REVISTĂ DE INFORMARE ŞI OPINIE

Apare sub egida Uniunii Editorilor din România

ÎN DOMENIUL EDUCAłIEI, ÎNVĂłĂMÂNTULUI ŞI CULTURII

Nr. 76
mai 2007

Templul spiritului uman

- modalităŃi de stimulare a interesului pentru lectură la copii -

Drama naŃională
a cărŃii autohtone
pentru elevi
www.uer.ro

Cristiane pe pârtia educaŃiei
CRISTIANA, dacă ar fi să ne luăm după
dicŃionar, dar şi din ce mai ştim de pe la
instructorii de schi, înseamnă acea „mişcare
de viraj brusc şi de oprire a schiorului prin
schimbarea direcŃiei, schiurile rămânând
paralele”. Într-un fel, cel care o ia la vale pe
pârtie, prinzând vireză din ce în ce mai
mare, parcă se poticneşte în faŃa unui obsta-
col nevăzut. Aşadar, mişcarea poate semăna
cu o ameninŃare, cu un asalt foarte agresiv
sau poate fi făcută aproape insesizabil, cu
graŃie de domniŃă. Şi iată că, la vârful cel
mai ascuŃit al ministerului numit (iarăşi mă-
ntreb de ce) „al educaŃiei” (care educaŃie?),
s-a trezit un cap luminat să execute o ase-
menea cristiană discretă, taman când ulti-
mile zăpezi agonizau prin câteva văioage
ale patriei a cărei – vai! – profundă ne-
fericire generată de duşmanul de clasă
tocmai se pregăteau s-o bocească sponsorii
guvernamentali, dimpreună cu protejaŃii lor.
Iar pentru că trebuia ca mişcarea asta făcută
şmechereşte să poarte un nume şi nimeni nu
il dădea, i-am zis noi CRISTIANA DOM-
NIłEI. A nu se confunda cu numele propriu
al unui domn inginer constructor!
Cineva îmi spunea de curând: „Dom’le,
când l-au pus pe Hărdău ministru la în-
văŃământ, am zis că mai rău de-atât nu se
poate. Ei, uite că se poate!”. Adevărul e că
dacă premierul-motociclist Tăriceanu ar fi
construit cu minuŃiozitate de orfevrier, ani
de-a rândul, un eşafod(aj) perfect prin care
să execute învăŃământul românesc, n-ar fi
reuşit atât de bine, cum a facut-o cu alegerea
actualului guvern. Dar, cu totala resemnare
a autoexilatului în legendarul Congo, n-
avem decât să ne recunoaştem călcaŃi în
picioare încă o dată de samsarii politici. Am
primit ce s-a dorit cu ardoare încă din
Duminica Orbului: un nea Nicu Văcăroiu pe
post de preşedinte al României, un june şi
foarte liniştit (a se citi „docil”) AdomniŃei la
educaŃie, cercetare şi tineret şi aşa mai de-
Universul Şcolii
EDITORIAL
şi fuduli ştiu să le debiteze în „zicerile”
lor găunoase. Iar aberaŃia supremă a
fost „educaŃia este mai presus de orice
parte. Mai lipsea un Patriciu la industrie şi doctrină”. Să fim serioşi!
finanŃe, un Verestoy Atila la mediu şi păduri
Iată aşadar cum se realizează CRISTI-
şi, eventual, un Vanghelie la cultură.
ANA DOMNIłEI pe pârtia pe care
Oricum, dacă primii nu au nevoie de minis-
noŃiunile altădată sfinte pentru oamenii
teriat ca să se simtă în domeniile respective
şcolii au fost aruncate azi la vale. Vira-
ca la ei acasă, n-ar fi de mirare ca d-l
jele – cum scrie-n dicŃionar – se fac în
Geoană să-l convingă pe premier de necesi-
continuare, cu consecvenŃă, către
tatea înfiinŃării unui MCGA (Ministerul
stânga, iar accesoriile numite pe pâr-
Culturii Generale de Almanahe), pentru
tiile adevărate schiuri rămân mai de-
primarele sectorului 5 şi şef peste pesede-
parte paralele. Paralele cu ideea de
riştii bucureşteni. Fiindcă „aşa vrea
educaŃie, de învăŃământ, de interes al
poporul”. Cel din visele lor frumoase.
elevilor. Paralele cu însăşi realitatea
Lăsând hazul de necaz deoparte, reiau o României de azi şi de mâine.
remarcă făcută în mod repetat, de ani de
zile, despre o realitate dramatică, care s-a
cronici zat: inf ilt rarea Nicolae N. POPESCU
otrăvii politicului în şcoala
românească. Nici un copil
de grădiniŃă nu mai poate
crede azi sloganul stupid şi
ridicol „în şcoală nu se SUMAR
face politică”. Or, princi-
palul criteriu la vedere al
numirii tânărului construc- Drama naŃională a cărŃii autohtone pen-
tor ieşean la conducerea tru elevi p.2
MedC este cel politic. O fi
bun domnia-sa în domeniul Starea învăŃământului obligatoriu
economic în care-şi dă şi românesc de astăzi p.3
doctoratul, dar altfel, tan-
Copiii familiilor străine, în sistemul de
genŃa cu şcoala e similară
cu cea a multor milioane învăŃământ din Italia p.4
de români care au fost trimişi, la vremea lor, Adolescentul, cartea şi societatea p.5
să-nveŃe buchiile şi să-şi aleagă o meserie.
Alegând absolut... la întâmplare (sic!), aş Iorga şi saltimbancii p.6
spune ca de pildă mult mai nimerit în postul
Zeii detronaŃi p.7
respectiv ar fi fost un Dan Diaconescu
OTV, care în mod sigur ar mai fi deschis Templul spiritului uman - modalităŃi de
ferestrele ministerului de pe Berthelot. De stimulare a interesului pentru lectură la
altfel, totuşi ministrul C. A. a dovedit de la copii - p.8
bun început că a fost însărcinat să treacă şi
domnia-sa pe acolo. Într-o tradiŃională cu- De la başcă la băşcălie şi başkan p.11
vântare rostită pe nemestecate la început de
mandat (oare de ce se simt datori cei proas- Visuri p.12
păt unşi miniştrii să transmită mesaje subor-
„Personalitate plus” p.12
donaŃilor şi naŃiunii?), sus-numitul a înşirat
câteva fraze cu cele mai limpezi banalităŃi,
aşa cum numai politicienii cu limbă de lemn
REDACłIA Colaboratori: Adresa redacŃiei:
Claudiu ISTRATE (director) Prof. dr. Tudor OPRIŞ Bucureşti, PiaŃa Presei Libere
Nicolae N. POPESCU Mircea COLOŞENCO
1, corp D, etaj 4, cam. 463
(redactor şef) Florentina CHIFU
O.P. 33 - C.P. 18
Ion MIHAIL Simona Maria ANTONESCU
(director dezvoltare) Corina-Irina ANTONICĂ tel/fax: 021-317.89.40
Andreea BĂDICEANU LuminiŃa POPA 021-317.89.45
(secretariat, marketing, difuzare) e-mail: universulscolii@uer.ro
Dan GRĂDINARU ISSN: 1454-8402 site: www.uer.ro
(tehnoredactare şi grafică)
1
ORA ADEVĂRULUI

Drama naŃională a cărŃii autohtone pentru elevi

Elevii României de azi citesc tot mai puŃin şi mai specializat. Ultimele son- Ministerul Culturii care, în ultimii ani, a
daje şi statistici, întreprinse şi publicate recent în presă, ne previn că circa 70% tăiat subvenŃiile pentru cărŃile didactice,
din şcolari n-au citit măcar o carte în ultimul an şi jumătate. Deşi scot puhoaie de invocându-se fondurile culturale acordate
cărŃi (mai ales traduceri) din cele mai diverse domenii, editurile - exceptând cărŃile de Guvern învăŃământului, „fonduri
pentru preşcolari şi şcolarii mici - nu acoperă nici 30% din titlurile literaturii fun- sublime, dar care lipsesc cu desăvârşire”.
damentale. În 1974, editurile de stat „lon Creangă”, „Albatros” şi „Didactică şi Nu pot uita cum, Andrei Marga a fost
Pedagogică”, „Tehnică” - specializate în această direcŃie - înregistrau, după catalo- „pedepsit” de Remeş prin „raderea”
agele editate, o producŃie de 652 de titluri pentru preadolescenŃi şi adolescenŃi şi nemiloasă din buget a celor 11 miliarde de
814 pentru copii, din care 43% opere originale şi 57% traduceri şi colecŃii de pres- lei pe care şeful învăŃământului le obŃinuse
tigiu, în tiraje de până la 100.000 exemplare. iniŃial pentru demararea proiectului
„Biblioteci pentru toŃi elevii” (Ordinul
În prezent, cele circa 600 din cele peste conducere a Uniunii Scriitorilor refuză să 3267 din 1999). Să nu uităm că
3.000 de edituri private existente, care acrediteze ideea că există o literatură dezastruoasele organigrame ale MEdC din
tipăresc şi cărŃi din bibliografia şcolară, pentru copii, cu o problematică şi ultimii ani au castrat direcŃia bibliotecilor,
oferă micilor cititori cam de două ori mai modalităŃi estetice specifice. Ceva mai lăsând un simplu inspector să reglementeze
puŃine cărŃi de acest gen, în tiraje mult, nu se vor mai acorda în viitor, după activitatea a peste 25.000 de biblioteci
ultramodeste (300-3.000 exemplare) şi la spusele preşedintelui Nicolae Manolescu şcolare şi universitare. Numărul librăriilor
preŃuri exorbitante, deoarece 80% din ele premii pentru această literatură. CărŃile a scăzut cu 30% (în mediul rural, în unele
sunt traducerile unor cărŃi străine. Se ştie pentru copii sunt înglobate în conceptul localităŃi ele au dispărut total) şi peste
că la astfel de cărŃi accentul cade pe larg al literaturii fără vârstă, fiind supuse 3.000 de şcoli din Ńară nu aveau în 2003
culoare şi aspect comercial şi mai puŃin pe aceluiaşi criteriu al esteticii axiologice: măcar un rudiment de bibliotecă.
conŃinutul lor instructiv-educativ, de obicei scrieri bune - deci durabile; cărŃi proaste -
Dezinteresul aproape total al MEdC pentru
evaziv şi neconvingător. deci caduce. Din nenorocire, multe
educaŃia cultural-estetică a elevilor, lipsa
manuale de română, mai ales de liceu, la
La ora actuală România se găseşte pe locul unei producŃii de calitate şi a unei pieŃe
capitolul literatură contemporană sunt
36 din cele 42 state europene în ce priveşte stabile, ferme şi bine orientate pedagogic a
înŃesate de analiza unor cărŃi „caduce” şi
cultura generală a elevilor, dar copiii cărŃii şcolare (care, repet, nu înseamnă
unor texte anodine şi vulgare semnate de
români n-au avut la dispoziŃie în ultimii ani doar culegeri, exerciŃii, grile) în
scriitori care n-au nici o şansă să fie
nici tiraje suficiente din bibliografia detrimentul cărŃilor de bază, a contribuit
clasicizaŃi.
fundamentală şi nici accesul mai generos la din plin la ridicarea coeficientului de
mijloacele moderne de informare de care
dispun elevii din Ńările evoluate economic
(computer, internet etc.). Procentul elevilor
cu mici biblioteci personale a scăzut de la
85% în 1973 la 30% în 2005.
La ora actuală computerul şi internetul
concurează masiv industria de cărŃi.
Vom încerca să sistematizăm principalele
cauze ale decăderii literaturii şcolare în
România, fără o ierarhizare deliberată.
1) - Haosul producŃiei editoriale.
2) - Lipsa prelungită a unei bibliografii
fundamentale şi obligatorii, pe vârste şi
specialităŃi, care ar fi trebuit să însoŃească
programele analitice şi manualele şi să se
afle la îndemâna oricărui cadru didactic şi
director de editură din România.
3) - DesfiinŃarea totală sau reprofilarea
radicală a fostelor edituri de stat cu profil
şcolar - în numele liberalizării pieŃei -
edituri conduse în multe cazuri de simpli 6) - Lipsa de interes pentru informare deculturaŃie şcolară. Beletristica de
negustori care nu au de-a face cu culturală a unei părŃi a cadrelor didactice calitate, literatura originală de informare
problemele de cultură şi pedagogie. obsedată de proasta salarizare şi ştiinŃifică şi enciclopedii şcolare autohtone
4) - Sacrificarea în proporŃie de 80% a preocupată de obŃinerea unui venit sunt deficitare, editorii făcând apel la
cărŃilor fundamentale în favoarea literaturii suplimentar, prin meditaŃii. De aici poate şi importuri masive şi nu totdeauna
oportuniste de agrement şi senzaŃie care a lipsa de preocupare pentru recomandarea şi profitabile şi evitând autorii români.
proliferat monstruos. procurarea cărŃilor auxiliare, care solicită
Nu ne mai miră rezultatele dezastruoase
un efort de documentare...
5) - Deşi există o secŃie specială a înregistrate la simulările pentru capacitate
literaturii pentru copii şi tineret, noua 7) - Lipsa totală de colaborare a MEdC cu şi bacalaureat la limba română, unde mai

