CURS 11 – BIOLOGIE GENERALĂ, VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ

ORD. GENTIANALES

Fam. Asclepiadaceae
Cuprinde plante lemnoase şi ierboase, mai ales tropicale, cu frunze opuse. Florile
sunt hermafrodite, pe tipul 5, gamopetale. Sunt grupate în raceme terminale sau axilare.

Periploca graeca – Liană dobrogeană

Este o liană cu tulpini subţiri şi lungi de până la 12 m. Scoarţa este întunecat roşie
brunie iar frunzele simple, ovate, cu marginea întreagă, dispuse opus. Flori verzui,
dispuse în cime laxe, pedunculate, pe tipul 5. Corola este rotată, iar în floare există şi o
coronulă, formată din 5 piese fiecare cu un apendice recurbat. Androceul este format din
5 stamine reunite în jurul stigmatelor. Fructul este format din două folicule ascuţite de
10-12 cm lungime. Creşte prin păduri, zăvoaie, locuri stâncoase.
Importanţă farmaceutică prezintă întreaga plantă ce conţine glicozide cardiotonice:
periplocina, periplocimarina, având acţiune similară cu digitalina din Digitalis, adică
tonic cardiacă.

ORD. RUBIALES

Grupează un mare număr de plante lemnoase, în regiunile tropicale şi ierboase, în

zona temperată. Ovarul este inferior iar frunzele opuse.

Fam. Rubiaceae
Cuprinde plante ierboase în zona temperată şi lemnoase, sub formă de arbori,
arbuşti, liane şi epifite, în regiunile tropicale şi subtropicale. Tulpina la cele ierboase este
muchiată, frunzele sunt simple, opuse, prezintă stipele (2 sau 4) asemănătoare frunzelor.
Florile hermafrodite, actinomorfe, uneori uşor zigomorfe, pe tipul 4 sau 5 sunt dispuse în
inflorescenţe cimoase sau racemoase. Caliciul gamosepal, corola gamopetală, tubuloasă.
Androceul este unit cu corola, dar cu staminele libere. Fructul poate fi achenă, capsulă
sau drupă (criteriu de clasificare). Cuprinde mai multe subfamilii.

Subfamilia Cinchonoideae

Speciile din această subfamilie au fructul o capsulă cu numeroase ovule şi 2 loji.

Gineceul este bicarpelar, sincarp, inferior. Sunt plante exclusiv tropicale.

Cinchona succirubra - Arborele de chinină

Este un arbore de 15- 20 m ce creşte răzleţ, cu frunze opuse, eliptic ovate. Florile
sunt pe tipul 5, de culoare albă sau roz, dispuse în cime terminale, iar fructul o capsulă cu
numeroase seminţe. Este originar din America de Sud, din M-ţii Anzii Cordilieri, unde
urcă până la 1000- 3500 m altitudine.
Importanţă farmaceutică prezintă scoarţa, Chinae cortex, ce se recoltează de pe
tulpinile hibrizilor din cultură cu conţinut ridicat de alcaloizi. Conţin peste 25 de alcaloizi
cu nucleu chinolinic, dintre care cei mai importanţi sunt chinina, cinconina şi chinidina.
Din cantitatea totală de alcaloizi (3-15%), chinina reprezintă 50-80%. Alcaloizii sunt
1
legaţi de tanin ce se transformă în flobafene ce dau culoarea brun–roşcată (roşu de
China). Chinina este activă faţă de agentul malariei şi se utilizează de foarte multă vreme
împotriva malariei. Are şi acţiune febrifugă. Chinidina este folosită în aritmii cardiace.

Cephaelis ipecacuanha (sin. Uragoga ipecacuanha) - Plantă mică vomică

Este un subarbust cu rizom şi rădăcini lungi laterale. Tulpina atinge 20-40 cm, este
lemnoasă la bază şi cu frunze opuse, ovat lanceolate. Florile sunt mici, grupate câte 10-20
într-un capitul înconjurat de bractei. Fructul este o drupă mică, roşie violacee. Planta este
originară din America de Sud şi se cultivă în India, Malaezia, Bangladesh.
Importanţa farmaceutică prezintă rădăcina, Ipecacuanhae radix, ce conţine
alcaloizii emetină şi cefelină, tanin. În doze mici are acţiune expectorantă, în doze mari
este vomitivă (irită mucoasa gastrică); are şi acţiune antiamoebiană, antidizenterică. În
prezent se foloseşte mai mult ca expectorant sub formă de infuzie sau sirop.

Subfamilia Coffeoideae
Speciile din această subfamilie au fructul o drupă cu câte un ovul în fiecare lojă.

Coffea arabica - Arborele de cafea

Atinge 5-6 m înălţime, dar în cultură este menţinut sub formă de arbust. Are frunze
ovate, persistente, lucioase. Florile sunt albe, câte 8-15 dispuse la subsuoara frunzelor.
Fructul este o drupă ovoidă, roşie la maturitate, cu 2 seminţe închise în mezocarpul
cărnos. Arborele de cafea este originar din Etiopia unde creşte în munţi, dar în prezent
este cultivat în Asia, Africa, America, Indonezia şi regiunile muntoase din Brazilia şi
Columbia.
Importanţă farmaceutică prezintă seminţele, Coffeae semen, ce conţin 0,7 – 2,5%
alcaloizi purinici, în cea mai mare parte cafeină, urme de teobromină, compuşi fenil
propanici (acid clorogenic), ulei gras, tanin, glucide. Prin torefiere (prăjire menajată) au
loc unele modificări în compoziţia chimică, dar se formează o aromă caracteristică de
seminţe prăjite pentru prepararea cafelei. Cafeina este un stimulent al SNC, stimulent ce
este contraindicat cardiacilor, deoarece produce palpitaţii.
Cafeina poate produce insomnii, tulburări nervoase şi gastrice, uneori obişnuinţă,
abuzul de cafea poate duce la intoxicare lentă, cronică. Acidul clorogenic are acţiune
diuretică şi coleretică. Cafeaua solubilă reprezintă un extract obţinut prin atomizare, ce
are cca. 4% cafeină, iar în cazul cafelei decafeinizate, cafeina este extrasă în prealabil din
seminţele verzi. Alcaloidul pur cafeina este un produs oficinal.

