Sunteți pe pagina 1din 25

CAPITOLUL III

IMAGINEA ROMILOR ÎN PRESĂ


DUPĂ ÎNCETAREA RĂBOIULUI RECE

3.1. PREZENŢA ETNICILOR ROMI DE NAŢIONALITATE ROMÂNĂ ÎN


PRESA STRĂINĂ.

Imaginea etnicilor romi de naţionalitate română în presa străină se poate discuta


pe baza a câtorva studii realizate de agenţii de monitorizare a presei prin identificarea
prezenţei romilor de cetăţenie română în articolele din presa străină, semnalându-se mai
ales încălcări ale drepturilor acestei etnii. Analiza de faţă se bazează pe informaţiile
obţinute de Studiul realizat în cadrul proiectului „Romanews”, finanţat de Uniunea
Europeana prin Programul Dezvoltarea Societatii Civile 2000, editat de Agenţia de
Monitorizare a presei – Academia Caţavencu. Cu această ocazie s-au cercetat articolelor
apărute în presa de limba engleză din Marea Britanie („Daily Mail”, „The Evenind
Standard”, „The Guardian”, „The Independent”, „The Times”) şi în presa de limbă
franceză din Franţa (,,le Monde”, „Le Figaro”, „Dernieres Nouvelles d’Alsace”,
„Liberation”, „Le Telegrame”), Belgia (Le Soir”) şi Elveţia („Le Temps”), în perioada
septembrie – noiembrie 2002.
Au fost monitorizate 65 de articole dintre care au fost analizate 35. În presa
britanica, dintr-un număr de 24 articole monitorizate, doar 12 au făcut referiri
explicite la romii de origine română. În presa de limba franceză din cele trei ţări în
care s-a realizat monitorizarea, din 50 de articole monitorizate pe subiectul romi şi
migraţie, 23 au făcut referi explicite la România.
În 27 din 35 de articole, presa europeană a fost neutră faţă de romii proveniţi din
România. Dintr-un număr nesemnificativ de articole, jurnaliştii englezii (1 articol) şi cei
de limbă franceză (3 articole) îşi manifestă tendinţa negativă vis-a-vis de protagoniştii
acestei analize, după cum se poate observa din schema de mai jos.
Tendenţiozitate vs Neutralitate

Pozitiva; 4
Negativa; 4

Neutra; 27

Numărul scăzut de înregistrări tendenţios negative este explicat de atitudinea


jurnaliştilor străini cu privire la minoritatea romă. Cea mai mare parte a presei europene
consideră că romii sunt victime ale sistemelor din ţările de origine. O jurnalistă britanică
scria: „Romii sunt cea mai mare minoritate etnică din Europa. Ei sunt însă şi cea mai
discriminată minoritate etnică”1.
În continuare, se urmăreşte şi analizează tipul de evenimente în care sunt
implicaţii romii. Se remarcă predispoziţia presei europene în relatarea evenimentelor
conflictuale 25 din 35 de înregistrări. De asemenea, sunt relatate, în special, acţiuni
negative în care romii sunt implicaţi. Singurele menţiuni ale unor activităţi pozitive sunt
referirile la tradiţii şi obiceiuri – „romii sunt buni muzicieni”.

Asociaţi frecvent în presa menţionată, cu teme specifice precum sărăcia şi


discriminarea, în ţările de origine ei sunt consideraţi paria. În majoritatea cazurilor se
consideră că acestea sunt motivele care determină fenomenul migraţiei ilegale în cazul
etnicilor romi. din România. Astfel, se constată predilecţia presei europene în relatarea

1
www.activewatch.ro/uploads/Publicatii_DAD/Finale/Imaginea romilor in presa europeana.pdf
unor evenimente de natură legal/criminală şi socială, aşa cum se poate observa şi în
graficul alăturat.

Natura evenimentului

Legal/criminal 21

Social 15

Politic 8

Cultural 6

1
Economic

0 10 20 30

Implicaţi în acţiuni negative şi în evenimente conflictuale, în şaptesprezece


dintre situaţiile monitorizate, romii sunt surse ale agresiunilor exercitate împotriva altor
actori implicaţi în evenimente. Termenul agresiune nu se referă explicit la acte fizice, ci
la evenimente în care sunt angrenaţi mai mulţi actori aflaţi în situaţii contradictorii.

Comportament protagonistii studiului - Romii

Surse ale
17
agresiunii

Comportament
7
neutru

Ţinte ale
11
agresiunii

0 5 10 15 20

Romii sunt ţinte ale agresiunilor altor actori în unsprezece dintre cazurile
monitorizate. Astfel, oficialii englezi, făcând referire la romii emigranţi, consideră că
„este absurd ca cineva să se teamă pentru propria viaţă în ţări din Europa de Est unde
există regimuri democratice”. Brigitte Hauser de la Biroul Federal Elveţian pentru
Refugiaţi consideră că prin expulzarea rapidă a romilor „trimitem un mesaj puternic”. Un
oficial român declara presei britanice în legătură cu introducerea apei curente într-o aşezare
locuită de romi că: „ţiganii ar trebui să bea apă din izvorul poluat ce trece prin aşezarea
lor”2.
Un alt element urmărit în presă este reprezentat de stereotipurile pe care
jurnaliştii le utilizează atunci vând vorbesc despre etnicii romi. Majoritatea stereotipurilor
întâlnite au conotaţie negativă: ţigani săraci, ţigani infractori, ţigani emigranţi, ţigani
cerşetori.