2 Universul Şcolii

mult de 50% din candidaŃi au obŃinut note
de 1, 2, 3, 4. La recenta simulare a
bacalaureatului, la limba română, s-a bătut
un record: doar 28% din elevi au obŃinut
note de trecere, lucrările lor - ca un rezultat
al crasei inculturi literare - cuprinzând
improvizaŃii şi confuzii, din care s-ar
întocmi o masivă antologie a ignoranŃei.
Nici internetul şi nici rarisimele şi snoabele
emisiuni literare de la televiziune, total
nedidactice ale lui Patapievici şi Lefter,
n-au putut suplini lipsa cărŃilor şcolare,
impuse de programă şi cerute de profesori
care-i bombardează pe elevi cu referate şi
eseuri.
Mii de profesori, bibliotecari, editori au
cerut după 1989 elaborarea - la fel ca în
toate Ńările civilizate ale lumii - a unei
bibliografii obligatorii care să cuprindă
lista celor mai valoroase şi utile cărŃi
româneşti şi străine, recomandabile ca
lectură auxiliară în cele trei mari etape ale
şcolarităŃii: copilăria (6-10 ani),
preadolescenŃa (11-15 ani), adolescenŃa
(16-19 ani).
IniŃial, proiectul părea utopic în anii 1990-
1993, când au intervenit două fenomene
tipice decomunizării şi apariŃiei pieŃei
libere de carte: privatizarea editurilor şi, în
privinŃa învăŃământului, reforma
curriculară care a modificat frecvent şi
uneori brutal programele.
Abia în 1993, după relativa liniştire a
apelor, la sugestia ministrului Mihai Golu
se aprobă şi înfiripă un colectiv redus de
specialişti.
Timp de patru ani s-a lucrat intens, făcându
-se apel la experienŃa Ńărilor cu o veche
tradiŃie de bibliografie şi biblioteconomie,
consultându-se specialişti în domeniu,
făcându-se apel la instituŃii precum
Academia Română, Uniunea Scriitorilor,
catedra de română a facultăŃilor de
filosofie, istorici literari, biblioteci
naŃionale (Biblioteca Pedagogică şi a
Academiei Române) pentru întocmirea
unei liste cât mai complete de lucrări,
acoperind literatura clasică, modernă şi
contemporană precum şi câteva discipline
ştiinŃifice (matematică, biologie, geografie,
fizică, chimie, ecologie, etc.).
În pofida unor dispute teoretice ale
criticilor şi unor interese colaterale ale
directorilor unor edituri, s-a ajuns după un
şir lung de şedinŃe la un consens.
Pentru ca această bibliografie naŃională a
cărŃii şcolare să devină funcŃională şi
eficientă şi să ridice calitatea
învăŃământului românesc, atât de scăzută la
ora actuală, ar trebui avute în vedere:
Universul Şcolii
PROVOCĂRILE PREZENTULUI
1) - SubvenŃionarea cu prioritate de
către Ministerul Culturii a cărŃilor
prevăzute în bibliografie.
2) - Reeditarea periodică a titlurilor.
3) - Să se realizeze „colecŃii” populare,
atractive şi ieftine.
4) - Coordonarea planurilor la editurile
cu producŃia de carte şcolară, sub
îndrumarea asociaŃiilor editoriale, pentru a
nu apărea suprapuneri, suprasolicitări ale
unor opere şi scriitori (40- 50 edituri
publică sincron acelaşi titlu din acelaşi
autor) şi a nu se ivi mari goluri (autori
obligatorii, evitaŃi din cele mai variate
motive).
5) - Centre de anticariat de carte şcolară
inclusă în bibliografie, unde se vor vinde
cărŃi utile.
6) - AcŃiuni ale M EdC pentru ca
bibliografia să fie cunoscută de profesori.
7) - Fiecare bibliotecă să fie înzestrată
cu fonduri, pentru achiziŃionarea unui
număr optim de exemplare din fiecare titlu.
Orice manual şcolar pentru clasele V-XII
să cuprindă bibliografia de specialitate
indicată pentru vârsta respectivă.
8) - ApariŃia pe piaŃă a titlurilor din
bibliografie să fie mediatizată. Avem pilda
editurii engleze care, tipărind „Harry
Potter”, a mobilizat mass-media şi a reuşit
într-o săptămână să vândă 30 de milioane
de exemplare şi în şase luni să stimuleze
traducerea ei în peste 40 de limbi, inclusiv
în limba română.
9) - Reluarea acordării premiilor
naŃionale ale Uniunii Scriitorilor şi
Academiei Române pentru cele mai
izbutite cărŃi pentru copii şi adolescenŃi, în
domeniul literar şi ştiinŃific, ar stimula
producŃia naŃională de carte şcolară.
Aşadar, nu numai internetul,
computerul, televiziunea şi limba engleză
vor crea şcolarilor români premisele unei
integrări în Uniunea Europeană - cum
afirma „reformatorul” Andrei Marga - ci şi
cartea, ca vector de cultură.
Prof. dr. Tudor OPRIŞ
Starea învăŃământului
obligatoriu românesc de
astăzi
ÎnvăŃământul obligatoriu românesc de
astăzi este o veritabilă “industrie” a
cunoaşterii şi formării generaŃiilor
viitoare. 12% din populaŃia României se
află în clasele I-VIII, fiind şcolarizată în
peste 13.000 de şcoli cu implicarea a
peste 165.000 de cadre didactice. Nici
un alt sector social nu include o popula-
Ńie sau un număr de instituŃii compara-
bile cu cele din învăŃământul obligatoriu.
Dacă avem în vedere şi responsabilitatea
socială asociată, imaginea obŃinută este
una care solicită o atenŃie cu totul aparte
privind politicile elaborate şi aplicate
astăzi şi impactul viitor al acestora.
Principalele probleme de structură şi
funcŃionare ale învăŃământului obligato-
riu românesc de astăzi sunt:
1) Cheltuielile publice pentru învăŃământ
se situează încă la un nivel modest. FaŃă
de media europeană de 6% din PIB pen-
tru învăŃământ, la noi procentul tinde să
se situeze la circa jumătate din acest
procent. SubfinanŃarea gravă a şcolii
româneşti are două cauze principale:
a. alocările bugetare reduse, mult sub
media europeană;
b. lipsa mecanismelor şi stimulentelor
eficiente de atragere a altor fonduri
nebugetare.
2) Efectivele şcolare din învăŃământul
obligatoriu au scăzut continuu după
1990, în principal datorită diminuării
ratei natalităŃii, dar şi datorită scăderii
ratei de participare şcolară sau altor fac-
tori. În viitorii 10 ani efectivul elevilor
din învăŃământul primar şi gimnazial va
scădea sub 2 milioane. Această situaŃie
va avea consecinŃe foarte mari privind
modul de gestionare a sistemului.
3) Numărul instituŃiilor şcolare, mai ales
al celor din învăŃământul special, fluc-
tuează de la an la an, datorită incon-
secvenŃei în politicile educaŃionale. Este
necesară o politică fermă de eliminare a
segregărilor, de includere a tuturor ele-
vilor în sistemul învăŃământului obliga-
toriu. ProporŃia şcolilor mici, cu până la
20 de elevi, este de circa 24% din totalul
şcolilor româneşti, şcolarizând 1,4% din
elevi, iar în circa 54% din totalul şcolilor
primare şi în 20% din gimnazii în-
văŃământul este de tip simultan. Pe de
(continuare în pag. 7)
3
LECłIA EUROPEANĂ