Subfamilia Rubioideae
Speciile din această subfamilie sunt plante ierboase din flora ţării noastre cu fructul
achenă.

Rubia tinctorium - Roiba

Este o plantă perenă, ierboasă, cu rizom roşcat şi rădăcini roşii. Tulpina aeriană de
50 – 80 cm, tetramuchiată, cu frunze de formă lanceolat-eliptică, dispuse câte 4 – 6 în
verticile. Florile sunt dispuse în cime bracteate, axilare, terminale, cu corola gălbuie, cu
tub scurt şi 5 lacinii ovat – lanceolate. Fructul este o bacă brun roşcată, alcătuită din două
părţi globuloase.
Importanţă farmaceutică prezintă rădăcina, Rubiae radix, ce conţine derivaţi
antrachinonici sub formă glicozidată având ca aglicon alizarina şi purpurina. Extractele

2
de rădăcină se utilizează în litiaza renală în special pentru prevenirea formării calculilor
fosfatici, ca diuretice şi antispastice.

Asperula odorata - Vinariţă

Plantă ierboasă perenă cu rizomi subţiri şi lungi. Tulpini aeriene înalte de 15-25 cm,
glabre, simple sau foarte puţin ramificate. Frunzele sunt dispuse în verticil, cele inferioare
câte 6, iar cele mijlocii şi superioare câte 8-9. Florile sunt dispuse în cime unipare.
Alcătuirea florii: caliciul redus la o margine îngustă verde, corola albă campanulată sau
infundibuliformă, androceul format din 4 stamine, gineceul bicarpelar inferior. Fructul
este reprezentat de două nucule unite. Creşte prin păduri, soluri fertile, afânate, de la
câmpie până la etajul montan, mai ales în făgete.
Importanţă farmaceutică prezintă întreaga plantă, Asperulae herba, ce se recoltează
înainte sau la începutul înfloririi şi conţine cumarine, flavone, furanocumarine, iridoide
(asperulozidă) substanţe atrachinonice şi amare, materii tanante precum şi un ulei gras.
Planta este diuretică, depurativă, somniferă, tonică şi vulnerară. Se recomandă în
afecţiuni ale ficatului, drept laxativ şi antiartritic. În cantităţi mari este toxică. Este
utilizată ca aromatizant şi sedativ uşor. În Germania această plantă este folosită pentru
aromatizarea vinului. Din rădăcină se extrage un colorant (purpurina) folosit în
vopsitorie. Planta are un miros persistent şi după uscare datorită conţinutului în cumarină,
se foloseşte în industria parfumurilor.

Galium verum - Sânziene galbene

Plantă ierboasă perenă, cu tulpini erecte sau ascendente înalte de 10-100 cm.
Frunzele sunt liniare, cu nervuri proeminente, pe dos tomentoase şi dispuse câte 8-10
într-un verticil. Florile sunt galben aurii, cu miros de miere, dispuse în panicule bogate,
terminale. Creşte prin fâneţe, tufişuri, marginea drumului, păduri luminoase.
Importanţă farmaceutică prezintă întreaga plantă, Galii herba, care conţine flavone,
taninuri, cumarine şi se utilizează ca diuretic, depurativ, sedativ uşor şi antispastic. Ceaiul
din această plantă este recomandat pentru tratamentul epilepsiei. Se folosea în medicina
populară ca stiptic (oprirea sângerărilor minore). Toate speciile de Galium se consideră
că au proprietăţi miraculoase în boli de rinichi, boli de piele de natură canceroasă,
cancerul limbii. In trecut se folosea ca sursă de vopsea de culoare roşie care se obţinea
din rizom şi de culoare galbenă, din flori, pentru vopsitul părului.

ORD. DIPSACALES

Cuprinde plante lemnoase sau ierboase, cu frunze întregi sau sectate, adesea opuse.
Flori actinomorfe sau zigomorfe cu gineceu inferior, dispuse în inflorescenţe cimoase.

Fam. Caprifoliaceae
Cuprinde arbuşti, mai rar arbori sau plante erbacee perene, cu frunze opuse, întregi
sau penat compuse. Flori hermafrodite, radiar simetrice (actinomorfe) sau bilateral
simetrice (zigomorfe). Caliciu aderent ovarului, cu tub scurt, de obicei cu 5 dinţi mici.
Corola gamopetală, rotată, infundibuliformă, campanulată sau bilabiată, cu 5 diviziuni.
Stamine de regulă 5 (uneori 4), inserate la baza tubului corolei, alternând cu
diviziunileacesteia, cu antere ovoidale, biloculare. Ovar inferior din 2-5 carpele. Fruct
bacă, drupă sau capsulă.