Principalele stereotipuri

Ţigani emigranţi 15
Ţigani nomazi 7
Ţigani cerşetori 6
Ţigani saraci 5
Mafie tiganeasca 2
Ţigani infractori 2
Ţigani lautari 1

0 5 10 15

Numărul mare de înregistrări pentru ţigani emigranţi se explică prin faptul că în


perioada monitorizată (septembrie – noiembrie 2002) – presa internaţională a acordat un
amplu spaţiu editorialistic migraţiei ilegale şi a problemelor determinate de acest
fenomen.
Deşi presa europeană nu promovează un discurs tendenţios negativ la adresa
etnicilor romi, există predilecţia pentru relatarea evenimentelor în care romii se află în
situaţii contradictorii cu alţi actori angrenaţi în acţiune: autorităţi străine, autorităţi
române, alţi etnici romi.
De menţionat faptul că articolele au fost de informare. Acest tip de presă se
impune prin neutralitate în relatare pentru a se atinge dezideratul obiectivităţii.
Aşa cum se observă şi din analiza prezentată, aproximativ 80% dintre articolele
monitorizate au fost scurte în ceea ce priveşte informaţiile în care minoritatea romă era
prezentă, ceea ce denotă profesionalismul jurnalismului britanic şi al celui european în
general.

2
www.activewatch.ro/uploads/Publicatii_DAD/Finale/Imaginea romilor in presa europeana.pdf
În ceea ce priveşte analiza calitativă a articolelor, se constată preponderenţa în
relatarea evenimentelor care sunt generate de conflicte implicând diverse părţi: romi şi
autorităţi străine, romi şi autorităţi locale, organizaţii rome ineficiente în promovarea
propriilor interese, organizaţii de drepturile omului şi autorităţi locale. Presa britanică nu
încearcă să găsească un ţap ispăşitor pentru toate evenimentele pe care le generează
fenomenul migraţiei ilegale. Sunt prezentate opinii ale tuturor părţilor implicate în
evenimentul major – migraţia, şi se lasă astfel libertatea cititorului în interpretarea
informaţiilor furnizate. Edificator în acest sens este relatarea unui eveniment în „The
Guardian” în care este prezentată opinia unui poliţist de la Poliţia de Frontieră cât şi cea a
Comitetului ONU pentru Drepturile Omului. Comandantul Poliţiei de Frontieră din
regiunea nord – vest afirmă că „noi nu discriminăm pe nimeni pe baze religioase, etnice
sau politice, toţii cetăţenii români fiind egali în faţa legii”, în timp ce Comitetului ONU
„este profund îngrijorat de discriminarea împotriva romilor şi acuzelor constatate de
hărţuire la adresa poliţiei române”.
Deşi oficialii străini afirmă că „România este considerată a fi o ţară singură” ei
„înţeleg motivele ce i-au împins pe romi să plece”. Reprezentanţi ai asociaţiei civile, prin
vocea organizaţiilor pentru apărarea drepturilor omului, afirmă că „încă au loc încălcări
sistematice ale drepturilor omului împotriva romilor din Europa de Est” iar „România
este cazul cel mai extrem al unei ţări ce încearcă să facă pe plac guvernelor vestice
interzicând românilor de origine romă să iasă din ţară”3.
Analiza articolelor apărută în presa de limba franceză sunt ca şi în presa engleză,
în cea mai mare parte neutre în ceea ce priveşte atitudinea jurnalistului faţă de etnicii
romi din România. Cazuri nesemnificative în care jurnalistul îşi manifestă tendinţa
negativă faţă de protagoniştii studiului apar în cotidianul belgian „Le Soir”. Spre
deosebire de presa de limbă engleză, care a preferat să prezinte cazuri de imigrare ilegală
a românilor, presa de limba franceză îşi îndreaptă atenţia asupra condiţiilor de viaţă şi a
îndeletnicirilor unei anumite părţi a romilor. Vorbind despre bogăţia unor ţigani expusă
sub formă de palate sau despre reţele de trafic uman, jurnaliştii belgieni de la cotidianul
„Le Soir” generalizează, extinzând această imagine construită de stereotipuri negative –

