple, inevitabile si tot mai frecvente si severe in timp.
 Toti membrii familiei violente devin victime -directe si indirecte- ale
agresorului.

 In cazul violentei domestice apar modificari de structura a personalitatii


tuturor celor implicati.
Victima isi va pierde incet stima de sine si va dezvolta indezirabile
mecanisme defensive prin care va incerca sa faca fata situatiei.
Riscul de a ceda intr-un anumit moment creste pe masura ce situatia se
cronicizeaza. El poate ajunge un somer cronic, un alcoolic pastrand relatii
cu mediul social din afara familiei doar in grupuri selectate din mediile
marginale, cu tulburari de integritate sociala.
Cat despre modificarile de personalitate ale copiilor sub influenta
atmosferei de violenta in familie, statisticile care arata o trecere a
comportamentelor violente de la o generatie la alta in proportie de 75% ,
sunt probabil cea mai convingatoare si cruda marturie.
 Relatiile emotionale dintre cei doi poli ai conflictului sunt un alt specific al
violentei domestice.
Poate ca cea mai devianta manifestare emotionala in relatia agresor-
victima e sindromul Stockholm. Sindromul, descris in situatii de teroare in
care victimele ajung sa se simta legate emotional de agresor, sa fie de
partea acestuia in cazul cand s-ar lua masuri din afara impotriva lui, e o
manifestare patologica a atasamentului. Regulile dupa care se instaureaza
aceasta traire sunt : amenintarea vietii si intercalarea unor momente de
slabire a amenintarii sau chiar de ingaduinta si intelegere, in cursul
amenintarii.
De asemenea, tinand seama de anormalul acestor trairi explicatiile
amuzante ce se fac auzite adeseori in randul ‘gardienilor absenti’ : “sta
pentru ca ii place, daca nu i-ar placea ar pleca“ sau “nu ma amestec,
pentru ca daca o fac, ea va fi cea care ma va blama ca am intervenit si il
va apara pe agresor“ sunt inacceptabile.
 Caracterul secret, privat, care face ca victima sa aiba un acces mai mic la
surse de sprijin, apare invariabil in cazul violentei in familie.
Daca la inceput, victimele suprinse de agresor ar avea intentia de a cauta
ajutor, de a spune celor apropiati, in timp, ele nu o mai pot face, deoarece
se supun unui ordin mai mult sau mai putin explicit al agresorului, acela de
a-si indeparta familia si prietenii, cei la care ar putea sa recurga in
momentele dificile.
 Ne- interventionismul.
Reprezinta tendinta celorlalti de a trece sub tacere astfel de manifestari si e
un specific consemnat de toata literatura din domeniu.

4
Acest specific al violentei domestice l-a condus pe Felson la o descrire
triunghiulara a ei, avand urmatoarele puncte de sprijin :agresor, victima si
“gardianul absent “.
 Aspectele de tortura ale femeii victima sunt cvasiprezente in violenta
domestica.
 Violenta domestica are un registru larg de manifestari :psihice, fizice,
sexuale si sociale. Ele se pot combina intr-un amalgam infernal si cu
anumite consecinte evidente, de suprafata, dar si de profunzime asupra
victimelor.
 Femei care isi pierd increderea si bucuria vietii, copii care cresc invatand
violenta ca pe o metoda de schimb in relatiile cu ceilalti sunt dramaticele
dovezi ale modificarilor profunde ce apar in cazul victimelor violentei
domestice.

Parintii violenti vor expune copiii la riscuri fizice, fie prin tintirea lor in timpul
incidentelor de violenta, fie prin neglijarea lor.
In familiile violente stabilitatea si reguleritatea vietii e intrerupta de evenimente
violente si nu exista o preocupare speciala pentru a procura copilului experientele
de care are nevoie, in acord cu varsta si particularitatile ei. Responsabilitatile
acordate copiilor depasesc de regula capacitatile lor, devenind abuzuri. Intrebata
asupra dorintei ei de a avea copii atunci cand va fi mare, o fetita provenind dintr-un
cuplu violent,raspunde : “da, vreau sa am copii pentru ca vreau sa ma ingrijeasca si
pe mine cineva, ca am obosit tot avand grija de parintii mei…“ .
În 2007, violenţele în familie au reprezentat aproximativ 15% din totalul
infracţiunilor comise cu violenţă, condiţia favorizantă principală fiind consumul
băuturilor alcoolice (~30% dintre infracţiuni).
Deşi incidenţa fenomenului este în scădere, se manifestă o acutizare a lui, în
sensul creşterii intensităţii violenţei (acte de cruzime).

