1.

Exerciţiu de conflict

Introducere
> Pentru ca studenţii să înţeleagă conflictul ca fiind o tensiune între
doi oameni, cereţi-le să meargă câte doi pe scenă şi să joace „Cine e mai
tare", trăgând o frânghie adevărată. Discutaţi despre încordarea fizică pe
care o simte fiecare din cei doi, când încearcă să-1 tragă pe oponent peste
linia de centru. Apoi despre rezultatul exerciţiului: când unul a reuşit să-1
tragă pe celălalt, amândoi au căzut sau s-a ajuns la situaţie de egalitate.
Punct de concentrare: pe conflictul (frânghia) dintre jucători.
> Doi sau mai mulţi jucători decid Unde, Cine, Ce. Se adaugă un
conflict.
Indicaţii pe parcurs: Trage frânghia! Menţine Punctul de concentrare!
Evaluare: Au menţinut PDC? Fiecare actor s-a ţinut bine de capătul funiei
sale?
Observaţie: La pregătirea scenei, ascultaţi cu atenţie discuţiile grupului, pentru a
vedea dacă conflictul va permite acţiunea fizică sau numai o dispută. Folosiţi
alternativ termenii „conflict" şi „frânghie", pentru a-i ajuta pe studenţi să
fizicalizeze conflictul.

2. Schimbarea bruscă a emoţiei

Punct de concentrare: pe schimbarea de la o emoţie (acţiune interioară)

la alta.
Doi sau mai mulţi jucători decid Unde, Cine, Ce. Fiecare actor alege o
schimbare radicală a acţiunii interioare, de exemplu: de la frică la eroism, de
la dragoste la milă, etc. Unde-le trebuie aranjat cu atenţie, mai ales dacă
actorii au devenit neglijenţi în această privinţă.
Exemplu: Unde - tranşee. Cine - doi soldaţi. Ce - o misiune primejdioasă.
Schimbarea bruscă a acţiunii interioare: # 1 - de la supărare la înţelegere; # 2
- de la frică la eroism. Soldatul A este supărat din cauza laşităţii lui B, un
băiat timid, sensibil, a cărui laşitate aparentă este, de fapt, repulsia de a ucide
un om. în timpul scenei, o schijă îl loveşte pe A şi-1 răneşte; Soldatul B
preia curajos misiunea, deşi nu era de datoria lui s-o facă. Deoarece actorii s-
au concentrat pe a face trecerea de la o emoţie la alta în timpul acţiunii,
scena a atins un nivel dramatic foarte înalt.
Evaluare: Au fizicalizat emoţia? Actori, sunteţi de acord?
Observaţie: Pentru a face un joc din acest exerciţiu, notaţi exemple de
schimbare a emoţiilor pe bucăţele de hârtie; faceţi, de asemenea, bileţele cu
Unde şi apoi lăsaţi-i pe actori să-şi aleagă câte un bileţel din fiecare
grămadă, ca în exerciţiul „Temă-scenă" (cap. IX).

3. Chemarea

Punct de concentrare: pe a realiza contactul vocal la distanţe mari.

> Doi sau mai mulţi jucători decid Unde, Cine, Ce. Unde - trebuie să
fie un loc în care personajul să cheme, din necesitate, pe altul aflat la o
distanţă mare.
Exemple: Unde - o peşteră. Cine - ghidul şi turiştii. Ce - turiştii s-au pierdut
de ghid. Unde - vârf de munte. Cine - alpinişti. Ce - alpinişti legaţi cu o
frânghie lungă escaladează muntele.
Evaluare: Contactul vocal a fost real în cadrul situaţiei?
Observaţie: Urmăriţi ca studenţii să dea realitate distanţei alese prin
folosirea vocilor.