P. 1
Oncologie - Epidemiologia Cancerelor

Oncologie - Epidemiologia Cancerelor

|Views: 454|Likes:
Published by Mihaela Misha

More info:

Published by: Mihaela Misha on Mar 17, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/03/2013

pdf

text

original

EPIDEMIOLOGIA CANCERELOR INDICATORI EXTENSIVI Indicatorii extensivi reprezintă un raport procentual al părţii din fenomenul studiat faţă de întreg

. Aceştia sunt utili în oncologie deoarece ajută la obţinerea unor date importante privind: • • Procentul de îmbolnăviri prin cancer pentru o anumită localizare (ex. tumorile osoase Procentul diferitelor tipuri histologice de leziuni maligne ale unui anumit organ (ex. reprezintă 1,8% din totalitatea cancerelor) 95% din cancerele corpului uterin sunt adenocarcinoame şi 5% sunt alte tipuri de cancere) • Repartizarea corectă a unor fonduri pentru tratamentul neoplaziilor în raport cu INDICATORI INTENSIVI Indicatorii intensivi arată intensitatea fenomenului sau a unei părţi din acesta raportat la o populaţie bine delimitată în timp şi spaţiu. Principalii indicatori intensivi utilizaţi sunt: 1. INCIDENŢA: reprezintă numărul de cazuri noi de boală (cancer) ce apar într-o anumită perioadă de timp (de regulă un an), într-o comunitate populaţională bine delimitată geografic, raportată la 100000 de locuitori. Se poate calcula pe grupe de vârstă, sex, rasă, etnie, mediu de locuit (urban, rural), categorii sociale, stare materială, predispoziţie genetică, factori psihologici, status intelectual, etc. Ex. în SUA în 1984 incidenţa cancerului bronhopulmonar nonmicrocelular era de 365,4/100000 la bărbaţi pentru grupa de vârstă 70-74 ani, iar la femei la aceeaşi grupă de vârstă în aceeaşi perioadă incidenţa era 91,9/100000. 2. MORTALITATEA: reprezintă numărul de decese prin cancer într-o comunitate populaţională dintr-o arie geografică bine determinată, într-o anumită perioadă de timp (de regulă un an) împărţit la numărul de locuitori ai respectivei comunităţi şi înmulţit cu 100000. Se poate calcula pe grupe de vârstă, sex, etc. procentul de îmbolnăviri

tutun. 3. arsen. raportat la 100000 de locuitori. sex. etc. Se poate calcula în funcţie de vârstă. Şi în cazul carcinogenilor chimici există o latenţă mare de la momentul expunerii şi până la apariţia bolii. . erbicide. conservanţi.Ex. FACTORI DE RISC IMPLICAŢI ÎN ETIOPATOGENIA CANCERELOR FACTORI DE RISC AMBIENTALI Factorii de risc ambientali pot fi factori fizici. Majoritatea lor trebuie să fie mai întâi metabolizaţi de către organism pentru ca ulterior aceşti metaboliţi chimic activi să reacţioneze cu ADN-ul. INDICELE DE FATALITATE: exprimă procentul deceselor prin cancer din subpopulaţia de bolnavi cu cancer. virali. aditivi alimentari. Carcinogenii chimici acţionează de regulă la nivelul moleculelor de ADN. în 1995 în Bucureşti mortalitatea prin cancer mamar la femei a fost 31. azbest. chimici. etc. produse cosmetice. crom. etc. pesticide. alcool. medicamente. Valorile indicatorilor pot fi brute sau standardizate. PREVALENŢA: reprezintă numărul de cazuri noi şi vechi de boală la un moment dat (de regulă un an) dintr-o comunitate populaţională bine definită geografic. nichel.33/100000 de femei. Factori fizici: 1 Radiaţiile ionizante 2 Radiaţiile ultraviolete 3 Radonul 4 Traumatismele 5 Corpii străini 6 Câmpul electromagnetic Factori chimici Numeroşi produşi chimici sunt implicaţi în producerea unor cancere: hidrocarburi aromatice policiclice. ARN-ul şi proteinele celulare. (= număr de decese prin cancer împărţit la numărul de bolnavi de cancer şi înmulţit cu 100) 4.