3
www.activewatch.ro/uploads/Publicatii_DAD/Finale/Imaginea romilor in presa europeana.pdf
ţigani infractori, ţigani cerşetori, ţigani emigranţi, mafie ţigănească – la nivelul întregii
etnii.
Realizând un reportaj în România, jurnalistul belgian relatează cum romii ocupă
cartiere luxoase, expun case şi maşini de lux pe care le nu le folosesc, ci le afişează
pentru a-şi etala bogăţia. El consideră că sentimentul bogăţiei devine opresiv, în timp ce
stilul lor de viaţă duce cu gândul la sărăcie şi mizerie. Intervievat fiind, un poliţist român,
declara că „averea lor e strânsă de pe urma traficului cu arme sau fiinţe umane”. În
continuarea aceleaşi idei, a traficului cu fiinţe umane, un alt jurnalist de la aceeaşi
publicaţie, sub titlul Organizaţii cu înalt grad de specializare, dezvăluie poveste
reţelelor mafiote de trafic uman. Luându-i interviu unui fost poliţist român din Braşov,
cel din urmă declara că „reţelele mafiote de trafic uman aparţin ţiganilor” iar termenul
„ţigănie” este asociat acestor reţele.
În această conjunctură, romii ajung să fie atât ţinte cât şi surse ale agresiunilor.
Conducătorii reţelelor sunt romi iar majoritatea celor care sunt persecutaţi sunt obligaţi să
cerşească, să fure sau să se prostitueze cazând victime reţelelor de trafic uman, sunt tot
romi.
Neutralitatea relatării jurnalistice în această situaţie este explicabilă prin faptul
că presa de limbă franceză consideră că romii au venit din România fugind de dificultăţile
perioadei de tranziţie. Cerşetoria nu este ilegală, mulţi romi având situaţia legală în
regulă.
Faţă de problematica romilor şi a situaţiei cu care aceştia se confruntă în
străinătate din cauza activităţilor ilegale pe care le desfăşoară, presa românească, în mare
majoritate nu a făcut decât să preia articole apărute în media internaţională afişând titluri
precum4: Operaţiunea „Ţiganiada”: intrarea în faza a doua, în Franţa, romii se dau
turişti italieni jefuiţi de .... romi, Marea Britanie menţine vizele pentru români din cauza
ţiganilor, Cerşetorii români terorizează Franţa, Occidentul crede că ţiganii fa viitorul
Estului European mai negru decât prezentul, Alţi 40 de ţigani români s-au „evaporat” în
Finlanda, Grecia încearcă să rezolve „chestiunea ţigănească” înainte de Olimpiada
2004. Cea mai mare parte a articolelor tendenţios negative identificate la nivelul presei
româneşti au fost catalogate astfel din cauza titlurilor ce conţin conotaţii negative.

4
http://www.romanicriss.org/
3.2. IMAGINEA POPULAŢIEI ROME ÎN PRESA ROMÂNEASCĂ

Acest studiu are ca scop diagnosticarea imaginii minorităţii rome aşa cum este
reflectată de media româneşti. Pentru aceasta s-au analizat 335 de articole relevante
pentru modul cum este reflectată în cinci cotidiene naţionale: „Adevărul”, „Naţional”,
„România Liberă”, „Ziua”, „Libertatea” şi unul local „Monitorul de Iaşi”, în perioada
ianuarie – august 2001.
Pentru perioada în care a fost urmărită presa scrisă s-a constatat că în aproape
jumătate (41,59%) dintre articolele despre romi, relatarea evenimentelor s-a făcut prin
prisma stereotipurilor. Mai mult, jurnaliştii au prezentat cu precădere evenimente
conflictuale (59,93%), în care etnicii romi sunt frecvent (65,69%) protagonişti având
comportamente agresive. Abundă stereotipuri ce au conotaţie negativă şi este prezent
jurnalistic alimentat de un vocabular „pitoresc”.
a) Atenţia pe care mass-media o acordă populaţiei rome.
b) Modul în care se relatează activităţile/evenimentele ce implică populaţia
romă, ştiut fiind faptul că prezentarea preponderent a evenimentelor care au conotaţie
negativă contribuire la menţinerea unei percepţii generale nefavorabile.
c) Modalităţile în care jurnaliştii înşişi (individual/politica redacţională)
distorsionează în sens negativ imaginea minorităţii prin stilul tendenţios de redactare.
d) Apelativul pe care îl folosesc jurnaliştii atunci când se referă la protagoniştii
acestui studiu.
e) Prezenţa liderilor romi în cotidiene analizate.
Pentru o bună analiză au fost identificaţi o serie de parametri care să
particularizeze faptele şi să-i permită creionarea imaginii5. Dintre aceştia amintim:
1. Frecvenţa referirilor la evenimente în care sunt implicaţi romi.