3
 Viburnum lantana - Dârmoz
Arbust înalt de 1-3 m, cu lujerii acoperiţi cu o pâslă gălbuie de peri stelaţi. Lăstari
viguroşi. Frunze opuse, ovate până la alungit ovate, întregi, scurt peţiolate, la bază
rotunjite sau uşor cordate, acute sau obtuze, pe margini mărunt dinţate, pe faţă rugoase
sau nu şi dispers stelat pubescente, pe dos pâslos stelat tomentoase. Nu au stipele. Flori
conforme, mici, pe tipul 5, grupate în cime umbeliforme plane, cu axele inflorescenţelor
şi pedicelii stelat pubescenţi. Caliciu scurt, cu 5 dinţi obtuzi. Corola subcampanulată, albă
sau palid roză, cu tub scurt şi 5 lobi rotunjiţi. Fructe drupe ovoidale, netede, puţin
comprimate, la început verzi, apoi roşii, la maturitate negre strălucitoare, purtând la vârf
caliciu persistent. Se găseşte prin păduri, tufărişuri, crânguri, până la etajul montan.
Importanţă farmaceutică prezintă scoarţa, Viburni cortex, ce conţine viburnină, un
complex rezinos incomplet clarificat, saligenol, urme de alcaloizi, taninuri. Are acţiune
tonifiantă asupra sistemului nervos şi rol sedativ asupra uterului. Se foloseşte în
tratamentul dismenoreelor, hemoragiilor climacterice şi în diluţii mici are acţiune
cardiotonică.

Sambucus nigra – Soc

Arbust înalt de 4-5 m, cu ritidomul crăpat şi măduva albă şi moale. Frunze opuse,
imparipenat compuse, cu 5-7 foliole scurt peţiolate, acute, serate, având pe dos peri rari
de-a lungul nervurilor. Flori mici, puternic mirositoare, dispuse în cime corimbiforme, pe
tipul 5: caliciul din 5 dinţi, corola din 5 petale, 5 stamine cu anterele galbene, ovar cu trei
stigmate. Fructul drupă baciformă. Creşte prin păduri, lunci, tufişuri.
Importanţă farmaceutică prezintă florile, fructele şi scoarţa, Sambuci nigrae flores,
fructus et cortex. Conţin ulei volatil, colină, rutină, sambunigrină, glicozide, mucilagii.
Cu ceaiul de flori se combat: răceala, gripele cronice, bronşitele. Ceaiul de coajă se
foloseşte în tratamentul hidropiziei şi reumatismului iar siropul sau sucul fructelor sunt
diuretice şi purgative. Acţiuni: sudorific, febrifug, galactogog, emolient, antiseptic.
Extern se recomandă în degerături, tratamentul furunculelor şi abceselor, în conjunctivite,
ulcioare. Intră în formula ceaiurilor diuretic, sudorific, antireumatic.

Fam. Valerianaceae
Cuprinde plante anuale sau perene. Frunze opuse, întregi sau divizate, lipsite de
stipele. Flori hermafrodite sau poligame, neregulate sau aproape regulate. Caliciul în
timpul înfloririi aproape nedezvoltat, mai târziu se dezvoltă în formă de papus, divizat în
lacinii plumoase sau este format din 3-10 dinţi, uneori lipseşte. Corola gamopetală,
tubuloasă până la infundibuliformă. Stamine 1-4, inserate la baza tubului corolei. Ovar
inferior, tricarpelar. Fruct nuculă însoţită de caliciu.

Valeriana officinalis - Odolean

Plantă ierboasă perenă cu un rizom scurt, cilindric. Tulpina aeriană erectă, de obicei
simplă, brăzdată, cu frunze imparipenat sectate sau fidate. Frunzele bazale sunt păroase,
cele mijlocii şi superioare glabre, din ce în ce mai scurt peţiolate până la sesile. Florile,
dispuse în dicazii, sunt mici, alb roz. Creşte prin tufărişuri în întreaga ţară.
Rizomul cu rădăcinile, Valerianae radix, datorită conţinutului său în ulei de
valeriană, cu miros specific, plăcut în stare diluată dar neplăcut şi pătrunzător în
concentraţie mare. Uleiul constă în diferiţi hidraţi de carbon şi esteri ai borneolului cu
acizii formic, acetic, butiric şi izovalerianic. Acest acid valerianic cu metalele grele şi cu
alcaloizii formează săruri cristaline, dintre care unele, ca valerianatul de bismut, de zinc

4
şi de chinină se folosesc în medicină. Uleiul de valeriană are proprietăţi tonice, sedative şi
antispasmodice şi se utilizează mai ales în tratamentul afecţiunilor nervoase. Se mai
întrebuinţează pe cale internă ca astringent în catarele intestinale, ca stomahic şi
antihelmintic. Valeriana este planta cel mai frecvent şi mult folosită (sec. XVIII), pentru
efectul sedativ, în nevroze şi dezechilibre neurovegetetive (Extraveral).

ORD. OLEALES

Cuprinde plante lemnoase cu frunze simple sau compuse, dispuse altern sau opus,
persistente sau caduce. Florile, de regulă pe tipul 4, sunt grupate în inflorescenţe foarte
variate ca formă: raceme, spice, cime, adeseori compuse. Corola uneori lipseşte. Ovarul
este superior, bicarpelar sincarp, fructe variate, drupe, capsule, samare, bace.