stressul. dar nu şi realizarea unei profilaxii primare. endogeni. Diabetul predispune la cancer de endometru. etc. Factorul ocupaţional şi industrial 2. Paraziţi 3. Perioada de latenţă dintre momentul aplicării agentului şi apariţia tumorii este invers proporţională cu doza zilnică şi doza totală a carcinogenilor. Hipotiroidismul de durată poate duce la cancer tiroidian. Hiper sau hipotiroidia pot predispune la cancer mamar. Medicamentele Factori infecţioşi 1. dieta. Erbicidele şi pesticidele 3. alcoolul. permit identificarea persoanelor cu risc crescut şi măsuri de depistare precoce. Ei intervin în apariţia a 10-20% din cancere. Virusuri 2. 1. Fungi FACTORI DE RISC COMPORTAMENTALI Factorii de risc comportamentali implicaţi în apariţia bolii canceroase sunt: fumatul. deoarece aceştia nu pot fi de regulă înlăturaţi. Bacterii 3.Carcinogenii chimici necesită de obicei administrări repetate pentru a produce tumori. comportamentul sexual şi reproductiv. Poluarea atmosferică şi a apelor 4. Factori imunologici . Terenul genetic Factorii hormonali Criptorhidia predispune la cancer testicular. FACTORII DE RISC CONSTITUŢIONALI Factorii de risc constituţionali.

Tumora metastatică cu dezvoltare superficială. Semne directe de cancer: Sunt cunoscute două semne directe de cancer. Certitudinea diagnosticuli de cancer este obligatorie în oncologie şi trebuie reţinut că nu este permisă începerea nici unui tratament specific bolii canceroase fără un diagnostic de certitudine. aşa cum se întâmplă în cazul metastazelor cutanate. foarte important în precizarea diagnosticului şi clasificare. de aceea este esenţială obţinerea corectă a materialului biologic. Principalele metode de diagnostic care urmează şi sunt complementare examenului patologic sunt flow cytometry (citometria de flux). fiind necesare o serie de examene suplimentare. Diagnosticul clinic precizează întotdeauna care sunt semnele directe şi indirecte de cancer. Adenopatia – mai ales cele locoregionale sau cele metastatice (la distanţă).Uneori diagnosticul microscopic este dificil. malignitatea afirmându-se pe baza modificării morfologiei celulare şi a arhitecturii tisulare. Certitudinea diagnosticului Diagnosticul de certitudine în cancer se stabileşte cu ajutorul examenului histopatologic. Prezenţa unei formaţiuni tumorale – aceasta poate fi: Tumora primară – în cazul organelor accesibile palpării sau a unei tumori superficiale în stadiile local avansate. diagnosticul molecular şi examenul imunohistochic. examenul citogenetic. I. 1. Prezenţa adenopatiilor este cel mai frecvent întâlnită (60-70% din cazuri) .PRINCIPII DE DIAGNOSTIC ÎN CANCER În oncologie diagnosticul trebuie să îndeplinească următoarele principii: Certitudinea diagnosticului de cancer Precocitatea diagnosticului Formularea completă a diagnosticului.

fie digestiv. tranzit sau icter care pot să apară în cancerele aparatului digestiv. Modificări aparente ale leziunilor cutanate congenitale Plagă care nu se vindecă. Ulceratia : fie a tumorii fie a adenopatiilor Semne indirecte de cancer Scurgeri anormale (seroase. Societatea Americană de Cancer a elaborat o listă de 7 manifestări precoce sau “de alarmă” în cancer: Modificarea tranzitului intestinal. Semne de stenoze sau obstrucţii care pot fi localizate la nivel fie respirator. părţi moi). apetit selectiv. manifestari care apar în diversele forme de cancer cu localizare mediastinală. tulburări funcţionale digestive sau urinare.2. urinare. sau metastaze cu localizare mediastinală. hemoptizii. seropurulente. dispnee în sindroamele de compresiune intrinsecă din cancerele bronhopulmonare sau extrinsecă în cazul metastazelor pulmonare sau a altor tumori solide sau afecţiuni hematologice. prurit. La nivel mediastinal – disfagie. alterarea stării generale. febră. purulente) indiferent de locul de unde apar. Semne de compresiune: La nivel pelvi-abdominal – însoţite fie de tulburări de deglutiţie. serosanghinolente. tumefacţie care nu dispare Hemoragii (digestive. polakiurie. tuse. hiponatremia. Manifestări generale de boală consumptivă: pierdere ponderală. dispnee. sughiţ. sanghinolente. Principalele sindroame paraneoplazice sunt: hipercalcemia. şi sau nicturie în fenomenele de compresie intrinsecă sau extrinsecă ale aparatului urinar. Sindroame paraneoplazice – pot fi primul semn al neoplaziei. sindromul de liză tumorală şi sindroamele paraneoplazice neurologice. . La nivel medular – însoţite de numeroase fenomene neurologice în funcţie de localizarea compresiei. fie genitourinar. Tumoră palpabilă sau induraţie persistentă a ţesuturilor moi (sân. metroragii). sindrom de venă cavă superioară.