5
Bogdan Alexandru Halic, Ion Chiciudean, Analiza imaginii organizaţiilor, Bucureşti 2004, pag. 27-28
2. Tipul evenimentelor raportate: evenimente conflictuale – care contrariază
aşteptările protagoniştilor; evenimente neconflictuale – prezintă comportamente/acţiuni
care evoluează conform proiectelor protagoniştilor.
3. Natura evenimentelor raportate. Am ales următoarea clasificare: politic,
economic, social, educaţional/cultural, legal/criminal, etnic.
4. Stilul relatării jurnalistice faţă de protagonişti. Am identificat trei categorii:
stil pozitiv – ziaristul are atitudine favorabilă actorului; stilul neutru – articolul conţine
informaţie netendenţioasă; stil negativ – ziaristul îşi manifestă atitudinea ostilă faţă de
unii protagonişti. Tendenţiozitatea jurnalistului (stil pozitiv/stil negativ) a fost identificată
urmărind în cadrul articolului prezenţa sintagmelor verbale care transmit atitudinea sa
faţă de protagonist. Identificarea respectivelor sintagme, denumite de mine „zgomote”, s-
a făcut în urma unei analize calitative a textelor materialelor difuzate. Am considerat
„zgomote” acele sintagme care adaugă textului informaţii care: 1 nu răspund celor 5
întrebări relevante pentru un articol de formare: unde, ce, când, cine, de ce, cum: 2
raportate la contextul situaţional, informaţiile „în plus” transportă judecăţi de valoare
relevantă pentru protagoniştii acţiunii. Tendenţiozitatea poate fi măsurată astfel printr-o
analiză cantitativă a „zgomotelor atitudinale” din interiorul articolului.
Comportamentul protagoniştilor implicaţi în eveniment. Comportamentul
protagoniştilor, aşa cum este promovat de publicaţii (comportamente agresive, neutre sau,
respectiv situaţii în care protagonistul este ţinta unei agresiuni, în acest caz fiind vorba de
un protagonist atacat).
Frecvenţa stereotipurilor apărute şi sursa de rasism, cea care emite stereotipul.
Am semnalat, de asemenea, cazul în care menţionarea etniei, în cadrul articolului nu
aduce un plus de informaţie (este nerelevantă din punctul de vedere al informaţiei
prezentate). În privinţa sursei generatoare de rasism am identificat trei cazuri, care apar
frecvent în presă:
a) Ziaristul cu atitudine – cat în care stereotipul folosit de jurnalist pentru
susţinerea unei atitudini tendenţioase şi negative. Am atribuit ziarului respectiv emiterea
stereotipului.
b) Ziaristul fără atitudine – jurnalistul foloseşte stereotipul în context, sursa fiind
un alt actor. Am considerat că stereotipul este preluat.
c) Actorii implicaţi în eveniment.
Frecvenţa apariţiei unor articole în presa monitorizată mi-a arătat vizibilitatea
populaţiei de etnie romă în societatea românească. Pentru perioada de monitorizare am
analizat 335 de articole din cele 5 cotidiene menţionate anterior. După cum se poate
observa din tabelul de mai jos frecvenţa a oscilat în jurul a douăzeci de procente ceea ce
reprezintă mult dacă avem în vedere faptul că ponderea populaţiei romă în populaţia ţării
este de doar 6%.

Număr de articole
Ziar Frecvenţă Procent
„Naţional” 75 22,16%

„Adevărul” 75 22,26%
„Libertatea” 69 20,47%
„Ziua” 63 18,69 %
„România 53 15,73%
Liberă”
„Monitorul de 74 21,54%
Iaşi”
TOTAL 335

După cum se poate observa din tabelul următor numărul de articole în care apare
explicit actorul „romi” este 292 (86,64%) din totalul de 335. În celelalte articole se fac
referi indirecte la etnia romilor. Acest lucru se încadrează în frecvenţa generală.

Frecvenţa apariţiilor
articolelor despre romi
Ziar Frecvenţă Relativ
„Adevărul” 67 29,94%
„Libertatea” 57 19,52%
„Ziua” 53 18,15%
„Naţional” 63 21,57%
„România Liberă” 51 17,46%
„Monitorul de Iaşi” 60 23,78%
TOTAL 291 86,35%

Dacă analizăm tipul evenimentelor relatate putem lesne constata că


predominante sunt cele conflictuale. Acestea apar în raport de 54,92% faţă de cele
neconflictuale care sunt doar 45,07%. Se constată o adevărată predilecţie la unele
cotidiene pentru a prezenta doar evenimentele conflictuale când este adevărată problema
romilor. În perioada analizată, după cum reiese şi din tabelul de mai jos doar „Naţionalul”
are un număr mai mare de evenimente neconflictuale prezentate în paginile sale. Acest
fapt, induce în metalul colectiv ideea că minoritarii romi au un indice de agresivitate mai
mare în raport cu populaţia majoritară.