Copiii familiilor străine, în sistemul de învăŃământ din Italia

Copii cetăŃenilor străini au dreptul, dar în lazione con Pubblico) din respectiva insti- studiu în baza căreia se va obŃine permisul
acelaşi timp şi obligaŃia de a frecventa cur- tuŃie. Cererea va fi însoŃită de toate docu- de şedere pentru studiu. Pentru înscriere,
surile învăŃământului obligatoriu până la mentele menite să demonstreze situaŃii părintele va prezenta la secretariatul şcolii
împlinirea vârstei de 14 ani, inclusiv. Con- particulare, dar este admisă şi declaraŃia pe alese propriul act de identitate precum şi
form pachetului de legi privitoare la imi- propria răspundere. un act de identitate cu fotografie al copilu-
graŃie şi a normelor de aplicare a acestor lui, împreună cu certificatul de vaccinări.
Înscrierea în învăŃământul primar şi
legi, copii cetăŃenilor străini, ca de altfel şi
gimnazial Vaccinarea obligatorie
copii italienilor, trebuie să frecventeze cursurile
învăŃământului obligatoriu, neexistând La şcoala primară (scuola elementare) pot La fel ca italienii, străinii au obligaŃia de a
discriminări în acest sens. În funcŃie de fi înscrişi copiii care depăşesc vârsta de 5 se supune vaccinării pentru evitarea unor
vârsta copilului, se poate boli grave. De exemplu, pentru
opta pentru forma de nou-născuŃi sunt prevăzute o serie
învăŃământ potrivită: de vaccinări cu termen fix,
creşă (asilo nido), grădi- începând de la vârsta de 3 luni
niŃă (scuola materna) sau până la vârsta de 6 ani. Familiile
şcoală primară sau gim- nou-născuŃilor încrişi la SSN
nazială (scuola elemen- (Servizio Sanitario Nazionale) vor
tare e media). primi acasă o broşură cu infor-
maŃii complete legate de vacci-
Înscrierea la creşă
nare. În celelalte cazuri, acestă
La creşă (asilo nido) pot broşură sau informaŃii privitoare la
fi înscrişi copii cu vârste vaccinarea obligatorie pot fi
cuprinse între 3 luni şi 3 obŃinute de la Cabinetul de Con-
ani, iar copiii care îm- sultanŃă Familială (consultorio
plinesc vârsta de 3 ani familiare) zonal.
până pe 28 februarie a
Şcolile cu orar prelungit
anului următor pot fi în-
scrişi deja la grădiniŃă. În anumite şcoli există posibili-
Lista cu locurile dispo- tatea lăsării copiilor chiar şi după
nibile este publicată de terminarea orelor de curs, în ge-
regulă până la sfarşitul lunii aprilie, dar ani şi jumătate. Colegiul profesorilor din neral până în jurul orelor 17.30. În acest
aceasta poate varia în funcŃie de zonă. respectiva şcoală va hotărî, în baza vârstei timp, copiii au posibilitatea de a-şi face
Legea prevede, ca ultim termen pentru şi formelor de învăŃământ urmate, în ce an temele sau de a desfăşura activităŃi recrea-
publicarea listelor, data de 20 mai. Cererea de studiu va fi înscris copilul. De men- tive. Pentru a beneficia de programul pre-
de înscriere trebuie prezentată la Biroul Ńionat că înscrierea copiilor fără permis de lungit (il doposcuola) se va face o cerere la
Creşe (Ufficio Asili Nido) din localitatea şedere este permisă, dar se face cu secretariatul şcolii în momentul înscrierii.
în care are sediul creşa aleasă, împreună cu "rezervă". Această "rezervă" nu poate
o declaraŃie pe propria răspundere afecta cu nimic obŃinerea titlului de studiu Taberele şcolare
(autocertificazione) în care să se regăsea- corespondent respectivei forme de în- În perioada vacanŃelor, părinŃii au posibili-
scă datele personale ale copilului şi ale văŃământ. Înscrierea cu "rezervă" (iscritto tatea de a trimite copiii în taberele şcolare
familiei. O atenŃie deosebită trebuie acor- con riserva) este prevăzută de lege în ideea (le colonie estive) organizate de primăriile
dată declaraŃiei de venit, care poate fi că în viitor copilul va obŃine un permis de respectivelor localităŃi şi care nu sunt în
făcută tot prin intermediul unei declaraŃii şedere. În momentul obŃinerii permisului, mod obligatoriu situate în perimetrul zonei
pe propria răspundere (în acest caz se nu- părinŃii vor trebui sa mergă la secretariatul de competenŃă. Pentru înscrierea copiilor
meşte dichiarazione ISEE). Aceasta de- şcolii pentru înscrierea "oficială", această în tabere, singura condiŃie este de a avea
claraŃie nu este obligatorie, dar în cazul în înscriere dând posibilitatea ca titlul de rezidenŃa în localitatea în care se prezintă
care nu o depuneŃi, pierdeŃi eventualele studiu obŃinut la terminarea respectivei cererea, plata făcându-se în baza de-
reduceri de care aŃi putea beneficia la plata forme de învăŃământ, să conŃină datele din claraŃiei ISEE. Cum aceasta este perioada
taxei de înscriere. Pentru copiii care din permisul de şedere. Procedura de înscriere din an când primăriile pun la punct organi-
motive religioase sau din alte motive au este similară cu cea prevăzută de lege pen- zarea taberelor şcolare, vă sfătuim să vă
nevoie un regim alimentar diferit, părinŃii tru copii italieni, iar cererea de înscriere adresaŃi pentru mai multe informaŃii direct
pot cere conducerii creşei respectarea re- poate fi făcută în orice moment al anului la Biroul de RelaŃii cu Publicul (Ufficio
spectivului regim. şcolar. Pentru copii care au împlinit deja Relazione con il Pubblico) din primăria pe
vârsta de 15 ani, înscrierea la şcoală este raza căreia aveŃi rezidenŃa.
Înscrierea la grădiniŃă
condiŃionată de posesia permisului de şe-
La grădiniŃă (scuola materna) pot fi înscrişi dere. Pe de altă parte, înscrierea la şcoală
copiii cu vârste cuprinse între 2 ani şi ju- sau urmarea cursurilor unei şcoli nu ÎnformaŃii oferite de
mătate şi 6 ani. În acest caz, cererile de reprezintă un motiv valabil pentru obŃine- www.romaniaitalia.net şi preluate de pe
înscriere de depun la secretariatul grădi- rea permisului de şedere. Pentru copii site-ul www.scoalaparintilor.ro, al siste-
niŃei alese, iar modelul cererii îl găsiŃi la rezidenŃi în afara Italiei se poate cere la mului de învăŃare step-by-step.
Biroul de RelaŃii cu Publicul (Ufficio Re- reprezentanŃa diplomatică italiană viza de

4 Universul Şcolii
 EDUCAłIA ÎN MIŞCARE
ultimul rând biblioteca.
Adolescentul, cartea şi societatea Ceea ce era foarte caracteristic pentru
Antichitate şi oamenii moderni nu au ajuns
Motivul stravechi din cunoscuta -„succesul în viaŃă înseamnă să nu te laşi să realizeze încă este faptul că bibliotecile
“Predoslovie” la “De neamul mold- năpădit decât de dragoste”; publice erau de multe ori unite cu termele.
ovenilor”, a lui Miron Costin: „Căci nu e -„cititul şi şcoala îŃi distrug orice tenta- Grija de timp fiind unită cu grija de suflet,
alta şi mai frumoasă şi mai de folos în tivă de a fi tu”. se realiza acea armonie a facultăŃilor fizice
toată viaŃa omului zăbava, decât cetitul Din păcate, dezinteresul pentru cultură şi şi morale,care a rămas un ideal rar atins în
cărŃilor”, pare să nască un zâmbet de o implicit pentru lectură este o particularitate educaŃie.
adâncă melancolie, într-o epocă în care a societăŃii de astăzi. Realizarea individului ca subiect cultural,
internetul concurează Galaxia Gutenberg, Noile generaŃii, în cea mai mare parte, ca persoană care gândeşte, acŃionează şi
cea care, cu mai bine de cinci secole în sunt pragmatice, asemeni îmbogăŃiŃilor trăieşte nu poate fi decât produsul valorilor
urmă, prin invenŃia tiparului, a produs pri- promovate şi cultivate, al idealu-
mul mare pas al revoluŃiei culturale. lui, al normelor morale şi sociale,
Cartea tipărită s-a substituit treptat cărŃii al regulilor pe care societatea le
manuscrise. impune.
Câtă implicare însemna imprimatul unei Un om cultivat nu poate fi mito-
cărŃi mărturisesc versurile Mitropolitului can, bădaran, el impune respect şi
Antim Ivireanul, el însuşi om de o deose- exigenŃă faŃă de tot ceea ce în-
bită cultură, versuri aflate la sfârşitul seamnă autentică valoare. Oferă o
Evangheliei din 1697, ieşită de sub experienŃă, un reper, un model.
teascurile tiparniŃei de la Snagov: Cine vrea să evolueze cultural,
intelectual se poate împlini de-
“Precum cei străini doreau moşia să-şi vază, prinzând tehnica lecturii active,
Când sântu într-altă Ńară de nu pot să şază; care deschide mintea şi sufletul,
Şi ca cei ce-s fire mare bătuŃi de furtună ordonează şi provoacă la modul
Şi roagă pre Dumnezeu de linişte bună; creaŃiei gândirea, dezvoltă vo-
Aşa şi tipografului de-a cărŃii sfârşire cabularul dar şi capacitatea de
Laudă ne-ncetată dă şi mulŃumire.” comunicare.
E mult? E puŃin?
Tiparul a dat aripi cuvântului, care intră Fiecare decide pentru sine.
ca o lumină în sufletele deschise cuno- În loc de concluzie, am consem-
aşterii. nat gândul unui mare scriitor -
Concurat la început de cinematograf şi de peste noapte şi atunci îşi aleg aceleaşi model pentru generaŃiile culturii.
radio, tiparul, respectiv cartea tipărită pe modele. „Cartea îndeplineşte nu numai minunea
hârtie are acum un acerb concurent - inter- ImportanŃa lecturii şi rolul ei în dezvol- de a ne pune în contact cu semenii noştri
netul. tarea capacităŃilor de comunicare creativă depărtaŃi în timp şi spaŃiu, cartea înde-
Şi cartea tiparită şi internetul sunt cucer- este mai mult decat evidentă într-o plineşte fapta de mirare de a ne face să
iri fundamentale ale ştiinŃei. Important e să „societate în derivă”. trăim în afară de minciună, nedreptate şi
cunoaştem semnificaŃia, locul, rolul fie- Şi nouă, dascălilor de vocaŃie, ni se prejudecăŃi.
căreia dintre ele în formarea şi în educarea potrivesc de minune mărturisirile unui om În aceste urne sacre, în care poeŃii şi
copilului, a tânărului, a adolescentului, a de cultură prezent la ultimul târg de carte: cugetătorii şi-au închis inimile, găsim acea
adultului. „Există un destin al cărtii, al literaturii şi putere fără moarte care mişcă umanitatea
Aplicând un chestionar la un eşantion de toŃi cei prezenŃi aici avem datoria morală şi înainte, în progresul ei necontenit. Între
elevi dintr-o unitate de învăŃământ de elita, profesională să susŃinem prin toate mi- calamităŃi şi catastrofe, oamenii nobili care
care avea ca problematică întrebarea „de ce jloacele acest destin”. nu mai sunt ne dau puteri acumulate în
nu mai citesc adolescenŃii?“, am primit Timpul a dovedit că bucuria de a citi, operele lor, ca să răzbim spre adevar, justi-
răspunsuri dintre cele mai diferite. Cele plăcerea şi gustul rafinat, satisfacŃia pe Ńie socială şi pace.”(Mihail Sadoveanu)
mai multe însă au fost astfel grupate: care Ńi-o poate da lectura este „darul“ celor
-programul de şcoală (7 ore de curs pe zi) „aleşi”. Lector drd.. GURLUI Ileana
nu le permite să mai citească; Intelectul, spontaneitatea, vocabularul, - Liceul Pedagogic “Mircea Scarlat”,
-familia nu le poate asigura nici un spri- perspicacitatea, capacitatea de comunicare Alexandria
jin, în cele mai multe cazuri; se dezvoltă numai citind, nu trăind exacer- Lector drd. MILEA Nicoleta
-preŃul cărŃilor este foarte ridicat; bările timpului promovate prin toate mi- -Colegiul NaŃional “Alexandru Dimitrie
-televizorul şi internetul le oferă mai jloacele. Ghica”, Alexandria
rapid informaŃii de actualitate, dar şi refer- Uităm prea uşor ca „un exemplu e mai Lector drd. GURLUI Petre
ate care să le rezolve temele; mult decât o regulă. Este învăŃătură prin - CSS Alexandria
-succesul imediat nu îl asigură lectura, ci faptă. Este o lecŃie fără cuvinte care ex- CRIVĂł Gabriela
afacerile; plică adeseori mai bine decât o poate face - GrădiniŃa nr. 1 Videle
-modelele promovate, de succes, nu sunt limba.”(S.Simles) CRIVĂł Georgiana
cele culturale. La vârsta copilăriei şi a adolescenŃei un – Şcoala nr. 2 Videle
Am primit şi răspunsuri inedite: rol fundamental în educarea tinerilor în VASILE Niculina
-„cititul e un dor după ceva care nu mai spiritul valorilor culturale îl au: familia, – GrădiniŃa nr.1 Videle
există” ; şcoala, societatea, mass-media şi nu în

