p.

12

Angel era cufundat în gânduri, iar compania ei nu i le putea rupe sau abate şirul.
Cât de indiferentă trebuie să-i fi devenit prezenţa ei! Ea însă nu se putu stăpâni să nu-i
vorbească.
- Ce am făcut atât de grav – ce am făcut? Nu am spus nimic care ar putea afecta
sau înşela dragostea pe care ţi-o port. Doar nu crezi că am făcut-o intenţionat? Eşti furios
pentru că alegi să crezi ceea ce crezi, dar care nu are nicio legătură cu mine. Nu, nu are
absolut nicio legătură cu mine, căci nu sunt o femeie trădătoare, aşa cum crezi.
- Bine, bine... nu eşti trădătoare, draga mea soţie, dar nici nu mai eşti aceeaşi. Nu,
chiar nu mai eşti aceeaşi. Nu mă face să-ţi aduc reproşuri. Am promis că nu o s-o fac şi
voi face tot posibilul să mă ţin de cuvânt.
Dar, pentru că era supărată, ea a continuat să vorbească şi poate că a spus lucruri
pe care ar fi fost mai bine să le treacă sub tăcere.
- Angel! Angel! Eram o copilă, eram doar o copilă când s-a întâmplat! Nu ştiam
nimic despre bărbaţi.
- Da, păcatele altora au fost mai mari decât păcatul tău, asta trebuie să recunosc.
- Atunci mă ierţi?
- Te iert, dar iertarea nu e totul.
- Mă vei iubi în continuare?
Angel nu i-a răspuns nimic.
- Of, Angel – mama mi-a spus că se mai întâmplă astfel de lucruri! – ea ştie
câteva femei care au păţit lucruri mai rele decât mine, dar soţii lor nu au fost foarte
deranjaţi de asta şi le-au iertat. Şi totuşi acele femei nu îşi iubeau atât de mult soţii cum te
iubesc eu pe tine!
- Nu, Tess. Nu are rost să mai continui. Alte lumi, alte obiceiuri. Aproape că mă
faci să spun că eşti o ţărancă neînvăţată care nu ştie ce se întâmplă în societate. Nu ştii ce
spui.
- Sunt ţărancă prin naştere, nu din fire!