500

400 Om o r
Loviri cauzatoare de m oarte
300
Vatam are corporala
200
V i o l
100 Pruncucidere
Rele tratam ente aplicate minorului
0
2005 2006 2007

2005 2006 2007


Omor 124 89 56
Loviri cauzatoare de moarte 34 41 28
Vătămare corporală 475 486 396

5
V i o l 56 66 39
Pruncucidere 31 39 36
Rele tratamente aplicate minorului 62 73 40

La nivelul ţarii exista 49 de adaposturi pentru victimele violenţei in familie şi


54 de centre de consiliere. De asemenea, au fost creeate şi primele 4 centre de
asistenţa pentru agresorii familiali, din ţara. Intre 2004 şi primul trimestru din 2007
au fost inregistrate, la nivel naţional, 29.367 cazuri de violenţa in familie. Dintre
acestea 438 cazuri s-au soldat chiar cu decesul victimelor. Se estimeaza insa ca
numarul real al cazurilor de violenţa familiala este mult mai mare deoarece multe
dintre victime nu se prezinta la instituţiile abilitate sau nu declara problemele pe
care le intampina. O alta cauza pentru care numarul raportat nu este cel real este şi
aceea ca multe instituţii ale statului nu incadreaza faptele de violenţa in familie ca
atare sau nu raporteaza aceste cazuri. În multe cazuri, agresorul este foarte violent,
mergînd pîna la uciderea sotiei, copilului sau altui membru al familiei. Dar cele mai
frecvente agresiuni constau leziuni grave, leziuni în timpul sarcinii, la copii, sarcina
nedorita si la vîrsta prea tînara, boli cu transmitere sexuala, inclusiv HIV/SIDA.
Alte consecinte ale fenomenului sînt cele de ordin psihologic, precum sinucidere,
probleme de sanatate mintala sau reactiile neasteptate ale copiilor care asista la
acte de violenta.Legea pentru prevenirea violentei in familie a intrat, de curand, in
vigoare. De acum inainte, sotii batausi vor primi amenzi, vor fi nevoiti sa
paraseasca locuinta conjugala sau, daca este cazul, se vor “muta” direct la
inchisoare. Cazurile de agresiune familiala din ce in ce mai numeroase
demonstreaza ca bataia nu este rupta din Rai, iar acolo unde da mama, cu
siguranta, nu creste. Cu toate astea, un pumn, o palma, amenintari si vorbe grele
sau chiar o bataie serioasa sunt la ordinea zilei in cazul multor familii. “Am alunecat
pe scari, m-am impiedicat si am cazut pe strada, m-am lovit cu usa”, spun multe
femei care incearca sa ascunda o vanataie de pe fata sau corp. Chiar daca multi isi
dadeau seama ca o asemenea echimoza nu putea fi provocata de o cazatura, nimeni
nu putea face nimic, pentru ca nu exista nici un cadru legal care sa permita
implicarea politiei sau a justitiei. Potrivit legii 217/25 mai 2003, violenta in familie
reprezinta “orice actiune fizica sau verbala, savarsita cu intentie de un membru al
familiei impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica,
psihica sexuala sau un prejidiciu material”. Victima trebuie sa mearga la Institutul
Medico-Legal pentru obtinerea unui certificat care costa 300.000 lei. Trebuie depusa
o plangere la politie. In cazul in care au fost necesare mai putin de 60 de zile de
ingrijiri medicale, femeia se poate impaca intre timp cu sotul ei, acest lucru
inlaturand raspunderea penala a batausului. Impacarea se va face in prezenta unor
specialisti in medierea conflictelor. Politistii care intervin pentru aplanarea
conflictului au dreptul de a patrunde in locuinta cu forta, daca nu li se deschide usa.
La cererea victimei, instanta poate obliga agresorul sa paraseasca locuinta. Este in
legitima aparare cel care savarseste orice fapta pentru a inlatura un atac asupra sa.
In legitima aparare este si persoana care, din cauza temerii, a depasit limitele unei
aparari proportionale cu gravitatea pericolului. Daca esti atacata si te poti apara, nu
mai sta pe ganduri! Faptele tale nu vor fi pedepsite penal. Victima nu trebuie sa se

6
considere niciodata vinovata de incident. Conflictele pot fi rezolvate prin
comunicare. In majoritatea cazurilor de violenta, vinovatii sunt barbatii, mari
amatori de bauturi alcoolice. In urma unui sondaj s-a constatat ca 36% din
infractiuniile de acest tip sunt comise in urma consumului de alcool. O alta cauza a
violentei in familie o reprezinta si nivelul de trai scazut.

