Drepturile femeilor:

mentalităţi şi abordare europeană

Problematica egalităţii de şanse în România şi în cadrul Uniunii Europene
 Ne cunoaştem, dialogăm, evoluăm
“Particip de multă vreme la dezbaterile şi proiectele care îşi
propun să aducă în prim plan femeia din România şi condiţia ei.
Pot spune, aşadar, că multe dintre acţiunile ce au loc pe această
temă rămân la stadiul de discuţie. Marile probleme ale românce-
lor se cunosc şi se dezbat în cadru închis, departe de cele care
ar trebui să ia parte la ele şi să îşi expună experienţele mai
plăcute sau mai puţin plăcute din viaţa de zi cu zi.

Un lucru este cert şi îl afirm cu toată responsabilitatea: suntem

cu toate extrem de dezbinate, prea ocupate de viaţa de zi cu zi,
pentru a privi în jur şi a da o mână de ajutor sau chiar pentru a o
primi. Şi e păcat. Pentru că, deşi nu reprezint ceea ce se poate
numi o feministă militantă, cred că putem evolua şi putem reuşi
în viaţă doar ajutându-ne una pe cealaltă.

Am condus şi conduc o organizaţie de femei, cea a liberalelor din

România şi am colege de succes la Parlamentul European
implicate la rândul lor în mişcarea de promovare a drepturilor
femeii. De-a lungul timpului, am încurajat în carieră, la rândul
meu, femei - am lucrat şi lucrez cu zeci de femei care au ceva de
spus şi am ajuns să le cunosc extrem de bine pe fiecare dintre
ele. Cele mai multe au un serviciu unde dau ce au mai bun, au o
viaţă politică sau de familie de excepţie şi nu se plâng niciodată.

Sunt sacrificii care în România par normale, care au devenit o

datorie a noastră. Româncele consideră că este normal să îşi
2
dedice viaţa familiei şi carierei în acelaşi timp, să lupte de la egal
la egal pentru drepturile lor, să se străduiască deseori de două
ori mai mult. Unele sunt plecate de ani de zile în Italia şi Spania,
întreţinându-şi familia şi ducând o viaţă pe cont propriu,
adaptându-se, la mijlocul vieţii, unor legi şi reguli noi, unor obicei-
uri nemaiîntâlnite, unui stil de viaţă complet diferit. Cele mai
multe dintre acestea sunt, după părerea mea, femei de succes.
A fi femeie în România este un job full-time în sine, iar această
dedicaţie aparent naturală, acest echilibru transmis din generaţie
în generaţie ne deosebesc în mod plăcut de femeile din Europa,
unele eminamente casnice, altele femei de carieră prin
excelenţă. Nu se vorbeşte prea mult pe această temă nici în
România, nici în afara ţării, ceea ce demonstrează că mai sunt
multe de făcut pentru a schimba destine, pentru a schimba
mentalităţi sau doar pentru a arăta un dram de recunoştinţă.
Trăim astăzi vremuri grele, vremuri în care avem de înfruntat o
criză economică, una socială şi alta politică. Ce vreau să remarc
este faptul că noi nu suntem, ca femei, autoare ale acestei crize
ci, din nefericire, principalele „beneficiare” ale costurilor. În plan
politic, oricâte măsuri pozitive de promovare a femeii în decizie
s-au luat, rezultatele nu sunt cele dorite. În plan social, femeia,
familia şi copiii sunt categoriile care trebuie să plătească costul
negativ al politicilor publice eşuate.
Accesul la educaţie, la sănătate, la un nivel de trai decent devine
din ce în ce mai mult un lux, ceea ce va accentua diferenţele de
gen şi va îngreuna drumul spre şanse egale. În economie, deşi
există femei de succes, marea majoritate sunt însă persoane
exploatate, care îşi vând forţa de muncă ieftin şi care constant
primesc pentru valoarea lor remuneraţii discriminatorii în
comparaţie cu cele ale bărbaţilor.
Cu toate acestea, contunui să cred că <<cel mai bun bărbat
pentru un serviciu este o femeie>>. Deşi incipient, la scară
globală se anunţă un trend de feminizare a leadershipului.
Da, avem nevoie de politici publice, avem nevoie de dialog,
avem nevoie să ne cunoaştem mai bine. Însă parcursul este
greu. Totuşi, scopul final poate fi atins prin gesturi mici, dar
eficiente. Este ceea ce vă şi propun în următoarele pagini, care
reprezintă începutul unui proiect mai amplu dedicat femeilor
românce. Vreau să ne întâlnim mai des, să ne cunoaştem mai
bine, să ne spunem poveştile de succes pentru a învăţa, din
puterea exemplului, să ne creăm o voce unitară. Atunci voi simţi
cu adevărat că am mutat câteva pietre pentru cele care au atâta
nevoie de acest gest. Ştiu că suntem multe, ştiu că avem ce să
ne spunem şi mai ştiu că putem reuşi dacă evităm dezbinarea.”
Cu drag,
Norica Nicolai
Europarlamentar PNL
Grupul ALDE din Parlamentul European
3
 Problematica egalităţii de şanse Domeniul Bărbaţi Femei