Rolul factorilor prognostici în oncologie: Factorii prognostici au mai multe roluri şi anume: • • permit stabilirea unei prognoze de supravieţuire a pacienţilor şi de predicţie a răspunsului la tratament. FACTORI DE PROGNOSTIC ÎN CANCER Definiţii: Factor prognostic – este acea variabilă clinică. • Permit individualizarea tratamentului cu scopul de a minimaliza efectele secundare ale terapiei. permit stabilirea conduitei terapeutice. biologică sau terapeutică existentă la momentul diagnosticului sau tratamentului iniţial şi care are o influenţă semnificativă statistic asupra supravieţuirii generale sau a supravieţuirii fără semne de boală. Factor predictiv – este acea variabilă asociată cu răspunsul sau absenţa răspunsului după o anumită terapie. Clasificare: Din punct de vedere didactic factorii de prognostic pot fi împărţiţi în: Factori legaţi de boală (tumora) Factori legaţi de gazdă (bolnavul) . asigurând astfel un limbaj comun între diferite centre în care se realizează studiile clinice. tusea iritativă şi modificarea caracterului tusei la tuşitorii cronici. prin aplicarea unor tratamente mai puţin agresive la pacienţii cu factori prognostici favorabili.Tulburări permanente de deglutiţie. prin identificarea unor subgrupe de pacienţi (grupe de risc) cu evoluţie particulară care să beneficieze de o anumită terapie (asigură individualizarea tratamentului). • permit interpretarea studiilor clinice prin identificarea unor factori ce pot influenţa rezultatele finale. Persistenţa disfoniei.

Factori legaţi de tratament (medicul) 1. 2. Factorii prognostici legaţi de boală (tumoră): Factori anatomopatologici: Stadiul histopatologic Tipul histologic Gradul de invazie Gradul de diferenţiere Factori clinici: Stadiul clinic (extensie locoregională. sediu iniţial. Vârsta Sexul Sarcina Starea biologică Factorii psihologici Factorii socioeconomici Factori de prognostic legaţi de tratament: Principalii factori iatrogeni care influenţează prognosticul sunt: Precocitatea diagnosticului Corectitudinea tratamentului iniţial şi tratamentul pluridisciplinar Experienţa personalului Instituţia de tratament Calitatea relaţiei medic – pacient Posibilitatea de control şi urmărire postterapeutică Factorii de prognostic legaţi de gazdă (bolnav): Principalii factori prognostici legaţi de pacient sunt: . extensie ganglionară. extensie la distanţă) Evoluţie preterapeutică Semne şi simptome asociate Factori biologici – markeri tumorali.

