Sunteți pe pagina 1din 15

Curs I limba turca

Introducere

Gramatica

Odata ce te obisnuiesti cu stilul ei, gramatica limbii turce este


simpla. Cu toate acestea, ea poate parea foarte dificila, structura
ei fiind total diferita de structura limbilor indo-europene. Aceasta
se datoreaza faptului ca limba turca apartine unei alte familii de
limbi – Limbile Ural-Altaice. Unele dintre limbile similare limbii
turce sunt: finlandeza, ungura, mongola, tatara, kazaka, uzbeka,
japoneza, koreana... Unele diferente dintre limba romana si limba
turca ar fi:
• Ordinea partilor de propozitie:
o O propozitie tipica in limba turca este asezata in felul urmator:
(subiect + complement + verb)
♣ Arkadaşım [prietenul meu --> subiect] araba [masina
-->complement] aldı [a luat/ a cumparat-->verb].
• Nu exista gen
o In limba turca nu exista articole si nici genuri asociate cu
cuvintele.
o Pronumele personale nu au gen (Cuvantul din limba turca
pentru „el”, „ea” este „o”)
• Armonia vocalelor
o Armonia vocalelor este o proprietate fundamentala a limbii
turce. Regulile privind armonia vocalelor trebuie invatata inca de
la inceput pentru ca de aceasta depinde aplicarea foarte multor
reguli din gramatica limbii turce.
• Folosirea de sufixe
o Sufixele sunt folosite foarte mult in limba turca. Semnificatia
prepozitiilor, a pronumelor personale si al timpurilor verbelor
depinde de adaugarea acestor sufixe.
♣ Kalbimdesin [Esti in inima mea.]

Odata ce sunt invatate aceste diferente si regulile de baza de


armonie, restul gramaticii este destul de simpla.

Sunetele
Un alt punct important este modul în care cititi un text scris. In
limba turca exista pentru fiecare litera un sunet aparte. Un
caracter întotdeauna reprezintă acelaşi sunet, indiferent de
poziţia sa în cuvânt sau caracterele de lângă acesta. Prin urmare,
este simpla citirea unui cuvânt pe care îl vedeti pentru prima
dată, o dată ce sunteti familiarizaţi cu caracterele din alfabetul
limbii turce.

Vocabular

Odată ce vă obisnuiti sau cel putin familiarizaţi cu regulile de


armonie, principala provocare va fi de vocabular. Vocabularul
limbii turce poate fi foarte dificil, deoarece cuvintele nu au nici o
afinitate pentru limbi europene decât cele câteva cuvinte
adaptate direct din aceste limbi.

Alfabetul

Alfabetul limbii turce este format din 29 de litere – 8 vocale şi 21


de consoane.
Fiecărei litere i se asociază exact un sunet care nu se schimbă
niciodată.
Din alfabetul limbii turce lipsesc trei litere:
1. (Q-q)
2. (W-w)
3. (X-x)
4. La acestea se adaugă şi litera Ţ-ţ.

Există şase litere pe care nu le găsim în limba română:


1. (Ç-ç)
2. (Ğ-ğ)
3. (I-ı)
4. (İ-i)
5. (Ö-ö)
6. (Ü-ü)

Literele alfabetului limbii turce şi sunetele asociate acestora le


găsim în tabelul următor:

Litera Pronunţia
A, a Aşa cum sună a în cuvântul „arici“.
B, b Aşa cum sună b în cuvântul „balon“.
C, c Aşa cum sună g (-i, -e, -iu) în cuvintele „gem“, „girofar“,
„giuvaier“.
Ç, ç Aşa cum sună ci, ce în cuvintele „circ“, „cercei“.
D, d Aşa cum sună d în cuvântul „dovleac“.
E, e Aşa cum sună e în cuvântul „elevat“.
F, f Aşa cum sună f în cuvântul „fanfară“.
G, g Aşa cum sună g în cuvântul „gard“.
Ğ, ğ Acesta este un sunet foarte moale, care nu se pronunţă.
Rolul lui este acela de a prelungi sunetul vocalei de dinaintea sa.
H, h Aşa cum sună h în cuvântul „hârtie“.
I, ı Aşa cum sună î în cuvântul „întâmplător“.
İ, i Aşa cum sună i în cuvântul „ianuarie“.
J, j Aşa cum sună j în cuvântul „joc“.
K, k Aşa cum sună c în cuvântul „cojoc“. Urmat de una din
vocalele e sau i, grupul de litere se citeşte ca şi în cuvintele
„chenar“ sau „chiriaş“.
L, l Aşa cum sună l în cuvântul „lalea“.
M, m Aşa cum sună m în cuvântul „mamă“.
N, n Aşa cum sună n în cuvântul „ninsoare“.
O, o Aşa cum sună o în cuvântul „omenire“.
Ö, ö Aşa cum sună „László Tőkés“.

P, p Aşa cum sună p în cuvântul „polonic“.


R, r Aşa cum sună r în cuvântul „rândunică“.
S, s Aşa cum sună s în cuvântul „sos“.
Ş, ş Aşa cum sună ş în cuvântul „şarpe“.
T, t Aşa cum sună t în cuvântul „tenis“.
U, u Aşa cum sună u în cuvântul „uşă“.
Ü, ü Aşa cum sună „München“.

V, v Aşa cum sună v în cuvântul „vioi“.


Y, y Aşa cum sună y în cuvântul „yală“.
Z, z Aşa cum sună z în cuvântul „zahăr“.

Numeralul

Formarea numeralelor in limba turcă este foarte simplă si


seamănă cu cea în limba română, cu excepţia unui lucru: în limba
turcă nu se folosesc conjuncţiile. Exemplu: 48 – patruzeci şi opt.
În limba turcă: kırk (patruzeci) sekiz (opt). Deci fără conjuncţia
„şi“.

0 sıfır 21 yirmi bir


1 bir 22 yirmi iki
2 iki 30 otuz
3 üç 40 kırk
4 dört 50 elli
5 beş 60 altmış
6 altı 70 yetmiş
7 yedi 8o seksen
8 sekiz 90 doksan
9 dokuz 100 yüz
10 on 137 yüz otuz yedi
11 on bir 200 iki yüz
12 on iki 300 üç yüz
13 on üç 1,000 bin
14 on dört 2,000 iki bin
15 on beş 10,000 on bin
16 on altı 25,000 yirmi beş bin
17 on yedi 1,000,000 bir milyon
18 on sekiz 1,000,000,000 bir milyar
19 on dokuz
20 yirmi

Haideţi să privim tabelul următor şi să observăm cum se


formează numerele în diferite cazuri:

58 --> elli sekiz 63 --> altmış üç 97 --> doksan yedi


104 --> yüz dört 148 --> yüz kırk sekiz 752 --> yedi yüz elli iki
1,765 --> bin yedi yüz altmış beş 48,392 --> kırk sekiz bin üç yüz
doksan iki 305,018 --> üç yüz beş bin on sekiz
4,762,345,258 --> dört milyar yedi yüz altmış iki milyon üç yüz
kırk beş bin iki yüz elli sekiz

Acum e timpul punerii în practică...

Numărul Pronunţia în limba turcă


4 dört

14 on dört

44 kırk dört

174 yüz yetmiş dört

629 altı yüz yirmi dokuz

724 yedi yüz yirmi dört

1,785 bin yedi yüz seksen beş

1,000,003 bir milyon üç

328 üç yüz yirmi sekiz

1,919 bin dokuz yüz on dokuz

2,004 iki bin dört

1,789 bin yedi yüz seksen dokuz

Un alt punct de menţionat aici ar fi acela ar citirii fracţiilor. Cea


mai folosită formă de citire a „x.5“ este citirea numărului întreg
după care adăugarea lui „buçuk “, care inseamnă „jumătate“. În
celelalte cazuri delimitarea zecimalelor de decimale se face prin
folosirea termenului 'virgül , care înseamnă „virgulă“. Mai jos
avem unele exemple:

2.5 --> iki buçuk 274.5 --> iki yüz yetmiş dört buçuk 0.5 --> sıfır
virgül beş
104.25 --> yüz dört virgül yirmi beş 14.8 --> on dört virgül sekiz
7.52 --> yedi virgül elli iki
1.705 --> bir virgül yedi yüz beş 48,012 --> kırk sekiz virgül sıfır
on iki 305,008 --> üç yüz beş virgül sıfır sıfır sekiz

Acum, haideţi să aruncăm o privire asupra modului în care sunt


folosite numerele pentru a indica ordinea. Sufixul folosit în
indicarea ordinii este „-inci“ (se citeşte „-ingi“). Adăugând
aceasta la sfârşitul oricărui număr vom avea ordinea acelui
obiect. O observaţie de făcut aici ar fi aceea că sufixul îşi schimbă
forma în funcţie de armonia vocalelor.

Primul --> birinci Al doilea --> ikinci (nu ikiinci, una dintre vocale
cade atunci când se alătură două de acelaşi fel)
Al treilea --> üçüncü Al patrulea --> dördüncü
Al cincelea --> beşinci Al şaselea --> altıncı (din nou, nu scriem
altııncı pentru că unul dintre cele două ı cade.)
Al şaptelea --> yedinci Al zecelea --> onuncu
Al 25-lea --> yirmi beşinci Al 50-lea --> ellinci (aceeaşi cădere de
vocale)

Vreau să termin această parte dând traducerea fracţiilor care


denotă adjective. Acestea sunt:

Jumătate --> Yarım (Atenţie! Acest termen este folosit doar ca un


adjectiv, cuvântul buçuk este folosit cu aceeaşi însemnătate la
citirea numerelor.
Sfert --> Çeyrek

Câteva exemple de propoziţii şi fraze cu folosirea acestor


adjective:

Jumătate de oră --> yarım saat


Ia (cumpără) jumătate de pâine.--> Yarım ekmek al.
Ali a făcut un faul în ultimul sfert. --> Ali son çeyrekte bir faul
yaptı.

Pronumele 1

Pronumele Personal

Aici aveţi traducerea în limba turcă a pronumelor personale.


Aceste pronume sunt în general omise în propoziţii deoarece
persoana este implicata în adjective sau verbe din propoziţii. Ele
sunt adesea folosite pentru a accentua persoana.
Eu ben Eu sunt adjectiv ben adjectiv-im
Tu sen Tu eşti adjectiv sen adjectiv-sin
el
ea o el \ea | este adjectiv o adjectiv
Noi biz Noi suntem adjectiv biz adjectiv-iz
Voi siz Voi sunteţi adjectiv siz adjectiv-siniz
Ei/ele onlar Ei/ele sunt adjectiv onlar adjectiv-ler

güzel --> frumos

Eu sunt frumos. --> Ben güzel-im. --> Güzelim. (Pronumele


personal este implicit.)
Tu eşti frumos. --> Sen güzel-sin. --> Güzelsin.
El/ea este frumos/-oasă. --> O güzel. --> Güzel.
Noi suntem frumoşi. --> Biz güzel-iz. --> Güzeliz.
Voi sunteţi frumoşi. --> Siz güzel-siniz. --> Güzelsiniz.
Ei/ele sunt frumoşi/frumoase. --> Onlar güzel-ler. --> Güzeller.

