MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI A

REPUBLICII MOLDOVA

INSTITUTUL INTERNAŢIONAL DE MANAGEMENT ”IMI-NOVA”

SPECIALITATEA MANAGEMENT

TEZĂ DE LICENŢĂ

TEMA: Administrarea afacerilor in conditiile societatii informationale din

Republica Moldova

Autor: Tertiuc Ecaterina

an.3, secţia zi

Conducător ştiinţific: Cebotaru Eugenia,

magistru, lector superior

Chişinău - 2009
 CUPRINSUL
INTRODUCERE..................................................................................................................................3
CAPITOLUL I. ABORDĂRI PRIVIND SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ...............................8
1.1. Istoriografia societăţii informaţionale.......................................................................................8
1.2. Resursa umană – figura principală a societăţii informaţionale...............................................15
1.3. Principiile noii economii în societatea informaţională............................................................19
1.4. Cadrul legislativ ce ţine de edificarea societăţii informaţionale..............................................28
CAPITOLUL II. FORŢELE COMPETITIVE ALE NOII ECONOMII............................................35
2.1. Informaţia – produsul principal al societăţii informaţionale...................................................35
2.2. Internet – instrument principal al gestiunii informaţiei în societatea informationala..............37
2.3. Securitatea şi protecţia informaţiei - condiţie cheie în societatea informaţională...................48
.......................................................................................................................................................53
2.4. Comerţul electronic - activitate în societatea informaţională..................................................53
CAPITOLUL III. CONSTITUIREA SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE ÎN REPUBLICA
MOLDOVA........................................................................................................................................61
3.1.Analiza strategiei privind crearea societăţii informaţionale în Republica Moldova................61
3.2. Posibilităţile şi problemele creării noii economii in Republica Moldova...............................72
3.3. Rolul statului în contextul formării societăţii informaţionale.................................................77
3.4. Analiza sondajului...................................................................................................................81
ÎNCHEIERE.......................................................................................................................................87
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................92
ANEXA..............................................................................................................................................96

2
 INTRODUCERE
Actualitatea şi gradul de studiere a temei investigate. Evoluţia societăţii în
mileniul III se caracterizează prin complexitate şi dinamicitate. În pemranenţă apar
noi şi noi fenomene care trebuie cercetate: tendinţele de transformare a societăţii
industriale într-o societate a informaţiei, aplicativitatea celor mai noi tehnologii
informaţionale, tranziţia ţărilor ex-socialiste către economia de piaţă şi edificarea noii
economii. Aceste transformări se datorează în mare măsură dezvoltării tehnologiilor
informaţionale şi de comunicare. Acestea din urmă au schimbat considerabil natura
relaţiilor globale şi oportunităţile pentru dezvoltare economică şi socială. Tehnologii
ca Internetul, computerele personale sau telefonia mobilă au schimbat întreaga lume
într-o reţea globală de persoane, firme, şcoli şi guverne, ce comunică şi
interacţionează între ele, fără prea multe complicaţii.
Tehnologiile informaţionale şi de comunicare reprezintă factorul strategic pe
care se axează ţările dezvoltate şi care le permite obţinerea unor profituri
considerabile şi multiplicarea avantajelor economice. Astfel, ţărilor în curs de
dezvoltare nu le rămîne decît să le urmeze exemplul, adaptîndu-l la specificul
naţional.
În acest context, se cere evidenţiată apariţia unor fenomene şi procese care
supun modificărilor conţinutul economic al societăţii actuale, determinînd
amplificarea diversităţii şi a complexităţii problematicii ce caracterizează lumea
contemporană.
Aceste procese şi fenomene pot fi determinate în felul următor:
- revoluţia tehnologică, determinată de apariţia Internetului, e-mail-ului,
tehnologiile de transfer a informaţiilor sub diverse conţinuturi asigură mediul
de activitate al agenţilor economici şi extind lumea afacerilor;
- informaţia devine sursa primordială pentru economia unui stat;
- resursele umane care activează în acest domeniu, treptat, vor reprezenta grupul
dominant al forţei de muncă;
- creşte rolul factorilor de producţie ca sursă inepuizabilă în activitatea
economică;

3
 - necesitatea educării continue a membrilor societăţii în sensul transformărilor
rapide a societăţii informaţionale.
Tendinţele menţionate mai sus permit ţărilor în curs de dezvoltare să adopte o
atitudine de amplificare a aplicativităţii noilor tehnologii informaţionale care la rîndul
său stimulează administrarea afacerilor în condiţiile unei noi economii.
Baza ştiinţifico-teoretică a tezei o reprezintă o serie de lucrări ale oamenilor de
ştiinţă autohtoni aşa ca: Hamuraru Maria, Bolun Ion, Ghinculov Silvia, Lupan
Daniela ş.a.
La fel au fost cercetate un şir de lucrări a cercetătorilor de peste hotare aşa ca:
M. Drăgănescu, J.A. O’Brien, C. Varga, A. Toffler, R. Kling, R. Lang ş.a.
Scopul lucrării a fost cercetarea teoretică a conceptului de societate
informaţională, instrumente, produsul, rolul acesteia în proces, în perioada de
tranziţie spre noua economie, investigarea pregătirii pentru dezvoltarea procesului de
edificare a societăţii în Republica Moldova în perioada de după 1990, precum şi
gradul de dezvoltare atins în decursul anilor 2002 - 2007.
Obiective teoretice
- de a efectua o analiză teoretică a conceptului de societate informaţională;
- de a analiza produsul şi instrumentele societăţii informaţionale;
- de a determina principiile şi regulile noii economii;
- de a determina importanţa securităţii şi protecţiei informaţiei.
Obiective practice
- de a determina care este rolul practic al edificării societăţii informaţionale în
Moldova;
- de a determina problemele ce apar în procesul de edificare;
- de a analiza care sunt cele mai importante componente ale procesului de
edificare a activităţii de informatizare a societăţii în Moldova;
- de a determina gradul de dezvoltare şi implimentare a TIC la etapa actuală, în
baza analizei strategiei şi proiectelor de edificare a societăţii informaţionale în
Republica Moldova;
- de a evidenţia condiţiile de administrare a afacerilor în contextul societăţii

4
 informaţionale din Republica Moldova.
Obiectul cercetării efectuate în prezenta lucrare îl constituie condiţiile oferite
de societatea informaţională din Republica Moldova pentru administrarea afacerilor.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al tezei se bazează pe utilizarea
sistemică a diverselor metode analitice. În procesul de cercetare s-a apelat şi la
metodele de studiere tradiţională: analiză şi sinteză statistică, monografică şi
comparativă, modelarea corelaţional regresivă şi alte metode de cercetare.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Noutatea ştiinţifică a prezentului
studiu constă în: analiza teoretică a conceptului de societate informaţională precum şi
prezentarea unui scurt istoric al apariţiei însuşi a fenomenului, atît la scară mondială
cît şi la nivelul Republicii Moldova; analiza teoretică a produsului şi instrumentelor
societăţii informaţionale, evidenţiindu-se avantajele, dezavantajele, posibilităţile şi
riscurile pe care acestea le întrunesc; analiza principiilor şi regulilor noii economii.
Din punct de vedere practic studiul determină rolul edificării societăţii
informaţionale în Republica Moldova, printr-o analiză detaliată a Strategiei naţionale
“Moldova Electronică”, concretizîndu-se, în mod evident, influenţa ei asupra
administrării afacerilor.
Un alt moment la care s-a făcut referire sunt problemele ce apar în procesul
edificării noii economii în Republică. Prin metoda analizei SWOT, s-au evidenţiat
punctele tari şi punctele slabe, oportunităţile şi ameninţarile precum şi principalele
probleme cu care se confruntă economia statului la ora actuală.
Ca punct de referinţă pentru determinarea unor probleme de ordin social ce
influenţează, în mod direct, contextul economic, s-a efectuat un sondaj de opinie în
ceea ce priveşte nivelul de pregătire a populaţiei în domeniul tehnologiilor
informaţionale, nivelul de dezvoltare a instrumentelor electronice prin care se pot
efectua achiziţii, plăţi precum şi băncile comerciale care utilizează sistemul de plăţi
electronice on-line.
Astfel întregul studiu prezintă condiţiile de administrare a afacerilor în
contextul creării noii economii în Republica Moldova.
Aprobarea lucrării. Aspectele teoretice şi rezultatele lucrării au fost discutate

5
în cadrul serviciului Informatică a Institutului Internaţional de Management “IMI
NOVA”. De asemenea, vor fi puse în discuţie la diferite conferinţe naţionale.
Scopul şi obiectivele tezei au determinat structura ei logică care include
introducerea, 3 capitole, concluzii şi recomandări, bibliografie, anexe.
În Introducere este argumentată actualitatea temei investigate, sunt
determinate scopul şi obiectivele tezei, obiectul şi metodologia cercetărilor, precum şi
valoarea aplicativă a lucrării.
În Capitolul I sunt redate aspectele teoretice privind noţiunile de societate
informaţională, noua economie, resursa umană specifică şi cadrul legislativ ce
reglementează societatea informaţională, fiind explicate pe larg evoluţia şi
particularităţile acestor noţiuni. Totodată au fost elucidate caracteristicile de bază a
noţiunilor precum şi starea de lucruri a acestor domenii în Republica Moldova.
În Capitolul II autorul expune noţiunile forţelor competitive ale noii economii.
Este reflectat conceptul de: informaţie ca produs principal al societăţii informaţionale
precum şi securitatea acesteia în condiţiile unui cadru riscant; Internet – instrument
principal al gestiunii informaţiei, cu toate perspectivele, riscurile şi impactul acestuia
asupra afacerilor şi nu în ultimul rînd comerţul electronic care include o definire a
noţiunii, domeniile sale de aplicare, avantajele, dezavantajele, riscurile şi
perspectivele promiţătoare pe care le prezintă.
În Capitolul III sunt analizate următoarele aspecte ale societăţii informaţionale
din Republica Moldova:
- Strategia naţională de edificare a societăţii informaţionale “Moldova
Electronică”, incluzînd: componentele procesului de edificare a activităţii de
informatizare a societăţii în Moldova, gradul de dezvoltare şi implimentare a
TIC la etapa actuală, problemele ce apar în procesul de edificare şi cauzele care
stopează implementarea strategiei.
- Evoluţia noii economii şi evidenţierea stadiului actual de dezvoltare;
perspectivele şi problemele ce apar în procesul de edificare la nivel naţional.
- S-a determinat rolul statului în edificarea societăţii informaţionale precum şi
instrumentele de intervenţie a acestuia.

6
 - Pe baza unui sondaj efectuat de către autor, este analizată situaţia actuală a
societăţii informaţionale în Republica Moldova al cărui obiectiv general este
evidenţierea gradului de informatizare şi adaptare a populaţiei la condiţiile noii
societăţi: adaptabilitatea grupelor de vîrste la condiţiile unei noi societăţi şi
anume cea informaţională, eficacitatea site-urilor instituţiilor publice, gradul de
implementare a tehnologiilor digitale în administrarea transferurilor băneşti. La
modul general, sondajul reflectă condiţiile actuale pe care le oferă societatea
informaţională pentru administrarea afacerilor în Republica Moldova.
În Încheiere autorul argumentează concluziile şi propunerile ce reies din
studiul efectuat.

7
 CAPITOLUL I. ABORDĂRI PRIVIND SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ
1.1. Istoriografia societăţii informaţionale
Pe parcursul ultimelor trei decenii permanent se vorbeşte despre un nou
fenomen neordinar, despre comunitatea informatizată, fiind mai apoi “botezată” -
societate informaţională (SI). Societatea informaţională sau “al treilea val în
dezvoltarea omenirii” constituie rezultatul procesului de informatizare de o mare
amploare şi de o aprofundare perpetue ce se manifestă ca una din legităţile
progresului social şi a celui tehnico-ştiinţific, iniţiind în faţa civilizaţiei contemporane
noi orizonturi în materia supravieţuirii şi dezvoltării globale.
Potrivit afirmaţiilor lui J.A. O’Brien1 trecerea spre societatea informaţională de
astăzi trebuie sa parcurgă 4 stadii şi anume:
1. stadiul întreprinderii informatizate, corespunzător perioadei 1970-2010;
2. stadiul muncitorilor cunoscători interconectaţi, care a început din 1980;
3. stadiul societăţii globale interconectate, declanşat în jurul anilor 1992-1993;
4. stadiul societăţii globale informaţionale, care va începe după 2010.
În primul val atenţia a fost canalizata către organizaţii al căror scop era
obţinerea profitului. Astfel, se dorea o micşorare a timpului şi a costului de obţinere a
informaţiei, precum şi o reducere a costurilor de producţie prin luarea în calcul a
calculatorului electronic. Scopul l-a constituit şi-l constituie încă informatizarea
întreprinderilor.
În cel de-al doilea val se pune accent în mod deosebit pe performanţele
individuale într-un mediu informatizat. Saltul de productivitate este dat în aceste
condiţii de cunoştinţele de care dispun indivizii şi de gradul de interconectare. Scopul
parcurgerii acestui stadiu îl constituie atingerea calităţii de muncitor cunoscător
interconectat.
Atenţia în cel de-al treilea val se îndreaptă spre realizarea conectivităţii la
nivel global în cadrul societăţii, în care activeaza muncitorii cunoasterii şi societăţile
informatizate. Scopul acestui val consta în obţinerea societăţii global interconectate
(societăţii reţea).
1
O’Brien, J.A., Management Information Systems. Managing Information Technology in the
Internetworked Entreprise, McGraw-Hill, Boston, 1999
8
 Odată cu trecerea la cel de-al patrulea val informatizarea societăţilor se
consideră terminată, ceea ce înseamnă că asemenea pixului şi calculatorul va
constitui un instrument obişnuit pe care şi-l va permite oricine la costuri mici. Va fi
stadiul cînd în locul calculatoarelor voluminoase se vor utiliza aşa numitul “system-
on-chip”, iar ambalajul acestuia ar putea fi mai scump decît sistemul propriu-zis.
Aşa cum rezultă din cele menţionate mai sus, pîna în 2010 suntem în perioada
cînd se suprapun primele trei valuri din evolutia societăţii informaţionale, ceea ce ne
dă de înţeles că sîntem într-o perioadă de tranziţie. Astfel, după cum se observă
omenirea nu a parcurs încă nici măcar primul stadiu, dar au fost începute deja altele
două, pentru ca din 2010 să înceapă şi cel de-al patrulea stadiu. Cu alte cuvinte pînă
în 2010 societatea omenească se află într-un continuu proces de tranziţie către
globalismul informaţional. Astfel, amprenta de modernism devine şi mai evidentă în
apropierea anului 2010, cînd primul val al simplei informatizari va fi depăşit şi se va
face simţit din ce în ce mai mult cel de-al patrulea val, cel al “Societăţii global
informaţionale”.
Un alt cercetător ştiinţific - Csaba Varga – menţionează, în lucrările şi
comentariile sale, 3 perioade de dezvoltare şi edificare a societăţii informaţionale. El
vorbeşte despre prima - informatică, a doua - informaţională şi a treia eră, aceasta
din urmă fiind - era societăţii cognitive. În viziunea lui, aceste perioade fac parte din
conceptul general al epocii informaţionale.
Prima eră o constituie anii şaptezeci-optzeci (şi parţial anii nouăzeci), ori
perioada de societate informatică, care la noi a ţinut chiar şi după sfîrşitul mileniului.
A doua eră se datează în Europa de la sfîrşitul anilor nouăzeci şi va dura
probabil pînă la mijlocul anilor 2010.
A treia era şi anume cea a societăţii cognitive se va naşte treptat la sfîrşitul
celei de-a doua.
În Moldova spre deosebire de alte ţări, problemei date i-a fost acordată pînă
acum prea puţină importanţă. La etapa actuală, se observă totuşi o schimbare de
atitudine importantă privitor la această problemă. Este cert faptul că la finele
mileniului trecut a demarat procesul constituirii unei noi lumi. Specificul trecerii

9
oricărui stat la societatea informaţională este determinat de particularităţile lui
politice, social-economice şi culturale. Condiţiile Republicii Moldova se deosebesc
esenţial de cele din ţările dezvoltate. De aceea şi calea creării spaţiului informaţional
al ţării noastre este deosebită.
Dezvoltarea societăţii informaţionale în Republica Moldova a început în anul
1955, cînd în republică, s-a demarat realizarea primului sistem informaţional, a unui
sistem de prelucrare a datelor, subordonat Băncii Moldoveneşti Republicane. În
acelaşi an un alt sistem informaţional a fost implementat la uzina “Автодеталь” (în
prezent, S.A. “Tracom”). Peste 2 ani, toate echipamentele de calcul au fost transferate
organelor de stat pentru Statistică. S-a creat Sistemul Informaţional Republican în
domeniul statisticii. S-a constituit un colectiv de specialişti în problema realizării
sistemelor informatice de evidenţă contabilă, aflat în subordonarea organelor
contabile republicane de statistică.
Evoluţia societăţii informaţionale a continuat cu constituirea Centrului de
Calcul în cadrul Institutului de Matematica al Academiei de Ştiinţe din Moldova
(A.Ş.M.), care avea rolul de a asigura suportul ştiinţific în procesul de integrare în
spaţiul informaţional internaţional.
În anii ’70 –’80 ai sec. al XX-lea, odată cu trecerea la societatea postmodernă,
apar sisteme de prelucrare automatizată a informaţiei privind evidenţa integrată şi
implementarea lor în unele unităţi economice din republică. În anul 1970, a fost
realizat sistemul automatizat de dirijare ( ASU “Moldpişceprom”). A fost organizat şi
un centru de calcul în cadrul Institutului de Cercetări Economice de pe lîngă
Ministerul Agriculturii. La sfîrşitul anilor ’70, ai sec. al XX-lea, în republică, existau
peste 50 de sisteme automatizate de dirijare, dintre care 3/4 erau situate în Chişinău.
Prin aceasta, computerul a devenit mijloc de automatizare, avînd o mare capaciate de
prelucrare a informaţiei. Aceasta a marcat trecerea revoluţiei industriale la revoluţia
computerială, trecerea de la maşinile mecanice la calculatoare electronice, fapt ce a
constituit începutul, în republică, al revoluţiei computeriale. În anul 1974, la comanda
de stat de către Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul planificării, a fost
elaborat, în republică, Proiectul directiv de creare a Reţelei Informatice Naţionale

10
(RIN). Au fost întreprinse mai multe încercări de a crea anumite componente,
fragmente ale RIN, precum: Centrul Public de calcul din Chişinău (1975, 1978,
1985), Reţeaua de Calculatoare Publică Experimentală (1978,1979), Centrul de calcul
al Institutului de Cercetări Ştiinţifice pentru Planificare (CCIP) din Chişinău ş.a. În
continuare, a fost organizată o filială a Institutului de Proiectări Tehnologice, o secţie
de coordonare privitor la folosirea tehnicii de calcul în economia naţională, în cadrul
Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Au fost organizate catedre specializate în cadrul
Institutului Politehnic şi Universităţii de Stat din Chişinău. Au fost create centre de
calcul şi informatică la Ministerul Industriei Alimentare al RM, centrul de calcul la
Ministerul de Finanţe, la Institutul de Planificare, la Ministerul Agriculturii, cît şi al
Muncii, Protecţiei sociale şi familiei ş.a. A fost fondată Asociaţia Tehnică Ştiinţifică
“Tehnologii Informaţionale şi Sisteme” pe baza fostului Centru de Calcul şi
Informatică, iar mai tîrziu şi Biroul de Construcţie al “Soiuzpişceprom”-ului. În anul
1990, a fost creat Ministerul Informaticii, Informaţiei şi Telecomunicaţiei, iar în
1991, la Centrul Republican de Informatizare (CRI) de la AŞM şi în alte cîteva
Instituţii, au fost puse în funcţiune cîte un nod al reţelei RELCOM. Începînd cu anul
1993, în Chişinău, au fost instalate cîteva staţii VSAD, prin intermediul cărora
reţelele locale, calculatoarele unor Instituţii aparte sunt conectate la reţelele
informatice informaţionale publice, sau private. În perioada 1992-1996 au fost create
intens reţele informatice în sistemul financiar-bancar, departamentul vamal,
Ministerul de Interne ş.a. În anul 2002 a avut loc înfiinţarea în cadrul A.Ş.M., a
Centrului de Resurse şi Reţele Informaţionale, edificat ca urmare a dezvoltarii intense
a infrastructurii fostului Centru de Calcul. Noul Centrul era alcătuit din 2
departamente: Departamentul Reţele Informaţionale şi Departamentul Resurse
Informaţionale. Pe parcurs, capacităţile centrului de desfăşurare extensivă a activităţii
de cercetare, informare şi prestare a serviciilor în domeniul tehnologiilor
informaţionale (IT) şi infocomunicaţionale au devenit treptat depăşite. Pentru a
răspunde provocărilor IT de viitor, în anul 2008, a fost creată Întreprinderea de Stat
“Institutul de Dezvoltare a Societăţii Informaţionale” (Î.S. I.D.S.I.). Crearea acestei
organizaţii din sfera ştiinţei şi inovării, vine să realizeze Decretul Preşedintelui ţării

11
nr. 1743-III din 19 martie 2004, privind edificarea societăţii informaţionale în
Republica Moldova.
Actualmente Î.S. I.D.S.I. întruneşte trei laboratoare: Laboratorul Cercetare-
Dezvoltare a Societăţii Informaţionale, Laboratorul Tehnologii Informaţionale şi
Comunicaţionale şi Laboratorul Servicii Informaţionale şi Comunicaţionale. Cel din
urmă laborator, a preluat funcţia Centrului Resurse şi Reţele Informaţionale al A.Ş.M.
şi este responsabil pentru dezvoltarea şi mentenanţa reţelei academice A.M.N.E.T.
pentru implementarea sistemului informaţional de contabilitate în instituţiile A.Ş.M.
şi pentru dezvoltarea continuă a portalului A.Ş.M. – www.asm.md şi a site-urilor
organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării şi proiectelor realizate de ei. Celelalte două
laboratoare, de Cercetare-Dezvoltare a Societăţii Informaţionale şi de Tehnologii
Informaţionale şi Comunicaţionale, se ocupă nemijlocit de dezvoltarea bazei
ştiinţifice a societăţii informaţionale în Republica Moldova şi de elaborarea
tehnologiilor informaţionale în diverse domenii de activitate ale societăţii.
Menirea Î.S. “Institutul de Dezvoltare a Societăţii Informaţionale” este de a
desfăşura o activitate metodică la fiecare etapă a edificării societăţii informaţionale şi
a implementării tehnologiilor acesteia, precum şi realizarea proiectelor de creare a
sistemelor informaţionale automatizate. Pe lîngă acestea, Institutul continuă crearea
unei platforme metodologice integre a edificării informaţionale pe plan naţional şi de
formare a unei viziuni complete a modelului funcţional multidimensional cu multiple
niveluri ale Sistemului Informaţional naţional şi integrare în spaţiul informaţional
european.
Cu toate realizările menţionate mai sus, s-a evidenţiat o evidentă rămînere în
urma a Republicii Moldova în acest domeniu ştiinţific şi tehnic, chiar şi faţă de ţările
mediu dezvoltate din punct de vedere economic, cu atît mai mult, că , în anii ’80 –
’90 s-a distrus, practic, toată partea organizaţională a infrastructurii informaţionale
vechi. Lipsea un spaţiu informaţional integrat la nivelul economiei naţionale, cît şi o
reţea publică de transportare a datelor, care să cuprindă întreaga republică. În
condiţiile trecerii la economia de piaţă, au dispărut şi marile instituţii unionale,
precum : Biroul Specializat de Proiectare-Realizare a Sistemelor Automatizate în

12
domeniul Industriei Alimentare, Biroul Specializat de Proiectare-Realizare a
Sistemelor Automatizate în domeniul Gospodăriei Comunale ş.a. Datorita proiectului
Directiv al Informatizării Societăţii în RM, aprobat la 6.03.95, s-a pus problema
coordonării tuturor componentelor societatii şi informatizării acesteia, incluzînd
complexul agroindustrial, industria şi comerţul, complexul energetic, transportul şi
comunicaţiile, ocrotirea sănătăţii, învăţămîntul public şi ştiinţa, asistenţa juridică,
protecţia mediului înconjurător, administraţia centrală şi administraţia publică locală,
problema direcţionării strategiei naţionale privind dezvoltarea Infrastructurii
Informaţionale Naţionale. În ceea ce priveşte înzestrarea informaţională a Republicii
Moldova, menţionăm că, conform evidenţei statistice de la 1.01.93, numărul total al
sistemelor în RM era de 2017, inclusiv la nivelul: de ministere – 19; de întreprinderi
şi organizaţii – 43; pentru gestionarea informaţiei cu caracter general – 74; de
proiectare – 17; de administrare a proceselor tehnologice – 13. Calculatoare existau –
6853, inclusiv : 62-universale, 329 – minicalculatoare şi 5958 – computere personale.
Existau 47 reţele de calculatoare, 26 centre de calcul şi de baze de date.
Dar, şi în această etapă, informatizarea societăţii RM este considerată
necorespunzătoare, atît cantitativ (dotarea cu calculatoare la un locuitor fiind de 100
ori mai mică, decît cea a ţărilor europene dezvoltate), cît şi calitativ (întîrzieri de 15
ani în realizarea unor aplicaţii informative reprezentative). S-au manifestat, de
asemenea, întîrzieri de zeci de ani în implimentarea sistemelor informatice ale
administrării publice. Celulare, în Moldova, la sfîrşitul anului 1995, existau doar 14
unităţi ( în anul 1994 nu a existat nici o unitate). Pentru ameliorarea situaţiei se cerea
o dezvoltare intensivă, orientată şi încontinuu, susţinută de către stat a dezvoltării
reţelelor informatice cu acces la cyber-spaţiul global. Anul 1995 poate fi numit anul
de lansare a Internetului în masă în Moldova, de trecere a ţării la etapa societăţii
postmoderne. În perioada 1996-2000, în Moldova, numărul reţelelor Internet a sporit
de la 6 la 223. Şi, în anul 2000, pentru înzestrarea informaţională, cumpărarea
computerelor şi a asigurărilor de program, au fost cheltuite din bugetul statului 211
mln lei, iar în 2002 această cifră a depăşit 334,5 mln lei. Numărul computerilor
achiziţionate a crescut din anul 2000, aproape de 2 ori şi a constituit 41100 bucăţi.