Fam. Oleaceae
Cuprinde arbori sau arbuşti cu frunze opuse, simple sau penat compuse, caduce sau
sempervirescente. Flori hermafrodite sau poligame, în raceme, spice sau cime, terminale
sau axilare. Caliciu mic, cu 4 sepale unite, uneori lipseşte. Corola campanulată sau
hipocrateriformă, cu 4-12 petale unite, uneori lipseşte. Stamine de obicei 2, uneori 3-5,
inserate pe tubul corolei sau pe axa florala. Ovar superior, bilocular, format din 2 carpele.
Stil scurt, rareori alungit sau lipsă. Fruct bacă, drupă, capsulă sau samară.

Olea europea - Măslin

Arbore sau arbust de 10-25 m înălţime, cu frunze opuse lanceolate, până la alungit
ovate, scurt peţiolate, întregi, coriacee, pe faţă verde închis iar pe dos lucioase. Florile
sunt grupate în mici inflorescenţe axilare, pe tipul 4: caliciul cu 4 dinţi, persistent, corola
cu 4 petale, 2 stamine prinse la baza tubului corolei, ovar bicarpelar, fruct drupă. Este
răspândit în regiunea mediteraneană iar la noi cultivat.
Importanţă farmaceutică prezintă uleiul de măsline, Oleum olivarum, care este un
coleretic-colagog, emolient, laxativ uşor, utilizat şi în tratamentul ulcerului gastric.
Olivae folium, frunzele de măslin, conţin glicozide cu acţiune hipotensivă şi diuretică.
Din cele mai vechi timpuri este cultivat pentru fructele sale care, sărate sau proaspete, se
folosesc în alimentaţie. Din fructele proaspete se extrage uleiul de măsline.

Fraxinus ornus – Mojdrean

Este un arbore de 10-12 m. Frunzele imparipenat compuse, florile cu înveliş alb
gălbui, fructele samare, la bază au caliciu persistent. Este de origine mediteraneană.
Importanţă farmaceutică prezintă Manna, ce se obţine prin practicarea unor tăieturi
în scoarţa arborilor prin care se scurge o sevă cu gust amărui, ce se întăreşte rapid,
devenind alb cristalină. Conţine 45 – 55% manitol utilizat ca aliment dietetic în
alimentaţia diabeticilor şi ca laxativ uşor.

ORD. BORAGINALES

Cuprinde plante răspândite pe tot globul. Suntspecii ierboase mai puţin lemnoase,
cu frunze alterne. Flori hermafrodite, actinomorfe, gamopetale, tetra şi pentamere.
Androceul este format din 5 stamine mai mult sau mai puţin egale, gineceu bicarpelar

5
superior care este împărţit de timpuriu de un perete fals în 4 loji care formează la
maturitate 4 nucule.

Fam. Convolvulaceae
Cuprinde plante ierboase, uneori subarbuşti sau arbuşti. Tulpina în general volubilă
sau prostrată. Frunze alterne, întregi, uneori lobate sau laciniate, nestipelate. Flori
hermafrodite, solitare sau grupate în cime la subţioara frunzelor, radiar simetrice
(actinomorfe), însoţite de 2 bractei. Caliciu cu 5 sepale libere, concrescute la bază. Corola
gamopetală, în general în formă de pâlnie sau tubuloasă, hipocrateriformă. Androceu cu 5
stamine concrescute la baza corolei. Gineceu superior, cu 2-5 carpele. Fruct capsulă.
Convolvulus arvensis – Volbura, rochiţica rândunicii
Specie ierboasă perenă, lungă de 20-10 cm. Tulpina este volubilă, în jurul unor
suporturi iar în lipsa acestora se întinde pe sol. Frunzele sunt sagitate, glabre sau
pubescente, peţiolate, cu marginea întreagă. Florile sunt albe, solitare, lung pedicelate, cu
caliciu persistent format din 5 sepale, corola în formă de pâlnie, androceul format din 5
stamine, gineceul bicarpelar. Fruct capsulă. Creşte prin locuri necultivate, prin grădini, pe
câmpuri, din regiunea de câmpie până în cea montană.
Importanţă farmaceutică prezintă părţile aeriene, Convolvuli herba, care conţin
heterozidele convolvulina şi jalapina, tanin, vitamina C. Acţiune: laxativ energic,
coleretic-colagog, maturativ. Se recomandă în constipaţii, afecţiuni hepatice, dischinezii
biliare, colecistite, iar extern în furuncule şi abcese. Intră în formula ceaiului laxativ şi
hepatic.

Convolvulus scamonia - Volbură

Plantă erbacee vivace cu frunze sagitate. Latexul rădăcinii după uscare se
transformă într-o gumo-rezină brună, Scamoniae resine, bogată în glicozidul jalapina.
Rezina este dură, brun-gălbuie cu miros specific, gust iritant.
Importanţa farmaceutică – are acţiune purgativă, vermifugă, laxativă, diuretică.

Exogonium purga
Plantă originară din America Centrală, dar cultivată şi în Asia de sud-est, cu
rădăcini tuberizate. Produsul vegetal, Jalapae tuber, conţine 10 – 12% glicorezine iar
rezina, Jalapae resina, are acţiune purgativă drastică.

Ipomaea batatas – Batate

Specie originară din America Centrală, dar care se cultivă în toate zonele cu climă
caldă pentru rădăcinile sale groase, tuberizate, asemănătoare cartofului. Acestea sunt
bogate în amidon, zaharuri, vitamine şi se folosesc în alimentaţie.

