Sunteți pe pagina 1din 5

3. b. Neamul.

Profundul caracter spiritual al cuvantului „neam” este clar subliniat in doctrina


Miscarii Legioanre. „Cand zicem neamul romanesc intelegem toti Romanii vii si morti
care au trait de la inceputul istoriei pe acest pamant si care vor mai trai si in viitor......
Neamul cuprinde:
1. Toti romanii aflatori in prezent in viata;
2. Toate sufletele mortilor si mormintele stramosilor ;
3. Toti cei ce se vor naste Romani.

Un popor ajunge la constiinta de sine cand ajunge la constiinta acestui intreg nu


numai la aceea a intereselor sale”1. Acesta este unul din raspunsurile Miscarii
Legionare politicianismului antiromanesc din pacate mereu actual, facut de indivizi cu
interese mai mult sau mai putin egocentrice care prin actiunile lor obscure inclusi fiind in
diferite societati sai asociatii oculte sau discrete pot duce la scoaterea la scoaterea unui
neam din istorie . Spiritualizarea vietii politice romanesti a fost si este o necesitate vitala
pe care doctrina legionara a pus-o mereu in prim plan.
„Deplasarea centrului de greutate al neamului din lumea materiala in viata
spirituala impune o schimbare profunda in comportamentul sau istoric. Adevarata lupta
a unui neam nu se desfasoara pe campurile de bataie ci inlautrul constiintei sale.
Factorul caruia trebuie sa i se acorde o speciala ingrijire este energia lui spirituala.
Planul sau concret de manifestare nu-i decat proiectia planului spiritual de traire.
Istoria unui neam devine expresia unui proces de desavarsire interioara a fiintei sale”2.
Caracterul profund crestin cel putin in ceea ce priveste persoana , neamul si statul
este o particularitate proprie doctrinei Miscarii Legionare. Din Acest punct de vedere
unicitatea doctrinei Miscarii Legionare in esichierul politic romanesc nu mai trebuie sa
fie subliniata „Neamurile sunt inzestrate de Dumenzeu cu un suflet colectiv, iar
persoanlitatea lor istorica nu-i decat manifestarea acestui suflet intr-o forma
perceptibila. Un neam va straluci cu atat mai puternic in lume cu cat energia lui
spirituala care-i vine de la Dumnezeu va fi mai larg reprezentata in tot ceea ce
intreprinde. Neamurile trebuie sa se afirme in cadrul si in slujba legilor Dumnezeirii
adica in existenta lor istorica trebuie sa se straduiasca sa implineasca planurile
Divinitatii”. 3
Daca au existat si vor exista fara indoiala neamuri sterse din istorie care si-au adus
contributia la dezvoltarea civilizatiei umane dar cu toate acestea valorile create de ele ,
limba, cultura, traditii si chiar realizari tehnice au devenit pentru generatiile
contemporane redescoperite sau chiar disparute. Explicatiile sunt multiple , dar una dintre
ele se regaseste in aceasta problematica ridicata de doctrina Miscarii Legionare.
Neamurile, civilizatiile respective nu au mers in sensul implinirii planurilor lui
Dumnezeu. Ele au fost „scuipate” din gura lui. Inaintarea prin istorie a neamului
respectiv a fost distorsionata prin sedimentarea tuturor impuritatilor si necuratiilor , aduse