Felul
Eveniment Neconflictual Eveniment Conflictual
evenimentului
Valoarea Valoare Valoarea Valoare
Ziar
Absolută relativă Absolută relativă
„Adevărul” 33 44,00% 42 65,00%
„Libertatea” 33 47,83% 36 52,17%
„Naţional” 43 57,33% 32 42,67%
„România Liberă” 20 37,74% 33 62,26%
„Ziua” 22 34,92% 41 65,08%
„Monitorul de Iaşi” 32 41,15% 42 56,00%
Total 151 45,7% 184 54,93%

Natura conflictului
În privinţa naturii conflictului, rezultatele indică dominaţia conflictelor de natură
criminală – 153, reprezentând 45,67% şi a celor de natură socială – 63 reprezentând
18,80%. Sigur că este un adevăr de necontestat faptul că frecvenţa conflictelor de natură
criminală este ridicată însă numărul relatărilor de ordin cultural al populaţiei rome este de
aproape cinci ori mai mic decât cel al articolelor care vizează criminalitatea. Natura
evenimentului poate explica frecvenţa stereotipurilor identificate în articolele
monitorizate.

Natura Conflictului Numărul de articole Valoarea relativă


Legal/criminal 153 45,67%
Social 63 18,80%
Politic 34 10,14%
Economic 34 10,14%
Educaţional/Cultural 31 9,25%
Etnic 24 7,16%

În ceea ce priveşte tipul acţiunii săvârşite de romi, majoritatea celor pe cale le


prezintă presa monitorizată de mine sunt acţiuni negative – 205 faţă de 49 dintre ele care
sunt acţiuni pozitive. Dominante sunt acţiunile negative determinate de sărăcie şi de un
nivel de trai scăzut. Astfel, romii ajung să fure din supermarket sau din pieţe. Între alte
acţiuni negative prezentate de cotidienele menţionate se află şi răfuieli cu arsenal bine pus la
punct între formaţii de romi sau între capi ai lumii interlope (droguri, trafic de carne vie, etc.).
În ceea ce priveşte relatările; în ceea ce priveşte acţiunile pozitive ele privesc muzica
lăutărească sau manele şi unele articole consacrate oamenilor politic din rândul minorităţii
rome.

Tipul
Acţiune pozitivă Acţiune neutră Acţiune negativă
acţiunii
Număr de Valoare Număr de Valoare Număr de Valoare
Ziarul
apariţii relativă apariţii relativă apariţii relativă
„Adevărul” 7 9,33% 32 42,67% 36 48,00%
„Libertatea” 6 8,00% 25 33,33% 38 50,67%
„Naţional” 15 21,33% 24 32,00% 36 49,33%
„România 4 5,33% 18 24,00% 31 41,33%
Liberă”
„Ziua” 6 8,00% 26 34,67% 31 41,33%
„Monitorul
de Iaşi”
Total 38 11,34% 125 37,31% 172 51,34%
Tendenţiozitatea negativă faţă de actorul principal „romi” este de 41,59% din
totalul referirilor. Atitudine pozitivă faţă de romi nu apare decât în 4,59% din cazuri.
Printre actorii care au o prezenţă semnificativă, în afară de actorul rom sunt următorii:
Poliţie cu 145 de apariţii. Administraţia Locală cu 51 de apariţii, Victime cu 42 apariţii,
Mădălin Voicu cu 23 apariţii., după cum se poate vedea şi în tabelele următoare:

Tendenţiozitate Tendenţiozitate
Tendenţiozitate Neutralitate
pozitiva negativa
Ziare Absolut Relativ Absolut Relativ Absolut Relativ
“Adevarul” 1 1,35% 47 63,51% 26 35,14%
“Libertatea” 2 3,03% 32 48,48% 32 48,48%
“National” 6 8,22% 39 53,42% 28 38,36%
“Romania Libera” 3 5,77% 30 57,69% 19 36,54%
“Ziua” 3 4,84% 28 45,16% 31 50,00%
Monitorul de Iasi” 1 1,35% 47 63,51% 26 35,14%
TOTAL 15 4,59% 176 53,82% 136 41,59

Comporta-
Actor Actor Comporta- Actor Actor
Actor Frecventa ment
agresiv agresiv ment neutru atacat atacat
neutru
Aparitii Absolut Relativ Absolut Relativ Absolut Relativ

Romi 292 103 36,79% 120 42,86% 57 20,36%

Politie 145 35 24,31% 80 55,56% 29 20,14%


Administratia
51 16 31,37% 27 52,94% 8 15,69%
locala
Victime 42 0 0,00% 1 2,38% 41 97,62%
Madalin
23 10 47,625 10 47,62% 1 4,76%
Voicu
Cetateni 20 7 35,00% 6 30,00% 7 35,00%
Executiv 18 1 8,33% 10 83,33% 1 8,33%
Justitie 15 0 0,00% 13 86,67% 2 13,33%
Medici 13 0 0,00% 9 69,23% 4 30,77%
Muzicanti 10 0 0,00% 4 44,44% 5 55,56%
Partida
9 0 0,00% 6 75,00% 2 25,00%
romilor
Presedentie 7 0 0,00% 4 100% 0 0,00%
Comporta-
Actor Actor Comporta- Actor Actor
Actor Frecventa ment
agresiv agresiv ment neutru atacat atacat
neutru
Aparitii Absolut Relativ Absolut Relativ Absolut Relativ