13
Numărul utilizatorilor Internetului a ajuns la 13280 de oameni. A avut loc şi
internetizarea şcolilor, la un computer revenind 67 de elevi. Actualmente, Internetul
în RM, a devenit şi întreprindere comercială. S-a optat pentru elaborarea, în ţară, a
unei baze legislative severe pentru dezvoltarea societăţii postmoderne.
De asemenea, menţionăm că, în această perioadă, pe piaţa Moldovei, vin cu
succes companiile străine ce investesc mijloace financiare în domeniul
telecomunicaţiilor . De exemplu, în anul 1995, Fundaţia Soros a lansat un program de
conexiune la Internet a instituţiilor de învăţămînt. În aprilie 1996, conform unui
proiect finanţat de Fundaţia Soros, a fost lansată reţeaua privată universitară Moldnet,
care interconectează reţelele locale ale A.Ş.M., a Universităţii de Stat, a Universitaţii
Tehnice, a Academiei de Studii Economice. Astfel, pentru patru instituţii universitare
şi de cercetare din Moldova, a fost realizată conectarea directă la Internet. Investind
în dezvoltarea reţelei “Moldova-on-line”, compania Mega-Dat a dat în exploatare
centrul tehnic “Moldova-on-line”, oferindu-se servicii primilor abonaţi. Aceasta a
permis integrarea abonaţilor reţelei Internet “Moldova-on-line” într-un spaţiu
informaţional unic. A fost luata decizia ca, în următorii 4 ani , să se încheie lucrările
în vederea creării unei reţele naţionale şi înfiiţarea a 43 de puncte locale de acces,
precum şi peste 48 de centre “Moldova-on-line” (inclusiv 5 în capitala), cît şi
folosirea în construirea acestei reţelei a canalelor de comunicaţie prin satelit.
Compania “Mega-Dat”, în cadrul Internet- proiectului “5 stele”, acordă atenţie
instruirii, cît şi propagării noului mod de viaţă în “Noua economie”. Se efectuează
instruirea necesară în domeniul calculatoarelor, al creşterii culturii informaţionale a
populaţiei din Republica Moldova în vederea dezvoltării economiei ţării, în planul
dezvoltării capitalului uman. Din anul 1999, în Moldova, activează şi compania
“Voxtel”, care în aprilie 2007 si-a preschimbat denumirea în “Orange”, a contribuit
activ la integrarea Moldovei în spaţiul informaţional internaţional, la dezvoltarea
economiei republicii, numărul clientilor “Orange” din Moldova, la etapa actuala
constituind aproximativ 1.6 milioane. A doua companie de telefonie mobilă este
“Moldcell”, care a reuşit să-şi demonstreze, pe piaţa Moldovei, capacităţile de a oferi
servicii inovaţionale, capabile să răspundă oricăror solicitări. Mai tirziu pe piaţa

14
Moldovei au apartut şi alţi operatori de telefonie mobilă cum ar fi: operatorul de
comunicaţii mobile în standartul CDMA – “Unitè”, lansat la 1 martie 2007, iar la 21
decembrie 2007 a apărut cel de-al 4-lea operator compania moldo-rusă “Eventis”.
În strategia de dezvoltare a RM, pînă în anul 2005 au fost prevăzute
implementarea noilor mijloace informaţionale, ce fac posibil accesul liber şi operativ
al instituţiilor de stat, al agenţilor economici şi a populaţiei la informaţii fapt care a
dus la atingerea unui nivel de informatizare, caracteristic ţărilor cu nivel mediu şi
înalt de dezvoltare. Astfel, prin trecerea, în RM, de la revoluţia computerială la
revoluţia informaţională s-au creat premise pentru apariţia societăţii postmoderne, iar
prin dezvoltarea acestor tehnologii informaţionale şi comunicative ale Internetului, se
dezvoltă şi societatea postmodernă, care la etapa actuala a atins cote destul de înalte.

1.2. Resursa umană – figura principală a societăţii informaţionale

Un element esenţial în dezvoltarea societăţii o constituie resursa umana. În
general, resursa umană este acel pilon pe care se dezvoltă o societate. Ea este atît o
componentă a societăţii cît şi un factor impunător al acesteia.
Începutul mileniului trei este marcat, în toată lumea, de crearea şi dezvoltarea
societăţii informaţionale şi a cunoaşterii, cu implicaţii majore în schimbări
tehnologice, organizaţionale (structurale), operaţionale (procesorale) şi culturale
(educaţionale şi de comportament). Suportul societăţii informaţionale este constituit,
în principal, din tehnologiile avansate de prelucrare, inclusiv cele multimedia,
sistemele moderne de comunicaţii, dintre care un loc aparte îl are Internetul, şi nu în
ultimul rînd, oamenii cu o bună “educaţie digitală”.
Impactul tehnologiilor moderne modifică natura muncii şi reduce ponderea
locurilor de muncă ce necesită calificări joase. Acest fapt impune trecerea de la un
proces de instruire bazat pe memorarea cunoştinţelor la unul ce asigură dezvoltarea
abilităţilor de achiziţionare a acestora. Calculatorul nu mai este un simplu instrument
care facilitează calcule matematice. El este un mijloc de comunicare, de informare, de
transmitere a cunoştinţelor, de organizare a activităţii, de evaluare etc. El oferă
metode noi de învăţare, de investigare, de inovare. Un intelectual, şi în primul rînd un

15
universitar, trebuie să aibă cunoştinţe minime de informatică. De exemplu, nu se mai
poate susţine o pregătire economică superioară fără să fie luate în considerare unele
aspecte ca:
- Afacerile companiilor care sunt din ce în ce mai mult legate de apariţia şi
dezvoltarea rapidă a afacerilor electronice şi a comerţului electronic. În plus,
organizaţiile îşi trec pe Internet compartimentele lor: aprovizionarea, producţia,
marketingul, comunicarea internă etc.
- Piaţa globală a forţei de muncă, care a cunoscut, în ultimul timp, o dezvoltare
puternică în ceea ce priveşte noile forme de lucru, prin înfiinţarea centrelor de
muncă la distanţă, centrelor de teleshopping, agenţiilor de consultanţă la
distanţă etc. Economistul trebuie să cunoască şi să gestioneze teleactivităţi,
birouri virtuale, proiecte executate de echipe aflate la distanţă etc.
- Societăţile îşi creează tot mai multe sisteme intranet şi extranet, deoarece oferă
servicii variate şi automatizate, le creează flexibilitate şi le deschid
posibilităţile realizării activităţilor colaborative. Folosirea lor necesită o
pregătire adecvată a angajaţilor.
- Se înmulţesc aplicaţiile care pun în practică şi dezvoltă conceptul de
organizaţie virtuală, în care specialiştii pot lucra la proiecte diferite fără a fi
prezenţi la sediul fizic al organizaţiilor. Managementul unor astfel de
organizaţii este specific şi principiile lui trebuie cunoscute de economişti.
- Multe activităţi economice sunt total informatizate: gestiunea personalului,
sistemele de contabilitate, gestiunea clienţilor şi furnizorilor, gestiunea
stocurilor etc.
- Băncile îşi introduc sisteme moderne de plată, bancomate, sunt acceptate din
ce în ce mai mult plăţile electronice, a apărut conceptul de eBanking etc.
- Comunicaţiile cotidiene capătă din ce în ce mai mult caracter informatizat.
Dacă suntem de acord cu afirmaţiile anterioare, atunci concluzionăm că cel
care face pregătirea superioară nu poate fi mai puţin pregătit. Deci, toate cadrele
didactice din învăţămîntul superior trebuie sa aibă o anumită pregătire în informatică.
În prezent, în Moldova, procesul de implementare a tehnologiilor

16
informaţionale şi de comunicaţii în sistemul educaţional se află la o etapă de tranziţie.
Informatica şi tehnologiile informaţionale sunt studiate ca discipline distincte în
învăţămîntul secundar general, profesional, mediu de specialitate şi superior.
Instituţiile de învăţămînt superior au instituit noi specialităţi de profil informatic şi au
implementat metodele de instruire asistată de computer în predarea anumitor cursuri,
cum ar fi econometria, programul de contabilitate 1C etc. Actualmente aproape toate
persoanele angajate în cîmpul muncii au nevoie de cunoştinţe informatice. Societatea
informaţională presupune o cerere mare de forţă de muncă calificată, populaţia fiind
nevoită să înveţe cum să lucreze cu informaţia. Aceasta reprezintă o încercare majoră
pentru instituţiile educaţionale în cadrul societăţii. O mare parte a populaţiei nu
corespunde cerinţelor de resurse umane ale economiei intensiv-informaţionale, fiind
analfabetă funcţional. Acest analfabetism informatic constituie o nouă probemă a
societăţii informaţionale, în care fiecare persoană trebuie să cunoască cel puţin trei
limbaje: o limbă străină de circulaţie internaţională, limbajul informatic şi un limbaj
artistic. Totodată, globalizarea economiei, creşterea fluxurilor internaţionale de
informaţii, tehnologii, produse şi de capital creează o competiţie globală în domeniul
competenţelor. Astăzi, nu există un echilibru între cererea şi oferta specialiştilor din
domeniul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţionale (TIC), între nivelurile lor
de pregătire practică şi teoretică, iar cerinţele angajatorilor faţă de nivelul de pregătire
practică a specialiştilor sunt destul de mari.
Implementarea universală a TIC în procesul edificării societăţii informaţionale
impune necesitatea pregătirii şi instruirii populaţiei de a cunoaşte calculatorul şi
abilităţile de utilizare a tehnicii de calcul pentru satisfacerea necesităţilor sociale şi
profesionale.
Referindu-ne la situaţia Republicii Moldova, putem spune că pînă în anii 1990
şi chiar 1995 informatica era apanajul specialiştilor IT, după această perioadă ea a
devenit un bun “de larg consum”. Fiind principala resursă a societăţii informaţionale,
acestor specialişti li se atribuie un rol esenţial, concretizîndu-se prin:
- dezvoltarea tehnologiei comunicării, necesară în societatea bazată pe
cunoştinţe;

17
 - administrarea reţelelor de calculatoare;
- actualizarea şi realizarea de baze de date;
- facilitarea accesului direct la informaţii;
- suportul logistic dezvoltat pentru toate ramurile economiei aflate în dezvoltare.
Împărţirea perioadei istorice în cele două etape (înainte de 1990 şi după) a
condus şi la diferenţierea cadrelor de muncă în următoarele categorii:
a) Cadre de muncă de o vîrstă matură, care nu au mai avut curajul să abordeze
informatica;
b) Cadre de muncă de o vîrstă matură, care s-au adaptat cerinţelor de
informatizare a societăţii;
c) Cadre de muncă tinere, care au primit pregătirea de informatică la cerinţele
actuale şi folosesc calculatorul în activitatea curentă;
d) Cadre de muncă tinere, care au primit pregătirea de informatică la cerinţele
actuale şi nu folosesc calculatorul în activitatea curentă.
Categoriile a), b), c) sunt de acceptat. De cele mai multe ori cadrele muncitoare
din categoriile a) şi b) au o excelentă pregătire de specialitate, au format şcoli de
cercetare şi oferă garanţia atingerii nivelurilor superioare de performanţă. Pericolul îl
reprezintă cadrele de muncă din categoria d). Ele trebuie determinate să înveţe şi să
aplice informatica, cel puţin, la cel mai elementar nivel, dealtfel apare pericolul
analfabetismului informatic, care are un impact de reducere a performanţelor.
În general, politica Republicii Moldova în domeniul instruirii informatice a
specialiştilor este orientată spre crearea condiţiilor de păstrare şi dezvoltare a
potenţialului uman al ţării prin intermediul următoarelor acţiuni:
- elaborarea programului de pregătire a populaţiei (diverse categorii ale
cetăţenilor, în primul rînd, profesorii, funcţionarii publici, şomerii) şi de
instruire a capacităţilor de cunoaştere a calculatorului (inclusiv desfăşurarea
cursurilor de instruire, pregătirea profesorilor, problemele certificării);
- dezvoltării reţelei centrelor educaţionale de pregătire a populaţiei şi de acces la
informaţie şi cunoştinţe;
- utilizării mass-media în opera de convingere a populaţiei, în necesitatea şi

18
 avantajele utilizării TIC în activitatea cotidiană.
O deosebită atenţie se acordă, în ultimul timp, implementării TIC în învăţămînt
şi învăţămîntul la distanţă. Una din cele mai eficiente modalităţi de ridicare a calităţii
serviciilor educaţionale şi de realizare a principiilor “învăţămîntul pentru toţi” şi
“instruirea pe parcursul întregii vieţi”, este implementarea universală a TIC în
procesul educaţional.
Politica de stat în acest domeniu este orientată spre:
- susţinerea informatizării instituţiilor de învăţămînt şi asigurarea accesului lor la
reţeaua globală Internet;
- implementarea TIC în procesul educaţional, asigurarea unui schimb permanent
de informaţie în domeniul inovaţiilor educaţionale pentru dezvoltarea şi
răspîndirea tehnologiilor moderne;
- dezvoltarea sistemului învăţămîntului la distanţă ca o nouă formă de pregătire
şi perfecţionare a specialiştilor;
- dezvoltarea cercetărilor ştiinţifice în domeniul învăţămîntului la distanţă şi
implementării TIC în învăţămînt.

1.3. Principiile noii economii în societatea informaţională

Evoluţia societăţii informaţionale s-a răsfrîns, practic, în toate sferele societăţii.
O influenţă deosebită a avut-o şi asupra economiei. În societatea informaţională s-a
dezvoltat un nou tip de economie, despre care au apărut diverse opinii. Trecerea la
societatea informaţională este considerată, pe plan mondial, ca o evoluţie necesară
pentru asigurarea dezvoltării durabile în contextul “noii economii”, bazată, în
principal, pe produse şi activităţi intelectual-intensive, precum şi pentru crearea unei
noi civilizaţii socioumane.
Sfîrşitul secolului XX şi începutul mileniului trei reliefează că procesul de
creare a noii economii ia amploare. În perioada de după 1994, creşterea
productivităţii în Statele Unite a înregistrat ritmuri mai mari chiar decît în perioadele
de mare avînt economic din trecut, ceea ce a făcut ca mulţi observatori să afirme că
„noua economie” (inclusiv Internetul şi accelerarea modificărilor tehnice în domeniul

19
computerelor şi al telecomunicaţiilor) este egală în importanţă cu revoluţia industrială
sau, chiar mai mult, similară cu cea de-a doua revoluţie industrială a perioadei 1860-
1900, care a oferit umanităţii electricitatea, transportul motorizat şi aviaţia,
cinematografia, radioul şi alte tehnologii care au pregătit epoca de aur a creşterii
productivităţii, fără precedent în istorie. Cu toate că unii economişti sunt încă
prudenţi în a decreta “noua economie” ca fiind o nouă revoluţie industrială sau un
veritabil “mare val”, principala constatare a fost că, pe măsură ce computerele îşi
măresc capacitatea şi viteza de lucru, preţul lor scade exponenţial. În aceeaşi
perioadă, în paralel, economia a intrat într-o zonă de inflaţie minimă, iar
productivitatea a înregistrat ritmuri semnificative.
Primele referiri cu privire la termenul de “nouă economie” (”new economy”)
au apărut în 1995, în SUA. Odată cu vehicularea acestui termen se încearcă şi
definirea acestuia. Totuşi încă nu se precipită o definiţie unanim acceptată. Numărul
de termeni utilizaţi pentru a denumi noul tip de economie este de asemenea
impresionant. Astfel, întîlnim o varietate de termeni precum “economie digitală sau
computerizată”, “economie informaţională”, “economie electronică”, “economie
globalizată”, “economie bazată pe cunoştinţe”, “economia dot-com”, “economie
Internet”, “economie imaterială”, “economie a reţelelor sau a comunicaţiilor” etc.
Pentru a desemna acest tip nou de economie vom utiliza în continuare termenul “noua
economie” şi vom reliefa conceptul noii economii în viziunea diferitor autori. Astfel,
în raportul “The New Economy Index”, termenul “noua economie”2 nuanţează un set
de schimbări cantitative şi calitative care, în ultimii 15 ani, au transformat structura,
funcţionarea şi regulile economiei. Noua economie este bazată pe cunoştinţe şi idei,
în care factorii esenţiali pentru crearea unor standarde de viaţă mai ridicate sunt ideile
şi tehnologiile inovative încorporate în produsele manufacturate şi în servicii.
La rîndul său “Encyclopedia of the new economy” relatează: “Atunci cînd
vorbim despre noua economie, vorbim despre o lume în care oamenii lucrează cu
creierul lor în locul mîinilor. O lume în care inovaţia este mai importantă decît
producţia de masă. O lume în care schimbarea rapidă este o constantă. O lume care,

2
http://www.theneweconomyindex.org
20
cel puţin, e la fel de diferită de cea care a fost înainte, cum a fost lumea industrială de
predecesoarea sa agricolă”3.
În opinia lui N. Niculescu, conceptul de “noua economie” presupune puterea
fără precedent a pieţelor globale de a se manifesta liber, de a inova, de a crea noi
bogăţii şi de a le distribui mai echitabil4. Spre deosebire de economia industrială,
bazată pe tranzacţii directe, implicînd bunuri fizice şi înţelegeri scrise, în noua
economie tranzacţiile sunt digitale, permiţînd relaţii virtuale şi medii noi de afaceri
care nu erau posibile înainte. Creşterea în noua economie este suportată de mai mulţi
factori, în plus faţă de economia industrială. Factorii fizici ca munca, rezervele de
capital, resursele naturale etc. au fost de primă importanţă în perioada industriei. Deşi
aceşti factori sunt încă importanţi în noua economie, noi capacităţi, ca de exemplu
informaţia, inovaţia şi tehnologia, au un rol esenţial.
Noua economie presupune extinderea uilizării informaţiei digitale şi a
Internetului ca mediu de lucru într-o arie largă de servicii şi activităţi. Dată fiind
natura noii economii, s-a încercat definirea ei printr-o serie de sintagme, cum ar fi:
- “economia digitală”, pentru că vizează bunuri şi servicii a căror producţie,
dezvoltare şi vînzare depind, în mod esenţial, de tehnologiile digitale;
- “economia informaţiei”, pentru că include toate bunurile şi serviciile legate de
tehnologiile informaţionale, cum ar fi: cercetare, servicii legale şi bancare,
servicii financiare;
- “economia virtuală”, pentru că mediul în care se desfăşoară tranzacţiile nu este
un mediu fizic, ci virtual;
- “economia Internetului”, pentru că mediul de lucru este Internetul;
- “e-commerce”, “e-banking” şi “e-economy” etc.
Autorii americani Robert Kling şi Roberta Lang5 propun o anumită tipologie,
în încercarea lor de a introduce o sistematizare în studiul noului fenomen. Astfel, ei
sugerează folosirea termenului de “economie a informaţiei” pentru sfera bunurilor şi

3
John Browning, Spencer Reiss, Encyclopedia of the new economy
4
N.Niculescu, Noua economie: şansa reală pentru progress şi bunăstare la scară globală,// Revista
economistul Nr.7, Chişinău 2003
5
Robert Kling, Roberta Lang.R., IT and Organizational Change in Digital Economics.
21
serviciilor informaţionale. Totodată, ei recomandă conceptul de “economie digitală”
în cazul acelor bunuri şi servicii în care cercetarea-dezvoltarea-producţia-vînzarea
sunt indispensabile de tehnologia digitală. Cît priveşte termenul “noua economie”,
aceiaşi autori consideră oportună folosirea sa, în cazul unei interacţiuni între
“economia informaţiei” şi “economia digitală”, pentru a evidenţia consecinţele
rezultate, cum ar fi creşterea înaltă, inflaţia scăzută şi un nivel redus de şomaj.
Paula De Masi, Laura Kodres şi M. Estevao (într-un articol publicat în anul
2001 în revista „Finance & Development”) menţionează că “noua economie” este o
economie caracterizată de creştere susţinută pe termen lung (sau dezvoltare durabilă)
determinată de o rată de creştere mereu mai mare a productivităţii, care este cauzată,
în special, de continua producere, adaptare şi difuzare a tehnologiilor informaţiei şi
comunicaţiilor6.
Jack Triplett (1999) şi Kevin Kelly definesc “noua economie” ca un concept
mai larg, în care output-ul final, precum şi input-urile intermediare constau
predominant din informaţii, iar tehnologiile informaţiei şi ale comunicării oferă acces
liber şi universal la orice cunoştinţe şi informaţii disponibile7. De asemenea, Kevin
Kelly, editorul şef al revistei WIRED afirmă: “Această nouă economie reprezintă o
zguduire tectonică a naţiunii, o reordonare turbulentă, mai mult decît doar producerea
unui simplu hardware”. În aceeaşi ordine de idei, academicianul Mihai Drăgănescu
susţine: “Rapiditatea cu care societatea informaţională se transformă într-o societate a
informaţiei şi a cunoaşterii determină o gîndire asupra noii economii, care să ţină
seama de :
- piaţa Internet şi efectul informaţiei pe Internet asupra tuturor agenţilor
economici;
- efectul cunoaşterii ca factor economic, care impune recunoaşterea bunurilor
intangibile, în general, în crearea de valoare economică;
- cerinţele realizării unei societăţi sustenabile, care, pe lîngă faptul că nu este
posibilă decît în cadrul societăţii cunoaşterii, va impune în economia societăţii

6
Paula De Masi, Laura Kodres şi M. Estevao, revista „Finance & Development”, 2001.
7
Kevin Kelly, New Rules for the New Economy, 1998, New York
22
 noi industrii, schimbări de orientare în raport cu gîndirea economică clasică.8
Sintetizînd abordările conceptuale ale noii economii, putem conchide că noua
economie cuprinde cel puţin patru subsisteme:
- Subsistemul Tehnologiile Informaţionale şi de Comunicare
- Subsistemul e-Aplicaţii
- Subsistemul instituţional adecvat
- Subsistemul noilor relaţii sociale
Între subsistemele prezentate se realizează o interconexiune continuă.
Societatea informaţională devine dinamică numai în cazul cînd sunt implementate
tehnologiile informaţionale şi de cunoaştere concomitent la nivel micro- şi
macroeconomic.
Tehnologiile informaţionale şi de comunicaţie pot accelera fenomenul de
creştere economică în trei feluri. O dată, prin expansiunea pe care o cunosc în prezent
sectoarele în care se produc tehnologiile informaţionale şi de comunicaţie; în al
doilea rînd, prin nivelul sporit de investiţii în sectorul TIC, ceea ce se reflectă asupra
ameliorării nete a calităţii şi asupra scăderii preţurilor la produsele din domeniul
tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţie. În cel de- al treilea rînd, există aşa-
numitele efecte externe, şi anume răspîndirea Internetului şi a comerţului electronic.
De aici rezultă pentru întreprinderi reduceri de costuri şi optimizări în structura lor
organizatorică.
E-aplicaţii include următoarele aspecte: guvernul electronic, învăţămîntul
electronic, comerţul electronic, medicina electronică, ştiinţă electronică. Noua
economie evoluează, atunci cînd e-aplicaţiile se bucură de recunoaştere şi cerere din
partea întregii societăţi.
Subsistemul instituţional reliefează ansamblul noilor reguli, norme de
comportament ce asigură interacţiunea actorilor economici în condiţiile utilizării
tehnologiilor informaţionale şi de comunicare. Acest subsistem trebuie să găsească
cele mai rezonabile modalităţi deformare a unei noi culturi a competitivităţii agenţilor
economici din toate sectoarele în contextul noii economii. Participarea activă a

8
Mihai Dragănescu, A doua revoluţie industrială, Editura Tehnică, Bucureşti, 1980.
23
comunităţii academice devine, de asemenea, o condiţie esenţială pentru dinamica
complexă a societăţii informaţionale.
Subsistemul noilor relaţii sociale în contextul noii economii dobîndeşte noi
dimensiuni şi se poate manifesta sub noi forme. Aceste forme se concretizează în
noile raporturi dintre subiecţi, ce se stabilesc în legătură cu utilizarea TIC (B to B, B
to C, B to G, etc).
Noua economie desemnează un bloc principal al societăţii informaţionale, o
realitate economică, care decretează transformările profunde ce au loc în toate
aspectele activităţii economice în rezultatul dezvoltării şi implementării continue a
tehnologiilor informaţionale şi de comunicare. Noua economie vizează :
- migrarea economiei de piaţă spre economia de reţea;
- apariţia pieţei virtuale şi dezvoltarea comerţului electronic;
- noi modele de afacere;
- produse digitale flexibile şi servicii digitale.
Apariţia şi evoluţia economiei se află într-un proces continuu de valorizare
înfăptuit de om în mod conştient. Oamenii, aflîndu-se în faţa unor resurse limitate,
tind să găsească varianta cea mai bună de organizare a activităţii economice, în
condiţii oferite de timp şi spaţiu.
Realizarea noii economii se poate efectua, ţinînd cont de factorii obiectivi şi
subiectivi ai schimbării în sine, prin studierea psihologiei şi comportamentului tuturor
agenţilor economici, necesare noului mod de viaţă. Condiţiile obiective se referă la:
flexibilitatea factorului politic, dinamismul factorului economic, reformarea mediului
instituţional, acţiunea factorului globalizării, extinderea factorului informatizării. Iar
factorii subiectivi, care au un impact considerabil asupra creării noii economii denotă
mentalitatea, cultura economică şi flexibilitatea la schimbare a noilor actori creativi
în condiţiile societăţii informaţionale.
Pe măsură ce conştientizarea schimbării se extinde de la nivelul minţilor
luminate ale colectivităţii umane la nivelul unor mase de oameni tot mai numeroase,
pătrunzînd în “interiorul” fiecărui individ, prin continua educaţie şi cunoaştere, se
pun bazele unei noi economii.