1
Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, Vol. I, Ed. “Totul pentru tara”, Sibiu. 1936, pag. 423
2
Horia Sima, Idem pag. 86
3
Idem pag. 87
de neamurile necreatoare de valori materiale dar mai ales spirituale cu care neamul
respectiv a venit in contact, din motive mai mult sau mai putin voluntare, dar mai ales din
trairea fals crestina.
Nu este vorba numai de rautate, vrajmasie, interesele denaturate care s-au
acumulat intre diferitele categorii sociale care pana ola urma se port reduce la conflictul
dintre individ si societate.
Modul de stingere a acestor conflicte dintre individ si societate propus de doctrina
Miscarii Legionare este complet diferit comparativ cu celelalte partide politice. „O
societate ideal intocmita nu este aceea in care domensc cele mai perfecte legi , ci aceea
in care indivizii au ajuns la un mai mare grad de desavarsire launtrica. In acest moment
legea isi peirde caracterul ei impovarator si se recreaza din interior devenind expresia
unui acord de dragoste intre indivizi”.4
Istoria civilizatiei umane ne arata ca relatiile dintre neamuri intotdeauna s-au rezolvat
prin dreptul celui mai tare. Civilizatia umana nu a utilizat in evolutia sa forta dreptului ci
dreptul fortei. Atunci cand un neam a fost sau este distrus de altul nu are loc decat
desfasurarea unei legi a naturii in care nu exista nimic spiritual.
Mai mult neamurile civilizatiei contemporane nu se distrug prin utilizarea
grosolana a fortei ci intr-un alt mod mult mai subtil dar cu atat mai departe de valorile
spirituale ale divinitatii. Se recurge la implementarea fortata a unor valori –de multe ori
false- intr-o civilizatie care este etalonata de alte valori umane.
A protesta sau a aduce pe cei care regurg la asemenea metode de stingere a
divergentelor intre neamuri-care de cele mai multe ori se dovedeste a fi numai oculte
interese materiale a unor categorii politicianiste, care trecator detin puterea sau
suprematia mondiala. Acest aspect reprezinta o grava falsificare a legilor istoriei
umanitatii , transforma justitia umana intr-o institutie de marionete a caror sfori sunt trase
de lideri sau organisme care se doresc in mod fals instauratorii unei dreptati si paci
mondiale. Utilizarea unoer asemenea metode etic false din punct de vedere uman,
departeaza tot mai departe in timp realizarea practica a acestor fundamentale deziderate
umane.
Cauzele sunt multiple, insa falsul crestinism afisat consomitent cu belicoasele
declaratii de razboi nu sunt necunoscute generatiilor contemporane.
Neconcordanta dintre declaratii si actiuneile binevoitoare, fata de sfortarile de creatie si
afirmare a altor popoare este unul din aspectele nedorite a liderilor marilor puteri.
Lipsa lor de onoare si demnitate raportata la binele intregii umaitati este o
realitate politica prea bine cunoscuta. „Demnitatea unui neam, onoarea lui nationala
inseamna acordul permanent intre istoria si spiritualitatea lui . Ceea ce un neam a
descoperit in interiorul lui , viziunea lui nationala despre lume si viata trebuie sa
patrunda in toate actele vietii lui si sa-i transfigureze existenta. Dintr-o conceptie de
viata ajunsa la maturitate nu se pot desprinde decat norme de mare corectitudine in
relatiile cu alte popoare. Respectul acestor norme , masura in care s-a conformat lor
arata gradul de stralucire al onarei lui. Popoarele care asociaza ideea de onoare
ispravilor lor istorice nu se mai rapun in lupte necurmate nu-si mai distrug valorile , ci
devin colaboratoare ale lui Dumenzeu in planurile Lui de innobilare si salvare a lumii.”5

4
Idem pag. 88-89
5
Idem pag.
Pentru a cunoaste logica civilizatiei europene si nu numai, care la prima vedere
este un sir necurmat de razboaie , de revolutii si cataclisme socio-politicce al caror sens
istoric nu poate fi inteles fara a introduce divinitatea ca indrumator si promotor al
omenirii. Luand in considerare aceste aspecte vom putea intelege de ce problematica
neamului este una din coordonatele importante ale doctrinei legionare. Corneliu Zelea
Codreanu a accentuat ideea precum ca neamul reprezinta o realitate supranaturala
rezultata si din faptul ca exista o relatie stransa intre neam si religie. Dupa Revolutia
Franceza din 1789 cand laicismul s-a impus prin violenta „Dumnezeu este dusmanul
omului”6 dezbracarea de sensurile spirituale a ideilor si cuvintelor nu au fost fapte
intamplatoare , ci o realitate evidenta, Este si cazul cuvantului neam care in prezent este
considerat un termen perimat utilizandu-se termeniii de popor si natiune. Trebuie sa
observam insa ca cuvantul popor este un termen impersonal lipsit de orice semnificatie
spirituala. Cel de-al doilea termen utilizat, „natiune” utilizat mai ales in domeniul social
politic fiind legat de cetatienie, dar mai ales cu termenul de nationalism care nu numai ca
infricoseaza toate societatile oculte si in general toate organismele promitatoare a tot felul
de libertati si drepturi individuale. Aceste promisiuni transformandu-se practic in cele
mai mari deziluzii viciind civilizatia europeana cladita cu mari sacrificii pe un suport
crestin.