Romani Criss 7 0 0,00% 4 66,67% 2 33,33%

Analizând stereotipurile care persistă în mentalul colectivului românesc şi


preluate de presă am ajuns la concluzia că nu există diferenţe mari între cotidienele
supuse monitorizării. Lista de stereotipuri extrasă de mine din articolele analizate conţine
paisprezece stereotipuri dintre care zece au conotaţie negativă: ţigani infractori, ţigani
violenţi, ţigani fără ocupaţie, abandon şcolar, ţigani cerşetori, ţigani emigranţi, natalitate
mare, lege ţigănească, ţigani analfabeţi, mafie ţigănească. Restul stereotipurilor întâlnite
sunt fie neutre, fie pozitive în ceea ce priveşte conţinutul mesajului pe care îl transmit.
Astfel, putem vorbi despre „Ţigani săraci”, „Ţigani muzicanţi”, Ţigănci ghicitoare” şi
„Tradiţii şi obiceiuri”. Din tabelul următor rezultă că stereotipurile cu cea mai mare
frecvenţă sunt cele cu o conotaţie negativă: „ţigani infractori”, reprezentând 33,33% din
totalul apariţiilor de stereotipuri, „ţigani violenţi” – 18,88%, „ţigani săraci” – 18,58%.

Stereotipuri
Frecventa absoluta Frecventa relativa
Tigani infractori 113 33,33%
Tigani violenti 64 18,18%
Tigani saraci 63 18,58%
Mafie tiganeasca 38 11,21%
Traditii si obiceiuri 19 5,60%
Tigani muzicanti 9 2,65%
Tigani fara ocupatie 8 2,36%
Tiganci ghicitoare 5 1,47%
Tigani analfabeti 5 1,47%
Tigani cersetori 4 1,18%
Tigani emigranti 4 1,18%
Lege tiganeasca 3 0,88%
Natalitate mare 3 0,88%
Abandon scolar 1 0,29%
Total 339
Din tabelele prezentate mai jos, se poate observa că ziarele care practică un
discurs impregnat de atitudine negativă faţă de romi sunt „Ziua” cu 50,00% şi
„Libertatea” cu 48,48%. Observăm că ziarele analizate au, în general o atitudine
tendenţios negativă faţă de etnia romilor şi acţiunile acestora. Pe de altă parte ziarele cele
mai neutre în relatări au fost „Adevărul” şi „Monitorul de Iaşi” (63,51%).

Ziar Procent tendinta negativa


“Libertatea” 48,48%
“Romania Libera” 36,54%
“Adevarul” 35,14%
“National” 38,36%
“Ziua” 50,00%
“Monitorul de Iasi”
Total 41,59%

Tendenţiozitate negativa

60,00%

50,00%

40,00%

30,00%

20,00%

10,00%

0,00%
Libertatea Monitorul România Adevarul Naţional Ziua
de Iaşi Liberă

Evenimente conflictuale vs evenimente neconflictuale.

Se poate lesne observa că există ziare precum „Ziua”, „Adevărul”, „Monitorul


de Iaşi” şi „România Liberă”, care relatează mai mult evenimente conflictuale, şi ziare
care domină evenimentele neconflictuale, precum „Naţionalul”. De remarcat un echilibru
cu privire la ponderea evenimentelor conflictuale – neconflictuale în cotidianul
„Libertate”; neconflictuale 47,83% şi conflictuale 52,17%. Această interpretare a datelor
nu poate fi făcută fără să se ţină seama şi de politica editorială promovată de aceste
cotidiene. Interesul ziarului „Evenimentul Zilei” pentru ştirile „şoc” este binecunoscut.
Conflictele sunt prezente în paginile ziarului amintit pentru că fac reţete de vânzări şi nu
pentru că ar avea ca scop prezentarea într-o lumină defavorabilă o anumită etnie. După
cum se observă din tabelele de mai jos (A+B) şi „Ziua” şi „Adevărul” au predilecţie
pentru senzaţional.

A
Evenimente Evenimente
Ziar Frecventa
Neconflictuale Conflictuale
“Adevarul” 33 42 75
44,00% 56,00%
“Libertatea” 33 36 69
47,83% 52,17%
“Ziua” 22 41 63
34,92% 65,08%
“National” 43 32 75
57,33% 42,67%
“Romania Libera” 20 33 53
“Monitorul de Iasi” 37,74% 62,26%

Evenimente conflictuale v.s neconflictuale

Adevarul

Libertatea

Ziua

Naţional

România liberă

0,00% 10,00% 20,00% 30,00% 40,00% 50,00% 60,00% 70,00% 80,00% 90,00% 100,00%

151 184
Evenimente neconflictuale Evenimente conflictuale 335
Total 45,07% 54,93%

Dacă luăm ca reper natura conflictului, ziarele care promovează cu o insistenţă


mai mare evenimentele de natură criminală sunt: „România Liberă” cu 23,54%, şi
„Libertatea” cu 22,87%. „Adevărul” pune accent în proporţie de 41,17% pe evenimentele
de natură economică, în timp ce „Naţionalul” se axează pe relatări încadrate în sfera
cultură/ educaţional (41,66%). În general, ziarele s-au axat pe relatarea evenimentelor de
natură legală/criminală şi socială.