în România Rata de ocupare a

forţei de muncă
65,7% 52,5%
Rata şomajului 4,7% 6,7%
Rata riscului de
În societatea românească se vorbeşte prea puţin, sau deloc, despre 25% 34%
sărăcie peste 65 de ani
egalitatea între bărbaţi şi femei. În ziare, apar mai degrabă glume pe
acest subiect şi, în general, puţini realizează că ignorarea sau
minimalizarea problemei diferenţei de tratament între sexe pot duce Astfel, atât riscul de şomaj este semnificativ mai mare pentru femei,
la o înrăutăţire a situaţiei deja existente. Pentru românce, pare de dar şi cel de sărăcie pentru femeile ieşite la pensie. Într-adevăr,
cele mai multe ori o chestiune de moft gestul de a-şi apăra drepturile, există diverşi factori sociali ce influenţează mai mult sau mai puţin
de a-şi striga nevoia de a fi tratate în drepturi şi, de ce nu, în obligaţii, aceste statistici, dar faptul că diferenţele persistă şi în alte statistici
la fel ca un bărbat. indică o problemă de sistem, dar şi una de mentalitate.

Garantată prin lege Salariu mai mic pentru femei

Egalitatea între sexe este garantată în România de către Articolele 4 Una dintre principalele ţinte în lupta împotriva discriminării este
(2) şi 16 ale Constituţiei României, dar şi de către Articolele 21 (2) şi înlăturarea salarizării diferenţiate între bărbaţi şi femei. Din păcate,
23 ale Cartei pentru Drepturile Fundamentale a Uniunii Europene, chiar şi în prezent, diferenţa de remunerare persistă atât în România
parte a Tratatului de la Lisabona, ratificat şi de către ţara noastră. cât şi în cadrul întregii Uniuni Europene.

Aşadar, egalitatea între bărbaţi şi femei nu este o glumă - este lege!
Situaţia în cifre
Ce se întâmplă în realitate? Putem observa, citind statisticile de mai
jos din anii 2007- 2008, discrepanţe clare între sexe.
În România anului 2007, o femeie a câştigat în medie cu 12,7% mai
puţin decât un bărbat. Nu este cea mai mare discrepanţă de acest fel
din UE, dar este o diferenţă clară.
Motivele sunt diverse, de la discriminare făţişă din partea angajato-
rilor până la considerente de acces diferenţiat la educaţie superioară.
Cert este că impactul asupra vieţii economice a ţării este major -
practic, jumătate din forţa de muncă a ţării este dezavantajată din
punct de vedere financiar.

4
Riscul de sărăcie

Acest dezavantaj devine şi mai relevant când sunt publicate statistici

cu privire la faptul că, în Uniunea Europeană, din totalul familiilor
monoparentale, 89% sunt compuse dintr-o femeie şi unul sau mai
mulţi copii. Practic, vasta majoritate a copiilor cu un singur părinte
sunt crescuţi de către mamă - care astfel are responsabilităţi financi-
are majore.