24
 Pentru o analiză mai profundă a conceptului de “nouă economie” vom încerca
să delimităm principiile, caracteristicile, elementele şi componentele care stau la baza
acesteia.
Una dintre caracteristicile principale ale “noii economii”, o reprezintă
tehnologiile digitale. Datorită acestui fapt, cea mai răspîndită accepţiune a
conceptului, este aceea că “noua economie” e definită ca “digital economy”. Anume
acest context reflectă transformările actuale ale activităţilor economice ca rezultat al
tehnologiilor digitale. Utilizarea acestor tehnologii asigură accesul, transmiterea,
prelucrarea şi stocarea informaţiei fără dificultăţi şi cheltuieli mari. În ultimii ani
întreprinderile au efectuat investiţii importante în aceste tehnologii, deoarece ele
contribuie la crearea oportunităţilor pentru dezvoltarea de noi produse şi servicii. În
acest nou tip de economie, utilizarea TIC deschide noi căi pentru creşterea economică
bazată pe cunoaştere.
Noua economie se bazează pe cunoaştere. Cunoaşterea şi capacitatea inovativă
sunt cele mai importante “materii prime” ale noii economii. În afară de celelalte
întelesuri pluridimensionale, cunoaşterea mai are şi un aspect economic, ca factor
distinc în producţie. Cunoaşterea reprezintă un capital intelectual, o resursă extrem de
importantă, care poate înlocui alte resurse. De exemplu, pentru diversificarea gamei
de produse era nevoie de instalarea noilor linii de producere, ceea ce era destul de
costisitor. Astăzi, în locul acelor serii lungi, tehnologiile prelucrătoare asistate de
computer fac posibilă o diversitate nesfîrşită. Noile tehnologii informatizate împing
cheltuielile diversităţii spre zero, astfel cunoştinţele substituie preţul odinioară mare
al schimbării în procesul de producţie. Cunoaşterea în noua economie este o resursă
inepuizabilă, incontestabilă, care conduce la economii de spaţiu. Trebuie să ţinem
cont, însă, de faptul că cunoaşterea nu poate substitui pînă la limite infinite factorii
tradiţionali, ci mai degrabă constituie un neofactor care generează, stimulează şi
multiplică efectele celor tradiţionali în durate de timp din ce în ce mai scurte.
O altă caracteristică a “noii economii” o constituie inovarea, care include toate
măsurile ştiinţifice, tehnice, organizatorice, comerciale şi financiare necesare pentru a
asigura succesul realizării, dezvoltării şi comercializării materialelor şi a produselor

25
noi sau îmbunătăţite, a procedeelor noi sau perfecţionate, sau pentru introducerea şi
aplicarea unui nou serviciu social. Inovarea ca rezultat se concretizează într-un nou
produs, proces, procedeu sau serviciu:
- Un produs nou sau îmbunătăţit, lansat pe piaţă;
- Un procedeu operaţional (tehnologic) nou sau îmbunătăţit, utilizat în industrie
sau alte activităţi economice;
- Un nou tip de serviciu social;
- Un nou tip de organizare a unei activităţi.
Noua economie se bazează şi pe altă componentă – învăţarea. Viteza de
înnoire tehnologică şi cerinţele competitivităţii necesită o actualizare continuă a
cunoştinţelor şi adoptarea noului concept de formare continuă (life-long learning).
Acest concept presupune:
- Din punctul de vedere al progresului tehnologic, ne “învechim” la fiecare 5 ani
şi avem nevoie de re-instruire;
- Media de viaţă a aptitudinilor (abilităţilor) unui lucrător (angajat) este 3,5 ani;
- Noua economie, în toate manifestările ei, schimbă tipul cerinţelor pentru
numeroase ocupaţii şi pentru pregătirea de bază în diferite locuri de muncă;
- Noile tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor oferă noi forme de educaţie şi
instruire: instruirea la distanţă, universitatea virtuală.
Această dimensiune a noii economii necesită o actualizare continuă a
cunoştinţelor membrilor.
În aspect dimensional, “noua economie” este o economie globală. Procesul de
globalizare modifică cardinal importanţa graniţelor unui stat, deoarece o societate
prosperă este cea ale cărei produse au succes pe pieţele globale.
Globalizarea în cadrul noii economii obţine caracteristici specifice:
- Pieţe noi – comerţul exterior şi pieţele de capital sînt conectate la nivel global
şi operează continuu, la distanţă şi în timp real, datorită noilor tehnologii ale
informaţiilor şi comunicaţiilor;
- Instrumente noi – Internet, telefoane celulare, reţele multimedia;
Agenţi economici noi:

26
 - Organizaţia Mondială a Comerţului cu o autoritate recunoscută asupra
guvernelor naţionale;
- Corporaţiile transnaţionale cu o putere economică mai mare decît a multor
state;
- Reţele globale formale şi informale;
- Organizaţii nonguvernamentale;
- Reguli noi – acorduri multilaterale asupra comerţului, asupra drepturilor de
proprietate industrială şi intelectuală, cu reglementări, care sunt mai puternice
decît politicile naţionale.
- Existenţa de noi ameninţări ale securităţii individuale şi naţionale:
- lipsa de securitate economică şi financiară, crize economice şi financiare
extinse datorită legăturilor dintre pieţe;
- insecuritatea locului de muncă şi a venitului, datorită restructurării continue a
economiei, a companiilor şi a instituţiilor de protecţie socială;
- insecuritatea sănătăţii, datorată în special migraţiei pe piaţa muncii şi cea a
turismului, care au permis răspîndirea unor boli grave;
- insecuritatea culturală, datorată extinderii reţelelor globale şi a dominaţiei unor
producători de film, emisiuni TV etc. pe piaţa globală;
- insecuritatea personală, cauzată de utilizarea fraudaloasă a noilor tehnologii,
pentru trafic de droguri, comerţ cu arme, spălarea banilor etc.
- insecuritatea mediului, cauzată de degradările produse de industrie şi de
exploatarea iraţională a resurselor naturale;
- insecuritatea politică, provocată de conflictele armate din diferite zone ale
globului şi comerţul ilicit cu arme.
Noua economie e caracterizată şi de conceptul dezvoltare sustenabilă.
Dezvoltarea în concepţia actuală înseamnă creştere competitivă, durabilă, bazată pe
inovarea tehnologiilor produselor, a organizării muncii, şi a activităţilor în condiţiile
asigurării unei eficienţe ecologice sporite. Dezvoltarea durabilă are trei dimesiuni:
economică, socială şi ecologică, şi ea trebuie să devină conceptul şi obiectivul
dominant în activitatea şi organizarea societăţii omeneşti.

27
 O caracteristică foarte importantă a noii economii este transformarea
Internetului în mediu de activitate a agenţilor economici. Actualmente, Internetul
joacă un rol cheie în furnizarea de informaţii privind disponibilitatea de produse, de
servicii şi preţurile acestora în economie ca un tot întreg.
Astfel, putem conchide că trăsăturile noii economii sunt: dinamism,
mobillitate, digitalizare, flexibilitate, iar componentele noii economii se prezintă
astfel:
- informaţia ca resursă principală;
- cunoaşterea – cea mai importantă sursă de putere, neofactor de producţie
socialmente construit;
- tehnologiile digitale – suportul şi nucleul noii economii;
- Internetul – forţa motrice a noii societăţi;
- învăţare – actualizarea continuă a cunoştinţelor membrilor societăţii;
- inovarea – succesul dezvoltării noii economii;
- globalizarea – creşterea interdependenţelor dintre popoarele lumii;
- dezvoltare sustenabilă – creştere competitivă în condiţiile asigurării unei
eficienţe ecologice sporite.

1.4. Cadrul legislativ ce ţine de edificarea societăţii informaţionale

Trecerea de la “societatea industrială” la “societatea informaţională”, a iscat
necesitatea schimbării cardinale a metodelor de producere, concepţia omenirii,
relaţiilor interstatale şi în primul rînd adoptarea unei noi baze normativ-juridice a
reglementării relaţiilor în sfera informaţională. Importanţa creării societăţii
informaţionale în Republica Moldova este accentuată prin Decretul Preşedintelui
Republicii Moldova nr. 1743-III din 19.03.20049, crearea căruia este recunoscută una
din priorităţile naţionale.
O dată cu dezvoltarea proceselor informaţionale şi apariţiei în legătură cu
aceasta a relaţiilor societăţii informaţionale o deosebită actualitate şi importanţă
socială o capătă problema reglementării adecvate a acesteia. Importanţa problemei

9
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.50-52/300 din 26.03.2004
28
dezvoltării legislaţiei în sfera informaţională este determinată prin acele împrejurări
că aceste norme influenţează considerabil la calitatea reglementării relaţiilor
subiecţilor din toate domeniile vieţii statului.
Informatizarea, practic a tuturor domeniilor vieţii societăţii pune într-un nou
mod problemele interacţiunii cetăţenilor şi statului, asigurarea drepturilor
informaţionale fundamentale ale personalităţii, ridicarea nivelului transparenţei a
acţiunilor autorităţilor publice şi locale. Astfel, reglementarea relaţiilor sociale
informaţionale are o mare importanţă pentru formarea societăţii civile şi crearea
statului de drept.
Baza legislativă a societăţii informaţionale din Republica Moldova include o
serie de legi şi hotărîri cu privire la edificarea acesteia, ajustate la legislaţia Uniunii
Europene.
Putem menţiona următoarele legi ce reglementează unele probleme a
informaţiei şi informatizării: “Legea privind accesul al informaţie”, “Legea cu privire
la informatizare şi la resursele informaţionale de stat”, “Legea cu privire la
documentul electronic şi semnătura digitală”, “Legea privind comerţul electronic”
ş.a. Însă aceste acte legislative poartă un caracter segmentat şi nu instalează o sistemă
unică a reglementării de drept a relaţiilor informaţionale.
În scopul asigurării creării unui sistem de drept, stabilirea regimului juridic de
creare, folosire şi protecţia informaţiei în cadrul relaţiilor informaţionale şi de
asemenea reglementarea drepturilor şi obligaţiilor subiecţilor participanţi la aceste
relaţii, de către specialiştii ministerului Dezvoltării Informaţionale a fost elaborată şi
adoptată.
Legea privind accesul la informaţie nr.982-XIV din 11.05.200010, ce reflectă
condiţiile contemporane social-economice a statului şi este îndreptat spre asigurarea
juridică a integrării Republicii Moldova în sfera informaţională internaţională.
Concepţia Legii este bazată pe dreptul constituţional al cetăţenilor la
informaţie. Legea stabileşte statutul juridic al informaţiei ca obiect al raporturilor
juridice, clasificarea şi izvorul informaţiei; se stabilesc bazele juridice a activităţii

10
Legea privind accesul la informaţie nr.982-XIV din 11.05.2000
29
persoanelor juridice, fizice şi statului în sfera informaţională, bazele juridice generale
de primire, utilizare, extindere şi păstrare a informaţiei, de asemenea şi modul de
acces la informaţie, inclusiv şi activitatea autorităţilor publice. În proiect, de
asemenea, este reglementată ordinea creării şi folosirii resurselor informaţionale şi
sistemelor informaţionale nonstatale. Esenţial constituie faptul, că în obiectul
reglementării juridice intră de asemenea şi regimul de drept a securităţii
informaţionale şi fixarea formelor de drept ale schimbului informaţional internaţional
şi colaborarea în sfera informaţională.
Legea cu privire la informaţie conţine 50 de articole, structurate în 9 capitole:
1. Dispoziţii generale.
2. Subiectele şi obiectele raporturilor informaţionale.
3. Tipurile informaţiei.
4. Dreptul la informaţie.
5. Ordinea realizării dreptului la informaţie.
6. Schimbul internaţional de informaţie.
7. Securitatea informaţională.
8. Răspunderea.
9. Dispoziţii finale.
Adoptarea acestei legi permite:
- asigurarea realizării politicii unice de stat în sfera informaţională, inclusiv şi în
sfera accesului cetăţenilor la informaţie privind activitatea organelor de stat şi
hotărîrile acestora, ce ating drepturile, libertăţile şi interesele legale a
cetăţenilor;
- crearea condiţiilor juridice necesare pentru înfăptuirea activităţii
informaţionale;
- asigurarea transparenţei activităţii organelor puterii de stat pentru cetăţeni şi
favorizarea creării mecanismului controlului social asupra activităţii lor;
- ridicarea nivelului securităţii informaţionale;
- accelerarea procesului de integrare a Republicii Moldova în spaţiu
informaţional european şi unic mondial.

30
 Legea cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale de stat Nr.467-
XV din 21.11.200311 îşi propune drept scop stabilirea regulilor şi condiţiilor de
activitate în domeniul creării şi dezvoltării infrastructurii informaţionale naţionale, de
funcţionare a societăţii informaţionale a Republicii Moldova, reglementează relaţiile
juridice ce apar în procesul formării şi utilizării resurselor informaţionale de stat.
Aceasta Lege conţine 33 de Articole cuprinse în 8 Capitole:
1. Dispoziţii generale
2. Informaţia documentată
3. Resursele informaţionale de importanţă statală
4. Tehnologiile, sistemele şi reţelele informaţionale
5. Atribuţiile autorităţilor publice în sfera formării şi utilizării
resurselor informaţionale de stat şi informatizării
6. Utilizarea resurselor informaţionale
7. Răspunderea
8. Dispoziţii finale
Prevederile legii nu se extind asupra relaţiilor ce apar la crearea şi funcţionarea
mijloacelor de informare în masă, resurselor informaţionale nestatale, la prelucrarea
informaţiei nedocumentate. În lege se stabilesc o serie de noţiuni de bază în domeniu,
cum ar fi: bază de date; date personale; document electronic; domeniul naţional de
nivel superior; informatizare; infrastructură informaţională; posesor şi proprietar al
resurselor informaţionale, sistemelor informaţionale, tehnologiilor şi mijloacelor de
asigurare a acestora; tehnologie informaţională; unitate de drept etc.
Se stabileşte că obiect al dreptului de proprietate a statului în sfera
informatizării sînt recunoscute: informaţia documentată; resursele informaţionale,
inclusiv domeniul de nivel superior; tehnologiile informaţionale; produsele de
program şi mijloacele tehnice; sistemele şi reţelele informaţionale etc.
Legea mai stabileşte:
- obligaţiile în domeniul asigurării securităţii sistemelor informaţionale şi
protejării informaţiei documentate.

11
Legea cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale de stat Nr.467-XV din 21.11.2003
31
 - resursele informaţionale ce au importanţă statală;
- tehnologiile, sistemele şi reţelele informaţionale;
- licenţierea activităţilor în domeniu;
- atribuţiile autorităţilor publice în sfera formării şi utilizării resurselor
informaţionale de stat şi informatizării;
- organul administraţiei publice centrale de specialitate abilitat pentru realizarea
politicii informaţionale a Guvernului şi elaborarea strategiei de dezvoltare în
domeniul formării şi utilizării resurselor informaţionale de stat şi informatizare.
- Departamentul Tehnologii Informaţionale (DTI) care va exercita şi funcţiile de
posesor al resurselor informaţionale de bază.
Anume această din urmă prevedere a creat şi continuă să creeze diverse
dificultăţi, deoarece DTI devine un monopolist pe piaţa resurselor informaţionale din
mai multe domenii şi acest lucru stîrneşte nemulţumirea subiecţilor publici şi privaţi
ce desfăşoară activităţi în domeniu, dar prezintă şi anumite aspecte negative legate de
securitatea şi protecţia datelor deţinute.
Legea Republici Moldova cu privire la documentul electronic şi semnătura
digitală Nr.264-XV din 15.07.200412 are menirea de a asigura condiţiile juridice
pentru crearea, utilizarea şi circulaţia documentelor electronice şi semnăturii digitale,
stabilirea principalelor cerinţe faţă de documentul electronic şi semnătura digitală.
Continutul Legii este structurat în 42 Articole, clasificate în 8 Capitole şi anume:
1. Dispoziţii generale
2. Regimul juridic al documentului electronic
3. Circulaţia electronică a documentelor
4. Regimul juridic al semnăturii digitale
5. Certificarea cheilor publice
6. Controlul de stat
7. Răspunderea
8. Dispoziţii finale
Acţiunea legii se extinde asupra relaţiilor sociale apărute între persoanele fizice
12
Legea Republici Moldova cu privire la documentul electronic şi semnătura digitală Nr.264-XV
din 15.07.2004
32
şi/sau juridice la crearea, expedierea, transmiterea, primirea, păstrarea şi la altă
utilizare a documentelor electronice şi a semnăturii digitale, inclusiv la încheierea
tranzacţiilor, achitarea plăţilor şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie.
Legea conţine o serie de noţiuni principale, printre care şi următoarele:
- cheie privată (secretă) - consecutivitate digitală unică ce aparţine exclusiv
deţinătorului cheii publice, formată de mijloacele semnăturii digitale şi
destinată pentru crearea semnăturii digitale în documentul electronic;
- cheie publică - consecutivitate digitală unică, formată de mijloacele semnăturii
digitale, care corespunde cheii private interdependente şi este destinată pentru
verificarea autenticităţii semnăturii digitale în documentul electronic;
- document electronic - informaţie în formă electronică, creată, structurată,
prelucrată, păstrată şi transmisă cu ajutorul computerului, altor dispozitive
electronice sau mijloace tehnice şi de program, semnată cu semnătura digitală.
Se prevede că documentul electronic va putea fi utilizat de către persoanele
fizice şi juridice în toate domeniile de activitate în care este posibilă utilizarea
aparatajului electronic şi mijloacelor tehnice de program ce permit crearea,
prelucrarea, păstrarea, transmiterea şi primirea informaţiei în formă electronică.
În aceiaşi Lege se mai prevede introducerea unei serii de norme referitoare la:
- circulaţia electronică a documentelor;
- regimul juridic al semnăturii digitale ;
- certificarea cheilor publice a semnăturilor digitale;
- controlul de stat în domeniu, răspunderea juridică şi materială etc.
O altă Lege, nu mai puţin importantă, este Legea Republicii Moldova privind
comerţul electronic nr.284-XV din 22.07.200413, care prevede reglementarea
comerţului electronic. Aceasta stabileste condiţiile juridice pentru practicarea
comerţului electronic ca activitate de întreprinzător, principiile reglementării şi
susţinerea de către stat a activităţii în domeniul comerţului electronic, precum şi
regimul juridic al contractelor şi comunicărilor electronice, care au ca obiect
comercializarea bunurilor, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor.

13
Legea Republicii Moldova privind comerţul electronic nr.284-XV din 22.07.2004
33
 Legea cuprinde 26 de Articole, structurate în 6 Capitole:
1. Dispoziţii generale
2. Subiectii şi obiectele comertului electronic
3. Regimul juridic al comunicarilor electronice
4. Regimul juridic al contractului electronic
5. Reglementarea de stat şi controlul în sfera comertului electronic
6. Dispoziţii finale
Principiile de baza al activitatii în domeniul comertului electronic sunt
urmatoarele:
- libertatea practicării comerţului electronic fără a fi necesară obţinerea unor
licenţe pentru desfăşurarea acestei activităţi;
- egalitatea în drepturi a persoanelor fizice şi juridice în ceea ce priveşte
desfăşurarea activităţii comerciale în cadrul comerţului electronic;
- neadmiterea acordării anumitor priorităţi sau limitării drepturilor şi intereselor
subiecţilor comerţului electronic;
- nelimitarea activităţii subiecţilor comerţului electronic la anumite teritorii sau
categorii de bunuri, lucrări sau servicii etc.
Este important de menţionat faptul că legea stabileşte regimul juridic al
comunicatelor electronice şi al contractelor electronice, ceea ce reprezinta o
necesitate fundamentală pentru reglementarea relaţiilor dintre subiecţii participanţi la
tranzacţiile electronice.

34
 CAPITOLUL II. FORŢELE COMPETITIVE ALE NOII ECONOMII
2.1. Informaţia – produsul principal al societăţii informaţionale
Lumea a suferit mereu schimbări de-a lungul istoriei omenirii, însă, la cumpăna
dintre cele două milenii, ea se modifică într-un ritm ameţitor. Evoluţia vieţii
economice demonstrează că economia este perpetuu antrenată în procese de continuă
tranziţie. Dezvoltarea contemporană a umanităţii duce la înţelegerea faptului că, într-
un fel neobservat, dar destul de perceptibil, Informaţia a înlocuit Industrializarea. Mai
mult chiar, a făcut-o pe aceasta din urmă să-i slujească. Nici substanţa şi nici energia,
dar informaţia şi cunoştinţele ştiinţifice determină actualmente nivelul dezvoltării
statelor şi dictează viitorul industriei.
Astfel, la începutul mileniului III, informaţia a devenit resursa strategică în
asigurarea prosperării economico-sociale. Semnificaţia informaţiei în dezvoltarea
socială, morală şi spirituală se estimează, adesea, la nivelul celui de-al patrulea
element vital, după aer, apă, foc. Procesarea informaţiei a devenit o activitate
esenţială pentru orice fiinţă umană. O parte importantă din timpul activ al unui
individ se cheltuieşte pentru înregistrarea, căutarea, manipularea şi achiziţionarea
informaţiei. Avînd în vedere creşterea vertiginoasă a volumului informaţiilor, pentru
funcţionarea eficientă a sistemului economic şi social, sunt necesare informaţii
selective, complete, veridice, prezentate în timp util, într-o formă ce ar facilita
prelucrarea, conceperea, înţelegerea, utilizarea lor ulteroară etc. Satisfacerea acestor
cerinţe este posibilă doar într-o societate cu un grad înalt de informatizare, bazat pe
mijloace moderne ale microelectronicii, informaticii şi telecomunicaţiilor. Din aceste
considerente, informatica, tehnologiile informaţionale şi de comunicaţie, apariţia unor
noi motivaţii ale activităţii umane au devenit cei mai importanţi factori care
influenţează dezvoltarea multilaterală a Societatii Informaţionale.
Avansul rapid al tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor şi al
infrastructurilor, îndeosebi al reţelei Internet, a determinat apariţia şi dezvoltarea unei
pieţe a informaţiei.
Piaţa informaţională14 reuneşte tranzacţiile care au ca obiect bunuri şi servicii
14
Muntean Doina “Conferinţa Naţională de Învăţămînt Virtual, ediţia a VI-a, Bucureşti 2008
informaţionale, considerate împreună cu infrastructura, cadrul legal, instrumentele şi
procedurile de funcţionare specifice.
În principiu, producerea, circulaţia şi utilizarea informaţiei se pot încadra în
două variante de regim economic. Pe de-o parte, evoluţiile recente, bazate pe
serviciul World Wide Web, promovează informaţia ca bun public, care se creează şi
se furnizează comunitar, fără plată din partea utilizatorilor. Pe de altă parte, industria
informaţiei oferă, pe baze comerciale, o gamă largă de bunuri şi servicii
informaţionale: publicaţii, programe de calculator, pagini de Internet, baze de date,
servicii de informare etc.
Piaţa informaţiei funcţionează prin interacţiunea următoarelor categorii de
operatori:
- purtătorii cererii de bunuri informaţionale, reprezentaţi de utilizatorii
individuali sau instituţionali de informaţie comercializată;
- purtătorii ofertei de bunuri informaţionale, reprezentaţi de producătorii sau
furnizorii autorizaţi de bunuri informaţionale (de exemplu, edituri, case de
software, agenţii de ştiri, studiouri cinematografice, posturi de radio sau
televiziune etc.).
- intermediarii tranzacţiilor cu bunuri informaţionale: intervin pe diferite
segmente ale lanţului valorii adăugate a bunurilor informaţionale (de exemplu,
casele de colectare a redeverenţelor pentru documentare, portalurile Internet de
interfaţă între furnizori şi clienţi etc.).
Mijloacele de informare în masă (mass-media): presa, radioul, televiziunea,
Internetul, poşta electronică, alte noi forme ale mass-media joacă un rol considerabil
în dezvoltarea resurselor informaţionale. De fapt, circulatia informatiei nu şi-ar avea
rostul fără acestea.
Una din primele mijloace de informare în masă este presa15. Se spune că presa
este a patra putere în stat, deoarece ea, însăşi, reprezintă puterea cuvîntului. Unicul
fapt ce denotă caracteristica presei de azi este că şi ea devine dependentă de Internet.
Dezvoltarea noilor tehnologii informaţionale a pus presa scrisă intr-o situaţie
15
http://altmarius.weblog.ro/2008-01-21/266521/Scurta-istorie-a-mijloacelor-de-comunicare-
(1).html
36
nefavorabilă, deoarece oamenii preferă tot mai mult să privească un filmuleţ de 2
minute în locul unui articol, care dezvoltă aceiaşi temă. Astfel redactorii de ziare şi
diverse reviste s-au adaptat noilor condiţii, creîndu-şi reviste on-line, fapt care le-a
menţinut audienţa.
Radioul reprezintă o altă treptă a evoluţiei mijloacelor mass-media. Odată cu
descoperirea undelor de radio, de către Nicola Tesla, acesta a devenit unul din cele
mai importante căi de comunicare a informaţiei. Acasă, la serviciu, în mijloacele de
transport, în magazine, oriunde fiecare din noi ascultă radioul cel putin o dată pe
saptamînă.
Televiziunea acaparează, la rîndul său, un procentaj important de telespectatori.
Pînă nu demult aceasta era cel mai în vogă mijloc de comunicare în masă, dar şi în
prezent o bună parte din populaţie este client fidel al posturilor de televiziune.
Odată cu aparitia şi extinderea Internetului, toate celelate mijloace în masă au
fost nevoite să se adapteze la noua eră de informatizare. Azi Internetul reprezintă cel
mai modern mijloc de informare în masă, care pune la dispoziţia clienţilor cea mai
vastă şi mai largă gamă de informaţii. În mileniul III orice informaţie poate fi
accesată cu un singur click.
În concluzie, extinderea rolului Internetului oferă suportul dezvoltării globale
informaţionale.
Pluralismul mass-mediei reprezintă un pilon principal al dreptului la informare
şi al libertăţii de exprimare a opiniei publice.