Universul Şcolii 5
CIRCUMVOLUłIUNI
Iorga şi saltimbancii
Un zeu exemplar pentru valahi era Iorga.
Cum devenise acest gigant bărbos un Jupi-
ter al Ńinutului nostru încă ar merita re-
memorat. Nu are rost să vorbim despre
eforturile sale de şcolar. Ca orice geniu,
avusese juventute mediocră. PuŃini obser-
vaseră că sub carapacea acelui adolescent
exagerat de înalt se ascundea un fel de
„zmeu al zmeilor" culturii. După Cantemir
şi Heliade, munŃii lui Dracula mai dădeau
umanităŃii încă un monstru cultural, similar
"titanilor" din
Renaşterea
Italiană. Era
"născut", nu
"făcut", căci
dascălilor cu
care se şcolise
strălucit Iorga
le-a creionat
portrete de
măscărici.
Mettey, pro-
fesorul de
franceză de la
Liceul
"Treboniu
Laurian", este
evocat pentru
profesiunea de
credinŃă pe
care o dez-
văluia deseori
în faŃa clasei:
„Dechit pro-
fesor la un asemeni buet, mai bin' pastor la
porc". Lupaşcu, profesorul de fizică şi
chimie, nu se atingea de aparatele din labo-
ratorul şcolar pe motiv că sunt
"periculoase" (chiar şi sarea de bucătărie
era socotită "substanŃă primejdioasă");
profesorul Velea, de geografie, îşi punea
"mănuşi pentru a trage câte o palmă după
buna tradiŃie”; dascălul de ·muzică, Victor
conte de Fleury, nu era "deloc francez",
având "vagă origine polonă, iar conte,
cred, şi mai puŃin". Întrucât era "fost capel
maistru, acum «maestru» al artei sale la
noi, omul frumos ca la coafor, pudrat ... cu
ochi visători de femeie romantică" etc.
Desigur, blândul semănătorist, ajuns sexa-
genar, a lăsat în scris şi vorbe bune: despre
Xenopol, despre Ioan Găvănescul, despre
Philippide...
Dar persistă în O viaŃă de om. Aşa cum a
fost gustul amar pe care i l-a lăsat străbă-
tuta lume a şcolii. În special viaŃa universi-
tară şi cea academică – în care a strălucit
inegalabil – i-au impus mâhniri şi dezgus-
turi insurmontabile. Haşdeu, pe atunci pa- încât generează adevărate genii ale dis-
6 Universul Şcolii
trugerii. Aşa a fost, bunăoară, ·Caion, cel
care a inventat un autor ungur şi chiar o
operă a acestuia numai pentru a-l putea
triarh al literelor româneşti, a făcut tot ce acuza pe Caragiale că a plagiat Năpasta ...
i-a stat în putinŃă pentru a-i obstacula lui
DelaŃiunea este artă veche, deprinsă de
Iorga accesul la o catedră universitară sau
valahi şi moldoveni în vremurile când erau
în Academie; Tache Ionescu aruncând-i în
închinători la Sublima Poartă. Pe atunci,
faŃă: "Câtă vreme voi fi eu ministru, dum-
boierii schimbau voievozii practicând
neata nu vei fi profesor"; o caracudă oare-
meşteşugite pâre către Marele Vizir ori
care acuzându-l a nu-şi scrie cărŃile singur;
direct către Sultan. Merită un studiu
etc.
amănunŃit acesta măiestrie drăcească pe
Un teritoriu în care metehnele nu s-au care românii şi-au dezvoltat-o într-atâta
schimbat. Invidia, viciul nostru naŃional, încât pare că le-a intrat în sânge. Şi, poate,
îşi găseşte în lumea universitară raiul. eu ori altcineva îl va intreprinde într-o zi,
oferindu-ne
oglinda aptă să
ne arate această
schimonosire
naŃională. În
vremea comu-
nismului obi-
ceiul a fost
practieat pe
scară largă, deşi
în forma subtilă
şi discretă a
"anonimelor"
adrestate "celor
mai iubiŃi fii ai
neamului".
După schim-
barea de regim
din decembrie
1989, discreŃia a
fost lăsată la o
parte şi s-a prac-
ticat vindicaŃia
directă, pe faŃă.
Publicarea unei broşuri de către un coleg Turme întregi de mediocri şi-au făcut men-
stârneşte gelozii apocaliptice. Cine se încu- drele gâtuind pe cei care scriseseră vreun
metă să scrie un tratat e victimă sigură a studiu ori întreprinseseră vreo cercetare
unui cataclism academic care zgâlŃâie din mai importantă. În şcoli - şi în special în
ŃâŃâni soarta îndrăzneŃei "trestii gândi- universităŃi - fenomenul a avut dimensiuni
toare". Şi dacă aventurosul demiurg dove- rabelaisiene: savanŃi potenŃiali sau reali au
deşte rădăcini mai puternice de iarbă rea, fost înghiŃiŃi de vii, masacraŃi, aruncati la
replicând cu vreun articol polemic, se pro- câini, traşi în Ńeapă - ca în vremurile Chia-
duc, îndată, coaliŃii împotrivă-i, de propor- jnei.
Ńii cosmice. Insul e acuzat în fel şi chip, i
În blândeŃea sa, Iorga şi-a admonestat in-
se pun în cârcă, enormităŃi pe care, în
vidioşii colegi de breaslă care îi făcuseră
genere, fiinŃele umane nu le pot suporta.
rău gratuit, schiŃându-le în fugă doar ridi-
Când tânărul Maiorescu s-a afirmat ca po-
cule chipuri de saltinibanci. Chipul schi-
tenŃial geniu naŃional, la Iaşi i s-a intentat
monosit de ură al bufonului valah pare însă
proces de corupere a minorelor, fiind az-
a ascunde disponibilităŃi de ferocitate "sans
vârlit de la catedră; iar mai târziu, când se
rivages"...
impusese ca întemeitor de şcoală poetică,
la "Junimea", câteva scrisori ce pot consti- Spre aceste tradiŃii trebuia să ne întoar-
tui modele de candoare, adresate unei su- cem? Dar nu era nevoie de nici o
rori, au fost răstălmăcite abominabil de "întoarcere" - -sălbăticia pedagogică îşi
confraŃi, care au susŃinut că Maiorescu păstrase la noi deplina actualitate…
nutreşte sentimente perverse faŃă de con-
sângeană.
Invidia este atât de evoluată la români Ion NE GREł

Zeii detronaŃi
„Dacă zeii săvârşesc ceva imoral,
nu sunt zei”. (Euripide)
Copilăria, dar mai ales adoles-
cenŃa ne-au fost marcate de oameni de
talia lui Kennedy, SoljeniŃin, Havel,
Zaharov şi - n-o să credeti - chiar de
ElŃîn. Sigur că la moartea lui Kennedy
am suferit toŃi ca la dispariŃia unei rude
apropiate. Era tânăr, era frumos, avea
idei progresiste, a salvat lumea de la un
conflict nuclear gata făcut în Marea
Caraibilor, iar moartea i-a fost oribilă.
Toate acestea au dat naştere la un mit.
Ne mirăm că au putut exista astfel de
oameni.
Cu câŃiva ani în urmă însă am
aflat că la preşedenŃie a ajuns cu ajuto-
rul Mafiei, că din ordinul lui s-a sinucis
amanta Marilyn Monroe. A căzut mitul,
am fost înşelaŃi în aşteptări.
Dar mitul ElŃîn ce ne mai spune
astăzi? Dar anumiŃi indivizi din
România, pe care îi credeam predesti-
naŃi să conducă Ńara?
Cum s-au achitat de datoria lor
sacră?
Dezamăgire teribilă provocată de
unii dintre ei.
În continuare vom insista însă pe
un nume care a reprezentat pentru multe
generaŃii o speranŃă în bine, o şansă pen-
tru umanitate. Este vorba despre Sol-
jeniŃin, pe care l-am admirat fără limite.
Acesta, prin scrierile sale „Pavilionul
canceroşilor”, „Casa Matrionei”,
„August 14”, „O zi din viaŃa lui Ivan
Denisovici”, dar mai ales „Arhipelagul
Gulag” a arătat lumii adevărata faŃă a
comunismului. Cu ororile sale de
neimaginat.
De-abia în 1970, Occidentul, prin
acordarea Premiului Nobel lui Sol-
jeniŃin, a acceptat că, într-adevăr, infer-
Universul Şcolii
nul comunist era mai odios decât cel al
InchiziŃiei, al lui Dante şi al fascismului
luate la un loc.
Prin demascarea iadului din Estul
Europei s-a sperat că vor fi atenuate
măcar forŃele oprimării. Dar primul
semn al bunăvoinŃei conducătorilor so-
vietici a fost alungarea lui SoljeniŃin din
Ńară, în 1974. Din exilul său am mai aflat
între timp veşti care ne stimulau puŃinul
nostru curaj. Iată însă că Gorbaciov a
căzut şi titanul (aşa l-am considerat)
SoljeniŃin a revenit la sânul patriei. Bu-
curie, încredere, speranŃe, pentru toată
lumea. Aşa cum ne obişnuise, SoljeniŃin
şochează din nou.
Tot ce spune şi ce
face el are valoare de
simbol. Din nefericire,
nu auzim ce-am fi
dorit. Pentru că el îşi
exprimă regretul că
Uniunea Sovietică
s-a dez membrat, îşi
bate joc de drepturile
omului, nu-i convine
că puciul din 1991 a
eşuat, celebra for-
mulă „nu ne vindem
Ńara” o are perma-
nent pe buze, cine nu
este în C.S.I. devine
automat duşmanul
Rusiei etc.
Suntem stupefiaŃi, cade cerul pe
noi când vedem un înger înjurând. Ca
oameni ce suntem, ne simŃim mai sin-
guri în faŃa vitregiilor vieŃii când un om
sfânt (cum l-am văzut mereu pe Sol-
jeniŃin) nu mai este cu noi, pentru nişte
meschine interese ruseşti devine aliatul
„Ńarului roşu” (ElŃîn) şi al altor
„emanaŃi”.
Prietenii lui SoljeniŃin de pe toate
meridianele simt, după o astfel de ex-
perienŃă, că nici ei nu mai sunt aceiaşi.
Şocul provocat de saltul periculos al lui
SoljeniŃin în tabăra inamicilor de altă-
dată ne-a zdruncinat profund. Ne re-
venim cu greu cu speranŃa că acest ultim
SoljeniŃin este doar o fantomă, complet
diferită de omul pe care l-am admirat.
Omul de la 1970 nu mai există? I-a luat
locul unul care-i duşmanul semenilor?
SoljeniŃin - Prometeu a adus focul
înŃelepciunii, al curajului şi al speranŃei,
apoi a pierit. Va mai reveni cu faŃa spre
cei mulŃi şi neajutoraŃi? Ultimele eveni-
mente din viaŃa sa şi a lumii par să ne
dea speranŃe.
CuliŃă Ion UŞU R E L U
CIRCUMVOLUłIUNI
(continuare din pag. 2)
altă parte, învăŃământul pe 2 schimburi
este practicat în 72% din şcolile urbane
şi în 32% în cele rurale, iar pe 3 schim-
buri în 8% din şcolile urbane. ReŃeaua
noastră şcolară este organizată într-un
mod profund deficitar.
4) Numărul personalului didactic fluc-
tuează în mod independent de numărul
elevilor, alte criterii intervenind în forŃă
şi grevând bugetul învăŃământului, fără o
contribuŃie calitativă notabilă. ProporŃia
personalului necalificat, mai ales în me-
diul rural, dar şi în cel urban, este îngri-
jorătoare. Acelaşi lucru se poate spune şi
despre personalul suplinitor.
5) Durata anului şcolar în zile/ore/
minute este una din cele mai mici din
Europa. Astfel, în timp ce în România
pentru un elev de 10 ani numărul total de
ore alocate disciplinelor obligatorii la
nivelul unui an de studiu este de 652 de
ore, media în Uniunea Europeană este de
826,7 de ore. Şi pe disciplinele de în-
văŃământ se menŃin decalaje notabile:
comparând cu media pe Uniunea Euro-
peană, numărul de ore pe discipline la
nivelul elevului în vârstă de 10 ani se
prezintă astfel:
limba maternă: 204 (RO) vs. 183 (UE);
matematică: 119 (RO) vs. 142 (UE);
ştiinŃe naturale şi umaniste: 93 (RO) vs.
127 (UE); limbi străine: 85 (RO) vs. 99
(UE); sport: 85 (RO) vs. 78 (UE); activi-
tăŃi artistice: 85 (RO) vs. 115 (UE); re-
ligie şi etică 34 (RO) vs. 57 (UE).
6) Starea foarte multor clădiri şcolare şi
a dotărilor cu materiale necesare predării
şi învăŃării este precară, iar dotarea cu
mijloace informatice ne situează pe o
poziŃie mult rămasă în urmă.
(Material preluat dintr-un studiu mult
mai amplu, realizat la iniŃiativa Centru-
lui „EducaŃia 2000+”)
7
OPINII, IDEI, ACłIUNI

