Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cei mai multi oameni se conformeaza la normele sociale, însa un numar de indivizi, din
motive personale sau din cauze sociale, manifesta o atitudine potrivnica regulilor sociale. Acestia
se abat de la conduita generala si genereaza fenomenul deviantei. Devianta apare ca un mod
specific de a gândi si a actiona fata de mecanismele sociale de reglementare a comportamentelor
umane si sociale: permis / interzis, corect / incorect, just / injust, libertate / constrângere,
acceptabil / inacceptabil, acord / dezacord, moral / imoral. Judecarea comportamentelor se face,
obisnuit, în aceasta dihotomie, în care unii sunt buni si altii sunt rai. În fiecare societate se
stabileste cadrul legal de actiune a individului si a grupurilor, iar dincolo de acest cadru exista
doar devierea de la principiile si regulile acestuia.
Devianta este definita ca „orice act, conduita sau manifestare care violeaza normele scrise
sau nescrise ale societatii ori ale unui grup social particular” (S. Radulescu, „Devianta”, în
Dictionar, 1993, p. 167), sau „ansamblul conduitelor si starilor pe care membrii unui grup le
judeca drept neconforme cu asteptarile, normele sau valorile si care, în consecinta, risca sa
trezeasca din partea lor reprobare si sanctiuni” (Maurice Cusson, Devianta, în Tratat, p. 440).
Prima definitie accentueaza comportamentul care încalca normele, cea de a doua subliniaza
discordanta dintre conduita individuala sau grup si asteptarile fata de acesta. Oricum, devianta
constituie reflexul fata de ceea ce este considerat norma de catre o colectivitate. Orice abatere de
la principii si reguli dupa care se organizeaza viata colectiva este considerata devianta. Orice
afirmare a deviantei este strâns legata de zona de permisivitate a comportamentelor indivizilor.
De aceea, devianta cuprinde o mare diversitate de conduite: ilegale, imorale, antisociale,
excentrice. Trebuie spus ca în continutul deviantei intra actiuni ce nu respecta anumite norme,
dar ele sunt într-o masura tolerate. Moda, inovatiile, unele comportamente ale vârstei tinere, mai
ales sub aspectul limbajului, sunt manifestari ale deviantei pentru ca ele se produc în afara
normei sau paralel cu actiunea normei. Un comportament deviant este un comportament „atipic”
diferit de pozitia standard si transgreseaza normele si valorile acceptate si recunoscute de catre
un sistem social.
1. infractiunile si delictele;
2. sinuciderea;
3. consumul de droguri;
4. transgresiunile sexuale;
5. deviantele religioase;
6. bolile mentale;
Sintetizând, în raport de gradatia de la cel mai voluntar la cel mai putin voluntar act,
acelasi autor distinge trei categorii de devianti:
Unii sociologi au descris si alte fenomene ca fiind de domeniul deviantei, unul dintre
acestea fiind marginalitatea. Astfel, în lucrarea The Polish Peasent (Þaranul polonez) W.I.
Thomas si Fl. Znaniecki discuta despre marginalizare ca un proces de izolare a unei persoane sau
a unui grup fata de societate, ce accepta pozitia periferica. Traind într-un mediu social de o mare
diversitate, individul sau grupul care cauta sa se integreze întâmpina mari dificultati din cauza
neputintei de a asimila valorile si normele sociale sau de grup, ceea ce conduce la manifestarea
unor stari de ambivalenta, dezordine personala, destramarea vietii de familie, dezorientare (S.
Radulescu, 1994a, p. 213). Un puternic conflict cunoaste individul marginal derivat din
contradictia dintre socializarea primara si resocializare. În acest fel, marginal exprima conduite
deviante cum sunt: conduita filistinului, individul care cauta sa conserve comportamentul sau
conformist, dar accepta, meschin, noi norme si valori necesare adaptarii la realitate, conduita
boemului, individul este o personalitate dinamica si se adapteaza la influentele noi ale mediului;
conduita creatorului, individul cu capacitatea de a inova noi valori sau norme de actiune.
Conceptul de marginalitate a fost utilizat pentru prima oara de catre sociologul american
Robert E. Park în lucrarea Race and Culture (Rasa si cultura, 1928). Marginalitatea este un
fenomen ce decurge, dupa Park, din dezorganizarea sociala provocata de apartenenta la o dubla
cultura. Din cauza lipsei resurselor, în orice societate exista grupuri de oameni situati la periferia
societatii. Aceste grupuri marginale îsi construiesc un spatiu cultural propriu (norme, principii,
valori, conceptii despre viata) si un comportament adecvat acestei situatii particulare.