Rău --> bad


Eu sunt rău/rea. --> Ben kötü-y-üm. --> Kötüyüm.
Tu esti rau/rea. --> Sen kötü-sün. --> Kötüsün.
El/ea este rau/rea --> O kötü. --> Kötü.
Noi suntem rai/rele. --> Biz kötü-y-üz. --> Kötüyüz.
Voi sunteti rai/rele. --> Siz kötü-siniz. --> Kötüsünüz.
Ei/ele sunt rai/rele. --> Onlar kötü-ler. --> Kötüler.

geliyor --> vine (a veni) (prezentul continuu)


Eu vin. --> Ben geliyor-um. --> Geliyorum.
Tu vi. --> Sen geliyor-sun. --> Geliyorsun.
El/ea vine. --> O geliyor. --> Geliyor.
Noi venim. --> Biz geliyor-uz. --> Geliyoruz.
Voi veniti. --> Siz geliyor-sunuz. --> Geliyorsunuz.
Ei/ele vin. --> Onlar geliyor-lar. --> Geliyorlar.

Zeynep e frumoasa. --> Zeynep güzel.


Ebru este foarte frumoasa. --> Ebru çok güzel.
Ibrahim este rau.--> Ibrahim kötü.
Yusuf vine. --> Yusuf geliyor.
Pronume demonstrative

Acestea sunt pronumele folosite pentru obiecte.

Acesta/aceasta bu
Aceea/acela (intre acesta si acela) şu
Acela/aceea o
Acestea/acestia bunlar
Aceia/acelea (intre acestea si acelea) şunlar
Aceia/acelea onlar
kitap --> carte
Bu bir kitap. --> Aceasta este o carte.
Şu bir kitap. --> Aceea este o carte.
O bir kitap. --> Aceea este o carte.
Bunlar kitaplar. --> Acestea sunt carti.
Şunlar kitaplar. --> Acelea sunt carti.
Onlar kitaplar. --> Acelea sunt carti.

Pronumele posesiv

Pronumele personale posesive:

Al meu / a mea ben-im Substantivul meu/mea ben-im substantiv-


im
At tau / a ta sen-in Substantivul tau/ta sen-in substantiv-in
Al lui
Al ei o-n-un / lui
Substantivul
\ ei o-n-un Substantiv-i
Al nostru biz-im Substantivul nostru biz-im Substantiv-imiz
Al vostru siz-in Substantivul vostru siz-in Substantiv-iniz
Al lor onlar-ın Substantivul lor onlar-ın substantiv-leri

De remarcat ca la „al lui/al ei“ s-a folosit o-n-un in loc de o-un. In


limba turca nu se pot alatura doua vocale, asa ca in astfel de
cazuri se adauga o consoana de legatura. In acest caz aceasta
consoana este „n”.
ev --> casă
casa mea --> ben-im ev-im --> evim
casa ta --> sen-in ev-in --> evin
casa lui/ei --> o-n-in ev-i --> onun evi --> evi
casa noastra --> biz-im ev-imiz --> evimiz
casa voastra --> siz-in ev-iniz --> eviniz
casa lor --> onlar-ın ev-leri --> evleri

araba --> masina


masina mea --> ben-im araba-m --> arabam (sufixul -im devine
-m atunci cand se alatura unei vocale deoarece in limba turca nu
exista doua vocale alaturate intr-un singur cuvant)
masina ta --> sen-in araba-n --> araban
masina lui/ei --> o-n-in araba-s-ı --> onun arabası --> arabası
masina noastra --> biz-im araba-mız --> arabamız
masina voastra --> siz-in araba-nız --> arabanız
masina lor --> onlar-ın araba-ları --> arabaları

Pentru alte substantive in afara de acestea, este folosita


intotdeauna persoana a treia.
Casa lui Gizem. --> Gizem'in evi
Masina lui Gizem. --> Gizem'in arabası
Casa mamei mele. --> Annemin evi
Pronume personale demonstrative:
Al acesteia bu-n-un
Al aceleia (intre acesteia si aceleia) şu-n-un
Al aceluia/aceleia o-n-un
Al acestora bunlar-ın
Al acelora şunlar-ın
Al acelora onlar-ın
Bunun evi --> Casa acestuia.
Şunun evi --> Casa aceluia/aceleia.
Onun evi --> Casa aceluia/aceleia.
Bunların evleri --> Casa acestora.
Şunların evleri --> Casa acelora.
Onların evleri --> Casa acelora.
Camera casei. --> Evin odası
Mancarea pisicii.--> Kedinin yemeği