IRADIERE METABOLICA (injectare subst radioactive cu tropism pt. tesuturi. ex iod rad. BRAHITERAPIE (CURIETERAPIE) – sursa radioactivă vine în contact direct cu ţesutul. CLASIFICARE RADIOTERAPIE EXTERNĂ (TELEIRADIERE sau TELERADIOTERAPIE) – sursa de radiatii este exterioara corpului. an. RADIOTERAPIA ŞI CHIMIOTERAPIA Înaintea iradierii – reduce volumul tumoral. Dezavantaje – întârziere în inceperea iradierii până la vindecarea completă postoperatorie. PRINCIPIILE CHIMIOTERAPIEI ANTINEOPLAZICE CAI DE ADMINISTRARE A CITOSTATICELOR . pt tum tiroidiene radiocaptante) ASOCIERI TERAPEUTICE RADIOTERAPIA PREOPERATORIE Scop – elimină boala microscopică de la marginile tumorii. modificări vasculare postoperatorii pot influenţa efectul iradierii. scade potenţialul de diseminare în momentul intervenţiei chirurgicale. distruge focarele subclinice. RADIOTERAPIA POSTOPERATORIE Scop – elimină tumora reziduală.PRINCIPIILE RADIOTERAPIEI DEFINIŢIE. SCOP Radioterapia este specialitatea clinica ce se ocupa cu tratamentul cancerului (si nu numai) folosind efectul citotoxic relativ selectiv al radiatiilor ionizante. iradiere transcutanata. Dezavantaje – poate interfera cu procesele normale de vindecare şi cicatrizare postoperatorii. Concomitent cu iradierea – interferă cu tratamentul local – efect aditiv şi chiar supraaditiv + cu efect pe boala subclinică metastatică. diminuă volumul tumoral – rată mai mare de rezecabilitate.

la doze mai mari decât în inducţie) • Limfoame Hodgkin şi non-Hodgkin • • Coriocarcinom Mielom multiplu . chimioterapie de menţinere a remisiunii cu doze mai mici. Chimioterapie iniţială (de inducţie) Este tratamentul principal al tumorilor chimiosensibile indiferent de stadiu. tumori cerebrale. melanoame ale membrelor. CCNU. 5Fluorouracil) Intravenos – cea mai utilizată cale. chimioterapie de intensificare. etc. intrapleural. în unele cazuri asigură vindecarea • Unele leucemii (chimioterapie de inducţie în doze mari urmărind remisiunea completă. • Intraarterial – direct în artera nutritivă a tumorii. tumori pelvine. • • Hidroxiuree. sarcoame ale extremităţilor. răspuns local mai bun faţă de administrarea sistemică dar supravieţuirea globală nu pare a fi influenţată (metastaze sau tumori primitive hepatice. Capecitabina. intraperitoneal. durată de expunere mai lungă la drog (VP16. pompe.Citostaticele se pot administra: • Sistemic • Oral – comod de administrat. Idarubicina. tumori de cap şi gât) • Intracavitar – intravezical. Tegafur. pe cateter. se pot folosi • • Local camere permanente pe vene centrale. etc. intrapericardic Topic cutanat – pentru noduli de permeaţie sau cancere cutanate Intratumoral – în curs de evaluare • • • INDICATIILE SI CONTRAINDICATIILE CHIMIOTERAPIEI Indicatiile chimioterapiei 1. majoritatea citostaticelor. Metotrexat. la care celelalte modalităţi terapeutice au rol ocazional. Ciclofosfamida.) Intramuscular (Metotrexat) Intraarterial (Farmorubicina.

testicul. vezică urinară. Chimioterapie paliativa • Pentru creşterea calităţii vieţii şi/sau prelungirea supravieţuirii în cancere avansate. ovar. utilizată în aproape toate cancerele metastatice. chiar şi cele puţin chimiosensibile. • Pentru unele tumori mici dar foarte agresive pentru distrugerea micrometastazelor • Pentru inhibarea creşterii celulelor neoplazice de la periferia tumorii impiedicând diseminarea şi apariţia metastazelor în timpul actului chirurgical • Permite aprecierea chimiosensibilităţii tumorii Principalele indicaţii: • • Cancer mamar local avansat Cancere ORL • Cancer de vezică urinară • Osteosarcoame şi unele sarcoame de părţi moi 3. Chimioterapie de consolidare sau adjuvantă • După tratamentul local prin radioterapie sau chirurgical cu intenţie curativă în cazul prezenţei unor factori de prognostic nefavorabil şi pentru tratamentul bolii minime reziduale. scop principal supravieţuirea fără semne de boală • • La tumori chimiosensibile Principalele indicaţii: sân. Boli neoplazice în stadiu terminal . sarcoame 4.• • • • Cancere testiculare non-seminomatoase Cancere pulmonare microcelulare Unele cancere la copil (neuroblastom. sarcom Ewing) 2. Contraindicaţiile chimioterapiei Contraindicaţii absolute 1. colon. rabdomiosarcom. Chimioterapie neoadjuvantă Precede tratamentul locoregional şi se recomandă tumorilor local avansate unde tratamentul local este dificil şi riscul metastatic este mare datorită volumului tumoral crescut.