Templul spiritului uman

- modalităŃi de stimulare a interesului pentru lectură la copii -
„Dacă Biserica este Casa Domnului, atunci Biblioteca este Templul Spiritului Uman” Ńare.
(Paul Christian – Lumea bibliotecilor, biblioteca lumii)
Astfel, biblioteca şcolară reprezintă
o instituŃie integrată în structura de organi-
Pornind de la acest motto, lucrarea o lume de care fragila sa existenŃă depinde.
zare a unităŃii de învăŃământ care oferă un
de faŃă îşi propune să prezinte câteva mo- „orice cunoştere este legată de o acŃiune”.
anumit volum de resurse pedagogice infor-
dalităŃi de stimulare a interesului copiilor
Având în vedere că formarea de- maŃionale necesare elevilor şi cadrelor
pentru lectură, în condiŃiile în care, în so-
prinderilor intelectuale reprezintă o carac- didactice. Ea este un participant la proce-
cietatea informatică actuală, acesta a
teristică de bază în primii ani de şcoală, iar sele intelectuale care transformă informaŃia
început să dispară treptat odată cu
familiei îi revine un rol extrem de impor- în cunoaştere şi cunoaşterea în înŃelep-
răspândirea la scara largă a facilităŃilor pe
tant, implicarea activă şi pozitivă a părinte- ciune.
care le oferă calculatorul şi accesul la
lui este recunoscută ca fiind benefică în
Internet, care le ocupă cea mai mare parte Conform noului curriculum na-
educaŃia copilului. Gustul pentru citit nu
a timpului liber. În societatea contempo- Ńional, obiectivele cadru urmărite la clasele
vine de la sine, se formează de către fami-
rană, opŃiunile celor mici pentru petrecerea mici asigură dezvoltarea capacităŃii de re-
timpului liber şi distracŃie ceptare a mesajului
sunt din ce în ce mai di- oral, de exprimare
verse. Motivul inapetenŃei orală, de receptare a
pentru lectură ar putea mesajului scris şi de
consta într-o asociere exprimare scrisă, care
dintre excesul de urmărire au implicaŃii în întreaga
a programelor de televizi- evoluŃie a şcolarului.
une şi a desenelor ani- Ponderea orelor de
mate respectiv şi volumul limba română la ciclul
mare de teme de efectuat primar de 34% din nu-
pentru şcoală. mărul de ore vine în
sprijinul elevului şi în
Practica a dovedit
îndeplinirea celor trei
că, la cei mai mulŃi copii,
funcŃii: instrumentală,
motivaŃia de a citi scade,
informaŃională şi for-
de regulă, pe măsură ce
mativ-educativă.
aceştia înaintează în vâr-
stă. În fapt, lectura este Lectura, fiind veriga
asemănătoare oricărei alte principală ce leagă
activităŃi practice – în într-un tot unitar toate
lipsa exercitiului, nu se obiectele de studiu ur-
vor dezvolta nici vocabu- măreşte următoarele
larul, abilitatea de a citi şi obiective principale:
de a savura universul unei cărŃi şi, cu atât lie, grădiniŃă şi în special de şcoală şi poate
mai puŃin, plăcerea lecturii. Copilul nu va fi stimulat şi cultivat încă de la cele mai • înŃelegerea numeroaselor mesaje
putea citi repede şi, în consecinŃă, când o fragede vârste, astfel încât cartea să devină orale şi scrise;
va face, se va plictisi şi va abandona cartea un prieten constant al copilului, izvor de • citirea curentă pentru documentare;
în scurt timp. înŃelegere şi cunoştere. • lărgirea progresivă a câmpului de
interes asupra mesajelor orale şi
Un studiu realizat de Facultatea de Faza următoare este preluată de scrise;
Litere a UniversităŃii Bucureşti în perioada grădiniŃă şi apoi de şcoală. Câmpul de opŃi-
transpunerea gândurilor în fraze
ianuarie-aprilie 2005 prezintă o situaŃie uni se lărgeşte. Cititorul se identifică cu
•
bine structurate;
îngrijorătoare şi anume că jumătate dintre personajele şi se generează o stare de em-
căutarea sensului exact al cuvintelor
elevii claselor V – VIII nu sunt înscrişi la patie. Lectura are o importaŃă deosebită
•
şi expresiilor;
nici o bibliotecă şi doar 39% dintre aceştia pentru formarea multilaterală a şcolarului,
concentrarea şi exprimarea ideilor
reuşesc să citească o carte într-un interval pentru exprimarea corectă orală şi scrisă,
•
de o lună. IniŃiatorii acestei cercetări au instumente de bază ale muncii intelectuale într-o combinaŃie închegată.
constatat că principalii vinovaŃi sunt adul- fără de care nu paote fi concepută dez-
Ńii, care nu ştiu să-i atragă pe copii spre volatarea intelectuală a elevilor. Scopul În clasa întâi, copiii se mişcă de la
lecturii în şcoală este acela de a forma parte la întreg, abecedarul având rol intui-
lectură.
tânărul cu o cultură comunicaŃională de tiv, aplicativ (sunet, literă, silabă, cuvânt,
Copilul trăieşte cufundat în univer- propoziŃie, text). La clasa a II-a manualul
bază, capabil să înŃeleagă lumea din jurul
sul cultural specific societăŃii omenşti de la de limba română se deosebeşte de abecedar
său, să comunice, să interacŃioneze cu
vârstă fragedă el se familiarizează cu lu- prin multitudinea sarcinilor de
semenii să fie sensibili la frumosul din
mea înconjurătoare, lume constituită în cea învăŃare. Copiii merg de la întreg
natură să poată continua procesul de învă-
mai mare parte din obiecte cu semnificaŃii, (text, propoziŃie) la parte (sunet,