Fam. Boraginaceae
Plante ierboase sau semilemnoase, cu frunze alterne. Flori hermafrodite,
actinomorfe, mai rar bilateral simetrice. Caliciu 5-dinţat sau partit. Corola tubuloasă,
infundibuliformă sau în formă de potir lung, hipocrateriformă, cu limb 5-partit. Gineceu
superior, bicarpelar. Fruct fixat cu partea bazală sau subventrală cu o areolă plană sau
concavă, simplă sau prevăzută cu o strofiolă (apendice cu materie de rezervă), înconjurată
cu un inel proeminent, simplu si neted sau dinţat. Fructe nucule.

Symphytum officinale - Tătăneasă

6
 Plantă ierboasă perenă, cu un rizom gros, ramificat. Tulpina aeriană, erectă, înaltă
de 2-120 cm, muchiată la bază, aspru păroasă şi ramificată. Frunzele sunt mari, opuse, pe
faţă rugoase, verzi închis iar pe dos palide, cu nervura principală, albă. Toate frunzele
decurente pe tulpină. Florile pe tipul 5, în inflorescenţă cincin. Caliciul format din 5
sepale, corola tubuloasă formată din 5 petale, fruct nuculă. Creşte pe marginea pâraielor,
prin şanţuri, fâneţe umede, lunci, zăvoaie.
Importanţă farmaceutică prezintă rădăcinile, Symphyti radix, care conţin mucilagii,
glicozide, alantoină, asparagină, tanin, colină, ulei volatil.
Produsul vegetal se foloseşte drept cicatrizant, antiinflamator, expectorant,
antidiareic, antihemoragic. Se recomandă în gastrite hiperacide, ulcere gastrice şi
duodenale, bronşite, enterite, hemoptizii, arsuri, inflamaţii articulare. Intră în formula
ceaiurilor gastric calmant şi gastric cicatrizant.

Pulmonaria officinalis - Mierea ursului, plămânărică

Plantă ierboasă perenă, cu rizom gros, lung de până la 15 cm. Tulpinile aeriene
înalte de 10-30 cm. Frunzele alungit-ovate, cele bazale cu peţioluri lungi. Florile sunt
grupate câte 6-15 într-o inflorescenţă cimă scorpioidă. Corola este în formă de pâlnie,
roşie sau roşie violacee, iar înainte de cădere, albastră cerulee. Fruct nuculă. Creşte prin
păduri de foioase, fâneţe, margini de păduri.
Importanţă farmaceutică prezintă frunzele, Pulmonariae folium, care conţin tanin,
mucilagii, saponine, alantoină, săruri de potasiu, acid silicic, vitamina A şi C. Produsul
vegetal se foloseşte cu efect emolient şi expectorant, cicatrizant, diuretic şi uşor sudorific,
remineralizant. Se recomandă în afecţiuni respiratorii (bronşită, tuse, răguşeală), gastrite
hiperacide, ulcer, afecţiuni renale, convalescenţă, stări de demineralizare, degerături,
arsuri.

Echium vulgare – Iarba şarpelui, viperină

Plantă cu peri aspri, ce creşte în locuri necultivate, în fostele semănături, cu flori
albastre sau roşii, uşor zigomorfe, cu filamente staminale lungi ce ies din corolă (dând
aspectul de limbă de şarpe). Conţine mucilagii, alantoină şi are acţiune antibiotică
indicată şi în dizenterie.

Borago officinalis – Limba mielului

Plantă meliferă, anuală cu tulpină înaltă, groasă, cărnoasă, ramificată, acoperită cu
peri aspri. Atinge înălţimi de 30 – 60 cm. Frunze ovale, cu margini zimţate, verde închis
pe partea superioară şi verde pal pe margini şi faţa posterioară, care este acoperită cu peri.
Înainte de înflorire, inflorescenţele, în formă de stea, au culoare albă, roşu-roz sau
albastră. Adusă din Levant în secolul al XV-lea este răspândită în întreaga Europa. De
obicei este cultivată dar creşte spontan şi printre dărâmături, case şi gospodării părăsite,
la marginea localităţilor.
Importanţă farmaceutică prezintă partea aeriană a plantei ce conţine nitrat de
potasiu în cantitate foarte mare, alantoină, răşini, flavone, alcaloizi, acid acetic, calciu,
amoniac, mucilagii, tanin şi ulei volatil în cantităţi reduse. Este recomandată în tratarea
febrei ce însoţeşte afecţiuni ca pojarul, scarlatina, în nefrită, dureri reumatismale,
afecţiuni nervoase şi cardiace. Are, de asemenea, efect diuretic, depurativ şi
antiinflamator. Frunzele sunt emoliente şi expectorante în caz de tuse sau afecţiuni ale
gâtului.

7
 ORD. SCROPHULARIALES

Cuprinde specii ierboase şi puţine lemnoase răspândite mai ales în zonele

temperate. Au frunze întregi sau divizate, flori hermafrodite, zigomorfe, gamopetale,
pentamere. Androceul este format dintr-un număr redus de stamine iar gineceul este
superior de obicei bicarpelar. Fructele sunt bace şi capsule.

Fam. Solanaceae
Cuprinde plante ierboase, rar lemnoase, cu frunze simple sau sectate, dispuse altern.
Florile sunt solitare sau dispuse în cimă, hermafrodite, rar unisexuate, pe tipul 5,
actinomorfe, cu caliciul gamosepal persistent şi corola gamopetală tubuloasă. Androceul
format din 5 stamine prinse de tubul corolei. Gineceul bicarpelar superior. Fructele sunt
bace sau capsule.