Violenţa împotriva femeilor, inclusiv violenţa domestică, este una dintre cele
mai serioase forme de încălcări ale drepturilor omului, bazate pe diferenţa între
sexe.
Statisticile arată că 1/5 sau ¼ dintre femeile adulte au suferit violenţe fizice cel
puţin odată în viaţă şi mai mult de 1/10 au suferit violenţe sexuale care au presupus
folosirea forţei. Alte analize ne arată că între 12-15% dintre femei au fost abuzate în
familie după vârsta de 16 ani
În ciuda realizărilor positive şi semnificative, viloenţa împotriva femeilor, în diferitele
ei forme, este încă larg răspândită la toate nivelurile societăţii.
Violenţa împotriva femeilor, inclusiv violenţa domestică, reprezintă o încălcare a
drepturilor omului şi un obstacol major în depăşirea inegalităţii între femei şi
bărbaţi.
Toate mărturiile ne arată că violenta impotriva femeilor este extrem de larg
răspândită. Din 1995, mai multe ţări europene au realizat cercetări extinse pentru a
încerca să o măsoare, s-au realizat studii şi în interiorul sistemului de sănătate.
Rezultatele diferă în funcţie de tipul de metodă utilizată.
Un studiul realizat in mai 2006 sugerează că:
• Majoritatea actelor violente impotriva femeilor sunt realizate de barbatii din
imediata lor apropiere, respectiv de parteneri sau fosti parteneri;
• Costurile violentei domestice pentru societate sunt enorme

Violenta domestica nu este o problema privata. Statele au responsabilitatea de a


respecta, proteja si asigura drepturile omului pentru toti cetatenii. Aceasta
inseamna ca ele trebuie sa ia masuri sa previna, investigheze si sa pedepseasca
toate formele de violenta impotriva femeilor, inclusiv cea din familie. Daca politia,
sistemul juridic penal si autoritatile publice nu reussesc sa raspunda femeilor care
au nevoie de ajutor, atunci statele nu au reusit sa-si indeplineasca aceasta obligatie.
In final, concluzia la toate aceste afirmatii este ca violenta in familie se afla la
originea celor mai dificile probleme sociale ale comunitatilor. Pare de necrezut faptul
ca atentia publica si a specialistilor pentru aceasta maladie sociala dateaza de putin
timp.
Atata vreme cat violenta domestica e ignorata, lasata sa isi continue existenta
secreta si devastatoare, nu putem vorbi de o reala politica sociala, tinzand spre o
buna calitate a vietii individului si a familiei. Din pacate in Romania se mai merge
inca pe principiul : « Bataia este rupta din rai », intensitatea « iubirii » fiind de
multe ori masurata prin numarul de pumni primiti. Desi pe plan international se
vorbeste de « girl power », curentele feministe castigand din ce in ce mai mult
teren, exista la noi in tara un numar ingrijorator de mare de femei abuzate care din
diverse motive refuza sa depuna plangere, considerand agresiunea domestica o
caracteristica fireasca a vietii de familie.
Docilitatea femeii si acceptul agresiunii domestice are de cele mai multe ori legatura
cu dependenta financiara. De teama sa nu fie abandonata si lasata fara sprijin
7
material, femeia accepta sa fie abuzata fizic, psihic, sexual. Mai exista si ideea
complet eronata ca un copil creste mai bine alaturi de ambii parinti, chiar daca unul
dintre ei are un comportament agresiv si isi terorizeaza familia. Femeile ar trebui sa
stie de existenta Legii 217/25 mai 2003, potrivit careia violenta in familie reprezinta
orice actiune fizica sau verbala, savarsita cu intentie de un membru al familiei
impotriva altuia, care provoaca o suferinta fizica, psihica sexuala sau un prejidiciu
material. Pentru ca batausul sa raspunda in fata instantei pentru faptele sale,
victima trebuie sa depuna o plangere la politie. De multe ori agresiunea domestica
este asociata cu bautura sau cu un nivel de trai foarte scazut.
Agentia Nationala pentru protectia familiei se ocupa si de protejarea victimelor
violentei in familie. Cele mai multe femei asteapta ani de zile pana sa vorbeasca
despre comportamentul violent al sotului, suportand agresiunea domestica a
acestuia fara sa reactioneze. Adaposturile sociale asigurate femeilor care fug de sotii
agresivi sunt putine si neincapatoare, nepermitand o sedere indelungata. Femeile
nevoite sa se reintoarca din adapostul social reincep de multe ori viata de calvar.
Din nefericire, necunoasterea Legii 217, ignorarea propriilor drepturi le transforma
in victime.
Violenta in familie nu este decat un raspuns primitiv al neputintei, o incercare
disperata de a-l injosi pe cel de langa tine atunci cand tu nu te poti ridica mai sus.
Oricine merita mai mult si din fericire exista intotdeauna posibilitati de a spune Nu
unei situatii care nu iti convine. Trebuie doar sa fim puternice si sa nu uitam ca
fiecare dintre noi are dreptul la fericire.

8
Bibliografie

 Violenta, Aspecte generale – volum coord. de Gilles


Ferreol si Adrian Neculau

 Dictionarul Enciclopedic Roman – vol. IV, Editura


Politica, Bucuresti 1966

 www.referate.online.ro

 www.e-referate.ro