8 Universul Şcolii

literă, silabă). Lectura duce la analiza
faptelor de limbă şi de a reflecta asupra
lor, antrenând componenta afectivă de
învăŃare a limbii. În clasa a III-a creşte
indicele de cunoaştere pe baze ştiinŃifice,
se extinde câmpul învăŃării, iar la clasa a
IV-a aparatul aplicativ acŃional cuprinde
trei mari procese mentale: mnezice, ver-
balo-logice şi imaginative.
Lectura ajută la observarea mediu-
lui înconjurător, îi învaŃă cum să gândea-
scă, îmbogăŃeşte cunoştinŃele despre
natură, lume, viaŃă, cultivă sensibilitatea
şi imaginaŃia, modelează caractere, con-
tribuie la educarea moral cetăŃenească,
ajută omul spre auto-depăşire.
Un proverb românesc spune :
«Cartea face omul – om, ca altoiul pomul
– pom». Aceasta înseamnă recunoaşterea
faptului că înălŃarea la adevărata şi de-
plina condiŃie de om se realizează prin
mijlocirea cărŃilor, că prin ele se
moşteneşte de la înaintaşi şi se transminte
urmaşilor patrimoniul culturii şi al civili-
zaŃiei naŃionale, al culturii şi civilizaŃiei
universale.
PărinŃii pot petrece momente
plăcute alături de copilul lor şi în acelaşi
timp îl pot ajuta să pătrundă în lumea
magică a cărŃilor. Dar, pentru ca apro-
pierea de carte să devină o deprindere
zilnică şi, mai mult, pentru ca plăcerea de
a citi să devină o necesitate dorită şi
trăită, ea trebuie cultivată înainte chiar de
învăŃarea alfabetului, prin preocuparea
permanentă a părinŃilor de a-i obişnui cu
frumuseŃea inegalabilă a lecturilor de
basme şi povestiri. Familia reprezintă
deci, primul mediu de viaŃă, social şi cul-
tural, al copilului şi, prin valorile pe care
aceasta le transmite, pune bazele dezvol-
tării intelectuale, morale şi estetice a co-
pilului. Trezirea, educarea şi dezvoltarea
gustului pentru lectură se realizează în
momentul în care cartea răspunde unei
necesităŃi intelectuale şi afective a copilu-
lui, părinŃilor revenindu-le sarcina de a
alege cărŃile potrivite personalităŃii fiecă-
rui copil. Această acŃionare nu impune
existenŃa unui anumit nivel de instruire
din partea părinŃilor, dar solicită tuturor
conştiinŃa clară asupra importanŃei lecturii
în dezvoltarea deplină a copilului şi pre-
ocuparea de a-i trezi interesul pentru
această activitate. Adevărul acestui fapt îl
subliniază simplul model al Smarandei
Creangă. Marele povestitor, în inegal-
abilele sale „Amintiri din copilărie”
notează : «Şi când învăŃam eu la şcoală,
mama învăŃa cu mine acasă şi cetea acum
la ceaslov, la psaltire şi Alexandria mai
bine decât mine şi se bucura grozav când
Universul Şcolii
vedea că mă trag la carte.» La vârsta
preşcolară, lecturile mamei sau ale tatălui,
în anumite momente ale zilei, îndeosebi
înainte de culcare, constituie cea mai
bună modalitate de a stabili primele con-
tacte cu lumea cărŃilor. Poveştile,
povestirile din lumea păsărilor sau ani-
malelor sau cele având ca eroi copii de
vârsta apropiată, cu care deseori copilul
se poate identifica, reprezintă genul de
literatură menită să încânte copilăria.
Odată cu învăŃarea scris-cititului,
cartea devine un bun accesibil copilului.
Efortului stimulativ pentru lectură pe care
-1 cultivă părinŃii i se adaugă efortul sis-
tematic al şcolii, din acest moment, lec-
tura devenind calea directă şi sigură pen-
tru însuşirea formelor şi nuanŃelor
gândirii ca şi pentru exprimarea cu clari-
tate şi precizie a ideilor proprii. La vârsta
primei şcolarităŃi, părintele va urmări
lecturile recomandate de învăŃător. Lec-
tura fãcută de părinte, discutarea cărŃilor
citite, dotarea bibliotecii personale consti-
tuie câŃiva paşi ai unei campanii peda-
gogice a familiei pentru a cultiva în copil
gustul pentru lectură. Numai cel căruia i
s-a insuflat în copilărie gustul pentru lu-
mea minunată a cărŃii va căuta şi îşi va
găsi timp pentru această activitate de
minte şi suflet.
Dintre cele mai eficiente şi atrac-
tive modalităŃi prin care părinŃii îşi pot
iniŃia copilul în universul cărŃilor,
stimulându-le interesul pentru lectură (în
care părintelui îi atribuim rolul principal),
fac parte următoarele activităŃi:
1. Vizita la biblioteca din cartier
Biblioteca este una din cele mai
bune, mai accesibile şi, nu în ultimul
rând, mai ieftine surse de lectură. Biblio-
tecile, chiar şi cele mai mici, de cartier, au
pe rafturile lor atât cărŃi pentru copii cât şi
pentru părinŃi, aceştia putând cere reco-
mandarea bibliotecarului pentru a găsi
cărŃi potrivite domeniului de interes al
copilului.
2. Cititul împreună cu copilul
Exemplul personal şi mai ales acŃi-
unile în comun, desfăşurate împreună cu
copilul, sunt recunoscute de specialiştii ca
fiind cele mai bune metode de a stimula
gustul pentru lectură al acestuia.
a. Cititul în faŃa copilului, cu voce
tare, dă rezultate deosebite. Copiilor le
place, mai presus de orice, să li se citea-
scă cu voce tare. Este un moment special
pentru ei, când se simt aproape de părinŃi
şi iubiŃi de aceştia. PărinŃii trebuie să
înŃeleagă faptul că, învăŃând copiii să
OPINII, IDEI, ACłIUNI
asculte şi apoi să citească, ajung să le
modeleze personalitatea, îi stimulează
să-şi exprime păreri şi stări sufleteşti,
să-şi dezvolte gustul pentru frumos.
Pentru ca lectura să-şi atingă
scopul, trebuie luate în considerare
preferinŃele copiilor, iar părinŃii să le
ofere câteva momente de lectură din
aceste cărŃi. Un sondaj efectuat în şase
şcoli din Bucureşti printre copiii din
clasele a III-a şi a IV-a a arătat ca în topul
celor mai apreciate lecturi se numără ur-
mătoarele cărŃi:
Fram, ursul polar - Cezar Petrescu
Cartea Junglei - R. Kippling
Vrăjitorul din Oz - L. Frank Baum
Minunatele călătorii ale lui Nils Hol-
gersson - Selma Lagerlöf
ColŃ Alb - Jack London
Heidi - Johanna Spiry
Cinci săptămâni în balon - Jules Verne
Ocolul pământului în 80 de zile - Jules
Verne
Povestiri - H. C. Andersen
Peter Pan - James M. Barrie
b. O altă metodă este aceea a
cititului alternativ: părinŃii vor citi o
pagină dintr-o carte, iar următoarea o va
citi copilul. Se poate încerca şi cititul al-
ternativ al capitolelelor unei cărŃi. Astfel,
participarea părintelui va fi resimŃită de
către copil ca o recompensă pentru fiecare
capitol citit. Iată câteva cărŃi structurate
pe capitole, care vor face această activi-
tate nu numai utilă, ci şi plăcută şi relax-
antă:
Aventurile lui Tom Sawyer – Mark
Twain
Vântul prin sălcii – Kenneth Gra-
hame
CărŃile cu Apolodor – Gellu Naum
Aventurile baronului Münchausen –
Gottfried August Burger
Aventurile lui Habarnam şi ale prie-
tenilor săi – Nikolai Nosov
c. Extrem de atractiv este şi cititul
pe mai multe voci/roluri
(dramatizarea). Cartea este pentru copil
un cadru nou prin dimensiunile şi con-
Ńinutul ei. Prin ea copilul face cunoştinŃă
cu activităŃi directe, personaje, îl pro-
voacă să se exprime direct şi să se anga-
jeze în relaŃiile de grup.
Pentru stimularea interesului prin
dramatizare, trebuie alese poezii, poveşti,
povestiri sau chiar scurte piese de teatru şi
scenete în care forma dialogată
este preponderentă. Fiecare
membru al familiei îşi alege un
9
OPINII, IDEI, ACłIUNI
personaj şi citeşte numai replicile acestuia.
Se pot interpreta şi mai multe roluri deo-
dată, schimbându-se glasul la fiecare tre-
cere de la un erou la altul sau cineva din
familie poate să-şi asume rolul de povesti-
tor şi să citească fragmentele descriptive.
Acest joc dezvoltă, de asemenea, atenŃia şi
puterea de concentrare a copilului. Iată
câteva titluri recomandate în acest sens:
CăŃeluşul şchiop – Elena Farago
Balade vesele şi triste – George Topâr-
ceanu
Momente şi schiŃe – I.L. Caragiale
Întâmplări cu Arpagic – Ana Blandi-
ana
3. Organizarea unor jocuri lite-
rare împreună cu copilul
Orice copil învăŃă cu mult mai
multă plăcere şi uşurinŃă atunci când se
joacă, decât dacă este forŃat să înveŃe.
Cunoscând acest lucru, părinŃii pot vorbi şi
îl pot învăŃa multe lucruri în timp ce se
joacă cu el sau chiar inventând mici jocuri
împreună cu acesta. Mai mult, aceste jocuri
pot fi derulate în paralel cu alte mici activi- toare la cumpărături. Există câteva cărŃi
tăŃi casnice în care doresc să îşi implice
copilul, făcându-l astfel să le perceapă ca
pe un prilej plăcut de a fi împreună cu fa-
milia sa.
Ca exemplu, putem propune jocul:
„Termină propoziŃia” – Părintele va rosti Luca Novalli
începuturi de frază, solicitând copilului să
le completeze. Pot fi formulate o serie de
propoziŃii afirmative în vederea identifi-
cării elementelor de gândire pozitivă. Iată zaurilor – Luca Novalli
câteva exemple:
- Îmi place să….
- Mă pricep la…
- Prefer să…
- Este bine când…
- Mă bucură…
De asemenea, pot fi formulate alte mai să citească mai mult pentru a afla lu-
începuturi de fraze, ca punct de plecare
pentru discuŃiile ce vor urma. De exemplu: să se identifice, dar, în acelaşi timp, îi va fi
- Când o să cresc mare vreau…
- Dacă aş fi părinte, aş…
- Cred că toŃi copiii ar trebui să…
- Nu-mi place când…
- Cea mai bună zi a fost când…
- Cea mai proastă zi a fost când… când aceştia ies împreună la cinematograf
- Dacă aş putea fi o culoare, aş
vrea să fiu…
- Am fost speriat când…
- Dacă aş fi magician, aş…
4. Dialogul părinte - copil având
ca punct de plecare cărŃile citite
Există numeroase ocazii extraşco-
lare în care se pot susŃine discuŃii despre
cărŃi. PărinŃii trebuie să profite de acestea,
deoarece astfel copilul nu va asocia lectura
cu o activitate impusă exclusiv de şcoală,
ci va descoperi cititul din proprie iniŃiativă,
din curiozitate şi de plăcere.
Pentru a-l îndemna să citească este
bine ca părinŃii să-şi manifeste interesul
pentru ce a citit, rugându-l să povestească
subiectul unei cărŃi, solicitându-i amănunte
despre personaje şi aventurile prin care trec
acestea, întrebându-l despre locurile
descrise în carte. În egală măsură, îi este
stimulată curiozitatea dacă părinŃii îi
povestesc despre cărŃile citite de aceştia.
De asemenea, un simplu drum la
magazinul din colŃ poate fi o bună ocazie
pentru a-l stimula să citească. Îi putem
stârni curiozitatea, dacă îi povestim
despre forma, culorile, materialele sau
provenienŃa diverselor lucruri din magazin,
iar el va fi dornic să participe şi data vii-
despre invenŃii şi inventatori, scrise pe
înŃelesul copiilor şi recomandate în acest
context:
Galilei şi primul război al stelelor –
Einstein şi maşinile timpului – Luca
Novalli
Darwin şi adevărata poveste a dino-
O altă modalitate foarte atractivă
pentru copii este aceea ca, ori de câte ori
comportamentul sau reacŃiile copilului sunt
similare cu cele ale unui personaj de
poveste, să fie făcută această remarcă vor-
bindu-i-se copilului despre eroul respectiv.
În acest fel, copilul va fi încurajat nu nu-
cruri noi despre personajul cu care doreşte
stimulată şi imaginaŃia, eroului literar
atribuindu-i se şi alte însuşiri, ca să nu mai
vorbim de multitudinea de replici imagi-
nate atunci când se identifică cu idolul său.
Dialogul părinte – copil poate fi stimulat şi
sau la teatru. După vizionare, este foarte
uşor să-i fie stârnit interesul pentru lectură
discutând cu el despre cartea care stă la
baza filmului sau a spectacolului respectiv,
despre diferenŃele şi asemănările dintre
cele două, despre avantajele cuvântului
scris şi/sau ale reprezentării vizuale1.
5. Copilul trebuie încurajat să
descopere literatura de călătorie
VacanŃele petrecute în tabere, ex-
cursii sau la bunici sunt un bun prilej de a-l
încuraja pe copil să se intereseze şi chiar
să exerseze genul epistolar. Şi aici putem
sugera mai multe modalităŃi de stimulare a
lecturii:
Vorbindu-i în prealabil copilului
despre locurile unde urmează să-şi
petreacă o parte a vacanŃei, evocându-i
eventual, propriile amintiri despre aceste
locuri, părinŃilor le este apoi lesne să le
sugereze cum se pot informa despre istoria
şi legendele specifice locurilor pe unde va
merge citind cărŃi precum:
Legende istorice – Dimitrie Bolinti-
neanu
Legendele românilor – Valentin
Tănase
Legende şi povestiri istorice – Petru
Demetru Popescu
Chiar şi o simplă plimbare în parc sau
o ieşire la iarbă verde pot fi transformate în
subiecte de conversaŃie mobilizatoare, li-
teratura pentru copii oferindu-le informaŃii
utile despre plante şi animale, în cărŃi pre-
cum:
Din lumea celor care nu cuvântă –
Emil Gârleanu
Dumbrava minunată – Mihail Sa-
doveanu
Laura în Ńinutul pădurilor – Dan Do-
man
De asemenea, sugerându-i copilului să
Ńină un jurnal de călătorie în care să-şi
noteze impresii despre locurile pe unde
trece, obiectivele pe care le vizitează,
oamenii pe care îi întâlneşte, prietenii pe
care şi-i face, acesta va putea apoi să
refacă itinerarul său de vacanŃă, iar în plus
creativitatea sa va fi stimulată. Sunt foarte
bine venite, în paginile acestui jurnal, dese-
nele – peisaje, portrete, caricaturi – inspi-
rate de călătoria sa, amintindu-i totodată
copilului că există scriitori celebri care au
practicat acest gen, iar cărŃile de
călătorii şi aventuri sunt apreciate

1
Este bine să fie cunoscute câteva dintre teatrele şi cinematografele care au în repertoriu spectacole realizate pe baza unor cărŃi
celebre pentru copii. Astfel amintim: Teatrul łăndărică – Sala Lahovari – Str. Eremia Grigorescu 24 – Sector 1; Teatrul łăndărică
– Sala Victoria – Calea Victoriei, 48 – 50 – Sector 1; Teatrul Ion Creangă – PiaŃa Amzei, 13 – Sector 1; Teatrul Excelsior – Str.
Academiei, 28 – Sector 1; Cinematograful Doina – Str. Doamnei, Nr. 9 – Sector 3.