2.2. Internet – instrument principal al gestiunii informaţiei în societatea

informationala
Dacă la începutul anilor 1960 sintagma predominantă era aceea de Societate
informatică, preocuparea principală a specialiştilor IT de atunci fiind realizarea unui
Sistem informatic naţional, cu idei şi tendinţe care vizau o societate informaţională,
treptat conceptul de Societate informaţională a cîştigat tot mai mult teren şi a devenit
o realitate din momentul exploziei Internetului, principalul vector al acestei societăţi.
Internetul s-a nascut la mijlocul anilor 60 in forma ARPAnet (Advanced

37
Research Projects Agency Net) – o reţea între mai multe computere din unele
instituţii americane, ce lucrau pentru ARPA, un departament de cercetare din cadrul
Pentagonului. ARPA a fost pus în funcţiune ca reacţie la succesul sovietic al lansării
satelitului Sputnik în spaţiu în 1957.
Unul din obiectivele ARPAnet era crearea unei reţele, care să nu fie distrusă
datorită atacurilor asupra sistemului. Războiul Rece fiind la apogeu, scenariul unui
dezastru era considerat fie lansarea unei bombe fie un atac nuclear.
De aici a rezultat un proiect de reţea, unde reţeaua însăşi era permanent în
pericol de atac. În consecinţă:
- Doar un minimum de informaţii era cerut de la computerele client în reţea
- Cînd transmisia de date întîlnea un obstacol, sau una dintre adrese era de
negăsit, se gasea o altă cale către adresa căutată.
Toate acestea au fost codificate în protocol, care reglementa transmisia de date
pe Internet. În forma sa finală, acesta era TCP/IP (Transmission Control
Protocol/Internet protocol), care este şi acum baza Internetului.
TCP/IP face posibil ca modele diferite de computere, de exemplu IBM
compatibile sau Mac’s, folosind sisteme diferite de operare, cum ar fi UNIX,
Windows, MacOS etc. să se “inţeleagă” unele cu altele. În acest fel, Internetul era şi
este cu adevarat o platformă-independentă.
Internet-ul a început ca o reţea de patru computere între Universităţile din
Utah, Santa Barbara şi Los Angeles şi Institutul de Cercetare din Stanford.
În curînd, cercetătorii din alte instituţii de stat au devenit interesaţi de
avantajele folosirii în comun a unei reţele, deoarece folosirea computerelor era
costisitoare.
La sfîrşitul anilor 60 şi începutul anilor 70, cînd Internetul număra în jur de 50
de computere, s-au dezvoltat primele dintre programele, folosite încă şi azi pentru
transferul informaţiei:
- File Transfer Protocol (FTP), care nu stabilea numai o conexiune între două
gazde (hosts), ci mult mai mult: verifica şi confirma sosirea corectă a
pachetelor de date, compensa erorile prin retransmiterea pachetelor pierdute

38
 sau deteriorate şi controla viteza transmisiunii datelor limitînd numărul de
pachete în tranzit.
- Telnet pentru accesarea şi folosirea bazelor de date, a bibliotecilor şi a
cataloagelor din toată lumea.
- e-Mail pentru trimiterea mesajelor personale. Ideea e-mail-ului a aparut încă
din 1965. Dar introducerea e-mailului în sistemul ARPANET a produs o
schimbare radicală în identitatea şi scopurile ARPANET. Fenomenul e-mail a
fost, de fapt, o mare surpriză. A fost primul mare succes spectaculos al
ARPANET-ului, dînd un nou sens activităţii reţelei, care nu era numai o
împărţire a resurselor de calcul între participanţii la reţea. Primul program
funcţional pentru e-mail a fost creat de Ray Tomlinson ( programator la
compania Bolt, Beranek and Newman). În rapoartele programului ARPANET
ale timpului se arată că e-mailul a schimbat complet colaborarea dintre
cercetătorii care utilizau reţeaua, aceştia folosind-o zi de zi. Cu toate că e-
mailul a apărut neplanificat, neanticipat şi în cea mai mare măsură nesprijinit,
poşta electronică a ajuns să eclipseze în volumul traficului pe reţeaua
ARPANET toate celelalte aplicaţii disponibile atunci prin reţea.
Internetul era în mod categoric în ascendenţă. Cu noi grupuri de utilizatori care
se alăturau, Internetul a trecut prin prima sa transformare.
În acea perioadă, Internetul a crescut la o reţea de 200 de computere. În acelaşi
timp, au aparut alte reţele, mai ales în sectorul academic.
Important printre acestea era (şi este) USENET sau Users Network, care a fost
dat în exploatare în 1979, cînd cîteva UNIX-computere au fost conectate împreună.
Cu ajutorul USENET-ului sute de persoane au descoperit interesul de a forma
grupuri de discuţii despre orice subiect imaginabil, oamenii făceau schimb de noutăţi
şi imagini, în ciuda distanţelor şi a hotarelor. De-a lungul Usenetului s-au dezvoltat şi
alte reţele. Toate formau baza unui spaţiu de comunicaţie radical democratic. De
exemplu, inaintea unei noi discuţii pe care grupul o începea, comunităţii Netului i se
cerea un vot de accept.
Spre deosebire de alte reţele, Usenet lucra întradevăr de jos în sus, şi nu pe alte

39
căi. Fusese creat de utilizatori pentru utilizatori. De aici a rezultat o atitudine generală
de folosire în comun şi suport mutual, care exista încă pe Internet.
În anul 1982, din reţeaua ARPANET s-a desprins reţeaua militarã Milnet. Parte
care a rămas din ARPANET a fost destinată cercetării şi învăţîmîntului. Ea a stat la
baza reţelei Internet de astăzi. La început s-au conectat la ea şi celelalte reţele
comerciale şi necomerciale care se dezvoltaseră pînă atunci. Începînd din anul 1990
Internetul avea să cunoască o alta tulburătoare transformare şi extindere prin ceea ce
avea să fie tehnologia World Wide Web (www). Tehnologia www este o aplicaţie a
Internetului, dar care a schimbat fundamental Internetul, fără a schimba structura lui
generală sau sistemul de protocoale, prin introducerea unor aplicaţii noi. Web-ul nu a
fost, de fapt, creat în SUA, ci la Laboratorul de Fizică al CERN din Geneva de către
Tim Berners-Lee, care constatînd că deşi calculatoarele personale au devenit orientate
pe imagine, pe Internet predomina totuşi textul. El a folosit tot ceea ce Internetul
adusese pînă atunci, plus un mod de organizare a informaţiei (propus de Ted Nelson,
un specialist din familia hacker-ilor) bazat pe “hypertext”, prin care se stabileau
legături (links) între diferite informaţii. În acest mod se poate renunţa, după cum se
ştie, la prezentarea liniară a informaţiei. Berners-Lee, introducînd hypertextul la
nivelul întregii reţele mondiale Internet şi utilizarea multimedia (audio şi video) avea
să dea naştere a ceea ce a devenit “a world wide web of information”. Berners-Lee şi
colaboratorii au creat limbajul HTML Aceste lucruri au schimbat Internetul, iar astăzi
nu se mai face de fapt o deosebire între Web şi Internet. Succesul noului Internet-
www a fost imens. Într-adevăr, poşta electronică şi www, care au dat un conţinut nou
Internetului, sunt exemple de aplicaţii care nu au rezultat dintr-un obiectiv planificat,
ci prin deciziile spontane a mii şi mii de utilizatori independenţi. Nimeni nu a prezis
apariţia acestor aplicaţii şi, prin aceasta, ceea ce va deveni şi a şi devenit Internetul.
Fără îndoială Internetul a fost şi o invenţie socială, doarece el s-a înscris în mod firesc
şi ca un instrument social. Este de asemenea evident că Internetul, odată inventat, a
devenit un proces de autoorganizare la scară globală. Acest proces de autoorganizare
va continua şi s-ar putea, ca în acest cadru, să apară aspecte calitative noi.
În 1994, a fost lansat un nou protocol de reţea Ipng (IP next generation) pentru

40
transmisii de date, voce şi imagini care asigură securitatea informaţiei. Reţeaua
Internet s-a dezvloltat foarte rapid, ajungînd ca în 1997 peste 134 de ţări sã fie
conectate la ea. Dacă în 1983 erau conectate la reţea doar 562 de calculatoare, în
1994 erau 221.700 calculatoare, iar în 1997 s-a ajuns la 16.146.000 de calculatoare.
De fapt, Internetul nu a fost prevăzut în proiectul ARPANET şi nici în
planurile ARPA. Internetul a reprezentat o etapă într-adevăr nouă în domeniul
reţelelor, care avea să depăşească cu mult mărimea şi cuprinderea de funcţiuni de
către ARPANET. În conceperea Internetului doi cercetători de la ARPA, Robert
Kahn şi Vinton Cerf, principalii arhitecti ai Internetului16, au avut un rol major,
deoarece au găsit soluţii pentru interconectarea reţelelor de calculatoare. Sistemul
preconizat de ei putea fi foarte mare, dar mult mai flexibil şi mai descentralizat decît
predecesorul.
Reţelele de Internet din Moldova au început să funcţioneze în anii ‘84-85, cînd
a fost creată reţeaua informatică naţională - RIN, apoi reţeaua de calculatoare publică
experimentală.
În 1988 este creată reţeaua publică de transport de date între Moldova şi
Ucraina.
În 1991 la Centrul Republican de Informatică (CRI), Academia de Ştiinţe a pus
în funcţiune un nod al reţelei RELCOM, iar în 1993 a fost implementat şi un nod al
reţelei EARN/BITNET cu canal de transfer de date internaţional (CRI – ICI,
Bucureşti).
Începînd cu anul 1992 sunt dezvoltate alte reţele locale în sistemul bancar,
diferite întreprinderi, departamentul vamal, ministere.
Reţeaua Moldnet a fost creată în 1996, conform unui proiect finanţat de
Fundaţia Soros. Este lansată ca o reţea-pivot universitară, ce leagă Academia de
Ştiinţe, Universitatea de Stat, Academia de studii Economice şi Universitatea
Tehnică. Este conectată la un canal extern de 64 Kbps, astfel realizîndu-se conectarea
directă la Internet.
În anul 1997 a fost creat nodul de reţea a CNTI – www.cnti.moldnet.md. În

16
http://www.agir.ro/univers-ingineresc/mass-media___de__la__ziar__la__internet_1077.html
41
prezent este legat direct la reţeaua Moldnet şi asigură lucrul a 20 calculatoare direct
conectate la Internet (mai tîrziu numărul lor va fi mărit). Acest nod asigură lucrul cu
serviciile WWW, FTP, GOPHER şi EMAIL.
În cadrul CNTI are loc studierea modului de lucru în Internet, studierea
limbajelor de programare în HTML, Java, ActiveX. Ulterior se vor efectua concursuri
pentru elaborarea paginilor Web, rapidităţii căutării informaţiei, modului de gestiune
a Internet-ului.
Internetul a devenit rapid un fenomen socio-tehnic mult mediatizat la sfîrşit de
secol (şi de mileniu). Internetul şi orice formă de folosire a reţelelor electronice
deschise au şi vor avea un impact determinant asupra societăţii şi al viitorului său.
Impactul Internetului17 asupra societăţii va avea următoarele funcţionalităţi şi efecte:
- Simplificarea proceselor de muncă şi de comunicare. Un prim efect important
al Internetului constă în simplificarea şi uşurarea activităţilor zilnice privind
administraţia sau gestiunea. Cercetătorul, utilizatorul lucrează direct pe
calculatorul personal transmiţînd date şi texte colegilor, clienţilor sau factorilor
decizionali. Documentele sunt astfel mai uşor arhivate, reutilizate în orice
moment şi de către oricine. Mesageria electronică permite o comunicare şi un
mod de lucru de mare eficacitate, scurtînd pauzele datorate unor intermediari
ineficienţi. Lucru direct, imediat, care poate fi memorat, reutilizabil,
transferabil; lucrul cu Internetul şi reţelele electronice ne modifică în
profunzime obiceiurile. Reducerea costurilor. Un alt aspect spectaculos oferit
de către Internet: reducerea costurilor, în mod special al costurilor privind
comunicarea şi cele legate de manipularea informaţiei şi a datelor. Se ştie că se
pot reduce substanţial preţurile pentru telefon, fax printr-o utilizare judicioasă a
Internetului. Această reducere se poate face simţită la nivel de instituţii, cu
condiţia unor investiţii necesare procurării unor echipamente puternice (atît la
nivel de stat, cît şi la nivel de instituţie de învăţămînt, întreprinderi).
- Lucrul în grup, creativitatea colectivă. Crearea reţelelor de calculatoare şi deci
existenţa persoanelor care să le folosească, ne conduce către un fenomen nou şi

17
http://www.info-portal.ro/articol/impactul-internetului-in-cultura-societate-si-economie/276/1/0/
42
 anume dezvoltarea unei noi creativităţi colective. Munca în echipă prin
intermediul instrumentelor de tip groupware sau workflow este uşurată.
Trebuie menţionat riscul care ar putea apare. De aceea organizaţiile trebuie să-
şi regîndească viitorul şi structurile în faţa evoluţiei Internetului.
- Stabilirea unor legături la nivel mondial. Nu poate fi trecut sub tăcere efectul
de anti-izolare produs de către Internet. Pentru prima oară în istoria omenirii s-
a produs şi utilizat în mod colectiv o tehnologie globală (nu locală). Brusc,
cadrul de comunicare se lărgeşte, frontierele întreprinderilor, universităţilor,
oraşelor, regiunii, statului, nu mai există. Se comunică cu lumea întreagă, la fel
de simplu ca şi cu vecinul de scară sau colegul de birou. Se descoperă noi
orizonturi, noi concepţii privind societatea. Se colaborează cu echipe noi. Se
extinde acţiunea de marketing şi de comunicare la scară planetară.
- Accesul la impresionante surse de informare. Trebuie precizat imensul
dispozitiv informaţional constituit de către pînza şi milioane de situri Web,
multiple forumuri şi liste de difuzare electronică, numeroase situri de fişiere
informatizate, noi biblioteci virtuale, noi muzee on-line. Niciodată nu am
beneficiat de o bogăţie de informaţii, chiar cu o supraabundenţă de date şi de
documente. Cel mai important este să faci trierea informaţiei, alegînd-o pe cea
mai pertinentă. Important este să nu te rătăceşti pe pînză.
Toate aspectele pozitive menţionate mai sus sînt exploatate de către societate,
indivizi şi organizaţii cu scopuri diferite. Funcţionalităţile Internetului în societate pot
duce la noi practici sociale originale şi interesante.
Instituţii competitive. Instituţiile care se echipează azi în materie de reţele
electronice şi care folosesc sistematic Internetul vor avea un real avantaj competitiv:
creşterea eficacităţii în interior, stimularea muncii de grup şi reducerea costurilor,
apropierea strategică reînnoită, cucerirea noilor pieţe şi cybermarketingurilor
planetare, inteligenţă economică, stăpînirea informaţiei şi intervenţii oportune in
atragerea noilor parteneri.
Toate acestea se pot obţine dacă se adoptă o atitudine cu adevărat înnoitoare.
Trebuie schimbate modurile de organizare, renunţarea la unele structuri prea ierarhice

43
piramidale, acceptarea spontaneităţii şi mobilităţii creativităţii persoanelor şi
echipelor, ştergerea frontierelor prea protectoare. Trebuie făcute investiţii în
instrumente şi echipamente, dar în mod special format personalul cu noi deprinderi
(ceea ce nu este foarte uşor).
Locuri de muncă pierdute, altele cîştigate. În general Noile Tehnologii de
Informare şi Internetul schimbă structura şi repartiţia locurilor de muncă într-o ţară,
într-o anumită zonă geografică. Este limpede că multe locuri de muncă tradiţionale,
amintind de anumite forme vechi de organizare a muncii vor dispare, în mod special
tot ceea ce aminteşte de operaţii intermediare, înlocuite azi de către informatică şi
comunicaţii electronice (munca de secretariat, dactilografierea, etc.). În acelaşi timp
vor apare noi meserii legate de dezvoltarea NTI şi specializarea în instituţii a unor
echipe/persoane, care se vor ocupa de folosirea Internetului.
Stimularea cercetării, dezvoltarea cunoaşterii. Domeniul de activitate care
beneficiază cel mai mult de Internet este acela al cercetării şi al dezvoltării
cunoaşterii. Nu este nimic anormal, neaşteptat pentru că este cunoscut faptul că
Internetul s-a născut în mediul ştiinţific pentru stimularea cooperării în acest
domeniu. Cercetarea progresează direct proporţional cu intensitatea contactelor care
se stabilesc între echipele de cercetători. Se hrăneşte din schimburi permanente şi
trăieşte din cooperare (pe toate nivelele).Multiplicarea site-urilor Web şi a
forumurilor electronice dedicate activităţii ştiinţifice va conduce într-un viitor
apropiat la o sporire considerabilă a cunoştinţelor noastre. Este o nouă viziune privind
comunicarea ştiinţifică şi tehnică, a unor noi practici de publicaţii şi schimb, care vor
pune problema modului tradiţional de editare ştiinţifică.
Educaţia şi Internetul: noi modalităţi de predare. În domeniul educaţiei,
Internetul va produce multe modificări. Mai întîi este vorba de a acorda un acces mai
larg, universal la sursele cunoaşterii. Factorii decizionali din America au decis
echiparea tuturor şcolilor la accesul eficient la reţea, au înţeles că acest mod de a
acţiona la nivel educaţional, înseamnă să oferi un anume credit, pe termen lung
economiei americane.În afara de noile posibilităţi de acces la educaţie şi cunoaştere,
Internetul permite regîndirea educaţiei, a învăţămantului, pedagogiei: învăţămîntul la

44
distanţă, formare în situri (în instituţii sau la domiciliu), colective de învăţare, etc.
O nouă concepţie privind viaţa publică şi democraţia. Discuţiile ce se poartă
astăzi în forumurile electronice dar şi în presă, se focalizează în mod special pe noul
cetăţean al societăţii informaţiei. Se pune tot mai mult problema influenţei
Internetului asupra dezvoltării democraţiei şi a regulilor jocului din viaţa publică.
Este greu să accepţi azi că un guvern poate limita condiţiile de acces la reţele
electronice, exercitînd anumite forme de cenzură. Internetul poate avea riscurile unei
manipulări nepermise. În acelaşi timp, revigorează anumite atitudini şi reflexii în
favoarea unei reale democraţii autentice. Este interesant şi de notat deschiderea
accesului la informaţia din domeniul public. Orice cetăţean are dreptul de a şti, de a
cunoaşte ceea ce-l interesează. Guvernele, administraţiile, diferitele colective sunt
puternic împinse să dea răspunsuri satisfăcătoare acestor întrebări.
Internetul în serviciul unei dezvoltări durabile. Este interesant de remarcat un
efect de necontestat al Internetului în domeniul dezvoltării durabile. Internetul, prin
structura reţelei, prin facilitatea comunicării pe cale electronică, este un vector
privilegiat de promovare a noţiunii de dezvoltare durabilă. Numeroase site-uri permit
accesul la o bogăţie informaţională în domeniu; forumurile se multiplică contribuind
la concretizarea planurilor de acţiune pentru o dezvoltare durabilă. Altfel spus,
Internetul apare ca un mijloc clar de promovare a ideilor şi proiectelor pe care se
bazează azi consensuri politice, dar care nu găsesc totdeauna concretizări practice ale
gînditorului tehnic, administrativ sau pur uman.
Se mai pot menţiona şi alte domenii care vor suferi modificări datorită
revoluţiei Internet.
Este vorba de sănătate sau de turism. Cultura poate şi ea să cunoască noi forme
de exprimare datorită instrumentelor puternice de comunicare electronică multimedia.
Stabilirea unor reguli pentru apărarea valorilor. Noile tehnologii (Internet,
reţele electronice, multimedia...) permit mult viitorului, dar în acelaşi timp, pot apare
noi şi grave probleme ale căror importanţă începem să le percepem. Impactul
Internetului asupra societăţii va depinde de capacitatea acestuia de a gestiona cît mai
bine efectele benefice şi malefice ale noului instrument.

45
 Riscurile inerente unei dezvoltări necontrolate ale Internetului. În cea mai
mare parte riscurile sunt legate de informatică şi în mod special de teleinformatică,
într-o lume care nu scapă perversităţii şi criminalităţii de orice fel. Se pot menţiona în
primul rînd problemele de securitate informatică şi riscurile de penetrare a unor medii
informatice, mai mult sau mai puţin bine protejate. Problemele legate de atentat la
viaţa particulară şi problemele legate de confidenţialitate nu sunt noi, dar prezintă
interes la ora reţelelor deschise şi a instrumentelor de inteligenţă manipulatoare de
date. Se pot utiliza programe instalate pe site-uri personale, se pot controla
tranzacţiile de orice natură pe Internet, se pot folosi carduri sau adrese electronice
personale. Nu trebuie neglijat riscul tranzacţiilor financiare sau monetare pe o reţea
nesecurizată. Trebuie subliniata existenţa pe reţeaua Internet a mesajelor sau
informaţiilor care încalcă morala sau regulile stabilite de către societate: incitare la
ura rasială, pornografie, apologia morţii, proliferarea morţii, a sinuciderii, a
comportamentului pervers, etc... acesta conducînd numeroase ţări la crearea unor
dispozitive de observaţie şi reglare a comportamentelor anormale. Infoetica va avea
ca obiect de studiu cenzurarea naţională a acestor anomalii.
Dezvoltarea unei culturi a informaţiei sau a info-culturii. Instrumentul există
deja şi unii îl utilizează mult. Agenţii inteligenţi, roboţii sau motoarele de căutare de
orice fel sunt în măsură să răsfoiască aproape instantaneu milioane şi milioane de
documente. O nouă societate a informaţiei începe să se dezvolte, promiţătoare, dar
obositoare. Se constată un deficit de cunoaştere a posibilităţilor oferite de către
reţelele electronice, a sensibilizării şi formării pentru bogăţia pe care acestea le oferă.
Este nevoie de întocmirea unui plan de dezvoltare a culturii informaţiei. Este clar că,
infocultura nu se va dezvolta decît dacă indivizii şi comunităţile au acces la reţea,
lucrînd efectiv pe echipamentul adaptat. Aceasta înseamnă că eforturile financiare
trebuie să fie acceptate de către guvern, ca şi de către instituţii şi de către întreprinderi
pentru crearea reţelelor cu debit mare, pentru dezvoltarea parcului de calcuatoare,
pentru achiziţii şi dezvoltarea programelor adecvate. Solidaritatea naţională şi
internaţională trebuie să fie mobilizată pentru a asigura această infocultură care
contribuie la dezvoltarea societăţii informaţiei.

46
 Este evidentă tendinţa Internetului de a revoluţiona informaţia şi mijloacele de
divertisment, afectînd producţia şi consumul acestora, transformînd viaţa socială şi
comportamentul nostru, chiar şi instituţiile politice şi rolul cetăţenilor în cadrul
acestora. Oamenii sunt atraşi de acest fenomen şi îi dedică foarte mult timp,
modificînd moduri de lucru ori afectînd interacţiunea umană.
Dar oare relaţiile dintre oameni vor fi aceleaşi, sau fiecare va prefera să lucreze
într-un spaţiu digital propriu? Ce reprezintă aceste schimbări pentru societate şi viaţa
de familie? Noua tehnologie, va însemna oare, reducerea timpului petrecut la serviciu
şi cresterea numărului de ore lucrate acasă, lucru care ar implica o consolidare a
relaţiilor familiale?
Datorită internetului nu mai există aproape nimic care să nu poată fi făcut din
fotoliul confortabil de acasă, de la vizitarea magazinelor de toate tipurile, plătirea
facturilor, munca de cercetare si documentare pentru diverse lucrări şi, chiar păstrarea
legăturilor cu prietenii aflaţi la mii de kilometri depărtare. Comunicarea, care înainte
însemna, scrierea unor scrisori, a fost acum redusă la cîteva click-uri cu mouse-ul;
astfel, oamenii au posibilitatea să corespondeze prin e-mail mult mai rapid şi eficient
decît prin poşta tradiţională. Aspectele pozitive ale internetului nu pot fi măsurate, în
timp ce, unele dintre aspectele negative pot fi usor evidenţiate.
Principalele efecte negative sunt18:
- înstrăinarea de instituţii (familia, instituţiile educaţionale şi locul de muncă;
izolarea în impersonal). Studiile arată tendinţa oamenilor de a deveni mai
stresaţi, mai deprimaţi şi singuri, cu fiecare ora petrecuta în lumea obscura a
chat-ului. Este evident că, deşi camerele de chat de pe net, oferă aceeaşi
interactivitate ca şi discuţiile faţă-în-faţă, acestor discuţii le lipseşte contactul
personal necesar pentru dezvoltarea unor aptiudini de comunicare. Acest lucru,
va afecta de asemenea, negativ, modul în care adolescenţii comunică cu
familia, prietenii şi membrii societăţii.
- Pierderea culturii proprii (Internetul introduce o invazie de cultură haotică,
ceea ce poate duce la pierderea culturii proprii şi la adoptarea unei noi culturi.