Natura conflictului Frecventa de aparitie


Legal/criminal 153
Social 63
Politic 34
Economic 34
Educational/cultural 31
Etnic 24

Majoritatea acţiunilor săvârşite de romi şi relatate în ziarele analizate sunt


negative. Astfel, în Libertatea” sunt prezente 50,67% acţiuni negative. Cele mai multe
acţiuni pozitive cu privire la romi sunt relatate în „Naţional” (21,33%) iar „Adevărul” şi
„Monitorul de Iaşi” se remarcă prin relatarea celui mai mare număr de acţiuni neutre în
ceea ce priveşte evenimentele care-i au ca protagonişti pe reprezentanţii etniei rome.
Raportat la frecvenţa apariţiilor fiecărui actor în ziare, pot remarca faptul că, pe
lângă actorul principal „romi” apar şi alţi actori precum „Poliţie” (17,99%) şi
„Administraţie Locală” (6,32%). Ziare precum „Ziua”, „Monitorul de Iaşi” şi „Adevărul
pun accentul pe conflictul dintre poliţie şi etnia romilor, în timp ce „Naţionalul” este mai
înclinat să relateze despre prestaţia politică a diferitelor organizaţii ale etnicilor (în acest sens
este semnificativă prezenţa actorului ”Executiv”). Pe de altă parte, „România Liberă” are
un număr mare de articole referitoare la conflictele apărute între etnicii romi şi administraţia
locală, în timp ce „Libertate” scoate la lumină conflictele între români şi romi.
Un nou parametru introdus în această analiză îl reprezintă „comportamentul
actorilor”. Am încercat astfel, să măsor atitudinile pe care le au actorii implicaţi în
evenimentul relatat, unii faţă de ceilalţi. În marea majoritate a cazurilor, comportamentul
romilor prezentat în articole este unul agresiv, fiind foarte puţine cazurile în care ei înşişi
sunt ţinta agresiunii. Printre aceste puţine cazuri pot fi evidenţiate următoarele: evacuările
forţate ale romilor care domiciliau ilegal în diverse zone ale Bucureştiului, evacuări
făcute de reprezentanţii administraţiei locale împreună cu poliţia. Ţinta principală a
agresiunilor o reprezintă, în majoritatea articolelor monitorizate, angajaţii Ministerului de
Interne precum şi cetăţenii.

Ziar Actor agresiv Comportament neutru Actor atacat


“Ziua” 39,62% 39,62% 20,75%
“Romania Libera” 32,00% 52,00% 16,00%
“National” 38,60% 42,11% 19,30%
“Libertatea” 33,33% 45,61% 21,05%
“Adevarul” 33,33% 47,62% 19,05%
“Monitorul de Iasi” 33,33 45,33% 18,56%