10 Universul Şcolii

şi gustate de un public larg de cititori.
Toate pânzele sus - Radu Tudoran
Călătoriile lui Marco Polo – Petre
Ghelmez
6. Modalitatea cel mai des
întâlnită de stimulare a interesului pentru
lectură trebuie să fie povestirea. Să ne
amintim cum ne prezintă Mihail Sa-
doveanu orele de lectură conduse de
domnu´ Trandafir: „Când trebuia câteo-
dată sâmbăta după-amiază să ne citească
din poveştile lui Creangă ne privea întâi
blând, cu un zâmbet liniştit, Ńinând cartea
la piept, în dreptul inimii şi în bănci se
făcea o tăcere adâncă ca într-o biserică.”
ÎnŃelegem de aici că învăŃătorul
citea elevilor, iar aceştia ascultau în linişte vilor, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucur-
şi cu emoŃii ca în timpul unei slujbe la
biserică. Credem că este bine să se păs-
treze cadrul emotiv, dar trebuie să se insu-
fle şi motivaŃia pentru a parcurge cu forŃe
proprii lecturile respective.
Pentru a transforma lecŃiile de lectură
autentice în lecŃii de stimulare a interesu-
lui pentru citire, este necesar să folosim
cât mai multe strategii de desfăşurare:
citirea expresivă la orice clasă;
•
• povestirea în special la clasele mici
parŃială şi integrală;
jocul literar:
•
− să numească autorul unei opere;
− să numească operele unui autor;
− să identifice opera după lectura
unui fragment;
− să identifice personajele după
caracterizare şi replici;
− să recunoască opera, personajele,
momentul acŃiunii după ilustraŃii;
− să continue o povestire întreruptă;
− să enumere mai multe opere ale
unui scriitor;
− jocul cu versuri: recitare, recu-
noaştere, comunicare;
• medalionul literar;
• şezătoarea literară;
• expoziŃia şi prezentarea de
cărŃi;
• întocmirea de notaŃii asupra
cărŃii citite.
ÎnvăŃătorul poate propune în-
tocmirea unui algoritm:
A) Numele autorului
Titlul cărŃii
Editura, colecŃia, număr de pagini
B) Data lecturii şi clasa
Subiectul în idei sau rezumat
Personajele
Universul Şcolii
CalităŃi dominante
Ce le-a plăcut mai mult ?
De ce este interesantă cartea ?
C) EficienŃa: control şi aprecieri
Toate acestea duc la lărgirea ori-
zontului de cunoaştere, la formarea şi dez-
voltarea unui vocabular bogat, a unei ex-
primări alese, corecte şi literare.
BIBLIOGRAFIE:
NUłĂ, Silvia, Metodica predării
limbii române în clasele primare, Ed.
Aramis, 2000.
POPESCU NEVEANU, Paul, Psi-
hologie şcolară, Ed. UniversităŃii Bucur-
eşti
STOICA, Ana, Creativitatea ele-
eşti
** - Literatura pentru copii
NEGREANU Mirela
(Şc. Gen. Nr. 191, Bucureşti)
POPA Suzana
(Şc. Gen. Nr. 191, Bucureşti)
VASILESCU Mihaela
(Şc. Gen. Nr. 191, Bucureşti)
De la başcă la băşcălie şi
başkan
Cuvintele, aidoma oamenilor,
sunt născute, „cresc” şi mor, se
„căsătoresc” în alte limbi, în funcŃie de
realităŃile desemnate. Un cuvânt
muribund, în limba română, este
„başca”. ÎI mai auzi doar pe la bătrânii
Ńărani şi negustori, cu sensul de
„deosebit de”. în genul- „calul te costă
22 milioane de lei, başca harnaşamen-
tul”.
A venit în limba română din
turcă ori a fost adus chiar mai înainte de
tătari. Culmea, în limbile asiatice, este
doar articolul nehotărât, cu sensul de
„alt, altă”. „Başka yerde”, te trimite
turcul, „în altă parte” sau zice „başka
şey”, adică „altceva”. La români, başka
a devenit substantiv comun, chiar
polisemantic, întrucât înseamnă şi alt-
ceva decât altceva.
Între 1778-1781, cronicarul bă-
năŃean Nicolae Stoica de HaŃeg îşi re-
dacta, în „cântec diecesc în şcoală la
Corni”, astfel un curricullum vitae în
versuri: ,A lui numă, Nicolae,/ Trage la
credinŃă,/ Limba lui e de văpae. (arată
de unde s-au inspirat Iăudătorii lui
Ceauşescu! - n.n.),/ Spre toŃi cu umi-
OPINII, IDEI, ACłIUNI
linŃă./ Cu darul este preoŃit,/ De başca,
dascăl iscusit/ Spre pravoslavie.
Ca substantiv comun, în română,
este o „ascunzătoare, o cameră secretă”,
amenajată în locuinŃe, în biserici, în tur-
nurile de apărare ale Evului Mediu
românesc. Mai mult, a devenit termen
arhitectonic; constructorii moldoveni
numeau başcă tainiŃele bisericilor, pre-
cum cele de la Humor, SuceviŃa,
Barnovschi etc. Prin extensie, başcă s-au
numit şi cămările şi pivniŃele boltite, un
specialist al domeniului, regretatul is-
toric şi critic de artă Vasile DrăguŃ, ilus-
tra afirmaŃia noastră prin construcŃia
bisericii Siliştea Snagovului, care aparŃi-
nea de fosta mânăstire Turbatele din
Ilfov.
De la ceva pus deoparte sau loc
tainic, başca a fost preluată de argou, în
limbajul familiar, fiind cuprinsă în ex-
presii verbale de tipul: „a lua pe cineva
în băşcălie, a face băşcălie de cineva, a
face pe cineva de băşcălie”. Dovadă că
fostul pronume nehotărât turcesc a de-
venit productiv la nordul Dunării, alături
de substantivul băşcălie s-a născut adjec-
tivul-adverb băşcălios. Un prim înŃeles
era a face pe cineva altfel de cum este,
deci a fi mai maliŃios cu cineva, a-şi bate
joc de el. Culmea, lingviştii de talia celor
care au redactat „DicŃionarul explicativ
al limbii române” înregimentează
„başca” la cuvintele cu ... etimologie
necunoscută.
Acum când s-a sărbătorit re-
tragerea oficială a lui Hagi din fotbal ne
aducem aminte că a adus de la Galata-
saray cuvântul turc „başkan”. Avertizăm
că între cele două cuvinte nu este vreo
legătură directă, nici măcar pe malurile
Bosforului. Başkan este un substantiv
compus din adjectivul·”baş” - „mare” şi
„kan” - „sânge, familie, neam, rasă”,
deci de neam mare. În turca de azi baş-
kanul este preşedintele unei societăŃi
comerciale, asociaŃii, fundaŃii, al Ńării, iar
başkan velili - vicepreşedintele. Pe de
altă parte, deşi Istanbulul este mai baş
decât Ankara, acesta din urmă este
„başkent”, adică mare oraş, deci Capi-
tala. La fel cum Taşkentul, fostă capitală
sovietică, este „taşkent”, adică „oraş de
piatră”.
Cu alte cuvinte, Gheorghe Hagi,
care vorbeşte deja bine în limba turcă,
abandonând bocancii cu crampoane, a şi
devenit başkan al naŃionalei române de
fotbal, başca afacerile, ca investitor în
turism ori asistenŃă mediul - stoma-
tologică fiind cunoscut deja.
Ion VULPE
11
CENACLU
Visuri
Visuri... aspiraŃii... dorinŃe... totul în
lumea asta a pornit de la un vis. Dumnezeu
a avut visul de a crea pământul şi omul şi
acesta a fost cel dintâi vis. Mai apoi,
oamenii au început să viseze şi au creat o
lume extraordinară, punându-şi visurile în
practică. Aşa s-au născut Cele 7 Minuni
ale Lumii şi aşa multe alte construcŃii din
ziua de azi vor deveni în timp alte minuni.
Dacă la baza oricarui lucru n-ar fi
stat un vis, probabil ca tu azi nici n-ai fi
existat, căci aşa cum spune şi Eleanor
Roosevelt, viitorul aparŃine celor care cred
în frumuseŃea visurilor lor. Crezi că e greu
să visezi? Crezi că se va întâmpla ceva
înaintea unui vis? Eu îŃi spun că nu. Mai
întâi a fost visul, dorinŃa arzătoare de a
vrea ceva într-o bună zi. Numai că aici se
ascunde şi un mare secret, lucru de altfel
foarte evident, însă de care oamenii nu-şi
dau seama. Pentru ca un vis să devină re-
alitate nu trebuie doar să-l ai undeva, ci
trebuie să-l scrii şi să-i stabileşti o dată.
Numai aşa visul devine scop, iar scris pe o
foaie, visul capătă putere... prinde viaŃă şi
devine real.
Te-ai întrebat vreodată câŃi oameni
din ziua de azi mai visează? Eu îŃi spun că
sunt foarte puŃini, iar cei pe care-i mai vezi
visând sunt copiii sau poeŃii. Roagă un
matur să-Ńi spună un vis al său şi vei vedea
că el nu va şti ce să-Ńi răspundă. Mai de-
grabă l-ai auzi zicându-Ńi: „Visurile sunt
pentru cei naivi, pentru copii. Cine mai
crede azi în vise? Lasă-mă domnule în
pace că eu sunt om serios, nu mă joc cu
aşa ceva.”. El îŃi răspunde aşa pentru că
societatea l-a adus în postura de a gândi în
felul acesta. Prea mult stres, grabă şi agita-
Ńie pentru nimicuri l-au făcut să uite de
sufletul lui şi de ceea ce contează cu
adevărat în viaŃă. Geoffrey Albert spunea
că: „Cel mai important lucru despre
scopuri este...să ai unul”, pentru că scopu-
rile sunt visuri cu termene limită. Tu om-
12
ule, ai un vis şi un scop ca să te poŃi trezi
dimineaŃa şi să nu-mi spui că locul tău de
munca e un scop pentru tine. Nu! Locul
tău de muncă, pentru care zici tu că te
scoli dimineaŃa, e capcana în care eşti
prins zi de zi şi din care Ńi-e frică să
evadezi, pentru că rişti siguranŃa zilei de
mâine. De aceea ai nevoie de un vis, ca să
prinzi o direcŃie în viaŃă, pentru că aşa cum
spunea David Starr Jordan, lumea se dă la
o parte lăsându-l să treacă pe cel care ştie
încotro se îndreaptă.
Sunt sigură că atunci când erai mic,
ai fi scris 100 de visuri dintr-o răsuflare. ÎŃi
doreai probabil multe jucării, un costum de
astronaut, un Ferrari Testarosa, o călatorie
la Disneyland şi multe alte lucruri. Acum
unde mai sunt aceste visuri? De ce au dis-
părut? De ce ai încetat să mai visezi?
Poate că acum Ńi-ai dori un avion, un iaht,
o călătorie în jurul lumii, poate vrei să
mergi la Balul din Viena sau la un turneu
de tenis, poate vrei să-i ajuŃi pe cei dragi
Ńie, oferindu-le cadouri şi făcându-le sur-
prize plăcute. Ştiu că ai avea multe visuri,
de aceea arată-le celor care Ńi le distrug că
nu-Ńi pasă de ce zic ei. Fii indiferent faŃă
de cei care îŃi spun încontinuu : „Coboară
cu picioarele pe pământ! Trezeşte-te la
realitate!” Demonstrează-le că tu eşti mai
puternic şi încearcă să-i alungi din viaŃa ta
pe toŃi hoŃii de vise.
Iar dacă tu nu faci parte din cate-
goria celor care încă nu au un vis, atunci
felicitările mele! Ai făcut un pas înainte! Îi
apreciez foarte mult pe toŃi acei care au o
direcŃie în viaŃă şi ştiu încotro se îndreaptă.
Însă dacă ai un vis, şi vrei să-l realizezi,
mai trebuie să faci ceva, pentru că visurile
trec în realitate prin acŃiune. Nu e suficient
să visezi şi să vrei ceva, trebuie să şi lu-
crezi pentru a-l duce până la capăt. Tre-
buie să dai dovada de mult curaj pentru a-l
realiza pentru că uneori poate fi ceva mai
greu. Însă Walt Disney spunea: „Toate
visurile pot deveni realitate, daca ai curajul
să le urmezi”. Uneori, a urma un vis sau a
obŃine ceea ce n-ai avut niciodată, în-
seamnă să faci ceea ce n-ai făcut niciodată.
Poate că acest lucru te sperie, dar poate că
nu. Însă doar de tine depinde dacă vrei să-
Ńi împlineşti visul sau nu. Îmi place cum
spune Goethe că mai întâi începe cu ce
poŃi face, sau ce poŃi visa, pentru că în-
drăzneala are geniu, putere şi magie. În-
drăzneşte şi tu, fă ceva pentru ca visul tău
să devină realitate! Şi nu uita nicicând de
cuvintele lui Doug Wead: „Nu suntem
limitaŃi de bani, ci mai degrabă de sără-
cia propriilor noastre visuri”.
Aşa că.......VISEAZĂ!
Diana LIPCAN
„Personalitate plus”
Acum mai bine de un an, tot auzeam nişte
persoane spunând că au reuşit să se
înŃeleagă pe ele mai bine, dar şi pe cei din
jurul lor, cu ajutorul unei cărŃi. Cineva
mi-a recomandat-o şi mie ca să-mi mai
potolesc caracterul vulcanic şi aşa, da-
torită acestei cărŃi, am reuşit să mă
cunosc mai bine şi să-mi dau seama ce
mă deosebeşte faŃă de unii şi ce mă atrage
faŃă de alŃii. Acum pare un pic greu să
înŃelegi ce-Ńi vorbesc, dar dacă vei citi
cartea „Personalitate plus”, îmi vei da
dreptate.
„Personalitate plus” – aparent o simplă
carte de psihologie care explică tempera-
mentele umane, pe care Herodot le de-
finise încă cu 400 de ani înainte de Hris-
tos. Însă dacă era aşa, probabil că nu tre-
ceam de pagina 11 a cărŃii şi asta pentru
că eu urăsc teoria şi urăsc teoreticienii.
Mie, ca să te cred, ar trebui să-mi vorbesti
din practică, şi nu din teorie. Şi tocmai
prin asta a reuşit să mă cucerească
autoarea cărŃii, Florence Littauer. A ex-
plicat cele patru temperamente umane
foarte simplu, cu fapte şi exemple luate
din viaŃă. Astfel, această carte nu are vâr-
stă, poate fi citită şi de un copil de 5 ani,
dar şi de un adult de 60 de ani. Pentru toŃi
e foarte simplu ca s-o întelegi. Şi ca să
vezi şi tu ce-am înŃeles, o să te intrig
puŃin, prezentându-Ńi câteva din ideile
dezvoltate de Florence Littauer în această
carte.
Ştiai că există patru temperamente, nu?
Colericul puternic, sangvinicul popu-
lar, melancolicul perfect şi flegmaticul
liniştit. Tu care dintre ele eşti? Eu, spre
exemplu, sunt colerică cu influenŃe de
melancolică. Nu ştiu cât de multe îŃi
poate spune acest lucru, cert este însă
faptul că eu îi consideram pe toŃi cei care
nu erau ca mine un pic ciudaŃi. Nu
înŃelegeam cum de unul într-o anumită
situaŃie poate să fie atât de liniştit şi îm-
păcat cu sine, în timp ce eu eram ner-
voasă şi veşnic nemulŃumită. Ei, asta-i
diferenŃa dintre noi şi tot în asta constă
frumuseŃea lumii. Ce s-ar întâmpla dacă
toŃi ar fi la fel? Crezi că ar mai fi viaŃa la
fel de frumoasă, captivantă şi interesantă?
Fiecare dintre noi e unic în felul lui şi
tocmai aceasta diversitate atrage. Nicio-
dată nu ştii la ce te poŃi aştepta de la cel
de lângă tine şi chiar asta îmi place. Aşa e
mai interesant, nu?
Aşa cum spune şi Florence Littauer, sunt
câteva trăsături esenŃiale pentru
fiecare temperament care ne
deosebesc esenŃial. Spre exem-
Universul Şcolii