Din păcate, tot statisticile arată că dintre aceste femei care îşi
cresc singure copiii, 42% se află în aşa zisul "risc de sărăcie".
Aproape jumătate din mamele singure, aşadar, trăiesc la limita
subzistenţei. Discriminarea salarială, diferenţele la angajare,
comportamentul angajatorilor faţă de femei reprezintă surse
majore pentru aceste probleme.

Mai mult decât atât, chiar şi serviciile de ajutor social au de suferit

din cauza acestor diferenţe, bugetul lor fiind solicitat mai mult decât
ar fi normal pentru a oferi asistenţă acestor familii. Discriminarea
influenţează astfel întreaga societate, împiedicând evoluţia
profesională a persoanelor afectate şi generând numeroase
conflicte sociale.

Te simţi discriminată?

Drepturile tale sunt protejate de lege. Dacă suspectezi că primeşti un

salariu mai mic, nu ezita în a te proteja, prin contactarea unui avocat
sau unei firme de specialitate.

5
 Egalitatea de şanse în Europa
Tratatul de la Lisabona instaurează o viziune europeană clară
referitoare la egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei – aceasta
reprezintă o valoare fundamentală şi un obiectiv de promovat şi
respectat de către toţi membrii Uniunii Europene. Noul Tratat
reafirmă principiul de "remuneraţie egală pentru muncă egală" şi
integrează egalitatea de gen în toate politicile UE: „În acţiunile sale,
Uniunea urmăreşte să elimine inegalităţile şi să promoveze
egalitatea între bărbaţi şi femei".

De asemenea, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

document care are aceeaşi valoare juridică ca şi tratatele, face
referire la principiul egalităţii dintre femei şi bărbaţi şi include preve-
deri referitoare la maternitate, punând accent pe drepturile femeilor
gravide şi ale mamelor.

Articolul 33 din Cartă prevede că pentru a putea concilia viaţa de

familie şi viaţa profesională, orice persoană are dreptul de a fi protejată
împotriva oricărei concedieri din motive de maternitate, precum şi
dreptul la un concediu maternal plătit şi la un concediu parental acordat
în urma naşterii sau adopţiei unui copil.

În Uniunea Europeană, drepturile femeilor şi egalitatea de gen au

evoluat progresiv, apropiindu-se de idealurile unei Europe în care
femeile nu vor mai trebui sa aleagă între o carieră şi viaţa de familie,
în care femeile vor primi o remuneraţie egală cu bărbaţii pentru
aceeaşi muncă, unde femeile vor ocupa un număr egal din funcţiile
cele mai înalte din afaceri şi din administraţie, o Europă în care
femeile nu vor mai fi considerate "sexul slab".