18
http://www.netsun.ro/newsletter/februarie2005/editorial_impactul_internetului.htm
47
 Adoptarea unei noi culturi va duce la o dezastruoasă dezintegrare a valorilor
nationale).
- Pierderea identităţii. (Înstrăinarea şi pierderea culturii proprii, vor duce
inevitabil la pierderea identităţii).

2.3. Securitatea şi protecţia informaţiei - condiţie cheie în societatea

informaţională.
Securitatea informaţională, care include în sine securitatea computaţională în
rol de componentă necesară, se răsfrînge asupra tuturor proceselor sociale, în care
funcţionează informaţia şi se utilizează informatica.
Cu alte cuvinte, securitatea informaţională se răsfrînge asupra tuturor
fenomenelor sferei informaţionale a sociumului (civilizaţiei), care în mod direct sau
prin intermediul cuiva “lucrează” asupra dezvoltării optime a sistemului social,
asigurîndu-i acestuia din urma (sociumului) condiţii pentru supravieţuire şi progres
succesiv.
În mileniul III informaţia, nu este doar o resursă necesară dezvoltării tuturor
sferelor sociale, ea a devenit o putere enormă, şi chiar o armă extrem de periculoasă:
“cel care deţine informaţia este cel mai puternic”. Informaţia, produsele informaţiei,
precum şi costurile şi beneficiile rezultate din informaţie devin din ce în ce mai mult
transnaţionale. Informaţia are o valoare, iar capacitatea de a stoca şi procesa anumite
informaţii poate furniza un important avantaj asupra competitorilor.
Datorită problemelor, aparute în urma furturilor de proprietate intelectuală, au
fost elaborate diverse metode de securizare a informaţiei, prin utilizarea codificării
acestora – criptarea.
Criptarea19 poate fi imaginată ca şi cînd ceva de valoare este încuiat într-o cutie
rezistentă. Similar, decriptarea poate fi comparată cu descuierea cutiei şi accesul liber
la valorile dinăuntru. În calculator, datele importante sub forma unor fişiere de pe
hard disc sau fişiere transmise prin reţea pot fi criptate folosind o cheie de criptare.
Atît datele criptate cît şi cheia de criptare sunt prelucrate (transformate) astfel încît să

19
http://www.scribd.com/doc/8199298/Modulul-7-Informaie-i-Comunicare
48
nu poată fi citite (înţelese) de persoane nedorite.
Cea mai simplă formă de criptare este criptarea simetrică, adică folosirea unei
chei de criptare care trebuie cunoscută de toţi cei care vor să decripteze informaţiile
respective.
O altă metodă este criptarea cu cheie publică ceea ce presupune existenţa a
două chei pereche între care există o legătură stabilită matematic. O cheie, numită
cheie privată, este păstrată secretă de către persoana care doreşte să-şi asigure
securitatea mesajelor primite, şi o altă cheie, numită cheie publică, este dată celor
care vor trimite persoanei în cauză mesaje criptate cu ajutorul ei. Aceste mesaje
criptate cu ajutorul cheii publice nu pot fi decriptate decît de către cel care cunoaşte şi
cheia privată pereche a cheii publice cu care au fost criptate. Oricine încearcă să
decripteze în mod fraudulos mesajul criptat, este posibil să descopere sau să afle
cheia publică cu care a fost criptat, dar este mult mai dificil să descopere două chei
necesare simultan procesului de criptare.
Această metodă de securizare a informaţiei este valabilă pentru orice
informaţie de tip conţinut. În societatea modernă, însă, există şi informaţie sub formă
bănească, care poate fi transferată dintr-un cont în altul prin tehnici digitale. În
ultimul timp, sistemul bancar a elaborat noi metode de stocare şi utilizare a banilor.
Astfel au apărut cardurile bancare cu cip. Cardurile cu cip devin tot mai populare
printre clienţii bancilor. Popularitatea cardurilor cu cip este de înţeles, dat fiind faptul
că ele conţin caracteristici de securitate performante care oferă o mai mare siguranţă
împotriva copierii cardului şi respectiv utilizării neautorizate a lui.
În plus cardurile cu cip oferă numeroase avantaje, cum ar fi: reducerea
considerabilă a fraudelor, tranzacţii mult mai rapide la comercianţi, eliminarea
riscului de copiere şi contrafacere a cardului, funcţionarea în anumite situaţii
independent de sistemele informatice şi de comunicaţii (off-line) în condiţii de
maximă securitate, produse potenţiale auxiliare.
Microprocesorul poate îngloba o gamă largă de aplicaţii suplimentare datorită
capacităţii mare de memorie. Printre acestea s-ar putea enumera aplicaţiile de
loialitate sau de fidelizare a clienţilor. Prin urmare, tehnologia cipului înseamnă

49
tranzacţii mult mai sigure, derulate mai rapid şi o gamă largă de servicii suplimentare
potenţiale pe acelaşi card20.
Datorită conectării la sursa de Internet, la care au acces un numar nelimitat de
utilizatori, retelele şi chiar propriile calculatoare devin vulnerabile pe variate planuri.
Ameninţările la adresa securitaţii unei reţele de calculatoare pot avea
următoarele origini: dezastre sau calamitaţi naturale, defectări ale echipamentelor,
greşeli umane de operare sau manipulare, fraude. Primele trei tipuri de ameninţări
sunt accidentale, în timp ce ultima este intenţionată.
În ameninţările datorate acţiunilor voite, se disting două categorii principale de
atacuri: pasive şi active.
1) Atacuri pasive - sunt acelea în cadrul cărora intrusul observă informaţia ce
trece prin “canal”, fără să interfereze cu fluxul sau conţinutul mesajelor. Ca urmare,
se face doar analiza traficului, prin citirea identităţii părţilor care comunică şi
“învăţînd” lungimea şi frecvenţa mesajelor vehiculate pe un anumit canal logic, chiar
dacă conţinutul acestora este neinteligibil. Atacurile pasive au urmatoarele
caracteristici comune:
- Nu cauzează pagube (nu se şterg sau se modifică date);
- Încalcă regulile de confidenţialitate;
- Obiectivul este de a “asculta” datele schimbate prin reţea;
- Pot fi realizate printr-o varietate de metode, cum ar fi supravegherea legăturilor
telefonice sau radio, exploatarea radiaţiilor electromagnetice emise, rutarea
datelor prin noduri adiţionale mai putin protejate.
2) Atacuri active - sunt acelea în care intrusul se angajează fie în furtul
mesajelor, fie în modificarea, reluarea sau inserarea de mesaje false. Aceasta
înseamnă că el poate şterge, întîrzia sau modifica mesaje, poate să facă inserarea unor
mesaje false sau vechi, poate schimba ordinea mesajelor, fie pe o anumita direcţie, fie
pe ambele direcţii ale unui canal logic. Aceste atacuri sunt serioase deoarece modifică
starea sistemelor de calcul, a datelor sau a sistemelor de comunicaţii. Există
următoarele tipuri de ameninţări active:

20
http://www.maib.md/rom/section/690/
50
 Mascarada - este un tip de atac în care o entitate pretinde a fi o altă entitate. De
exemplu, un utilizator încearcă să se substitue altuia sau un serviciu pretinde a fi un
alt serviciu, în intenţia de a lua date secrete (numarul carţii de credit, parola sau cheia
algoritmului de criptare). O “mascaradă” este însoţită, de regulă, de o altă ameninţare
activă, cum ar fi înlocuirea sau modificarea mesajelor;
Reluarea - se produce atunci cînd un mesaj sau o parte a acestuia este reluată
(repetată), în intenţia de a produce un efect neautorizat. De exemplu, este posibilă
reutilizarea informaţiei de autentificare a unui mesaj anterior. În conturile bancare,
reluarea unităţilor de date implică dublări şi/sau alte modificări nereale ale valorii
conturilor;
Modificarea mesajelor - face ca datele mesajului să fie alterate prin modificare,
inserare sau ştergere. Poate fi folosită pentru a se schimba beneficiarul unui credit în
transferul electronic de fonduri sau pentru a modifica valoarea acelui credit. O altă
utilizare poate fi modificarea cîmpului destinatar/expeditor al poştei electronice;
Refuzul serviciului - se produce cînd o entitate nu izbuteşte să îndeplinească
propria funcţie sau cînd face acţiuni care împiedică o altă entitate de la îndeplinirea
propriei funcţii;
Repudierea serviciului - se produce cînd o entitate refuză să recunoască un
serviciu executat. Este evident că în aplicaţiile de transfer electronic de fonduri este
important să se evite repudierea serviciului atît de către emiţător, cît şi de către
destinatar.
În cazul atacurilor active se înscriu şi unele programe create cu scop distructiv
şi care afectează, uneori esenţial, securitatea calculatoarelor. Există o terminologie
care poate fi folosită pentru a prezenta diferitele posibilităţi de atac asupra unui
sistem. Acest vocabular este bine popularizat de “poveştile” despre “hackeri”.
Atacurile presupun, în general, fie citirea informaţiilor neautorizate, fie (în cel mai
frecvent caz) distrugerea parţială sau totală a datelor sau chiar a calculatoarelor. Ce
este mai grav este posibilitatea potenţială de infestare, prin reţea sau copieri de
dischete, a unui mare numar de maşini. Dintre aceste programe distructive amintim
urmatoarele:

51
 Viruşii - reprezintă programe inserate în aplicaţii, care se multiplică singure în
alte programe din spaţiul rezident de memorie sau de pe discuri; apoi, fie saturează
complet spaţiul de memorie/disc şi blochează sistemul, fie, după un număr fixat de
multiplicări, devin activi şi intră într-o fază distructivă;
Bomba software - este o procedură sau parte de cod inclusă într-o aplicaţie
“normală”, care este activată de un eveniment predefinit. Autorul bombei anunţă
evenimentul, lăsînd-o să “explodeze”, adică să efectueze acţiunile distructive
programate;
Viermii - au efecte similare cu cele ale bombelor şi viruşilor. Principala
diferenţă este aceea că nu rezidă la o locaţie fixă sau nu se duplică singuri. Se mută în
permanenţă, ceea ce îi face dificil de detectat. Cel mai renumit exemplu este
Viermele Internet-ului, care a scos din funcţiune o parte din Internet în noiembrie
1988;
Trapele - reprezintă accese speciale la sistem, care sunt rezervate în mod
normal pentru proceduri de încărcare de la distanţă, întreţinere sau pentru
dezvoltatorii unor aplicaţii. Ele permit, însă, accesul la sistem, eludînd procedurile de
identificare uzuale;
Calul Troian - este o aplicaţie care are o funcţie de utilizare foarte cunoscută şi
care, într-un mod ascuns, îndeplineşte şi o altă funcţie. Nu creează copii. De exemplu,
un hacker poate înlocui codul unui program normal de control “login” prin alt cod,
care face acelaşi lucru, dar, adiţional, copiază într-un fişier numele şi parola pe care
utilizatorul le tastează în procesul de autentificare. Ulterior, folosind acest fişier,
hacker-ul va penetra foarte usor sistemul21.
O atenţie deosebită vom acorda virusurilor informatice, devenite o prezenţă
permanentă, cu care aproape fiecare posesor de PC se luptă astăzi.
Viruşii informatici – sunt microprograme greu de depistat, ascunse în alte
programe, care aşteaptă momentul favorabil pentru a provoca defecţiuni ale
sistemului de calcul (blocarea acestuia, comenzi sau mesaje neaşteptate, alte acţiuni
distructive). Se poate aprecia că un virus informatic este un microprogram cu acţiune

21
http://www.scribd.com/doc/8066204/Securitatea-Internetului-Worm
52
distructiva, localizat în principal în memoria internă, unde aşteaptă un semnal pentru
a-şi declanşa activitatea.
Cum în practică nu poate fi evidentă importarea de fişiere virusate, metodele
antivirus caută să asigure protecţie în anumite cazuri şi anume:
- la un prim contact cu un program, în care se recunoaşte semnătura virusului, se
foloseste scanarea. Aceasta constă în căutarea în cadrul programelor a unor
secvenţe sau semnături carecteristice viruşilor din biblioteca programului de
scanare;
- dacă programele sunt deja cunoscute, nefiind la primul contact, se folosesc
sume de control. Aceste sume constituie o semnătură a programului, şi orice
modificare a lui va duce la o modificare a sumei sale de control;
- în calculator există o serie de programe care nu se modifică, reprezentînd
zestrea de soft a calculatorului, care se protejează pur şi simplu la scriere.
Într-un raport scris încă de la începutul erei de informatizare, este prezentă
avertizarea că, calculatoarele sînt supuse unui pericol înalt din partea hackerilor. În el
se spune că „calculatoarele care controlează sistemele noastre de livrare a energiei, de
comunicaţie, serviciile de aviaţie şi financiare, şi păstrează informaţia vitală începînd
cu fişele medicale şi business planuri şi terminînd cu înregistrările criminale” sînt
vulnerabile din multe părţi, inclusiv şi atacurile intenţionate. Un hoţ modern poate să
jefuiască mai mult cu un calculator decît cu o armă. Teroriştii de mîine pot provoca
mai multe daune cu o tastatură decît cu o bombă.
Frauda informatică, este o infracţiune cu un grad de periculozitate înalt şi este
caracterizată de fapte precum intrarea, alterarea, ştergerea sau suprimarea datelor sau
programelor sau orice altă intruziune care poate cauza un prejudiciu material sau
economic intenţionat, infractorul urmărind scopul obţinerii unui avantaj.

2.4. Comerţul electronic - activitate în societatea informaţională

Comertul electronic se refera la desfasurarea activitatilor specifice mediului de
afaceri, intr-un sistem automatizat integrat pentru schimbul de informatii, utilizind
mijloacele electronice (retele de calculatoare).

53
 O definitie posibila a comertului electronic ar fi: “orice forma de tranzactii in
afaceri in cadrul careia partile interactioneaza electronic in loc de realizarea de
schimburi fizice sau contact fizic direct”.
În comertul electronic informatia circula intre agentii economici implicati in
afacere (vinzator, cumparator, banca, transportator, agent de servicii), fara a utiliza
suportul de hirtie (imprimanta sau fax).
În sens larg, comerţul electronic este un concept care desemnează procesul de
cumpărare şi vînzare sau schimb de produse, servicii, informaţii, utilizînd o reţea de
calculatoare, inclusiv Internet-ul.
În sens restrîns, comerţul electronic poate fi analizat din patru puncte de
vedere, şi anume:
- din punctul de vedere al comunicaţiilor – reprezintă furnizarea de informaţii,
produse, servicii, plăţi, utilizînd linii telefonice, reţele de calculatoare sau alte
mijloace electronice;
- din punctul de vedere al proceselor de afaceri – reprezintă o aplicaţie
tehnologică îndreptată spre automatizarea proceselor de afaceri şi a fluxului de
lucru;
- din punctul de vedere al serviciilor – este un instrument care se adresează
dorinţelor firmelor, consumatorilor şi managementului în vederea reducerii
costurilor şi creşterii calităţii bunurilor şi a vitezei de servire.
- din punctul de vedere al accesibilităţii în timp real (online) – reprezintă
capacitatea de a cumpăra şi de a vinde produse, informaţii pe Internet sau
utilizînd alte servicii accesibile în timp real.
În cadrul comerţului electronic pot fi tranzacţionate bunuri şi servicii digitale
(sunt excluse fazele logistice), iar locul în care sunt tranzacţionate aceste bunuri
digitale poartă denumirea de piaţă electronică (în limba engleză e-marketspace) –
contextul virtual în care cumpărătorii şi vînzătorii se găsesc unii pe alţii şi
tranzacţionează afaceri electronice.
Comerţul electronic permite participarea atît a persoanelor fizice şi juridice, cît
şi a statului sau a instituţiilor acestuia. În funcţie de relaţiile dintre aceşti participanţi

54
au luat naştere mai multe categorii de comerţ electronic.
B2B22 (business-to-business) – este un model de comerţ electronic în care toţi
participanţii sunt companii sau alte organizaţii. În Rrepublica Moldova domeniul
B2B este o afacere foarte promiţătoare, datorită penetrării Internetului în firme la
nivel înalt.
B2C (business-to-consumer) – model de comerţ electronic în care companiile
vînd la cumpăratori individuali – persoane fizice.
În Moldova, piaţa electronică B2C se află încă într-un stadiu de formare.
Consumatorii încă experimentează online, dar intimpina încă multe obstacole ce
trebuie să fie învinse înainte de a se schimba comportamentul clienţilor; aceste
probleme sunt legate de crearea securităţii tranzacţiilor, asigurarea protecţiei
clienţilor, mărirea vitezei de transfer în reţea sau chiar asigurarea accesului la
Internet.
C2B (consumer-to-business) – acest model de comerţ electronic se referă la
persoanele fizice (consumatori) care utilizează Internetul pentru a-şi vinde produsele
sau serviciile firmelor şi pentru a căuta vînzători care să liciteze pentru produsele sau
serviciile de care au nevoie.
C2C (consumer-to-consumer) – acest model se referă la consumatorii care vînd
direct la alţi consumatori. Un exemplu din acest domeniu care are un succes enorm în
întreaga lume este sistemul eBay.
E-government – această formă de comerţ electronic este întîlnită în următoarele
forme: B2G (business to government), G2B (government to business), G2C
(government to consumer). Aici prin “government” se înţelege administraţia statului.
B2G (business-to-government) – guvernele utilizează canale de comerţ
electronic pentru creşterea eficienţei operaţiunilor şi îmbunătăţirea serviciilor oferite
cetăţenilor-clienţi. O arie de interes pentru guverne în domeniul afacerilor este
intensificarea utilizării Interentului şi a reţelelor VAN, pentru diseminarea
informaţiei, a oportunităţilor, cotaţiilor primite de la vînzători/furnizori de bunuri şi
servicii. Implicarea administraţiilor statale în comerţul electronic are un efect catalitic

22
Revista Informatica Economica, nr. 3(23)/2002 pg-30
55
pe plan local, în mediul de afaceri dintr-o anumită ţară. Guvernele, chiar şi în cele
mai mari economii de piaţă, constituie cumpărătorii cei mai mari de bunuri şi servicii
de la sectorul privat. Construirea unei mase critice de cumpărători online, în vederea
sprijinirii apariţiei unei comunităţi de afaceri prin comerţul electronic, solicită o
implicare activă din partea guvernelor, nu numai din punct de vedere legislativ, ci şi
ca participant la comerţul electronic, ca o sursă ideală de training şi asistenţă tehnică
pentru noile firme de e-commerce.
G2B (government-to-business) – model de comerţ electronic în care o instituţie
guvernamentală cumpără sau vinde bunuri, servicii sau informaţii de la persoanele
juridice.
G2C (government-to-consumer) – acoperă relaţii guvern-cetăţeni la nivel de
informare şi prestare servicii publice (exemplu: plata taxelor online)23.
Pe parcursul evoluţiei acestui tip de mediu al afacerilor s-au dezvoltat diverse
modele de comerţ electronic:
- magazin electronic (e-shop): un magazin electronic se implimenteaza prin
intermediul unui site Web; acesta este gestionat de companie pentru
marketingul si vînzările propriilor produse şi servicii. Minimal conţine
catalogul de produse şi servicii cu descrieri tehnice şi comerciale pentru fiecare
poziţie din catalog. Aceste întreprinderi sunt gestionate în general de un Sistem
de Gestiune al Bazelor de Date (SGBD). Sistemul de Gestiune al Bazelor de
Date, se va ocupa cu stocarea şi manipularea datelor şi cu oferirea
posibilităţilor de acces la date. Varianta medie conţine facilităţi pentru
preluarea comenzilor (prin e-mail sau forme interactive pe care le vor completa
clienţii), iar varianta extinsă cuprinde şi posibilitatea efectuării on-line a plăţii
(prin cărţi de credit sau alte variante electronice).
- Aprovizionarea electronică (eProcurement): pentru procurarea bunurilor şi
serviciilor marile companii şi autorităţile publice organizează licitaţii. Prin
publicarea pe Web a specificaţiilor ofertei scade atît timpul cît şi costul de
transmisie, mărindu-se şi numărul de firme care iau parte la licitaţie. Astfel,

23
http://ro.wikipedia.org/wiki/E-commerce
56
 creşte concurenţa şi scade preţul.
- Magazin electronic universal (eMall): ca şi în lumea reală, magazinul
electronic universal este o colecţie de magazine elctronice, reunite sub o
umbrelă comună şi care, în general, acceptă metode de plată comune.
- Piaţa unui terţ (3rd party marketplace): se apelează la o interfaţă utilizator
pentru catalogul de produse al companiei, interfaţă ce aparţine unui terţ (în
general, furnizor de servicii Internet sau o bancă). Această metodă are
avantajul că interfaţa este unică pentru mai mulţi producători, utilizatorii fiind
familiarizaţi cu utilizarea ei.
- Comunităţi virtuale (virtual communities): valoarea cea mai importantă a unei
comunităţi virtuale este dată de către membrii săi (client sau parteneri), care
adaugă informaţii proprii peste un mediu de bază furnizat de companie. Fiecare
membru poate oferi spre vînzare produse sau servicii sau cereri de cumpărare a
unor produse sau servicii. Calitatea de membru a unei comunităţi virtuale
presupune plata unei taxe.
- Furnizor de servicii cu valoare adaugată pentru canalele de comerţ electronic
(valuie chain service provider): furnizorii de servicii sunt specializaţi pe funcţii
specifice, cum ar fi asiguarea logisticii, plata electronică sau expertiza în
managementul producţiei şi a stocurilor. Plata acestor servicii se face pe baza
unor tarife sau a unei cote procentuale.
- Platforme de colaborare: acestea cuprind un set de instrumente şi un mediu
informaţional pentru colaborarea între companii. Acestea pot adresa funcţii
specifice, cum ar fi concepţia sau proiectarea în colaborare. Cîştigurile vin din
managementul platformei (taxa de membru sau taxa de utilizare), şi din vînzări
de instrumente specializate (pentru design, workflow şi gestiunea de
documente). Prin workflow se înţelege fluxul de documente care implică două
entităţi: o parte pasivă (documentele) şi o parte activă (deplasarea acestor
documente).
- Brokeraj de informaţii şi alte servicii: exemplele cuprind cataloage de clienţi
clasificaţi pe rpofil, vînzarea de oportunităţi de afaceri, consultanţă în domenii

57
 de specialitate. O categorie specială o constituie serviciile de încredere furnizte
de autorităţile de certificare sau de notariat electronice.
Comerţul electronic reprezintă o nouă etapă în evoluţia Societăţii
informaţionale, dar şi al mediului de afaceri. Printre avantajele comerţului electronic
am putea menţiona:
Din poziţia cumpărătorului, avantajele sunt legate de:
- timp: cumpărătorul poate vizita mai multe magazine virtuale într-un timp
foarte scurt (mult mai scurt decît timpul pe care îl implică prezenţa fizică a
unei persoane într-un magazin real);
- libertatea de a alege: datorită numărului mare de magazine pe care clientul le
poate vizita, acesta va avea posobilitatea de a alege un produs în funcţie de un
număr mult mai mare de opţiuni (preţ, data livrării, culoare etc.);
- posibilitatea consumatorilor să cumpere sau să facă tranzacţii la orice oră din
zi, în tot timpul anului, din aproape orice locaţie;
- consumatorilor li se dă siguranţă asupra valorii. Vînzătorii pot realiza acest
lucru oferind un produs sau o linie de produse care atrage potenţialii clienţi
prin preţuri competitive, la fel ca şi în comerţul ne-electronic;
- consumatorii pot să primească informaţii relevante în decursul cîtorva secunde,
şi nu zile sau săptămîni;
- permite consumatorilor să interacţioneze cu alţi cumpărători în comunităţi
electronice şi să compare experienţele etc.
Din punctul de vedere al companiilor ce utilizeaza comerţul electronic, se
disting următoarele avantaje:
- creşterea semnificativă a vitezei de comunicare, în special pentru comunicaţiile
internaţionale: mai multe companii pot stabili o platformă de colaborare, prin
intermediul căreia să poată să conceapă şi să dezvolte diverse produse
impreună; comunicarea prin telefon sau fax ar încetini drastic aceste procese;
- reducerea unor costuri: de exemplu, utilizînd e-mail-ul se reduc costurile cu
poşta sau mesageria, dar şi costurile referitoare la mişcarea documentelor
(circa 7% din cheltuielile făcute cu comerţul tradiţional se datorează mişcării

58
 documentelor);
- intărirea relaţiilor cu furnizorii şi clienţii: printr-un site Web, clienţii companiei
vor fi puşi la curent cu ultimele produse apărute, li se va oferi suport tehnic
pentru produsele cumpărate, putînd chiar să ofere sugestii pentru eventuale
imbunătăţiri ale produselor, serviciilor etc. Pe unele site-uri cumpărătorii pot
“construi” produsul pe care vor să-l cumpere (culori, materiale, diverse
inscripţii etc.); furnizorilor li se poate oferi în cadrul acestui site un domeniu
special în care îşi pot prezenta şi ei la rîndul lor ultimele noutăţi;
- existenţa unei căi rapide şi comode de furnizare a informaţiilor despre
companie: prin intermediul unor site-uri Web, a intraneturilor şi a
extraneturilor;
- canale alternative de vînzare: desfăşurarea afacerilor prin intermediul unui site.
Şi, în sfîrşit, pentru societate:
- crearea unui ”simţ comun“ al comunităţii comerciale, de exemplu prin chaturi,
foruri ce solicită implicarea clientului, scheme de loialitate şi programe de
afinitate;
- dă posibilitatea mai multor persoane să lucreze / să cumpere de acasă, ceea ce
micşorează traficul rutier şi poluarea aerului;
- permite ca anumite mărfuri să fie vîndute la preţuri mai scăzute, cu avanateje
pentru cei cu venituri mai mici;
- creşte eficienţa şi/sau îmbunătăţesc calitatea;
- pune la dispoziţie o organizare suficient de atentă şi agilă pentru a răspunde
rapid la orice schimbări din mediul economic, social şi fizic.
Ca oricare mediu de afaceri, comerţul electronic presupune o serie de piedici
majore care frînează dezvoltarea comerţului electronic. Dintre acestea am putea
menţiona:
- securitatea: Internetul a fost dechis ca un mediu deschis, dar nu neaparat si
sigur, protocolului TCP/IP (care sta la baza comertului electronic) lipsindu-i
servicii de securitate de baza. Un element de baza penru securitatea
comertuluiprin Internet il constituie criptarea, care permite atit autentificarea,

59
 cit mai ales siguranta transmisiei informatiilor.
- Acceptarea noilor modalitati de plata (bani electronic/digitali): problema
majora care se puneeste cea a caracterului privat in care se cheltuiesc banii in
mod normal. Este problema urmaririi tranzactiilor. Un sistem electronic care
realizeaza inregistrarea tuturor tranzactiilor care se fac in cyberspatiu, prezinta
dezavantajul ca tot ceea ce faci, este inregistrat.
- Existenta unei infrastructuri de telecomunicatii adecvate: pe masura ce
tehnologia avanseaza, apar noi metode de comunicatie celulare.
- Costurile investitiei: de exemplu, un comerciant care vrea sa ofere un magazin
pe Internet, va face urmatoarele investitii: servere(calculatoare puternice care
sa pota evolua odata cu cresterea volumului tranzactiilor), tehnologie de
comunicatii (care sa poata creste odata cu cresterea afacerii), sofware de
comert electronic precum si tehnologii care sa asigure securitatea, de exemplu
firewall-urile.
- Cadrul legislativ si normativ: se refera la aspectele legate de: cadrul fiscal,
drepturile asupra proprietatii intelectuale, protectia datelor consumatorului.
- Aspecte lingvistice si culturale: reteaua Web tinde sa devina din ce in ce mai
mult un “turn Babel” al natiunilor pe masura adoptarii pe scara din ce in ce mai
larga a tehnologiilor legate de Internet.