plu, sangvinicul popular e întotdeauna
vorbăreŃ şi cu simŃul umorului, entuziast şi
expansiv, vesel şi efervescent, curios, trăi-
eşte în prezent, cu dispoziŃie schimbătoare,
energic, creator şi plin de culoare, îşi cere
scuze repede, iubeşte oamenii şi îi plac
activităŃile spontane. Colericul se defi-
neşte printr-o personalitate puternică, fiind
născut să conducă, dinamic şi activ, nee-
motiv, dotat cu voinŃă puternică şi decis,
degajă încredere, poate să coordoneze
orice, stabileşte scopuri, trece repede la
acŃiune, deleagă sarcinile, excelează în
împrejurări critice şi de obicei are dreptate.
De cealaltă parte se situează cele două
temperamente introvertite: melancolicul şi
flegmaticul. Melancolicul e profund şi
gânditor, analitic şi serios, talentat şi crea-
tor, filozof şi poet, idealist, perfecŃionist,
sensibil la ceilalŃi, conştiincios, perseverent
şi meticulos, econom, statornic şi devotat,
stabileşte standarde înalte, vrea ca totul să
fie făcut corect, e ordonat şi organizat şi îi
plac listele, schemele, graficele şi simbo-
lurile. Iar flegmaticul, cel care e considerat
prietenul tuturor, e impasibil şi relaxat,
răbdător şi echilibrat, calm şi împăcat cu
sine, competent şi ferm, liniştit şi agreabil,
este un bun ascultător, te înŃelegi uşor cu
el, nu se supără repede şi evită conflictele.
Poate că după această sumară descriere a
temperamentelor vei reuşi să-Ńi dai cât de
cât seama în ce categorie te integrezi şi tu.
Fie că eşti un Michelangelo melancolic sau
o Margaret Thatcher colerică, tu eşti fru-
mos aşa cum te-a lăsat Dumnezeu şi tre-
Universul Şcolii
CENACLU
buie să-Ńi desăvârşeşti punctele forte şi să- puternic biciuieşte şi melancolicul perfect
Ńi elimini slăbiciunile. Dacă nu ştii cum s-o se scufundă, flegmaticul liniştit se regăseşte
faci singur, atunci citeşte această carte şi stăpân pe sine. El se retrage şi aşteaptă un
cu siguranŃă vei reuşi. minut, iar apoi se mişcă în tăcere în
direcŃia corectă. EmoŃia nu îl copleşeşte;
Dar iată ce mai zice Florence Littauer:
nu este cuprins de furie. „Pur şi simplu nu
„Melancolicii perfecŃi sunt sufletul, min-
merită să te superi pentru asta”, gândeşte
tea, spiritul, inima umanităŃii. O, ce mare
el.
nevoie are lumea de melancolici perfecŃi!
În timp ce sangvinicul popular vorbeşte, Sunt atâtea lucruri interesante de citit în
colericul puternic acŃionează şi flegmaticul cartea asta, mai ales dacă te vei recunoaşte
liniştit priveşte, malancolicul perfect în cele citite. Vei râde de tine, şi te vei
întreba: „Oare chiar
aşa sunt eu?”. Vei
înŃelege totodată că
oamenii care nu
sunt ca tine nu sunt
nici ciudaŃi şi nici
bolnavi. Ei sunt
altfel şi să vezi aici
„şmecheria”: tocmai
ei s-ar putea să te
atragă pe termen
lung. Eu n-am văzut
niciodată ca un
coleric să se căsă-
toreasca cu un alt
coleric. Este ca şi
cum ai băga într-un
Ńarc doi Ńapi încă-
păŃânaŃi. Ar ieşi
scântei, furtună! De
aceea un coleric de
cele mai multe ori
preferă un flegmatic
sau un melancolic,
tocmai ca să poată
conduce el în voie
şi să aibă cine să-l
gândeşte, planifică, creează, inventează. urmeze. Eu ce-Ńi mai pot spune, citeşte
[...] Sangvinicii populari sunt excelenŃi cartea asta şi învaŃă să te cunoşti mai bine
amfitrioni, gazde, receptioneri, maeştri de pe tine însuŃi, pentru că doar aşa vei putea
ceremonii şi preşedinŃi de club. Ei pot fi să-i întelegi mai bine şi pe cei din jurul
glumeŃi şi pot stimula entuziasmul până şi tău. Sper că te-am intrigat cât de cât şi că
în cele mai anoste inimi. DaŃi-le sangvini- mâine vei da buzna în librarie ca s-o
cilor populari un public şi ei vor crea un cumperi. Uită o zi de chips-uri, cola şi alte
scenariu. [...] Colericul puternic este acea „minunăŃii” şi ia-Ńi ceva care cu adevărat te
persoană dinamică ce visează visul imposi- va ajuta. Eu îŃi garantez!
bil şi îşi propune să atingă steaua de neat-
ins. El simte, ca Robert Browning, că
„realizările unui om trebuie să depăşească Diana LIPCAN
aspiraŃiile lui, altfel pentru ce mai există
raiul?”. Colericul puternic îşi propune,
reuşeşte şi are succes întotdeauna. În timp
ce sangvinicul popular vorbeşte şi melan-
colicul gândeşte, colericul puternic iz-
bândeşte. Este temperamentul cel mai uşor
de înŃeles şi cu care te împaci de minune,
atât timp cât trăieşti după regula sa de aur:
„fă aşa cum spun eu, ACUM!” [...] Una
dintre cele mai admirabile trasături ale
flegmaticului liniştit este abilitatea sa de a
rămâne calm în mijlocul furtunii. Acolo
unde sangvinicul popular Ńipă, colericul
13