6
Activitatea Uniunii Europene şi a
Parlamentului European în acest domeniu
Succese ale UE în problema egalităţii de şanse
Eforturile Parlamentului European în acest domeniu au avut rezultate
pozitive, în special în ceea ce priveşte încadrarea în muncă a femei-
lor, dar, în realitate, egalitatea de şanse între femei şi barbati definită
în Tratatul de la Lisabona este departe de a fi realizată.
Femeile care lucrează cu jumătate de normă sunt încă mai nume-
roase decât bărbaţii: sunt remunerate, în medie, mai puţin decât
bărbaţii şi ocupă mai puţine posturi de răspundere. În contextul
prezentei încetiniri economice globale, este mai important ca
niciodată să se investească în capitalul uman şi în infrastructura
socială, permiţându-li-se atât femeilor, cât şi bărbaţilor să îşi utilizeze
întregul potenţial.
Egalitatea de şanse constituie un factor cheie pentru succesul unei
strategii de ieşire din criza economică, precum şi o contribuţie
necesară la completarea forţei de muncă. Cu toate acestea, există în
continuare obstacole care împiedică femeile să îşi utilizeze întregul
potenţial profesional şi să aibă acces la locuri de muncă şi poziţii
pentru care sunt calificate.
De exemplu, dificultatea menţinerii unui echilibru între profesie şi
viaţa de familie, precum şi perpetuarea stereotipurilor legate de gen
limitează opţiunile femeilor şi duc la o segregare a forţei de muncă
bazată pe gen.
Uniunea Europeană a demarat, de-a lungul timpului, câteva
proiecte ample cu scopul de a combate efectele negative ale
inegalităţii de gen.
În 2000, Consiliul European a formulat Agenda de la
Lisabona, o strategie ambiţioasa de dezvoltare cu scopul de
a transforma Uniunea Europeana în cea mai dinamică şi
competitivă economie din lume, capabilă de o creştere
economică susţinuta, cu locuri de muncă mai numeroase şi
o coeziune socială îmbunătăţită. Obiectivul principal referitor
la femei şi egalitatea de şanse o constituie o rată de angajare
a femeilor de 60% până în 2010, dar şi eliminarea
diferenţelor de remunerare. De asemenea, Comisia
Europeană s-a angajat să promoveze egalitatea între sexe
în domeniul protecţiei sociale, a combaterii sărăciei şi pentru
a combate discriminarea multiplă.
Programul PROGRESS are ca scop încadrarea în muncă şi
solidaritatea socială, fiind implementat pentru perioada
2007-2013 cu un buget de 743 milioane euro. PROGRESS
acoperă cinci domenii de intervenţie, printre care şi combat-
erea discriminărilor şi egalitatea între bărbaţi şi femei.
În 2002, Consiliul European reunit la Barcelona a invitat statele
membre să elimine obstacolele din calea participării femeilor pe piaţa
muncii şi, ţinând cont de cerere şi în conformitate cu sistemele
naţionale în domeniu, să depună eforturi pentru a institui, până în
2010, structuri de îngrijire pentru cel puţin 90% dintre copiii cu vârste
cuprinse între trei ani şi vârsta de şcolarizare obligatorie şi pentru cel
7
 puţin 33% dintre copii cu vârste sub trei ani. Cooperarea între statele
membre a continuat în interiorul Alianţei Europene pentru Familii,
fiind introduse câteva măsuri precum disponibilitatea mai largă a
serviciilor de îngrijire a copiilor (în Germania, Anglia şi Olanda),
concediul paternal (Suedia, Germania, Grecia, Lituania, Spania) şi
sensibilizarea privind rolul taţilor (Slovenia). Câteva state au
implementat măsuri de promovare a unei parităţi între numărul de
femei şi bărbaţi în posturi de conducere (Spania, Finlanda, Portuga-
lia, Austria, Danemarca, Polonia, Cipru).
Foaia de parcurs pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi
(2006-2010) are drept scop dezvoltarea legislaţiei privind egalitatea
de gen, cu precădere în şase domenii prioritare: independenţa
economică - egală pentru femei şi bărbaţi, concilierea vieţii private
cu cea profesională, reprezentare egală în procesul de luare a
deciziilor, eradicarea oricărei forme de violenţă bazate pe gen,
eliminarea stereotipurilor de gen, promovarea egalităţii de gen în
cadrul politicilor externe şi de dezvoltare.
Parlamentul European, prin intermediul Comisiei pentru Drepturile
Femeilor şi Egalitatea de Gen, a fost întotdeauna un promotor puternic
al egalităţii de şanse. În vederea combaterii diferenţei de remuneraţie
între bărbaţi şi femei, Parlamentul European a adresat Comisiei o serie
de recomandări la sfârşitul anului 2008, invitând Comisia să ofere
instrumente concrete de evaluare a diferenţelor salariale şi recoman-
dând statelor membre să adopte măsuri care să garanteze sancţiuni
adecvate în cazul nerespectării principiului egalităţii de remunerare.
De asemenea, PE a invitat statele membre să aplice măsuri specifice
destinate combaterii inegalităţilor dintre femei şi bărbaţi, cauzate de
perioadele de întrerupere a activităţii profesionale, în special de
concediul de maternitate şi le-a solicitat să combată discriminările pe
piaţa muncii împotriva femeilor însărcinate, subliniind totodată că
rolul bărbaţilor este fundamental în împărţirea responsabilităţilor
casnice. Este vorba în special despre extinderea utilizării concediului
pentru creşterea copilului, o condiţie prealabilă pentru promovarea şi
obţinerea egalitătii între femei şi bărbaţi.