3c. Statul

Statul este aspiratia unei natiuni. Natiunea poate exista fara un stat oficial recunoscut,
dar nu-si poate realiza destinul in eternitate, nu poate contribui cu valorile nationale ,
umane si culturale la dezvoltarea civilizatiei omenirii.
Energia creatoare a natiunii se risipeste fara matca regulatoare a statului.
Natiunea care nu are un stat oficial recunoscut se afirma in concertul international al
celorlate natiuni, in mod difuz, dezordonat pentru ca nu si-a asigurat prin crearea acestui
instrument continuitatea eforturilor ei. Statul este instrumentul care organizeaza natiunea
pentru a-si realiza misiunea ei istorica. “ Statul e un cadru construit de oameni si impus
realitatii vii si naturale sub imboldul necesitatii de a asigura o ordine unitara si buna in
societatea framantata de fortele bune in lupta cu cele rele. Pentru ca statul sa fie in
serviciul acestei ordini a Binelui in serviciul marilor finalitati permanente ale vietii
omenesti, sau a marilor finalitati specifice unei epoci istorice, el trebuie sa porneasca de
la urmatorul lucru: sa cunoasca aceste rosturi ale vietii, aceste finalitati, sa nu se izoleze
de ele voit sau fara voie prin exces de abstractiune si prin sofisme impenetrabile. Apoi
cunoscandu-le sa-si construiasca armatura de reguli juridice conform scopurilor care
sunt de atins.”
Statul poseda o constanta metafizica in care se proeicteaza natiunea cu telurile ei
permanente si un element variabil , care exprima efortul de adaptare al finalitatilor
nationale la cotigentele istorice coborand in lumea accidentalului permanentele unei
natiuni se fragmenteaza, devin scopurile specifice ale unei epoci istorice si aceasta
nestatornicie a obiectivelor concrete in care e angajata natiunea determina si schimbarile

6
pe care le sufera statul de legi si paragrafe. Statul se adapteaza la imprejurarile cu care
trebuie sa lupte natiunea situatiilor negative care dau ????? fiintei sale.7
Se considera ca Corneliu Zelea Codreanu impune o schimbare revolutionara in ceea
ce priveste principiul de conducere al statului. Sistemele de guvernare ale omenirii se pot
grupa in jurul a doua mari principii, principiul autoritatii si principiul libertatii.
“Toata istoria sociala a omenirii e plina de lupte avand la baza cele doua mari
principii care cauta sa-si faca loc unul in pagupa celuilalt. Principiul autoritatii si
principiul libertatii. Iar aceasta al randul ei a cautat sa limiteze cat mai mult puterea
autoritatii. Aceste doua fata in fata nu pot insemna decat conflict.
A orienta o miscare dupa unul sau celalat din aceste doua principii inseamna a
continua linia istorica de tulburari si razboire sociala. Inseamna a continua pe o parte
linia de tiranie si nedreptate, iar pe de o parte linia de razvratire sangeroasa si de
permanent conflict.”8
Corneliu Zelea Codreanu se intreaba ce a cules, ce a castigat omenirea de pe urma
conflictului dintre autoritate si libertate, constata ca ambele principii sunt insuficiente .
Societate nu poate functiona in mod optim deat utilizand concomitent ambele principii.
Daca unul dintre principii este favorizat de conducatori atunci se rupe echilibrul intern
alstatului si o parte din cetateni se vor ridica contra celorlalti pentru a apara principiul pe
care il cred ei ostracizati.
Acest conflict continuu dintre partile antagoniste nu vor lua sfarsit pana cand nu vom
izbuti sa reunim cele doua parti invrajbite intr-un tot armonios. Forta spirituala care poate
reuni cele doua principii contrare este dragostea.
Corneliu Zelea Codreanu arata ca : “Dragostea e intoarcerea intre cele doua
principii, autoritatea si libertatea. Dragostea se afla la mijloc intre ele si deasupra lor,
cuprinzandu-le pe amandoua in tot ce au ele mai bun si inlaturand conflictul dintre
ele.”9
Intr-un stat guvernat pe baza de dragoste nici autoritatile nu vor asupri pe cetateni si
nici cetatenii nu se vor razvrati contra autoritatii deoarece atat conducatorii cat si cetatenii
se vor inspira din acelasi principiu. Sub imperiul dragostei ordinea ierarhica si disciplina
indispensabile unui stat se convertesc in acte de adeziune individuala. Statul creste si se
dezvolta oarecum din fiinta launtrica a individului. Supunerea la legi si regulamente nu-I
mai apare cetateanului ca o povara, ci se obtine prin participarea lui entuziasta.
Individul simte ca nu apartine unei mase amorfe, de care dispune dupa bunul plac un
tiran, ci este un purtator al destinului national si ca statul pe care il serveste corespunde
aspiratiilor lui celor mai intime adanc inradacinate in fiinta neamului propriei lui fiinte,
care tinde sa-si desfasoare elanurile creatoare in societate si impreuna cu societatea sa se
avante pe cararile infinutului.
Cand intr-un stat scade numarul oamenilor de sacrificiu si se inmultesc oamenii care
nu-si fac datoria , care nu urmaresc decat interese personale si care calca cu brutalitate
peste dreptul la viata al altora asemanandu-se mai mult unor pasari de prada, atunci statul
respectiv a intrat in criza, iar disparitia lui este aproape.

7
T. Ion, Mota – Cranii de lemn , Sibiu, Editura totul pentru tara, 1937, pag. 99
8
Ibidem pag. 320
9
Ibidem pag. 321