Jishin – cuvântul japonez care înseamnă „cutremur”, dar şi

„încredere în sine”

de Lelia MUNTEANU | ieri, 20:54 (13.03.2011) (Gandul)

Japonezii sunt calmi şi împăcaţi cu fragilitatea vieţii ca florile de cireş. Ca să vezi

vapoare eşuate pe autostradă şi să urmezi neabătut protocolul de salvare în caz de
calamităţi, îţi trebuie o forţă interioară admirabilă. Ca să nu te laşi anihilat de panică,
strivit de durere, îţi trebuie - pe lângă un suflet brav - o perspectivă senină, înţeleaptă
asupra lumii. Miezul mentalităţii japoneze e chiar în cuvântul jishin - care înseamnă
"cutremur", dar şi "încredere în sine". Pentru noi, gaijinii (străinii), individualişti
furibunzi şi apocaliptici, e greu de înţeles încrederea japonezilor în stat, interiorizarea
mistică a acestuia - de unde loialitatea şi abnegaţia.
Am văzut conaţionali de-ai noştri, contactaţi prin skype de televiziunile româneşti, care -
zguduiţi încă de replicile sinistrului - erau multumiţi că au prins cutremurul în Ţara
Soarelui Răsare şi nu în ţărişoara lor veselă şi mereu luată pe nepregătite. Cineva a
întrebat: "Se fură din magazine, sunt jefuite acolo casele părăsite?" "Pooooftim?" ai noştri
n-au putut înţelege întrebarea. Cum să se întâmple aşa ceva?

Au cel mai scurt imn din lume - Kimi Ga Yo (Domnia Împăratului). Versurile lui îmi
păreau altădată stranii. E un imn-rugăciune: "Fie ca domnia împăratului să dureze veşnic/
să continue o mie, opt mii de generaţii/ În eternitate/ Asemenea unei stânci crescute din
pietricele/ Acoperite de muşchiul timpului…" Înţeleg acum că e vorba despre statornicie,
oricâte dezastre ar mătura-o. E vorba despre un popor din a cărui limbă lipseşte cuvântul
"nu".
Nimeni nu se miră că împăratul tace: durerea e mută. Premierul şi reprezentanţii
autorităţilor dau informaţii laconice, precise - fără oftaturi şi eufemisme. Îşi respectă
cetăţenii: le spun adevărul.
Nu idealizez societatea japoneză. Străbate şi ea un deşert de alienare, are propriile crize.
Dar, atunci când trebuie, oamenii îşi regăsesc ceea ce se cheamă "yamato damashii"
(spiritul naţional), eroismul.
… Dintre toate imaginile şocante, cel puţin una nu-mi iese din minte: doi prezentatori de
televiziune (un domn între două vârste şi o tânără doamnă) citeau ştirea că în Minami
Sanriku au dispărut 9.500 de persoane. Printre ele poate că erau şi rudele lor. Informau
fără nicio tresărire, fără să inducă panică, calmi de ai fi zis că sunt într-o zi
obişnuită de lucru, dacă n-ar fi purtat căşti - semn că ei înşişi se aflau în
pericol.