În general gradele 1-2 sunt reversibile fără a necesita obligatoriu tratament. debilitaţi (peste 75 ani) 8. cardiacă (nu se administrează citostatice cu toxicitate pe funcţia afectată sau se adaptează dozele) 2. cancere secundare) În clasificarea OMS sunt patru grade de toxicitate. hiponatremie INCIDENTELE SI COMPLICATIILE CHIMIOTERAPIEI TRATAMENT După chimioterapie poate apare: Toxicitate imediată: apare imediat după administrare. Pacienţi necooperanţi 9. caşectici. Insuficienţa medulară recentă Contraindicaţii relative 1. Sarcina 3. depresii 4. inconstant reversibilă (sterilitate. în general în relaţie cu doza cumulativă. până la 10-12 zile. Karnoffski < 70% 10. comatoşi sau cu funcţie hematologică deprimată 4. este de obicei reversibilă. infecţii severe 3. trombocitopenie. Chimiorezistenţa tumorii 5. Vârstnici. Copii (sub 3 ani) 7. acţionează în special pe ţesuturile cu inmultire rapidă. Asocierea cu coagulopatii. . Neoplazii demonstrate curabile prin radioterapie sau chirurgie curativă care nu sunt contraindicate sau refuzate 5. Toxicitate tardivă: la distanţă de la întreruperea tratamentului. gradele 3-4 trebuiesc combătute prin metode specifice. acţiune teratogenă. hepatică. Tulburări psihice grave. leucopenie. Asocierea cu grade severe de insuficienţă renală. Indice de performanţă ECOG 3-4.2. Anemie. Prezenţa unor afecţiuni ce pot fi agravate de citostatic (fibroza pulmonară afectată de Bleomicina) 6. Bolnavi denutriţi.

. Reacţii alergice 7. Toxicitate pulmonară 5. Să ajute clinicianul în stabilirea planului de tratament. Toxicitate hematologică 2. Pentru anumite localizări se folosesc unele precizări complementare notate tot prin simboluri împărţite în trepte. unanim acceptat. Să ofere informaţii prognostice. Să ajute la evaluarea rezultatelor tratamentului. Să contribuie la investigarea continuă a bolii neoplazice. Aşa este aprecierea gradului de diferenţiere histopatologică notat cu simbolul G în cadrul căruia se disting: • • • G1: bine diferenţiat. Toxicitate dermatologică 9. Toxicitate cardiacă 12. Toxicitate la nivelul sistemului imun 10. Toxicitate urinară 4. Să faciliteze schimbul de informaţii între specialişti pe baza unui limbaj comun. Toxicitate digestivă 3. 2. G2: moderat diferenţiat. G3: slab diferenţiat. 5. 4. Obiective Obiectivele propuse de clasificarea TNM sunt: 1. Toxicitate gonadică 8. Febra postmedicamentoasă 6.Toxicităţi mai frecvent întâlnite: 1. 3. Toxicitate neurologică 11. Neoplazii secundare induse de tratament citostatic CLASIFICAREA STADIALĂ ÎN CANCER .

fie iatrogen prin manipularea necorespunzătoare a tumorii. carcinoame cu celulă mică (indiferent de localizare) carcinom bronhopulmonar cu celulă mare sarcom Ewing rabdomiosarcoame ale ţesuturilor moi.• • G4: nediferenţiat. a impus ca pe piesa operatorie să se determine şi prezenţa sau absenţa celulelor neoplazice în vasele limfatice ştiut fiind că fenomenul are adesea expresie clinică cum se întâmplă în mastita carcinomatoasă sau limfangioza pulmonară. Prezenţa celuleor neoplazice în vene se notează cu simbolul „V” fiind împărţit în: Vo: Fără invazie venoasă . diseminare care se produce fie spontan. Gx: gradul de diferenţiere nu poate fi evaluat. Gradul histologic nu se aplică pentru:      carcinoamele tiroidiene carcinoamele pleoapei retinoblastoame tumori testiculare maligne melanoame cutanate. astfel: Lo: Fără invadarea vaselor limfatice L1: Invazia vaselor limfatice Lx: invadarea vaselor limfatice imposibil de evaluat. Dacă într-o tumoră există mai multe grade de diferenţiere – cel mai puţin diferenţiat este considerat ca fiind gradul histologic al tumorii respective. etc. Diseminarea neoplazică se mai face şi pe cale venoasă determinând metastaze în organe şi ţesuturi situate la distanţă de tumora primară. Acest fapt este notat cu simbolul „L” şi împărţit în trepte progresive de gravitate. Unele tipuri histopatologice sunt considerate prin definiţie G4:     Valoarea prognostică a participării limfatice în evoluţia tumorilor solide.