Data trecuta aflasem care sunt pronumele de baza din limba


turca:
• Pronumele personale (ben, sen, o, biz, siz, onlar)
• Pronumele demonstrative (bu, şu, o, bunlar, şunlar, onlar)
• Pronumele posesive
o Pronumele posesive personale (benim, senin, onun, bizim, sizin,
onların)
o Pronumele posesive demonstrative (bunun, şunun, onun,
bunların, şunların, onların)
• Pronumele reflexive (kendim, kendin, kendisi, kendimiz,
kendiniz, kendileri)

Exista de asemenea si alte pronume folosite in diverse situatii,


precum: toti, nimic...

Limba Română Limba Turcă

fiecare her
lucru şey
nici hiç
oricare herhangibir
Un, una bir
nişte bazı
tot bütün

Pronume

tot herşey
ceva birşey (singular)
birşeyler (plural)
nimic hiçbir şey
Oricare lucru herhangibir şey
toti herkes
cineva birisi (singular)
birileri (plural)
nimeni hiç kimse
oricine herhangi birisi
Toate aceste (bunların) hepsi
Toate acele (onların) hepsi
Noi toti hepimiz
Voi toti hepiniz
Niciunul,niciuna din acestea -- (bunların) hiçbiri
Niciunul, niciuna din acelea -- (onların) hiçbiri
Niciunul dintre noi hiçbirimiz
Niciunul dintre voi hiçbiriniz
Unele dintre acestea (bunların) bazıları
Unele dintre acelea (onların) bazıları
Unii, unele dintre noi bazılarımız
Unii, unele dintre voi bazılarınız

Câteva exemple:

Nu fiecare floare miroase. --> Her çiçek kokmaz.


Ce este acest lucru? --> Bu şey ne?
Nu a rămas nimic. --> Hiç kalmadı.
Unii studenţi sunt aici. --> Bazı öğrenciler burada.
Toţi studenţii sunt aici. --> Bütün öğrenciler burada.
Totul este în ordine. --> Herşey yolunda.
Totul este aici. --> Herşey burada.
Întreabă ceva. --> Birşey sor.
Nu am văzut nimic. --> Hiçbir şey görmedim.
Este ceva? --> Herhangibir şey var mı?
Toată lumea e aici? --> Herkes burada mı?
A venit cineva. --> Birisi geldi.
Nu a venit nimeni. --> Hiç kimse gelmedi.
Poate veni oricine. --> Herhangi birisi gelebilir.
Toate acestea sunt ale mele. --> Bunların hepsi benim.

Timpul

Haideţi să începem cu propoziţii simple de dialog în ceea ce


priveşte timpul, întrebarea şi diferite răspunsuri.

Timpul – Limba română Limba turcă (Parantezele sunt doar


pentru explicaţii)
Cât e ceasul? Saat kaç?
Este ora 10. Saat on (10).
Este ora zece şi cinci. Saat onu (10-i) beş (5) geçiyor.
Este ora 5 şi 5 minute. Saat beşi (5-i) beş (5) geçiyor.
Este ora 6 şi 5 minute. Saat altıyı (6-[y]-i) beş (5) geçiyor.
Este ora 3 şi 5 minute. Saat üçü (3-i) beş (5) geçiyor.
Este ora 10 şi un sfert. Saat onu (10-i) çeyrek (quarter) geçiyor.
Este ora 10 şi 20 minute. Saat onu (10-i) yirmi (20) geçiyor.
Este ora 10 jumătate. Saat on (10) buçuk (half).
Este ora 11 fără 25 de minute Saat on bire (11-e) yirmi beş (25)
var.
Este ora 11 fără 20 de minute. Saat on bire (11-e) yirmi (20) var.
Este ora 11 fără un sfert. Saat on bire (11-e) çeyrek (quarter) var.