Atropa belladonna – Mătrăguna

Plantă ierboasă, perenă, viguroasă de până la 1,5 m, cu rizom gros, ramificat din
care pornesc rădăcini groase. Tulpinile aeriene sunt muchiate, cu frunze alterne la bază,
iar în partea superioară câte două la un nod. Florile sunt solitare, la subsuoara frunzelor,
cu corolă tubuloasă de culoare brun roşcată. Fructele sunt bace sferice, negre lucioase,
însoţite de caliciul persistent.
Importanţă farmaceutică prezintă rădăcina şi frunzele, Belladonnae folium et radix,
ce conţin alcaloizi reprezentaţi de hiosciamină şi atropină. Alcaloizii au proprietatea de a
bloca peristaltismul intestinal, de a calma spasmele musculaturii netede. Provoacă
midriază, scad secreţia salivară urmată de uscarea mucoasei bucale şi faringiene.

Hyoscyamus niger - Măselariţă

Plantă anuală sau bianuală, cu rădăcină pivotantă, îngroşată în partea superioară.
Tulpina este înaltă, verde, păroasă. Frunzele bazale sunt peţiolate, mari, iar cele
superioare sesile, îngrămădite în partea superioară, alungit ovate, acute sau acuminate.
Atât frunzele cât şi tulpinile sunt acoperite cu peri glanduloşi care răspândesc un miros
neplăcut. Florile sunt sesile, îngrămădite în vârful tulpinii principale şi ale ramurilor.
Caliciul este tubulos la bază şi acoperit cu peri glandulari, iar în partea de sus campanulat
şi terminat cu 5 dinţi. Corola infundibuliformă, este de culoare galben - murdar, cu
vinişoare violete. Androceul este format din 5 stamine, 2 mai scurte şi 3 mai lungi, ovarul
bicarpelar iar fructul pixidă (capsulă cu căpăcel). Creşte prin locuri ruderale, pe maidane,
margini de drumuri, buruiană în culturi.
Importanţă farmaceutică prezintă frunzele, Hyoscyami folium şi seminţele,
Hyosyami semen. Este una dintre cele mai vechi plante medicinale cunoscute, folosită
încă din antichitate. Toate organele plantei atât în stare verde cât şi în stare uscată sunt
toxice. Planta conţine alcaloizi precum: hiosciamina (izomer levogir al atropinei),
scopolamina (cea mai toxică), atropina. De asemenea seminţele conţin glicozizi ca:
hioscipicrină, colină, precum şi un ulei gras. Extractele se folosesc pentru prepararea de
unguente utile în calmarea durerilor reumatice şi traumatice. Preparatele administrate
intern au acţiune calmantă în doze mici, iar în doze mari, produc intoxicaţie însoţită de
excitaţie puternică. Adesea, se administrează în amestec cu opiu contra afecţiunilor

8
 spasmodice ale epilepsiei. Este toxică atât în stare verde cât şi uscată, de aceea se
foloseşte numai cu prescripţie medicală.

Datura stramonium - Ciumăfaie

Plantă ierboasă anuală cu rădăcina fusiformă. Tulpina erectă, înaltă de 20-100 cm,
simplă sau în jumătatea superioară ramificată. Frunzele, lung peţiolate sunt dispuse altern
şi sunt ascuţite la vârf, cu dinţi rari pe margini. Florile sunt albe, au 5 petale unite între ele
în formă de pâlnie, înconjurate de un caliciu umflat, terminat cu 5 dinţi. Fructul este o
capsulă mare, acoperită cu ghimpi ce se deschide la maturitate prin 4 valve. Este comună
în toată ţara în regiunea de câmpie.
Importanţă farmaceutică prezintă frunzele, Stramonii folium şi seminţele, Stramonii
semen, ce conţin alcaloizi, mai ales hiosciamină (alcaloidul principal în perioade de
înflorire a plantei), scopolamină şi atropină. Au proprietăţi calmante, narcotice şi
antispasmodice, fiind întrebuinţate în medicină în combaterea bolilor respiratorii.

Datura innoxia – Laurul păros

Specie americană cu tulpini de un metru, ramificate, cu flori mare pe tipul 5, cu
corolă infundibuliformă şi fructe capsule globuloase care atârnă.
Farmaceutic se utilizează herba ce conţine alcaloidul scopolamină alături de
hiosciamină. Se foloseşte pentru extracţia industrială a scopolaminei, din care prin
semisinteză se prepară Scobutilul.

Nicotiana tabacum – Tutun

Plantă erbacee, anuală, cu înălţime de peste 2 m. Tulpina simplă, glandular
pubescentă. Frunze ovale sau lanceolate cu marginea întreagă, vârf obtuz, scurt peţiolate
sau sesile, cu peri lipicioşi pe ambele feţe, nervaţia puternic evidentă, mai ales pe faţa
inferioară. În stare uscată sunt de culoare brun deschis. Fruct capsular, dehiscent.
Importanţă farmaceutică prezintă frunzele ce conţin principii active precum
nicotina, N-oxizii nicotinei, nornicotină, anabazină, anatabină, glicozide, amine, amide,
piridine, pirazine, compuşi cianici, nitrozo- şi nitro-derivaţi policiclici. În terapeutică,
extractele sau decocturile calde din frunze de tutun sunt folosite în diverse preparate
paraziticide, mai ales pentru uz extern dar şi pentru combaterea viermilor intestinali.