60
 CAPITOLUL III. CONSTITUIREA SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE ÎN
REPUBLICA MOLDOVA
3.1.Analiza strategiei privind crearea societăţii informaţionale în Republica
Moldova.
În ultimul deceniu, utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii
(TIC) constituie unul din principalii promotori ai schimbărilor din societate şi mediul
de afaceri.
Un pas important al procesului de edificare a societăţii informaţionale în
Republica Moldova l-a constituit aprobarea la 9 martie 2005 a Strategiei Naţionale de
edificare a societăţii informaţionale - “Moldova electronică”, unde sînt stabilite
scopul, obiectivele generale şi de bază, principiile şi priorităţile strategice de edificare
a societăţii informaţionale.
Planul de acţiuni pentru realizarea Strategiei Naţionale de edificare a societăţii
informaţionale “Moldova electronică” este structurat pe 7 compartimente şi conţine
44 obiective cu 177 acţiuni, în care se prevede realizarea măsurilor ce ţin de
edificarea societăţii informaţionale la compartimentele: guvernarea electronică,
economia electronică, infrastructura societăţii informaţionale, educaţia electronică,
ştiinţa electronică, cultura electronică, sănătatea electronică cu termen de realizare
2005-2010.
Obiectivele de bază ale Moldovei privind edificarea societăţii informaţionale
constau în:
- creşterea economică durabilă şi reducerea sărăciei prin trecerea de la economia
tradiţională la o economie de tip nou, bazată pe dezvoltarea tehnologiilor
informaţionale şi de comunicaţii, prin implementarea pe scară largă a acestor
tehnologii în industrie, agricultură, transporturi, comerţ şi prestări servicii;
- realizarea dreptului fundamental al fiecărui cetăţean de a comunica şi de a fi
informat prin garantarea accesului universal la resursele informaţionale şi de
comunicaţii;
- consolidarea societăţii şi extinderea practicilor democratice, eficientizarea
procesului de guvernare, creşterea responsabilităţii guvernării faţă de cetăţeni

61
 şi a cetăţeanului faţă de societate;
- creşterea gradului de încredere a fiecărui cetăţean şi a societăţii în ansamblu în
sistemele informatice prin asigurarea securităţii echipamentelor tehnice şi a
produselor program, protecţiei datelor personale, garantarea inviolabilităţii
vieţii private;
- dezvoltarea unei societăţi stabile şi sigure prin utilizarea tehnologiilor
informaţionale şi de comunicaţii în prevenirea şi managementul crizelor, în
protecţia mediului, asigurarea securităţii cetăţenilor şi a statului;
- dezvoltarea culturii informaţionale prin crearea condiţiilor ca orice persoană,
indiferent de gen, apartenenţa etnică şi limba vorbită, convingerile religioase şi
statutul social, să aibă acces la programele de instruire în domeniul
informaticii;
- integrarea în spaţiul informaţional regional şi internaţional.
Infrastructura informaţională şi de comunicaţii formează suportul material
necesar pentru edificarea şi dezvoltarea societăţii informaţionale. Principalele
componente ale infrastructurii informaţionale şi de comunicaţii sînt sistemele de
comunicaţie şi de transmisiuni, joncţiunile de interconectare, reţelele transport date,
computerele (hardware) şi produse program (software).
Cele mai importante sarcini pe termen scurt (pina in 2007) erau:
- privatizarea întreprinderilor de stat în domeniu (Moldtelecom, Radiocom,
MoldData etc.);
- adoptarea şi promovarea legii comunicaţiilor electronice în corespundere cu
noul cadru reglementar al UE;
- elaborarea cadrului normativ pentru determinarea şi monitorizarea calităţii
serviciilor de comunicaţii şi crearea centrelor de certificare;
- crearea fondului serviciului universal şi lansarea serviciului universal (la
nivelul de acoperire de cel puţin 40% din localităţi);
- crearea reţelei naţionale transport date la capacităţile necesare, inclusiv
atingerea indicilor medii europeni de dezvoltare în domeniu (telefonia fixă –
28% din locuitori, telefonia mobilă – 30% din locuitori, Internet la domiciliu –

62
 10% din gospodării casnice);
- implementarea în reţelele mobile GSM existente a serviciilor transport date
prin comutaţia pachetelor (tehnologiile GPRS, EDGE);
- lansarea unui program internaţional de televiziune a Moldovei în format
digital, prin satelit.
Sarcinile pe termen mediu (pina in 2010):
- migrarea infrastructurii tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii de la
comutaţia canalelor (TDM – Time Domain Multiplexing) la comutaţia
pachetelor (NGN – New Generation Network), în bandă largă;
- atingerea indicilor medii europeni de dezvoltare în domeniu (telefonia fixă –
35% din locuitori, telefonia mobilă – 45% din locuitori, Internet la domiciliu –
20% din gospodării casnice, serviciu universal – 100% din localităţi);
- lansarea programului naţional de televiziune a Moldovei în regim digital
terestru.
Realizarea sarcinilor din domeniul infrastructurii informaţionale a atins nivele
destul de înalte, cu toate că nu s-au efectuat toate reglementările prevăzute. A fost
elaborată Legea comunicaţiilor electronice în conformitate cu noul cadru reglementar
al Uniunii Europene, Legea cu privire la combaterea fraudei prin mijloace
electronice, pe parcursul anilor 2006/2007 a fost elaborat şi adoptat cadrul normativ
în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii. Totodată, menţionăm, că
pînă în prezent nu au fost stabilite standarde concrete armonizate cu standardele UE
în domeniul TIC. O altă performanţă a fost atinsă de operatorii de telefonie mobilă,
GSM Moldcell şi Orange Moldova, care au implementat serviciile transport date prin
comutaţia pachetelor EDGE şi GPRS; deasemenea a fost lansata televiziunea prin
satelit in format digital; a demarat faza de implementare de către SA ”Moldtelecom”
a tehnologiilor NGN (Next Generation Networks).
Cele mai mari succese s-au obţinut în penetrarea Internetului, a telefoniei fixe
şi mobile care a depăşit nivelul de atingere a indicilor24 medii de dezvoltare
preconizaţi:
24
Raportul privind monitorizarea realizării Planului de acţiuni al Strategiei Naţionale “Moldova
Electronică” în 2007.
63
 - telefonia fixa – 30,4%
- telefonia mobila – 48,6%
- Internet – 23,41%
Totodată, rămîne slab dezvoltat accesul la Internet în bandă largă, fapt explicat
de costul înalt al conectării.
Un moment important care, nici pînă în prezent, nu a fost realizat este
privatizarea companiilor Moldtelecom25. Cauzele ar fi că statul nu a găsit investorii
care ar putea oferi în mediu suma de 60.000 $ pentru pachetul majoritar de 51%.
Guvernarea şi democraţia electronică presupune administrarea în condiţiile
sporirii eficienţei utilizării resurselor informaţionale de stat în vederea creşterii
nivelului de dezvoltare a societăţii şi ameliorarea calităţii vieţii cetăţenilor.
Sarcini pe termen scurt (pînă în anul 2007):
- creşterea transparenţei activităţii autorităţilor administraţiei publice şi a
gradului de participare a cetăţenilor la viaţa politică prin intermediul
tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
- elaborarea standardelor pentru aplicaţiile de e-guvernare, elaborarea cadrului
normativ necesar pentru implementarea acestor standarde;
- efectuarea de studii detaliate la nivelul instituţiilor publice în scopul
determinării gradului de dezvoltare a aplicaţiilor de e-guvernare şi
perspectivele dezvoltării acestora pe o bază standardizată naţională;
- asigurarea accesului nediscriminatoriu la informaţia publică a tuturor
categoriilor de utilizatori, inclusiv a celor cu disabilităţi;
- elaborarea şi implementarea Conceptiei sistemului naţional informaţional al
pieţei de muncă;
- alocarea centralizată, mobilizarea resurselor sectorului privat şi atragerea
cofinanţărilor externe pentru crearea infrastructurii naţionale a guvernării
electronice;
- instruirea personalului instituţiilor publice în folosirea aplicaţiilor de e-
guvernare;

25
http://www.economica.md/ economie-si-business/ fmi-nu-renunta-la-privatizarea- moldtelecom. html

64
 - implementarea serviciilor de bază din categoria Guvern-cetăţean;
- elaborarea actelor normative referitoare la implementarea democraţiei
electronice.
Sarcini pe termen mediu (pînă în anul 2010):
- crearea infrastructurii necesare pentru informatizarea completă a autorităţilor
administraţiei publice;
- dezvoltarea de aplicaţii destinate managementului situaţiei de salariat a
angajatului din cadrul autorităţilor administraţiei publice;
- dezvoltarea şi interconectarea sistemelor informatice ce vor asigura servicii
electronice integrate, valoare adăugată şi o unică autentificare la intrarea în
sistem;
- crearea sistemelor şi aplicaţiilor informatice destinate susţinerii proceselor de
reformă politică, socială şi economică din ţară;
- implementarea în volum deplin a serviciilor electronice din categoriile Guvern-
cetăţean şi Guvernbusiness;
- implementarea consultanţei on-line.
Practic, multe din obiectivele e-guvernare au fost realizate. Totuşi, pînă în
prezent rămîne redus gradul de dezvoltare a serviciilor publice disponibile pe Web.
Conţinutul multor Web site-uri guvernamentale este de o calitate nesatisfăcătoare,
multe pagini ale instituţiilor publice nu pot fi accesate din diverse probleme tehnice.
Este necesar îmbunătăţirea calităţii acestor pagini. Pînă în prezent nu este creat
portalul guvernamental central pentru interacţiunea cu instituţiile guvernamentale. Nu
este implementat utilizarea documentului electronic în APL. De asemenea, nu este
dezvoltată procedura de eliberare a semnăturii digitale cetăţenilor şi mediului de
afaceri.
Apariţia noilor tehnologii informaţionale a schimbat radical modul de
comunicare în economia naţională, a deschis noi oportunităţi pentru agenţii
economici de stat şi cei privaţi, atît în domeniul aplicării tehnologiilor existente cît şi
în elaborarea de produse şi servicii noi.
Astfel a fost nevoie de a dezvolta şi reglementa premisele noii economii, care

65
sunt într-o stare incipientă.
Sarcini pe termen scurt (pînă în anul 2007):
- aborarea actelor normative, normelor metodologice şi tehnice, crearea cadrului
instituţional necesar pentru implementarea Legii privind documentul electronic
şi semnătura digitală şi Legii privind comerţul electronic;
- elaborarea şi implementarea la nivel naţional a sistemelor de plată electronică
şi on-line a bunurilor şi serviciilor comandate prin Internet, dezvoltarea
infrastructurii bancare respective;
- implementarea cardurilor bancare pentru plata electronică a salariilor
funcţionarilor publici şi angajaţilor din sectorul privat, precum şi încasarea
electronică a impozitelor şi taxelor;
- crearea Centrului/Laboratorului de certificare a produselor program şi a
mijloacelor electronice de cifrare a informaţiei;
- elaborarea platformelor Internet de comerţ electronic de scară naţională pe
ramuri ţintă, integrarea acestora cu platformele internaţionale de comerţ
electronic şi utilizarea acestora pentru promovarea exporturilor de bunuri si
servicii locale;
- crearea portalurilor guvernamentale Internet, specializate în efectuarea
achiziţiilor publice prin licitaţii electronice;
- mobilizarea opiniei publice şi formarea încrederii cetăţenilor în aplicarea
comerţului electronic.
Sarcini pe termen mediu (pînă în anul 2010):
- extinderea şi perfecţionarea sistemului de plăţi electronice (e-cash, Internet-
banking, smartcarduri) în sistemul financiar-bancar;
- actualizarea cadrului legislativ-normativ şi consolidarea capacităţilor
instituţionale destinate prevenirii şi combaterii criminalităţii electronice;
- încurajarea investiţiilor agenţilor economici în tehnologiile informaţionale şi de
comunicaţii şi extinderea comerţului electronic.
Cu toate că au fost adoptate legi, s-a finalizat procesul de implementare a
sistemului automatizat de plăţi interbancare, s-au oferit facilităţi persoanelor juridice

66
care activeaza în domeniul producerii şi prestării serviciilor IT, au fost create şi sunt
funcţionale Centrul de certificare a cheilor publice de nivel superior şi Centrul de
certificare a cheilor publice a autorităţilor publice de nivelul II, realizarea măsurilor
preconizate în acest capitol se desfăşoară destul de modest.
Crearea cadrului legal în domeniul TIC nu a asigurat şi un sistem eficient de
implementare a acestuia, de exemplu, aprobarea regulamentelor cu privire la
comerţul electronic şi semnătura digitală. Chiar daca fost implementat sistemul de
deservire bancară la distanţă de tip e-banking, lipsa unui sistem de identificare a
semnăturii digitale, tergiversează realizarea portarilor de e-comerţ. Slab este dezvoltat
şi implementat sistemul de cărţi bancare şi plăţi electronice în economia naţională.
În ceea ce priveste educaţia electronică putem mentiona că ea presupune
implementarea şi utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţii în
scopul eficientizării procesului de predare-învăţare şi dezvoltării aptitudinilor de
autoinstruire pe întreg parcursul vieţii.
Sarcini pe termen scurt (pînă în anul 2007):
- actualizarea cadrului legislativ-normativ şi armonizarea cadrului instituţional;
- dotarea instituţiilor de învăţămînt cu computere;
- asigurarea instituţiilor de învăţămînt cu manuale şi ghiduri metodice, conform
prevederilor actelor normative în vigoare;
- implementarea proiectelor-pilot în domeniul instruirii asistate de computer şi
instruirii la distanţă;
- crearea sistemului de management educaţional;
- atingerea standardelor prevăzute de ECDL pentru toţi absolvenţii instituţiilor
de învăţămînt secundar general, mediu de specialitate şi superior.
- Sarcini pe termen mediu (pînă în anul 2010):
- crearea infrastructurii necesare pentru instruirea asistată de computer şi
învăţămîntul la distanţă;
- implementarea metodelor de instruire asistată de computer şi învăţămîntul la
distanţă în licee, colegii şi instituţiile de învăţămînt superior;
- crearea industriei de manuale electronice;

67
 - atingerea standardelor prevăzute de ECDL pentru toţi funcţionarii publici.
Învăţămîntul modern impune schimbarea şi perfecţionarea metodelor şi
mijloacelor de instruire. În acest scop a fost finalizată prima etapă a Programului
Prezidenţial “SALT” privind înzestrarea tuturor şcolilor cu calculatoare şi conectarea
la Internet. Tot in acest domeniu au fost elaborate programe de instruire in
invatamintul superior, astfel din cele 31 de universităţi, 94% au acces la Internet cu o
viteză medie de 2 Mbps. Un alt moment pozitiv este că la serviciile MaxDSL au fost
conectate peste 240 instituţii, dintre care 210 şcoli şi 32 DGETS; a fost instituit
Centrul Tehnologii Informaţionale şi Comunicaţionale în Educaţie (CTICE) în scopul
implementării noilor tehnologii informaţionale în educaţie. Cu toate că în ultimii ani
au fost lansate mai multe iniţiative ale autorităţilor publice pentru îmbunătăţirea
nivelului de dotare cu calculatoare a instituţiilor de învăţămînt şi conectare la
Internet, datele statisticii oficiale şi rezultatele sondajelor nu indică o îmbunătăţire
esenţială. Baza tehnico-materială a invăţămantului continuă să se deterioreze, iar
investiţiile capitale anuale de numai 5% din suma tuturor cheltuielilor pentru
invăţămant sunt absolut insuficiente.
Un alt moment negativ este că nu s-au întreprins măsuri în vederea dezvoltării
învăţămîntului la distanţă, ceea ce reprezintă un mare dezavantaj pentru studenţii
moldoveni.
Stiinţa electronică (e-ştiinţa) semnifică efectuarea de cercetări teoretice şi
aplicative în domeniul informaticii şi ştiinţei computerelor, implementarea şi
utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţii în activităţile de
cercetare-dezvoltare şi de transfer tehnologic.
Sarcini pe termen scurt (pînă în anul 2007):
- racordarea cadrului legislativ cu privire la cercetare-dezvoltare la necesităţile
actuale şi de perspectivă ale societăţii informaţionale;
- dotarea instituţiilor de cercetare-dezvoltare cu tehnică performantă de calcul şi
conectarea lor la reţele locale şi globale în baza tehnologiilor de bandă largă;
- modernizarea managementului ştiinţific prin valorificarea oportunităţilor
oferite de tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii.

68
 Sarcini pe termen mediu (pînă în anul 2010):
- asigurarea economiei naţionale cu cadre ştiinţifice de înaltă calificare în
domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
- creşterea ponderii cercetărilor teoretice şi aplicative în domeniul informaticii şi
ştiinţei computerelor;
- crearea bibliotecilor ştiinţifice on-line şi a publicaţiilor electronice.
La capitolul ştiinţa – e-ştiinţă pentru realizarea obiectivelor s-au întreprins
puţine măsuri concrete. Crearea suportului ştiinţific s-a soldat cu finalizarea a 4
proiecte: “Sistem informatic pentru diagnosticul ultrasonografic”, “Implementarea
tehnologiilor avansate în cursul liceal al ştiinţelor exacte”, “Aplicaţii ale resurselor
reutilizabile pentru tehnologia limbajului natural”, “Calcul celular – calcul
biomolecular la nivelul celulei vii”, în cadrul cărora au fost efectuate cercetări şi
elaborări ce ţin de medicina electronică, învăţămîntul electronic şi modele de calcul
bazate pe principii noi (biologice). În cadrul Institutului de Matematică şi Informatică
a fost continuate cercetările în domeniul elaborării sistemelor informatice, sunt
dezvoltate cercetări în direcţii noi, de perspectivă, precum calculul molecular. Au fost
alocate mijloace financiare dedicate pentru procurarea tehnicii de calcul si organizate
tendere pentru procurarea calculatoarelor performante pentru subdiviziunile ştiinţifice
ale AŞM. A fost modernizată infrastructura informaţională a Bibliotecii Ştiintifice
Centrale (BSC) al AŞM.
În general, lipsa mijloacelor băneşti au condus la tergiversarea procesului de
dezvoltare a ştiinţei electronice. Este important ca statul să susţină cercetările
ştiinţifice bazate pe tehnologiile moderne specifice societăţii informaţionale, să
încurajeze inovaţiile şi crearea de produse şi servicii TIC.
Perspectivele societăţii informaţionale se rasfrîng şi asupra culturii. În
domeniul e-culturii scopul principal al procesului de edificare a societăţii
informaţionale constă în punerea la dispoziţia fiecărei persoane şi asigurarea
dreptului constituţional al cetăţenilor de accesare egală şi liberă a informaţiei din
biblioteci, muzee, arhive, zone protejate şi alte unităţi culturale.
Principalele sarcini pe termen scurt (pina în 2007) sunt:

69
 - crearea Centrului de digitalizare a patrimoniului cultural;
- elaborarea şi aprobarea programelor de informatizare a instituţiilor culturale de
toate nivelele pentru crearea spaţiului informaţional cultural unic;
- asigurarea accesului la Internet şi la reţeaua naţională Intranet pentru toate
instituţiile de cultură din ţară;
- crearea punctelor de acces public la Internet în toate bibliotecile publice;
- suportul, dezvoltarea şi implementarea componentelor de bază ale proiectului
SIBIMOL şi extinderea lui în alte domenii ale culturii;
- crearea Bibliotecii naţionale digitale şi extinderea ponderii serviciilor
informaţionale digitale, prestate populaţiei.
- Sarcini pe termen mediu (pînă în anul 2010):
- crearea spaţiului informaţional cultural integrat;
- crearea portalului electronic al comunităţilor culturale;
- crearea Centrului mobil de digitalizare a patrimoniului cultural.
Sectorul culturii este un domeniu critic în edificarea societăţii informaţionale,
datorita faptului ca instituţiile culturale se confruntă cu probleme de finanţare şi de
personal instruit în domeniul TIC. Putem mentiona doar ca au fost digitalizate
bibliotecile principale; a fost implimentat proiectul SIBIMOL, proiectul fiind
operabil pe Web site-ul Bibliotecii Naţionale. Muzeul Naţional de Arheologie şi
Istorie a Moldovei a creat baza de date a patrimoniului cultural. Informaţia introdusă
acoperă 35% din piesele colecţiei muzeului. Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie
Naturală a completat baza de date „Muzeele Moldovei” cu informaţia despre
patrimoniul muzeal al R. Moldova. Realitatea actuală nu permite efectuarea unor
prognoze optimiste pe marginea digitalizării valorilor culturale şi a patrimoniului
muzeistic. Avînd un caracter de pionierat şi fiind finanţate mai mult din donaţii şi
sponsorizări, decît din alocări din bugetul public naţional, procesele de informatizare
în domeniul culturii nu au schimbat esenţial situaţia vizînd conservarea valorilor
culturale prin aplicarea TIC şi asigurarea accesului cetăţenilor la patrimoniul cultural
al ţării.
Sănătatea reprezintă unul din principalii indicatori ai calităţii vieţii şi factorul

70
primordial al dezvoltării durabile a societăţii, de aceea utilizrea tehnologiilor
informaţionale şi de comunicaţii în sistemele de sănătate publică şi protecţie socială
este un alt moment important.
Principalele sarcini pe termen scurt sunt:
- dotarea instituţiilor medicale cu computere şi conectarea acestora la reţelele
departamentale şi globale;
- dezvoltarea şi implementarea componentelor de bază ale Sistemului
Informaţional Medical Integrat;
- crearea centrului de e-sănătate;
- implementarea cardurilor unice de identificare a beneficiarilor sistemului de
asigurări obligatorii de asistenţă medicală;
- elaborarea conceptului şi implementarea proiectelor-pilot în domeniul e-
medicinii: diagnosticul şi consultaţia la distanţă, telemonitorizarea;
- elaborarea paginilor Web a instituţiilor medicale şi a organizaţiilor
neguvernamentale din domeniu; etc.
Sarcini pe termen mediu (pînă în anul 2010):
- realizarea în volum deplin a Concepţiei Sistemului Informaţional Medical
Integrat;
- conectarea tuturor instituţiilor medicale la reţelele departamentale şi globale;
- implementarea în volum complet a cardurilor unice de identificare a
beneficiarilor sistemului de asigurări obligatorii de asistenţă medicală;
- dezvoltarea serviciilor de diagnostic şi consultaţie la distanţă; etc.
La capitolul sănătatea electronică practic toate acţiunile ce ţin de realizarea
obiectivelor, stabilite în Planul de acţiuni se îndeplinesc în termenii stabiliţi. Au fost
elaborate şi implimentate Legea cu privire la drepturile şi responsabilităţile
pacientului, Legea cu privire la exercitarea profesiunii de medic. Una din iniţiativele
de digitalizare a resurselor medicale şi farmaceutice în Republica Moldova este
Implementarea Sistemului Informaţional Automatizat “Nomenclatorul de stat al
medicamentelor”, care permite evidenţa circuitului medicamentelor în tot domeniul
farmaceutic naţional, însă procesul este stagnat din cauza problemelor financiare a