Rolul chirurgiei în diagnosticul cancerului Chirurgia • • Stabileşte diagnosticul de certitudine Stabileşte diagnosticul stadial (pentru anumite localizări) Rolul chirurgiei în diagnosticul cancerului constă în faptul că permite recoltarea de material tisular pentru examenul histopatologic.V1: Invazie venoasă microscopică V2: Invazie venoasă macroscopică Vx: Invadarea venoasă imposibil de evaluat. Definiţiile clasificării R sunt următoarele: Rx: Prezenţa tumorii reziduale nu poate fi evaluată. singura metodă ce dă certitudinea diagnosticului şi furnizează date de histoprognostic. R2: Tumora reziduală macroscopică. puncţie aspirativă cu ac fin – furnizează aspirat pentru examenul citologic (atunci când intervenţia chirurgicală nu este indicată ca prim act terapeutic) o Avantaje: . R0: Absenţa tumorii reziduale. R1: Tumoră reziduală microscopică. Absenţa sau prezenţa tumorii reziduale după tratament poate fi descrisă prin simbolul R. Există multiple metode de recoltare a materialului biologic: amprentă sau raclaj din tumorile ulcerate. BAZELE TRATAMENTULUI CHIRURGICAL Rolurile chirurgie în oncologie sunt:  prevenţie  diagnostic  terapie II.

cost scăzut o Dezavantaje: . ambulator.permite examen histopatologic .pentru bolnave cu risc operator crescut . o Biopsia US (ultrasunete) o ABBI (Advanced Breast Biopsy Instrumentation).apariţia de hematoame . cost scăzut .extirpă în totalitate leziunea şi permite examinarea histopatologică completă . o Avantaje: .putin invazivă.dacă rezutatul este pozitiv orientează actul chirurgical terapeutic o Dezavantaje: . o Avantaje: . biopsie incizională . ambulator.extirparea unei tumori în întregime sau a unei adenopatii.procent mare de rezultate fals negative puncţie biopsie – furnizează fragmente tisulare suficient de mari pentru diagnosticul histopatologic al celor mai multe tipuri de tumori.extirparea unui fragment dintr-o tumoră mai mare (tumori de ţesuturi moi.examen citologic şi nu histopatologic .puţin invazivă.. anestezie locală. biopsie excizională . osteosarcoame. anestezie locală.potenţială diseminare neoplazică .în funcţie de diagnosticul intraoperator se poate efectua în continuare intervenţia chirurgicală curativă adecvată o Dezavantaje: . o Site-select (biopsie tronculară largă). col uterin) în scop diagnostic.dacă leziunea este pozitivă trebuie urmată de excizie chirurgicală Puncţia biopsie poate fi efectuată prin: o True-cut (pistoale de biopsie) o Vacuum-asistată (Mammotome).

2.cost ridicat III.. Chirurgia urgenţelor oncologice. Hormonosupresie chirurgicală. Chirurgia paleativă. Rolul chirurgiei în tratamentul cancerului Rolul chirurgiei în tratamentul cancerului se referă la mai multe aspecte: 1. Chirurgie reconstructivă 8.anestezie generală .spitalizare . 6. 3. 4. 7. 9. Chirurgia recidivelor şi metastazelor. Transplant de organe. 5. Chirurgie citoreductivă. . Chirurgia cu intenţie curativă (de radicalitate). Intervenţia tip second-look.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->