Este ora 11 fără 10 minute. Saat on bire (11-e) on (10) var.


Este ora 11. Saat on bir (11).

Saat --> Oră


Kaç --> Cât

Întrebarea folosită pentru aflarea timpului este 'Saat kaç?' (cât e


ora?). Pentru a întreba „câte ore?“ spunem: 'Kaç saat?'. Pentru a
răspunde trebuie să formulăm astfel: "Saat xxx.".
• Pentru a exprima minutele trecute (şi) folosim 'geçiyor'.
• Pentru a exprima minutele rămase (fără) folosim 'var'.
• Termenul pentru „jumătate“ este 'buçuk'.
• Termenul pentru „sfert“ este 'çeyrek'.

2. Data

Zilele săptămânii şi lunile anului:


Limba română Limba turcă
Zilele săptămânii
Luni Pazartesi
Marţi Salı
Miercuri Çarşamba
Joi Perşembe
Vineri Cuma
Sâmbătă Cumartesi
Duminică Pazar

Lunile anului

Ianuarie Ocak
Februarie Şubat
Martie Mart
Aprilie Nisan
Mai Mayıs
Iunie Haziran
Iulie Temmuz
August Ağustos
Septembrie Eylül
Octombrie Ekim
Noiembrie Kasım
Decembrie Aralık

2.1. Zilele săptămânii

Limba română Limba turcă


A. Ce zi e azi? A. Bugün günlerden ne?
B1. Azi e luni. B1. Bugün günlerden pazartesi.
B2. Luni. B2. Pazartesi.

Haideţi să analizăm părţile primei propoziţii:


bu --> această
gün --> zi
bugün --> astazi
günler --> zile
günlerden --> dintre zile
ne --> ce

2.2. Data

Pentru a întreba data, spunem:


-Bugünün tarihi ne?
-24 Ekim 2009.

Vocabular:
bugün --> azi
tarih --> dată (de asemenea are şi sens de istorie în alte
contexte)
bugünün tarihi --> data de azi
ne --> ce
Răspunsul nu necesită prea multă explicaţie. Numărul zilei din
lună, urmat de numele lunii, după care de an.

3. Anotimpurile
Limba română Limba turcă
primăvară bahar sau ilkbahar
vară yaz
toamnă sonbahar sau güz
iarnă kış

Dragoste

Limba turcă Limba română


aşkım Dragostea mea!
canım Sufletul meu!
bi tanem Unica mea!
hayatım Viaţa mea!
sevgilim Iubitul/iubita meu/mea!
balım Mierea mea!
tatlım Dulceaţa mea!
güzelim Frumoasa mea!
çiçeğim Floarea mea!
gülüm Trandafirul meu!
meleğim Îngeraşul meu!

Limba turcă Limba română


Seni seviyorum. Te iubesc.
Seni çok seviyorum. Te iubesc foarte mult.
Senden çok hoşlanıyorum. Te plac foarte mult.
Benimle çıkar mısın? Ai accepta să ieşi cu mine?
Benimle dans eder misin? Vrei să dansezi cu mine?
Benimle evlenir misin? Te căsătoreşti cu mine?
Evlenme teklifi. Propunere de căsătorie.
Nişanlı Logodnic, -ă
Rüyalarımın erkeğisin/kadınısın. Eşti femeia/bărbatul visurilor
mele.
Seninle olmak istiyorum. Vreau să fiu cu tine.
Seninle kalmak istiyorum. Vreau să rămân cu tine.
Seni çok özlüyorum. Imi lipseşti foarte mult.
Seni çok özledim. Mi-e tare dor de tine.
Biraz daha kalabilir misin? Poţi să mai rămâi puţin?
Seni bir daha ne zaman göreceğim? Când te voi mai vedea?
Bir yerlerde buluşalım. Să ne întâlnim undeva.
Seni görmek istiyorum. Vreau să te văd.
Çok güzelsin. Eşti foarte frumoasă.