71
farmaciilor. Nivelul de prezenţă pe Web a instituţiilor medicale este foarte redus.
Numărul lor nu depăşeşte 4-5%, iar instituţiile care prevalează sunt clinicile
stomatologice private. Realizarea obiectivului de dotare a instituţiilor medicale cu
computere precum şi conectarea lor la internet încă nu cunoaşte succese însemnate,
numărul de computere care revin la 100 de angajaţi fiind de 9,82 computere, iar
ponderea personalului medical care utilizează Internet-ul în activitatea profesională
nu depăşeşte 8%. Pînă în prezent, în republică, prestarea unor asemenea servicii
medicale prin intermediul mijloacelor electronice nu este dezvoltată. Există, totuşi,
iniţiative care pot fi atribuite practicilor de digitalizare a medicinei: automatizarea
registraturii, automatizarea secţiilor de internare, digitalizarea metodelor de evidenţă
a pacienţilor. Suportul financiar, tehnic şi material, familiarizarea personalului
medical cu aplicarea tehnologiilor informaţionale inca nu au atins nivele acceptabile
pentru a dezvolta medicina electronica.
Aprecierea în dinamică a nivelului de pregatire electronică a RM denotă
tendinţe generale de creştere la toate capitolele. Totuşi există o mulţime de obiective
care nu au fost finalizate sau se află într-o fază incipientă sau chiar n-au fost iniţiate.
Cauzele principale, care stagnează realizarea Strategiei de edificare a societăţii
informaţionale în RM, de cele mai dese ori, sunt problemele de ordin financiar. O altă
cauză este dezvoltarea insuficientă a infrastructurii informaţionale, dotarea
insuficientă a instituţiilor publice precum şi a menajelor cu suport tehnologic
informaţional, accesul limitat al persoanelor la conexiunile cu Internetul şi în
consecinţă personalul prea puţin calificat în domeniul IT.26

3.2. Posibilităţile şi problemele creării noii economii in Republica Moldova

Actualmente economia contemporană a RM se regăseşte într-o nouă formă de
tranziţie şi anume trecerea de la economia “industrializată” la economia bazată pe
cunoaştere. Această “nouă economie” se dezvoltă într-un mediu specific, diferit de
cel a altor ţări. Acest fapt se datorează factorilor de diferite dimensiuni.
În primul rind, în anii ’90 economia Moldovei a trecut printr-o perioadă

26
Strategia naţională de edificare a societăţii informaţionale “Moldova Electronică”
72
dificilă, datorită fatului că ţara a facut un salt important de la modelul economiei
planificate la economia de piaţă. În acel moment statul nu era pregătit pentru a face
acest pas şi a suferit o criza puternică, care s-a ameliorat abia după anul 2000,
perioadă în care ţările dezvoltate precum şi unele ţări în curs de dezvoltare îşi
fundamentau deja premisele creării noii economii.
În al doilea rînd, criza socială27 a fost mult mai profundă decît cea economică.
În urma eliberării în masă a forţei de muncă din economie, a inflaţiei înalte şi a
micşorării în termeni reali a volumului cheltuielilor de stat pentru nevoile sociale, s-
au redus atît sursele de venit ale populaţiei, capacitatea acesteia de cumpărare, cît şi
posibilităţile de obţinere a ajutorului social din partea statului sub formă de prestaţii şi
servicii sociale fără plată.
Astfel, tranziţia către noua economie în RM a fost tergiversată de situaţia ei
anterioară. Cu toate acestea, este necesar ca RM să soluţioneze problemele trecerii la
societatea informaţională şi să profite de oportunităţile noii economii, astfel încît în
termeni reali să realizeze obiectivul dezvoltării durabile, pentru ca tarile care vor
tărăgăna sau vor aplica doar măsuri parţiale privind edificarea Societăţii
Informaţionale, în mai puţin de 10 ani se vor confrunta cu un declin dezastruos în
investiţii şi un şomaj înalt, deoarece tendinţele de globalizare ale economiei şi a
existenţei nemijlocite a interdependenţelor dintre state impune o dezvoltare acerbă28.
Astfel, tranziţia la noua economie nu poate fi înfăptuită fără transformări
multilaterale şi de amploare şi fără crearea unui mediu informaţional tehnologic
corespunzător. Formarea infrastructurii naţionale informaţionale constituie baza
edificării noii societăţi.
Avînd în vedere aceste aspectee, ţinem să efectuăm un rezumat privitor la
posibilităţile şi
oportunităţile creării noii economii în Republica Moldova, utilizînd metoda
SWOT.
Punctele forte din domeniul edificarii noii economii:

27
http://www.allmoldova.com/ Vasile Tarlev: Fenomenul sărăciei nu este caracteristic poporului
moldovenesc
28
Hămuraru, M. Efectele globalizării în procesul creării Noii Economii în Republica Moldova.
73
- ritmuri de creştere economică înregistrate din anul 2000;
- creşterea ponderii sectorului terţiar şi apariţia sectorului cuaternar;
- politica actuală favorabilă dezvoltării domeniului TIC şi societăţii
informaţionale: crearea cadrului instituţional, a cadrului de reglementare,
prezenţa activă a domeniului TIC în dezvoltarea cooperării internaţionale,
crearea unor facilităţi pentru dezvoltarea TIC;
- resursele şi potenţialul uman capabil de a însuşi cunoştinţe la cel mai înalt
nivel în domeniul TIC;
- consolidarea şi creşterea personalităţii comunităţii TIC, manifestată printr-o
imagine pozitivă, sporirea gradului de calificare şi implicare a companiilor
existente în acest domeniu privind edificarea noii economii;
- ritmul înalt de creştere a economiei digitale.
Puncte slabe:
- nivelul redus al accesului la magistralele de comunicaţii şi Internet, cauzat de
politica de preţuri şi nivelul investiţiilor scăzute în infrastructura de acces;
- nivelul scăzut al indicatorului PIB / locuitor, care nu permite atingerea unor
niveluri ridicate ale dotărilor pentru asigurarea serviciilor şi aplicaţiilor
specifice noii economii;
- mediul de afaceri insuficient de stimulativ pentru utilizarea noilor tehnologii
informaţionale şi de comunicaţii şi pentru deschiderea către e-business;
- slaba aplicare a legislaţiei privind respectarea dreptului de autor în domeniul
TI, cu urmări asupra nivelului încă înalt al pirateriei software;
- nivelul mediu al salariului specialiştilor în domeniul TIC este mic, comparativ
cu ţările dezvoltate;
- deficitul de cadre în domeniul TIC şi calitatea pregătirii acestora;
- numărul de PC-uri şi penetrarea Internetului în şcolile generale şi licee sînt
scăzute în comparaţie cu media ţărilor europene.
- decalaje enorme între mediul urban şi cel rural în asigurarea cu PC-uri şi acces
la Internet.

74
 Oportunităţi29:
- existenţa unui potenţial uman, cultural, precum şi a deciziei politice de
valorificare a oportunităţilor oferite de crearea noii economii ca subsistem
principal al Societăţii Informaţionale;
- posibilitatea asigurării unei creşteri economice durabile, bazate pe noile
tehnologii prin realizarea de produse şi servicii cu valoare adăugată mare;
- posibilitatea atragerii unor fonduri externe acordate de organismele
internaţionale pentru proiecte, care să asigure modernizarea administraţiei
publice, accesul cetăţenilor la informaţia publică, dezvoltarea mediului de
afacrei şi creşterea calităţii vieţii;
- extinderea rapidă a gamei de produse şi servicii în domeniul TIC, în întreaga
lume;
- mari posibilităţi pentru extinderea pieţei de outsoursing, deoarece aşteptările
faţă de Republica Moldova sunt mai mari decît faţă de alte destinaţii de
outsoursing din afara Europei, cum ar fi India, în ceea ce priveşte nivelul de
cunoaştere a limbii engleze, cercetătorii noştri fiind consideraţi europeeni
consideraţi europeni;
- crearea noilor locuri de muncă, condiţionate de extinderea TIC, care vor
solicita o forţă de muncă calificată, fapt ce implică dezvoltarea sistemului de
învăţămînt necesar pentru pregătirea acesteia;
- vecinătatea cu UE şi planul de acţiuni „UE – Republica Moldova” oferă
avantaje suplimentare la cele menţionate anterior.
Ameninţări:
- piaţa forţei de muncă în domeniu, în ţările dezvoltate, conduce la emigrarea
tinerilor specialişti spre aceste state;
- numărul redus de politici de atragere a partenerilor şi investitorilor strategici
care să permită realizarea de sisteme, pe baza unor tehnologii avansate;
- decalajul tehnologic existent între Republica Moldova şi ţările dezvoltate în

29
Hămuraru, M. Oportunităţile creării noii economii în RM în contextul globalizării. // Simpozionul
Internaţional „Integrarea europeană şi competitivitatea economică”. vol. III - p.117-120 –
Chişinău 2004.
75
 domeniul cercetării si al inovării.
Constituirea noului model de economie ridica probleme socio-politice majore -
atît la scară naţională, cît şi internaţională - de atenuare a fenomenului de excludere
de la beneficiile noilor tehnologii a unor categorii sociale şi a unor regiuni/zone
geografice şi de coeziune socială, de conservare şi promovare a culturii specifice
fiecărei naţiuni şi comunităţi locale, de protecţie a cetăţeanului şi consumatorului.
În crearea modelului noii economii, Republica Moldova se confruntă cu un şir
de probleme, care stagnează acest proces:
- odată cu destramarea URSS, Moldova a pierdut aproape tot potenţialul
ştiinţifico-tehnic şi productiv al informatizării;
- există probleme la nivel de legislatie şi acte normativ-juridice, care ar
reglementa interacţiunea dintre participanţii procesului de informatizare în
condiţiile economiei de reţea;
- există deosebiri substanţiale la nivelul informatizării regiunilor ţării, care
aprofundează iregularitatea dezvoltării lor social-economice şi culturale;
- o parte considerabilă a producţiei se află în sfera economiei tenebre;
- sunt insuficiente eforturile în asigurarea securităţii informaţionale şi prevenirii
pericolelor de utilizare a tehnologiilor informaţionale şi de telecomunicaţii
periculoase;
- accesul costisitor şi lent la reţeaua Internet, în condiţiile veniturilor mici ale
populaţiei;
- accesul limitat la noile tehnologii, condiţionate de discrepanţele enorme dintre
mediul rural şi cel urban;
- procesul de informare a societăţii civile este politizat şi îngustat;
- slaba motivaţie şi lipsa reciprocă de încredere a societăţii şi a instituţiilor
financiare, limitează fluxul investiţiilor în domeniul TIC (atragerea
corporaţiilor transnaţionale pe piaţa naţională devine o prioritate, deoarece
după cum denotă experienţa, în cadrul lor activitatea inovaţională cunoaşte un
grad înalt de concentrare şi ele asigură circa 90% din comerţul mondial cu
tehnologii).

76
 Soluţionarea acestor probleme nu se poate realiza decît printr-un dialog larg
între autorităţile guvernamentale, reprezentanţii mediului de afaceri, ai mediului
academic şi societatea civilă, atît la nivel naţional, regional, cît si global.
Guvernul şi instituţiile acestuia trebuie să stimuleze, să controleze şi să
participe activ la acest proces de tranziţie către Noua Economie prin programe de
acţiune concrete şi prin iniţierea unui nou cadru de reglementari specifice. Prin noile
legi, norme, standarde şi reglementări ar trebui să stimuleze, pe de o parte,
dezvoltarea noilor servicii specifice Societăţii Informaţionale (comerţ şi tranzacţii
electronice, informatizarea serviciilor publice, accesul cetăţeanului şi agenţilor
economici la informaţia publică etc.), iar pe de altă parte, să asigure regulile etice de
a munci şi trăi într-un nou tip de societate (protecţia vieţii private şi a datelor
personale, confidenţialitatea tranzacţiilor, protecţia consumatorului etc.).
La rîndul său, comunitatea de afaceri din domeniul tehnologiilor informaţiei şi
comunicaţiilor ar trebui să ofere produse şi servicii de înalt nivel tehnologic,
accesibile ca preţuri şi tarife. Totodată este necesar să se formeaze o nouă cultură a
competitivităţii agenţilor economici din toate sectoarele în noul tip de economie,
economia digitală.

3.3. Rolul statului în contextul formării societăţii informaţionale

În contextul formării societăţi informaţionale, statul deţine un loc foarte
important. Rolul statului este determinat de puterea legislativă, normativă stimulînd
prin acestea elaborarea şi implementarea proietectelor cu privire la edificarea
societăţii informaţionale.
Într-un stat democratic statul este acel pilon care susţine dezvoltarea
infrastructurii informaţionale şi stimulează economia prin diverse acţiuni.
Primul element prin care autorităţile îşi manifestă interesul faţă de edificarea
societăţii informaţionale este legislaţia şi actele normative. În Republica Moldova
acestea se concretizează printr-un set de legi, hotărîri şi alte acte normative care
reglementează activitatea din acest domeniu şi reprezintă o premisa a creării
infrastructurii informaţionale. Legislatia Republicii Moldova cuprinde mai multe legi

77
şi hotărîri care sunt prevazute pentru a susţine dezvoltarea diferitor domenii în
condiţiile societăţii informaţionale. Printre acestea cele mai importante sunt:
1. Legea Republicii Moldova cu privire la informatică;
2. Legea privind accesul la informaţie;
3. Legea cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale de stat;
4. Legea Republici Moldova cu privire la documentul electronic şi semnătura
digitală;
5. Legea Republicii Moldova privind comerţul electronic;
6. Legea Republicii Moldova cu privire la investiţiile în activitatea de
întreprinzător;
7. Hotărîrea Guvernului privind edificarea societatii informationale în Republica
Moldova;
8. Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului privind mecanismul de realizare a
Planului de acţiuni „Moldova electronică";
9. Hotărîre pentru aprobarea Acordului între Guvernul Republicii Moldova şi
Guvernul Republicii Azerbaidjan cu privire la colaborarea în domeniul
informatizării şi tehnologiilor informaţionale;
10.Hotărîre privind paginile oficiale ale autorităţilor administraţiei publice în
reţeaua Internet;
11.Hotarîrea Guvernului Republicii Moldova privind Strategia Naţională de
edificare a societăţii informaţionale - „Moldova electronică”;
12.Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la pagina oficială a
Republicii Moldova şi consolidarea infrastructurii informaţionale naţionale;
13.Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea concepţiei de
informatizare a societăţii şi mecanismul ei de realizare;
14.Hotărîrea Guvernului privind aprobarea Politicii de edificare a societăţii
informaţionale în Republica Moldova;
15.Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea regulamentului Agenţiei
Naţionale pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică;
16.Hotărîrea Guvernului cu privire la funcţiile de bază, structura şi statele de

78
 personal ale Departamentului Tehnologii Informaţionale.
Cu toate acestea legislaţia Republicii Moldova ramîne a fi una prea puţin
eficientă pentru realizarea obiectivelor. S-ar putea spune chiar că utilitatea unor legi
este relativă, deoarece lipsesc acele norme, indicatori ajustati la normele Uniunii
Europene.
Susţinerea producătorilor autohtoni în domeniul tehnologiilor informaţionale
este o altă premisă importantă pentru dezvoltarea unei noi economii bazată pe
utilizarea, nemijlocită, a tehnologiei moderne. În acest domeniu statul Republicii
Moldova a intervenit prin acordarea unor facilităţi agenţilor economici care activează
în domeniul TIC, în particular celor care elaborează produse program (software) şi
agenţilor care oferă servicii de acces la Internet populaţiei. Acestea constau in
scutirea de impozite pe o perioada de 5 ani precum şi scutirea personalului încadrat în
muncă de achitarea impozitelor pe venit. Probabil că această măsură ar fi mult mai
eficientă dacă în republică ar exista producători de tehnologii informaţionale, dar
investorii străini întîrzie să apară din cauza condiţiilor nefavorabile existente pe piaţa
Moldovei.
În acest sens trebuie să se acţioneze nu doar din acest punct de vedere, ci şi din
perspectiva stabilităţii politice, a infrastructurii, în general, elaborarea şi
implementarea unor legi favorabile atît investorilor străini cît şi celor autohtoni.
O importantă influenţă a statului se observă la simplificarea procedurilor de
certificare şi de eliberare a licenţelor, fapt care atrage totuşi intreprinzătorii de a
investi în aceastî sferă.
Stimularea implementării inovaţiilor tehnologice în domeniul dezvoltării
societăţii informaţionale ar fi un alt instrument de interventie a statului. În cazul
Republicii Moldova, insa prea putin se pune accent pe sectorul cercetare dezvoltare.
Cauza ar fi bugetul destul de modest acordat, mai ales inovatiilor. Astfel nu putem
vorbi nici de susţinerea utilizării produselor program (software) licenţiate în procesul
de elaborare a sistemelor informaţionale.
Statul, deasemenea, şi-a luat angajamentul creării premiselor determinării unor
tarife economic favorabile accesului larg la informaţie şi serviciile TIC. Aceasta

79
masura este absolut logica, în conditiile în care fiecare cetăţean are dreptul de liber
acces la informaţie.
În ceea ce priveşte tarifele agenţilor economici, care oferă servicii în domeniu,
nu se poate spune ca sînt destul de accesibile. De exemplu, conectările la reţeaua de
telefonie fixă sau Internet sînt cam exagerate, ţinînd cont de salariul mediu30 pe
republică ce constituie 156 Euro, pentru primele luni ale anului 2009.
Însă potrivit acestui studiu, se observă o schimbare de situaţie, datorită
îndeplinirii unor acţiuni ale Strategiei de edificare a societăţii informaţionale
”Moldova Electronica”, populaţia are deja acces liber şi gratuit la reţeaua de Internet
în cadrul bibliotecilor publice, chiar şi cele rurale, studenţii – în universităţi, elevii în
majoritatea şcolilor. În acest caz intervenţia statului a fost productivă şi continuă să
fie, datorită implementării în continuare a proiectului sus-numit.
Rolul statului pentru societate este primordial, datorită posibilităţilor de
intervenţie pe care le posedă.
La nivelul statelor în curs de dezvoltare, cum este Republica Moldova, se pot
aplica o serie de instrumente pentru dezvoltarea societăţii informaţionale, ale căror
posibilităţi de aplicare sunt evidenţiate în tabelul următor:

Nr.
Instrument Posibilităţi de aplicare
Crt.
Privatizarea Ca element de încheiere a tranziţiei (privatizarea
1.
monopolurilor de stat companiilor Moldtelecom, MoldData)
În domenii cheie pentru buna funcţionare a
economiei (prin stimulente reale: asigurarea
2. Investiţii străine directe
securităţii, asigurarea unei atmosfere colaborative
etc.)
Alocarea unui buget sau procurarea în credit a
3. Achiziţii guvernamentale
echipamentelor.
Dezvoltarea
4. infrastructurii de Înlocuirea echipamentelor uzate
telecomunicaţii
Acordarea cadrului Îmbunătătirea, actualizarea şi implementarea
5.
legislativ cadrului legislativ
Adoptarea TIC în toate
6. Prin adoptarea directă a unei tehnologii avansate
domeniile de activitate

30
Studiile Comitetului de Statistica al CSI
80
 Tabelul 1. Instrumente de intervenţie a statului pentru dezvoltarea societăţii
informaţionale
Sursa: elaborat de autor conform surselor investigate31
Privatizarea monopolurilor de stat reprezintă o condiţie sine qua non a trecerii
la societatea capitalistă. Privatizarea companiilor numite în Tabelul 1 trebuie realizată
odată cu derularea de investiţii străine directe, fără a fi create probleme legate de
sincronizarea acestor două acţiuni, pentru a evita creşterea inflaţiei, a somajului,
instabilitatea macroeconomică etc.
În ceea ce priveşte achiziţiile guvernamentale, acestea trebuie făcute în
domenii cheie pentru dezvoltarea societăţii, fără să producă efecte secundare negative
(creşterea preţurilor, inflaţie, şomaj, scăderea exporturilor etc.).
Pentru dezvoltarea societăţii informaţionale, achiziţiile guvernamentale trebuie
îndreptate şi spre dezvoltarea infrastructurii de telecomunicaţii. Pentru ca acest
deziderat general să poată funcţiona, trebuie asigurate mai întîi condiţiile necesare: o
tehnologie a informaţiei avansată, reţele moderne de calculatoare, linii de transfer în
bandă înaltă, sisteme performante pentru securitate, sateliţi de telecomunicaţie, acces
facil şi ieftin la resurse informaţionale, legislaţie corespunzătoare etc. Un element
cheie pentru Republica Moldova, la momentul actual, ar fi introducerea şi
funcţionarea activităţilor specifice: comerţ electronic, educaţie la distanţă,
telemarketing, telemedicină, telebanking, teleshopping etc.
În concluzia acestui subiect aş putea spune că conducerea Republicii Moldova
înca n-a utilizat pe deplin toate posibilităţile pentru a încuraja dezvoltarea societăţii
informaţionale. Acest fapt ne vorbeşte despre necesitatea adoptării urgente a
măsurilor în vederea realizării strategiei “Moldova Electronică”, care reprezintă o
treaptă importantă pentru societate.
3.4. Analiza sondajului
În cadrul acestei cercetări ne-am propus să efectuăm un studiu bazat pe un
sondaj de opinie. Prezentul sondaj a fost efectuat în luna mai a anului curent, pe un

31
Revista Informatica Economică, nr. 1 (17)/2001
81
eşantion de 30 de persoane. Persoanele interogate au fost alese după 2 criterii: după
locul domiciliului (urban/rural) şi după 4 categorii de vîrstă. Primul criteriu a fost
utilizat pentru a diferenţia nivelul de dezvoltare a localităţilor urbane în comparaţie
cu cele rurale. Al doilea criteriu a fost folosit în vederea evidenţierii influenţei vîrstei
asupra adaptabilităţii la condiţiile societăţii informaţionale.
Scopul principal al acestui sondaj este de a scoate în evidenţă nivelul de
dezvoltare a societăţii informaţionale în Republica Moldova la ora actuală, prin
analiya cîtorva elemente distincte şi de a analiza problemele care apar în calea
dezvoltării şi cauzele acestora.
Principalele obiective urmărite de autor în cadrul sondajului sunt:
- de a determina gradul de echipare şi adaptare a populaţiei la cele mai noi
tehnologii informaţionale;
- de a determina nivelul de acces al populaţiei la serviciul Internet;
- de a evidenţia nivelul de utilizare a tehnologiilor informaţionale şi a
Internetului în cadrul instituţiilor angajatoare;
- de a determina calitatea site-urilor instituţiilor publice
- de a determina nivelul de utilizare a serviciilor comerţului electronic;
- de a scoate în evidenţă gradul de utilizare a cardurilor bancare la achitarea
salariilor de către angajatori;
- de a evidenţia băncile comerciale care oferă serviciul de plăţi on-line.
Concluziile făcute asupra acestui sondaj sunt:
Nivelul înalt de dezvoltare a telefoniei mobile. Conform rezultatelor sondajului
gradul de dezvoltare a telefoniei mobile în Republica Moldova a atins cote destul de
înalte. 22 de persoane din 30 interogate posedă un telefon mobil, fapt care ne dă
posibilitatea să afirmăm că în ultimii 3 ani domeniul telefoniei mobile s-a dezvoltat
considerabil.
Dacă telefonia mobilă se bucură de o audienţă înaltă, nu putem spune acelaşi
lucru despre WAP GSM. WAP este o tehnologie oferită de companiile telefoniei
clienţilor săi sub formă de serviciu de Internet prin telefonul mobil. WAP-ul a apărut
de curînd în ţara noastră, fapt care explică nivelul destul de scăzut a utilizării acestui