Legislaţia UE privind tratamentul egal între femei şi bărbaţi

contribuie la progresele din acest domeniu. Implementarea
directivelor privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de
tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la
încadrarea în munca, la formarea şi la promovarea profesională,
precum şi directivele privind aplicarea principiului egalităţii de
tratament între femei şi bărbaţi privind accesul la bunuri şi
servicii au fost atent monitorizate de către Comisia Europeană.
Astfel, încălcarea acestor directive de oricare stat membru
atrage penalizări severe din partea Uniunii Europene.

8
Viziunea liberală europeană
Ce este Alianţa Liberalilor şi Democraţilor Europeni (ALDE)?

Cu 84 de eurodeputaţi în componenţă, ALDE este al treilea grup ca

mărime din Parlamentul European şi un lider în lupta pentru egalitatea
de gen în Uniunea Europeană. Membrii ALDE organizează frecvent
conferinţe şi audieri în Parlamentul European pe tema drepturilor
femeilor şi egalităţii de şanse. De altfel, cei 8 membri ai Comisiei
parlamentare pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen (FEMM) din
grupul ALDE sunt printre cei mai activi din această comisie.

Activităţi recente ale ALDE în promovarea drepturilor femeilor

Având în vedere recenta nominalizare a comisarilor europeni,

eurodeputatele ALDE au organizat o serie de evenimente promovând
o mai mare prezenţă a femeilor în cadrul instituţiilor europene. Dintre
cei 142 de comisari europeni ce au activat între 1958 şi 2009 în
Comisia Europeană, doar 19 au fost femei, ceea ce reprezintă 13% din
total. O statistică stânjenitoare pentru Uniune, cea care activează
internaţional ca principalul promotor al luptei împotriva discriminării.

Campania a avut un impact pozitiv. Echipa nominalizată de Jose

Manuel Baroso are în prezent în componenţă 9 femei - cel mai mare
număr de până acum. Dintre acestea, 4 sunt afiliate grupului ALDE.

9
 Alte campanii
Grupul ALDE a mai organizat în trecut diverse evenimente, ce au avut
ca ţintă atât situaţia femeilor din Uniune, dar şi protecţia drepturilor
celor din ţări terţe. Condiţia femeilor pe piaţa muncii, mai ales după
efectele crizei financiare, a reprezentat cap de afiş în a doua jumătate
a anului 2009.

În ceea ce priveşte ţările în curs de dezvoltare, unele campanii ale

ALDE pot echivala cu salvarea de vieţi: lupta împotriva mutilării
genitale, a abuzurilor, a privării de drepturi în mod arbitrar sau a altor
tratamente ce încalcă şi cele mai elementare norme referitoare la
drepturile omului - toate acestea sunt mereu pe agenda deputaţilor şi
deputatelor din grupul liberal.

10
Acţiune de promovare a principiului egalităţii de şanşe
a sexelor în Instituţiile Europene organizată de grupul
parlamentar ALDE în faţa clădirii Comisiei Europene de la Bruxelles 11
 Norica Nicolai
Parlamentul European
ASP 08G 242, B 1047 Bruxelles, Belgia
Tel: +32 (0)228 45 619
Fax: +32 (0)22849 629
norica.nicolai@europarl.europa.eu

Copyright (c) 2010 Norica Nicolai

Toate drepturile de publicare aparţin autorului.
Lucrarea este publicată cu sprijinul: Acest material se distribuie gratuit. Multiplicarea şi
comercializarea sunt strict interzise, pedepsindu-se
conform legislaţiei în vigoare.

Material realizat de Indoor Media Group.