Scopolia carniolica - Mutulică

Rizom orizontal, cărnos, gros, cu numeroase fibre radicale rezistente. Tulpină
erectă, înaltă de 60-80 cm, spre vârf furcat ramificată, uneori simplă, glabră sau dispers
păroasă, uşor suculentă, spre bază cu frunze sesile, incomplet dezvoltate, solzoase.
Frunze tulpinale peţiolate, alungit obovate sau eliptice, acuminate, întregi sau uneori spre
vârf cu 1-2 dinţi asimetrici, la bază îngustate în peţiol. Flori solitare, axilare, nutante, cu
pediceli filiformi. Caliciu albăstrui, campanulat, cu dinţi triunghiulari, obtuzi. Corolă
tubulos campanulată, brun roşcată sau vişiniu violetă la exterior, brun gălbuie sau galben
verzuie la interior, cu 5 lobi foarte scurţi, rotunjiţi sau abia conturaţi. Stamine 5, cu
filamente drepte, scurte, la bază pubescent păroase. Capsulă globuloasă, biloculară.
Importanţă farmaceutică prezintă rizomii, Scopoliae rhizoma, recoltaţi toamna care
conţin alcaloizi ca hiosciamină, atropină, scopolamină, scopină. Au acţiune de inhibare a
terminaţiilor nervoase parasimpatice, de excitarea a SNC, provoacă midriază şi relaxează
musculatura netedă. Rădăcinile sunt folosite îndeosebi pentru obţinerea atropinei utilizată
în oftalmologie.

9
 Scopolia lurida
Plantă perenă, originară din Himalaya şi cultivată în scopuri medicinale. Are tulpini
de până la 2 m, ramificate şi tomentoase, cu frunze eliptice sau ovate, cu flori solitare şi
fructul capsulă. Scopoliae luridae radix, conţine scopolamină şi hiosciamină şi serveşte la
obţinerea industrială a scopolaminei.

Solanum laciniatum - Zârna australiană

Specie ierboasă, exclusiv de cultură, de 2-2,5 m, cu frunze alterne ovate,
penatpartite - penatsectate, cu lobii ascuţiţi. Florile sunt grupate în raceme cu 7-15 flori la
subsuoara frunzelor superioare şi au corolă gamopetală violetă. Fructele bace ovate,
galben portocalii. Farmaceutic se foloseşte herba, Solani laciniati herba, ce conţine
glicoalcaloizi steroidici (solamargina, solasonina) şi se foloseşte pentru extragerea şi
izolarea agliconului solasodina din care prin semisinteză se obţin hormonii steroizi,
testosteron, progesteron, cortizona.

Solanum tuberosum - Cartof

Originar din America se cultivă în scopuri alimentare pentru tuberculii săi bogaţi în
amidon.
Tulpinile subterane emit numeroase rădăcini fibroase şi stoloni subterani, la
extremităţile cărora se formează tuberculi sferici, ovaţi sau cilindrici. Tulpină aeriană
înaltă de 50-100 cm, erectă, repentă sau ascendentă, ramificată, în porţiunea inferioară
cilindrică, în cea superioară împreună cu ramurile uşor muchiată, alipit scurt păroasă,
verde sau ± brun roşietică. Frunze inegal şi întrerupt penat sectate, cu câte 7-11 segmente
întregi, mari, distanţate, alternând de obicei cu altele mai mici, cel terminal de obicei mai
mare. Sunt în mare parte ovate sau eliptice, acute sau eliptice, cu baza inegal cordată,
netede sau zbârcite, pe faţă aproape glabre, pe dos şi pe tulpină glandulos păroase, cu
miros caracteristic. Inflorescenţă cimoasă, compusă din mai multe flori, cu pediceli
articulaţi. Caliciu 5-6 laciniat, cu lacinii lanceolate, acute. Corolă albă, roşietică, albastră,
sau închis violetă, de diferite nuanţe. Stamine 5, inserate la baza corolei, cu filamente late
şi antere galbene sau portocalii. Fruct bacă sferică.
Importanţă farmaceutică prezintă tuberculii care sunt aliment hrănitor şi uşor
digerabil. Sucul crud este diuretic, emolient, calmant, antiulceros. Se foloseşte în gastrite,
ulcere, dispepsii, litiază biliară, hemoroizi, diabet. Amidonul (Amyllum) se foloseşte în
tehnica farmaceutică şi pentru obţinerea glucozei medicinale.

Mandragora vernalis, M. autumnalis

Specii cu rădăcini groase, tuberizate, cărnoase, cu ramuri laterale groase ce pătrund
până la 0,5 m. Frunze radicale, mari, ondulate. La baza tulpinii sunt şi florile şi fructele
care sunt bace mari grupate. Se cunosc două specii M. vernalis, ce înfloreşte primăvara,
are flori galbene şi este răspândită în partea centrală a Italiei şi M. autumnalis, care
înfloreşte toamna, cu flori violete, răspândită în sudul Italiei, Siciliei, în Spania şi Grecia.
În Evul Mediu era cunoscută în practica magiei pentru efectele narcotice, datorate
alcaloizilor şi se folosea în anestezie, ca afrodiziac, pentru favorizarea fertilităţii.