82
serviciu de către populaţie, doar 8 respondenţi fiind în posesia acestui serviciu. Acest
fapt poate fi explicat, nu doar prin apariţia întîrziată în ţara noastră, ci şi prin nivelul
scăzut de adaptabilitate a populaţiei. Există persoane care posedă telefon mobil, dar
nu cunosc toate proprietăţile acstuia. De exemplu, majoritatea persoanelor de peste 40
de ani care deţin un telefon mobil ştiu doar cum să apeleze un număr şi cum să
răspundă apelurilor primite. În acest caz nu poate fi vorba de utilizarea internetului
mobil. O altă cauză este deţinerea telefoanelor neperformante. Datorită nivelului
scăzut al veniturilor, populaţia nu-şi permite să procure telefoane mobile perfomante
prin care ar putea accesa Internetul. În aceiaşi ordine de idei, putem menţiona că
majoritate persoanlor care utilizează intenretul prin telefonul mobil sunt fac parte din
categoria de vîrstă 18-30 ani. Din această categorie fac parte persoanle întreţinute,
persoanle care se află la un început de carieră, deci acestea sînt persoanele cu venituri
modeste şi deci puţini sunt cei care utilizează acest serviciu.
Dotarea cu calculatoare a populaţiei este destul de scăzută. Cu toate că în
ultimii 10 ani indicele de dotare a populaţiei cu computere personale a crescut
simţitor, acesta este considerat încă destul de mic în comparaţie cu alte ţări.
Rezulatele sondajului arată că fiecare a 2-a persoană deţine un calculator. În realitate,
însă, acest indice poate fi mai redus.
Internetul astăzi nu mai reprezintă un lux. Acest fapt ni-l demonstreză
rezultatele sondajului care arată că circa 2/3 din respondenţi au acces la intenret şi îl
utilizează în diverse scopuri. Impresionant este faptul că în ultimul timp s-au
deuvoltat căile de acces la Internet în zonele rurale. Îmbucurător este faptul că s-a
majorat numărul persoanelor care au Internet chiar la domiciliu, nemaivorbind că
există ieşire în reţea prin şcoli şi biblioteci, iar în unele comune s-au dezvoltat afaceri
a căror activitate este oferirea serviciilor de acces la Internet. Acesta este un pas
înainte atît pentru societate, cît şi pentru domeniul afacerilor informaţionale. Este
important că asemenea tipuri de afaceri au început să capete audineţă n u doar în
zonele urbane ci şi în cele rurale. Dacă în oraşele republicii întîlnim la fiecare colţ
cîte un Cafe-Internet, atunci în sate acestea sunt o raritate. Astfel perspectivele de
dezvoltare a populaţiei rurale în sensul unei societăţi informaţionale sunt mult mai

83
reduse. Dacă vorbim la modul general, aici intervine şi un alt factor de influenţă
majoră şi anume adaptarea populaţiei pe categorii de vîrstă. În principiu putem
distinge 4 categorii de persoane:
1. persoanlele mature care nu acceptă noile tehnologii informaţionale;
2. persoanele mature care s-au adaptat cerinţelor de informatizare a societăţii;

3. persoanele tinere, care au primit pregătirea de informatică la cerinţele actuale

şi folosesc calculatorul în activitatea curentă;
4. persoanele tinere, care au primit pregătirea de informatică la cerinţele actuale
şi nu folosesc calculatorul în activitatea curentă.
Este de înţeles faptul de ce multe persoane mature nu accesează Internetul. Multe
din ele au calculator la domiciliu şi acces la reţea, dar nu le folosesc din motivul
lipsei de instruire sau a incapacităţii de a însuşi proprietăţile noilor tehnologii.
Conform rezultatelor sondajului în republică există persoane cu funcţii distincte, de
exemplu manager, care nu au nici cea mai vagă idee cum s-ar putea utiliza un
calculator şi cît de mult uşurează munca aceste tehnologii. Aceste persoane nu numai
că nu ştiu, dar nici nu vor să se adapteze la noile condiţii. Nimeni nu şi-ar putea
închipui cum ar funcţiona astăzi, chiar şi cea mai simplă întreprindere, fără un
calculator, fără un fax sau un aparat de copiat. Iată de unde şi vin neajunsurile unei
societăţi informaţionale puţin dezvoltate. Analfabetismul informaţional este una din
principalele cauze ale acestei probleme. Cu toate aceste există totuşi persoane de
peste 50 de ani care se adaptează şi însuşesc noile tehnologii. Din această categorie
fac parte, de obicei, managerii, profesorii, persoanele cu funcţii publice, din aparatul
administrativ etc. În acest sens putem spune că Republica Moldova a făcut progrese.
Cea mai avantajoasă categorie este aceia din care fac parte persoanele tinere instruite
şi care folosesc calculatorul în activitatea curentă. Această categorie reprezintă
viitorul unei societăţi informaţionale de succes. Cea mai periculoasă categorie este
cea de-a 4-a în care tinerele persoane au fost instruite, dar nu utilizează noua
tehnologie în activitatea curentă. Anume astfel de cagorii reduc substanţial nivelul de
dezvoltare. Deci principalele cauze care duc la reducerea indicelui de utilizare a
internetului sunt: vîrsta şi ocupaţia, gardul scăzut de instruire a populaţiei, accesul

84
limitat la sursele de ieşire la reţea.
Nivelul de utilizare a tehnologiilor informaţionale, inclusiv a Internetului în
întreprinderi s-a majorat, însă rezultatele sondajului arată că din cele 16 persoane
respondente angajate în cîmpul muncii, doar 9 utilizează calculatorul şi Internetul în
cadrul serviciului. Acesta este un rezultat destul de bun, avînd în vedere că nu toate
posturile au nevoie de a folosi aceste tehnologii. Totuşi este evident faptul că multe
întreprinderi nu dispun de mijloace financiare pentru a le investi în retehnologizare şi
modernizare. Cu toate acestea se observă o importană evoluţie în dezvoltarea site-
urilor şi portalurilor de afaceri. Un exemplu sunt: www.smart60.ru,
www.transport.md, www.construct.md, www.jobinfo.md etc.
Un alt aspect cercetat cu ajutorul sondajului este utilizarea cardurilor bancare la
achitarea salariilor. Conform sondajului doar 7 persoane angajate (sau ~ 43%) din
cele 16 au confirmat că li se achită salariul prin card bancar, iar alte 2 persoane deţin
carduri bancare pentru alte scopuri. Într-adevăr la acest capitol companiile nu s-au
conformat pe deplin.
Conform rezultatelor obţinute calitatea site-urilor instituţiilor publice lasă de
dorit. Din cele 10 persoane respondente care accesează aceste site-uri doar 4 au
confirmat satisfacţia faţă de ele. Nemulţumirea faţă de site-urile instituţiilor publice
este cauzată mai mult de oferirea informaţiilor incomplete şi de faptul că nu sunt
actualizate frecvent.
Nivelul de utilizare a comerţului electronic în Republica Moldova este destul
de redus. Doar 2 persoane au afirmat că au procurat produse pe internet. Cauza
principală este lipsa încrederii în acest tip de comerţ.
Serviciul de plăţi on-line în Republica Moldova este abia la început de cale. La
acest capitol, de asemenea, au răspuns afirmativ 2 persoane. Din cercetare am
identificat doar o singură bancă care oferă acest serviciu şi anume “Victoriabanc”.
Cauzele nivelului redus de utilizare a plăţilor on-line sunt: lipsa de informare a
populaţiei, majoritatea nu sunt la curent cu existenţa acestui tip de plăţi; neîncrederea
care încă persistă. De menţionat este faptul că persoanele care au utilizat serviciul de
plăţi on-line nu au întîlnit probleme. Deci putem, cu certitudine, afirma că sistemul de

85
plăţi on-line din Republica Moldova se dezvoltă, iar calitatea acestuia nu poate fi
pusă la îndoială.

86
 ÎNCHEIERE
Efectuînd această cercetare autorul a constatat că la ora actuală Republica
Moldova se confruntă cu o serie de probleme care tergiversează dezvoltarea
afacerilor pe fundamentul unei societăţi informaţionale:
- Societatea informaţională se dezvoltă mult mai încet în comparaţie cu alte ţări;
- Odată cu destramarea URSS, Moldova a pierdut aproape tot potenţialul
ştiinţifico-tehnic şi productiv al informatizării;
- Legislaţia din domeniul informaţional nu este, în întregime, aplicabilă;
- Dotarea redusă a populaţiei cu tehnologii moderne;
- Nivelul scăzut al educaţiei în sensul utilizării tehnologiilor informaţionale;
- Există deosebiri substanţiale la nivelul informatizării regiunilor ţării, care
aprofundează iregularitatea dezvoltării lor social-economice şi culturale;
- Multe unităţi economice încă nu posedă toate tehnologiile necesare unei
companii moderne;
- O parte considerabilă a producţiei se află în sfera economiei tenebre;
- Sunt insuficiente eforturile în asigurarea securităţii informaţionale şi prevenirii
pericolelor de utilizare a tehnologiilor informaţionale şi de telecomunicaţii
periculoase;
- Accesul costisitor şi lent la reţeaua Internet, în condiţiile veniturilor mici ale
populaţiei;
- Accesul limitat la noile tehnologii, condiţionate de discrepanţele enorme dintre
mediul rural şi cel urban;
- Procesul de informare a societăţii civile este politizat şi îngustat;
- slaba motivaţie şi lipsa reciprocă de încredere a societăţii şi a instituţiilor
financiare, limitează fluxul investiţiilor în domeniul TIC (atragerea
corporaţiilor transnaţionale pe piaţa naţională devine o prioritate, deoarece
după cum denotă experienţa, în cadrul lor activitatea inovaţională cunoaşte un
grad înalt de concentrare şi ele asigură circa 90% din comerţul mondial cu
tehnologii);
- Unităţile economice se confruntă cu problema alocării mijloacelor financiare

87
 în vederea tehnologizării şi retehnologizării;
- Comerţul electronic nu se utilizează pe larg, atît de unităţile economice căt şi
de populaţie;
- Atît populaţia cît şi unităţile economice nu s-au adaptat, încă, la serviciul de
plăţi on-line;
- Nu este realizat complet planul de acţiuni al strategiei naţionale de edificare a
societăţii informaţionale “Moldova Electronică”.
Concluzii:
- Procedurile informaţionale trebuie să fie usor adaptabile, adică simple, uşor de
înţeles şi de utilizat de potenţialii utilizatori, care nu posedă cunoştinţe
informaitice substanţiale. Această caracteristică reprezintă baza extinderii
utilizării lor rapide în societatea contemporană.
- Procedurile informaţionale ale organizaţiilor moderne se caracterizează şi într-
un accentuat caracter operaţional, printr-o tratare rapidă a informaţiei. Această
calitate este determinată în mod special de aportul bazelor de date, al băncilor
de informaţii, al programelor expert, al computerelor etc. Implicaţiile sale
pozitive sunt apreciabile atît pe planul deciziei, cît şi în planul acţiunii din
cadrul organizaţiei.
- Efectul sintetic al precedentelor calităţi ale procedurilor informaţionale
moderne este şi economicitatea lor sporită. La amplificarea eficacităţii
procedurilor informaţionale contribuie sensibil şi aplicarea unor principii
relativ simple, dar foarte preţioase, cum ar fi principiul excepţiilor, principiul
priorităţii etc., în condiţiile ieftinirii vertiginoase a costurilor legate de
achiziţionarea şi sau accesul la tehnica modernă de tratare a informaţiilor.
- Pentru o economie efectiv nouă este necesară o infrastructură informaţională
bine dezvoltată, deoarece aceasta reprezintă baza oricărui sistem social,
economic, politic ş.a.
- Un cadru legislativ aplicabil, care să regelmenteze eficient relaţiile dintre
subiecţii participanţi la acţiunile ce sunt legate de acest domeniu;
- Forţa de muncă instruită, aceasta reprezintă figura principală a societăţii

88
 informaţionale şi este o componentă esenţială a capitalului investit;
- Populaţie adaptată la utilizarea tehnologiilor moderne, cererea de bunuri şi
servicii în economie o formează, însăşi, oamenii, iar aceştia au nevoie de o
instruire elementară în vederea utilizării tehnologiilor moderne.
- Suport financiar şi politic din partea statului este o cheie a succesului, în
mîinile statului sînt concentrate majoritatea instrumentelor de interventie şi
aceasta este o prioritate pe care trebuie s-o utilizeze favorabil fiecare stat.
În concluzie s-ar putea afirma că situaţia societăţii informaţionale din
Republica Moldova se află la un nivel de dezvoltare mediu. Acest fapt l-am explicat
prin multitudinea de probleme ce stagnează evoluţia acesteia. În general, am putea
propune o serie de soluţii pentru a depăşi obstacolele ce stau în calea dezvoltării
societăţii informaţionale:
- Ar trebui să se lucreze la ameliorarea infrastructurii societăţii informaţionale
prin: implementarea pe scară largă a tehnologiilor moderne în industrie,
agricultură, transporturi, comerţ şi prestări servicii;
- Să se efectueze rectificări în legislaţie prin armonizarea standardelor din
domeniul TIC la standardele europene;
- Să se implementeze utilizarea documentului electronic şi să se dezvolte
procedura de eliberare a semnăturii electronice;
- Acţiuni de garantare a accesului universal la resursele informaţionale şi de
comunicaţii;
- Să se acţioneze în vederea creşterii gradului de încredere a fiecărui cetăţean şi
a societăţii în ansamblu în sistemele informatice prin asigurarea securităţii
echipamentelor tehnice şi a produselor program, protecţiei datelor personale,
garantarea inviolabilităţii vieţii private;
- Dezvoltarea culturii informaţionale prin crearea condiţiilor ca orice persoană,
indiferent de gen, apartenenţa etnică şi limba vorbită, convingerile religioase şi
statutul social, să aibă acces la programele de instruire în domeniul
informaticii;
- Să se practice costuri mai reduse pentru abonarea clienţilor la reţeaua în bandă

89
 largă;
- Integrarea în spaţiul informaţional regional şi internaţional prin elaborarea şi
implementarea politicilor specifice domeniului;
- Creşterea transparenţei activităţii autorităţilor administraţiei publice şi a
gradului de participare a cetăţenilor la viaţa politică prin intermediul
tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii, prin imbunatatirea calitatii site-
urilor institutiilor publice;
- Atragerea fondurilor externe acordate de organismele internaţionale pentru
proiecte, care să asigure modernizarea administraţiei publice, accesul
cetăţenilor la informaţia publică, dezvoltarea mediului de afaceri şi creşterea
calităţii vieţii;
- Promovarea la nivel naţional a sistemelor de plată electronică şi on-line a
bunurilor şi serviciilor comandate prin Internet;
- Dezvoltarea şi promovarea intensivă a platformelor Internet de comerţ
electronic de scară naţională pe ramuri ţintă, integrarea acestora cu platformele
internaţionale de comerţ electronic şi utilizarea acestora pentru promovarea
exporturilor de bunuri şi servicii locale;
- Mobilizarea opiniei publice şi formarea încrederii cetăţenilor în aplicarea
comerţului electronic;
- Crearea site-urilor specializate unde agenţii economici să-şi găsească noi
parteneri, furnizori, clienţi, şi să-şi promoveze bunurile şi serviciile pe care le
oferă, ca de exemplu: www.transport.md, www.construct.md s.a.
- Să se acţioneze în vederea creării infrastructurii necesare şi implementarii
proiectelor-pilot pentru instruirea asistată de computer şi învăţămîntul la
distanţă;
- Să se impună atingerea standardelor prevăzute de ECDL pentru toţi absolvenţii
instituţiilor de învăţămînt secundar general, mediu de specialitate şi superior;
- Crearea bibliotecilor ştiinţifice on-line şi a publicaţiilor electronice;
Toate soluţiile propuse vin să amelioreze condiţiile de administrare a
afacerilor. Intr-un mod inconştient economia a devenit dependentă de dezvoltarea

90
societăţii informaţinonale. Un savant spunea că ”dacă o ţară nu se adaptează la
condiţiile noii societăţi, în 10 ani economia ţării respective, negreşit, va falimenta“.
Situaţia Republicii Moldova la ora actuală nu este tocmai satisfacatoare, dar
nici nu presupune un pericol iminent.

91
 BIBLIOGRAFIE
Cadrul legislativ:
1. Legea privind accesul la informaţie nr.982-XIV din 11.05.2000// Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 88-90/664 din 28.07.2000.
2. Legea Republicii Moldova cu privire la informatică nr. 1069-14 din
22.06.2000// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.73-74/547 din
05.07.2001.
3. Legea cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale de stat Nr.467-
XV din 21.11.2003// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 6-12/44 din
01.01.2004.
4. Legea Republicii Moldova cu privire la investiţiile în activitatea de
întreprinzător nr. 81-XV din 18.03.2004// Monitorul Oficia al Republicii
Moldova, nr. 64-66 din 23.04.2004.
5. Legea Republicii Moldova cu privire la investiţiile în activitatea de
întreprinzător nr. 81-XV din 18.03.2004// Monitorul Oficia al Republicii
Moldova, nr. 64-66 din 23.04.2004.
6. Legea Republici Moldova cu privire la documentul electronic şi semnătura
digitală Nr.264-XV din 15.07.2004// Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.132-137/710 din 06.08.2004.
7. Legea Republicii Moldova privind comerţul electronic nr.284-XV din
22.07.2004// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.138-146/741 din
13.08.2004.
8. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la pagina oficială a
Republicii Moldova şi consolidarea infrastructurii informaţionale naţionale. nr.
355 din 02.04.1998.
9. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea programului
de activitate a Guvernului Republicii Moldova pentru anii 1998-2001 nr. 523 din
04.06.1998// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 54-55 /370 din 1998.
10.Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea
regulamentului Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi

92
Informatică nr.843 din 17.08.2000.
11.Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la funcţiile de bază,
structura şi statele de personal ale Departamentului Tehnologii Informaţionale nr.
650 din 16.07.2001// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 81-83 din
20.07.2001.
12.Hotărîrea Guvernului nr.632 din 8 iunie 2004 privind aprobarea Politicii de
edificare a societăţii informaţionale în Republica Moldova// Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.96-98/789din 2004.
13. Hotarîrea Guvernului Republicii Moldova privind Strategia Naţională de
edificare a societăţii informaţionale - ”Moldova electronică” nr. 255 din
09.03.2005// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.46-50/336 din
25.03.2005.
14.Hotărîre pentru aprobarea Acordului între Guvernul Republicii Moldova şi
Guvernul Republicii Azerbaidjan cu privire la colaborarea în domeniul
informatizării şi tehnologiilor informaţionale, semnat la 21 aprilie 2005 la
Chişinău Nr.661 din 08.07.2005// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.95-
97/722 din 15.07.2005.
15. Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului privind mecanismul de realizare a
Planului de acţiuni ”Moldova electronică“ nr.27 din 06.01.2006 //Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.9-12/59 din 20.01.2006.
16.Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea concepţiei de
informatizare a societăţii şi mecanismul ei de realizare nr.415 din 05.07.1993//
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.9-12/59 din 20.01.2006.
17. Hotărîre privind paginile oficiale ale autorităţilor administraţiei publice în
reţeaua Internet nr.668 din 19.06.2006// Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr. 98-101/726 din 30.06.2006.
18.Strategia naţională de edificare a societăţii informaţionale “Moldova
Electronică”
19. Raportul privind monitorizarea realizării Planului de acţiuni al Strategiei
Naţionale de edificare a societăţii informaţionale ”Moldova Electronică”, în 2007.

93
Monografii:
20.Drăgănescu M. A doua revoluţie industrială, Editura Tehnică, Bucureşti, 1980.
21. Drăgănescu M. Globalizarea şi societatea informaţională// Studiu pentru
Academia Romвnă, Bucureşti, 2001
22. Drăgănescu M., Ştefan Gh., Burileanu C., Electronica funcţională, Editura
Tehnică Bucureşti, 1991
23. Ghilic-Micu, B., Stoica, M., eActivitatile în societatea informationala, Editura
Economica, Bucuresti, 2002
24.Hămuraru, M. Efectele globalizării în procesul creării Noii Economii în
Republica Moldova.
25.Hămuraru, M. Oportunităţile creării noii economii în RM în contextul
globalizării. //Simpozionul Internaţional ”Integrarea europeană şi competitivitatea
economică”. vol. III - p.117-120 – Chişinău 2004.
26.John Browning, Spencer Reiss, Encyclopedia of the new economy
27.Kevin Kelly New Rules for the New Economy, 2002
28.Kling R., Lang R. IT and Organizational Change in Digital Economics.
29.Monitorul Oficial al R.Moldova nr.50-52/300 din 26.03.2004
30.Muntean Doina “Conferinţa Naţională de Învăţămînt Virtual, ediţia a VI-a,
Bucureşti 2008
31. N.Niculescu, Economia bazată pe cunoaştere – Noua Economie? / The
Knowledge Economy – New Economy?
32. Nicolescu Ovidiu Sistemul informaţional managerial al organizaţiei, Editura
Economica, Bucureşti, 2001.
33. O’Brien, J.A., Management Information Systems. Managing Information
Technology in the Internetworked Entreprise, McGraw-Hill, Boston, 1999
34.Paula De Masi, Laura Kodres şi M. Estevao, revista ”Finance &
Development”, 2001.
35.Revista Informatica Economică, nr. 1 (17)/2001
36.Revista Informatica Economica, nr. 3(23)/2002 pg-30
37. Robert D.Atkinson, Andrew S.Mckay, Digital Prosperity – Understanding the

94
 Economic Benefits of the Information Technology Revolution, ITIF 2007
38. Studiile Comitetului de Statistică al CSI
39. Toffler A. The Third Wave, Editura Politica, Bucureşti, 1983
40. Toffler A., Power shift: puterea în mişcare, Editura ANTET, Bucureşti, 1995
Adrese Internet:
41. http://www.economica.md/economie-si-business/ fmi-nu-renunta-la-
privatizarea-moldtelecom.html
42.http://www.allmoldova.com/ Vasile Tarlev: Fenomenul sărăciei nu este
caracteristic poporului moldovenesc.
43. http://www.theneweconomyindex.org
44. http://altmarius.weblog.ro/2008-01-21/266521/Scurta-istorie-a-mijloacelor-de-
comunicare-(1).html
45. http://www.agir.ro/univers-ingineresc/massmedia_de_la_ziar_la_internet
_1077.html
46. http://www.info-portal.ro/articol/impactul-internetului-in-cultura-societate-si-
economie/276/1/0/
47. http://www.netsun.ro/newsletter/februarie2005/editorial_impactul_internetului.
htm
48. http://www.scribd.com/doc/8199298/Modulul-7-Informaie-i-Comunicare
49. http://www.maib.md/rom/section/690/
50. http://www.scribd.com/doc/8066204/Securitatea-Internetului-Worm
51.http://ro.wikipedia.org/wiki/E-commerce
52.http://www.economica.md/economie-si-business/fmi-nu-renunta-la-
privatizarea-moldtelecom.html
53.http://www.allmoldova.com/ Vasile Tarlev: Fenomenul sărăciei nu este
caracteristic poporului moldovenesc

95
 ANEXA
Mai 2009 Nr. chest. |__|__|__|__|
Data: |__|__| Mai 2009

CHESTIONAR 0001

Bună ziua! Numele meu este Ecaterina Tertiuc şi vin din partea Institutului « IMI-NOVA ». Ne-am
propus să realizăm un sondaj de opinie cu participarea populaţiei din Republica Moldova. În acest
scop aş dori să vă rog să răspundeţi la câteva întrebări. Vă garantăm faptul că răspunsurile dvs. sunt
strict confidenţiale. Numele dvs. nu va apărea nicăieri, răspunsurile dvs. fiind folosite împreună cu
răspunsurile altor participanţi la această cercetare în analize statistice pentru o teză de licenţă. Vă
mulţumim anticipat!

INFORMAŢII GENERALE

Q1. Posedati urmatoarele produse? GSM / CDMA 1

WAP GSM 2
Computer / Laptop 3
Card bancar 4

Q2. Aveti conexiune la Internet? La serviciu 1

La domiciliu 2
În cafe-Internet 3
La prieteni 4
Altă parte. Unde anume?
|__|__|
___________________

Q3. De cîte ori pe săptămînă accesaţi Internet-ul? O dată 1

2-3 ori 2
În fiecare zi 3
Nelimitat 4
Alta varianta______________

Q4. Cit timp petreceti navigînd pe Internet? O ora 1

Intre 2 si 4 ore 2
Intre 4 si 6 ore 3
Intre 6 si 8 ore 4
Mai mult de 8 ore 5

Q5. Pentru ce interese Socializare 1

accesati Internetul Reviste on-line 2
(indicati site-urile) Ştiri 3
Interese de serviciu 4
Referate si alte articole 5
Divertisment 6
Altele 7

Q6. Accesaţi site-urile instituţiilor publice? (Daca Da 1

„da” indicaţi-le) Nu 2

Q7. Sînteţi mulţumit de informaţiile pe care acestea le Da 1

96
ofera? Nu prea 2
Nu 3

Q8. Nemulţumirea faţă de site-urile instituţiilor Oferirea informaţiilor incomplete 1

publice sunt cauzate de: Designul acestora 2
Faptul că nu sunt actualizate frecvent 3
Altele_______________________________ 4

Q9. Aţi procurat vreodată ceva pe Internet? Da 1

(dacă „da” indicaţi ce anume) Nu 2

Q10. Dacă ”Da”, ce modalităţi de plată aţi folosit pentru a achita produsul? (Răspuns multiplu!)

a. 1 NR=5
b. 1 NR=5
c. 1 NR=5
d. 1 NR=5
e. 1 NR=5

Q11. (În cazul în care sînteţ angajat) prin ce Bani cash 1

modalitate vi se achită salariul? Prin card bancar 2

Q12. Utilizaţi serviciul de plăţi on-line? Da 1

Nu 2

Q13. Dacă „Da”, serviciile cărei bănci comerciale le utilizaţi? (Răspuns multiplu!)
a. 1 NR=5
b. 1 NR=5
c. 1 NR=5
d. 1 NR=5
e. 1 NR=5

Q14. Ce probleme aţi întîmpinat la utilizarea serviciilor de plăţi on-line?

a. 1 NR=5
b. 1 NR=5
c. 1 NR=5
d. 1 NR=5
e. 1 NR=5

Q14. Sexul: Masculin 1

Femenin 2

Q15. Localitatea: Chişinău 1

Alt oraş 2
Sat 3

Q16. Vîrsta: Pînă la 18 ani 1

Între 18-30 ani 2
Întrte 30-50 ani 3
Peste 50 ani 4

Vă mulţumim!

97