10
 Capsicum annuum - Ardei
Rădăcină pivotantă. Tulpină cilindrică, erectă, înaltă de 30-100 cm, furcat
ramificată, glabră. Frunze simple, lanceolate până la ovate, lung peţiolate, cu marginea
întreagă sau uşor sinuată, la bază cuneate, la vârf acute. Flori scurt pedicelate, solitare sau
câte 2 în punctul de ramificare a tulpinilor. Caliciu campanulat, cu 5-7 dinţi scurţi. Corolă
rotată, albă până la gălbuie, rareori roşie până la violetă, cu tubul scurt şi limbul cu 5-7
lobi egali, lanceolaţi, acuţi. Stamine episepale, cu antere violete, alternând spre interior cu
5 staminodii mici, papiloase. Fructul o bacă puţin suculentă, umflată, lungă de 5-15 cm şi
groasă până la 4 cm, globuloasă, conică, cilindrică sau alungit conică, dreaptă sau
aplecată în jos, polispermă, cu pericarp consistent, pielos, lucios, ± zemos, mai târziu
uscat, aprins roşu, roşu cărămiziu, roşu închis, galben, galben portocaliu, violet.
Importanţă farmaceutică prezintă fructele de ardei iute care conţin principii active
cu rol eupeptic, lubrifiant, revulsiv, insecticid. În doze mari are acţiune purgativă,
alcaloizii îi imprimă gustul iute, arzător. Tinctura este folosită în combaterea durerilor
reumatice, nevralgiilor, lumbago.

Fam. Scrophulariaceae
Plante ierboase şi arbustive, uneori semiparazite sau parazite, cu frunze simple
alterne sau opuse. Inflorescenţe axilare cu flori zigomorfe, pentamere, excepţional
tetramere cu flori cu corolă gamopetală infundibuliformă sau bilabiată. Fruct capsulă sau
bacă.

Verbascum phlomoides – Lumânărică, coada vacii

Specie ierboasă, bienală, erectă, neramificată, de 1,5-2 m, aspru păroasă. În primul
an formează numai o rozetă de frunze bazale, iar în al doilea an o tulpină floriferă.
Frunzele sunt eliptice cu marginea crenată, de 10-30 cm, cele tulpinale scurt peţiolate sau
decurente, tomentoase. Florile dispuse în raceme terminale, au caliciul scurt, din 5 sepale,
corola galben aurie din 5 petale unite la bază într-un tub scurt, cu partea superioară rotată.
Staminele sunt trei superioare, mai scurte şi păroase şi două inferioare mai lungi şi glabre.
Fructul este o capsulă.
Importanţă farmaceutică prezintă petalele, Verbasci flos, ce reprezintă corola cu
staminele care se desprind uşor de pe inflorescenţă atunci când sunt deschise, respectiv
până în ora 11, pentru că după această ora petalele se închid. Sunt bogate în mucilagii,
saponozide, flavonoide, o glicozidă a acidului cafeic (verbascozida), carotenoide,
iridoide. Are proprietăţi emoliente, expectorante, antitusive şi antiinflamatoare.

Digitalis purpurea - Degeţelul roşu

Specie ierboasă bienală, la noi numai în cultură. În primul an formează o rozetă de
frunze, iar în al doilea an formează o tulpină erectă, neramificată de 30–120 cm. Frunzele
sunt alungit-lanceolate, cu marginea crenat dinţată, faţa superioară zbârcită cu peri scurţi
şi rari, faţa inferioară cu nervaţiuni evidente, penate şi cu peri denşi. Florile sunt grupate
în raceme terminale cu flori dispuse într-o singură direcţie. Corola este zigomorfă în
formă de degetar, formată dintr-un labiu superior din două petale şi unul inferior din trei
petale, roşu-purpuriu la exterior, roză la interior şi pătată cu negru. Fructul capsulă
ovoidă.
Importanţă farmaceutică prezintă frunzele, Digitalis purpureae folium, recoltate de
la plantele din anul întâi, în stadiul de rozetă şi uscate la temperaturi sub 400C. Conţin

11
glicozide cardiotonice şi saponine steroidice. Sunt folosite în insuficienţa cardiacă,
întrucât cresc puterea de contracţie a miocardului şi ameliorează circulaţia generală, cresc
oxigenarea ţesuturilor, înlătură edemele şi cresc diureza. Prezenţa saponinelor contribuie
la mărirea absorbţiei intestinale a glicozidelor cardiotonice. Sunt indicate în insuficienţa
cardiacă. Se utilizează sub formă de comprimate standardizate biologic din pulbere de
frunze cât şi sub formă de glicozide izolate.

Digitalis lanata - Degeţel lânos

Specie ierboasă perenă, cultivată ca bienală, în primul an formează o rozetă de
frunze bazale, în anii următori o tulpină de până la un metru. Frunzele bazale sunt alungit
lanceolate cu marginea întreagă, cele tulpinale ovat lanceolate sesile. Florile sunt grupate
în raceme terminale, păroase, cu florile dispuse pe o singură parte. Corola este zigomorfă,
brun gălbuie la exterior şi brun ruginie la interior, cu nervuri fine brun închise. Fructul
capsulă.
Importanţă farmaceutică prezintă frunzele, Digitalis lanatae folium, ce conţin
heterozide cardiotonice în concentraţie mai mare decât Digitalis purpurea, mai
numeroase fiind heterozidele din grupele C şi D, apoi lanatozidele A, B, C. D şi E, la care
se adaugă saponinele steroidice. Acţiunea este similară cu cea a frunzelor de Digitalis
purpurea, dar mai rapidă, cu acţiune de scurtă durată, eliminare rapidă şi cu fenomene de
acumulare reduse. Toate preparatele de Digitalis se utilizează numai la indicaţia şi sub
supravegherea medicului.
Importanţă farmaceutică prezintă planta înflorită, Veronicae herba. Conţine
flavonozide, saponozide, aucubozidă, ulei volatil, acizi organici – cafeic, vanilinic,
procatehic, ceară, gume, cu efecte astringente, vulnerare, cicatrizante şi este folosită în
dermatologie pentru tratamentul ulceraţiilor, rănilor, bolilor de piele, eczemelor cronice,
arsurilor.

12