Aşa cum se poate observa în aceste ziare se utilizează cu frecvenţe ridicate


următoarele substantive şi adjective: clan (11), căruţe (9), lume interlopă (8), şatră (8),
arme (7), bande (6), bâte (6). Toate aceste cuvinte au conotaţie negativă, majoritatea lor
implicând agresivitate.
Verbele cel mai frecvent folosite în aceste articole sunt: a fura (13), a bate (8), a
lovi (4), a sechestra (3). Toate aceste verbe se referă la acţiuni agresive, antisociale.
Se poate aprecia că în cotidianul „Adevărul” relatarea jurnalistică evidenţiază în
special acţiunile negative ale romilor, fiind cotidianul cu cel mai mare număr de acţiuni
negative ale romilor relatate, iar natura conflictului este preponderent legal/criminală
(33,76%). Cei mai agresivi actori prezentaţi de acest cotidian sunt romii şi administraţia
locală. Reprezentativ la capitolul agresivitate este Mădălin Voicu, agresiv în 66,66%
dintre acţiunile relatate de presă. Pe de altă parte, este ziarul cu cel mai mare triaj.
În ziarul „Libertatea” se remarcă un echilibru în ceea ce priveşte raportul evenimente
conflictuale – evenimente neconflictuale. Evenimentele sunt de natură preponderent
criminală, ca de altfel în toate cotidienele monitorizate. Se observă o frecvenţă ridicată a
articolelor referitoare la acţiunile negative săvârşite de romi. Articolele din „Libertatea”
sunt însoţite în general de fotografii care surprind etnia în ipostaze agresive.
Stereotipurile dominante în acest ziar sunt „Ţigani infractori” cu 33 de apariţii şi „Ţigani
săraci” cu 13 apariţii. În acest ziar pagina 3 de eveniment este, practic, dedicată etniei
rome.
Ziarul „Ziua” relatează cele mai multe evenimente de natură criminală, 36
articole, aici întâlnindu-se şi cel mai mare număr de evenimente conflictuale (65,08%).
Este ziarul care promovează cel mai tendenţios discurs negativ faţă de romi.
Stereotipurile utilizate în mod frecvent de acest cotidian sunt „Ţigani infractori” şi
„Ţigani săraci”, fiecare reprezentând 25% din totalul stereotipurilor folosite de jurnaliştii
de la „Ziua” atunci când fac referire la etnia romă.
Ziarul „Naţional” prezintă cel mai mic număr de evenimente conflictuale şi este
cel mai puternic tendenţios pozitiv faţă de romi. Acest cotidian prezintă cele mai multe
acţiuni pozitive săvârşite de romi. De remarcat existenţa unei rubrici speciale redactată de
un ziarist sub pseudonimul „Tache”, care se ocupă în special de afacerile din lumea
interlopă bucureşteană. Deşi cotidianul „Naţional” este cel mai tendenţios pozitiv faţă de
etnia romă, în ceea ce priveşte stereotipurile cel mai des utilizate, ele sunt preponderent
negative „Ţigani infractori”, „Ţigani violenţi” şi „Ţigani săraci”.
În „România Liberă” se remarcă cea mai mică frecvenţă a apariţiilor pentru
actorul „romi”, aceştia având în special un comportament agresiv. Stereotipurile „lider”
în acest cotidian sunt negative, ca şi în majoritatea cotidienelor monitorizate, punând
etnia într-o lumină defavorabilă. Este ziarul care utilizează cele mai puţine stereotipuri
referitoare la această etnie.
„Monitorul de Iaşi” este alături de „Adevărul” publicaţia care a prezentat cele
mai multe acţiuni negative ale căror protagonişti sunt romii. Alături de aceştia, alt actor
agresiv prezentat de acest cotidian este poliţia. Stereotipurile cu cea mai mare frecvenţă
sunt „ţigan infractor” şi „ţigani săraci”. Ponderea articolelor neutre este, ca şi în cazul
cotidianului”Adevărul”, una semnificativă.
În perioada în care s-a desfăşurat monitorizarea şi analiza de presă (ianuarie –
august) liderii etniei romilor nu au avut o prestaţie remarcabilă pe scena publică.
Principalii protagonişti ai evenimentelor au fost: Mădălin Voicu (66 apariţii), Florin

Lideri romi in mass media

4% Madalin Voicu
8%
9% I Iorin Cioaba

50% Nicolae Paun


29% Vasile Ionescu
Imparatul Iulian

Cioabă (38 apariţii), Nicolae Păun (12 apariţii), Vasile Ionescu (10 apariţii), Împăratul
Iulian (5 apariţii). Cel mai activ dintre aceştia a fost Mădălin Voicu, aşa cum se poate
observa şi în graficul alăturat.
Mădălin Voicu nu a scăpat ocazia de a-şi exprima opinia în diverse situaţii,
acesta reprezentând fie punctul de vedere personal, fie punctul de vedere al formaţiunii
căreia îi aparţine. Discursul său pitoresc a fost citat de numeroşi jurnalişti, sporind astfel
impactul şi „coloritul” articolelor.
Prin limbaj şi atitudine, prin atacurile la adresa unor lideri romi sau a altor lideri
politic, Voicu – „sursa agresiunilor”, aşa cum apare în analiza de faţă – a fost unul dintre
actori, provocând conflicte în 32,31% dintre apariţiile sale în presa românească. Este de
remarcat conflictul declanşat în momentul în care Mădălin Voicu s-a „erijat în lider cu
puteri dumnezeieşti şi a emis cele 20 de porunci către fracţii săi ţigani”. Mădălin Voicu a
îndemnat romii să nu mai fure, să se spele, să muncească, acestea fiind principalele
motive pentru care ei sunt discriminaţi şi marginalizaţi. În condiţiile în care ar respecta
cele 20 „de legi” această situaţie ar putea fi evitată, spune Voicu.
Această decizie i-a nemulţumit pe reprezentanţii etniei rome. Vasile Ionescu a
reacţionat prompt, intrând în polemică cu Voicu. Nu au lipsit „expresii tipice pentru
minoritatea din care provin” („Naţional”). Ion Bidia, un alt lider al romilor, îşi declara, la
rândul său, nemulţumirea faţă de „dodecalogul lui Medelin”, afirmând că acesta „şi-a
bătut pur şi simplu joc” de naţia ţigănească („Adevărul”).
Nu au lipsit polemicile cu Florin Cioabă, pe care Mădălin Voicu l-a calificat
drept „ţigan prost” şi cu Vasile Dâncu, Ministrul Informaţiilor Publice, care crede despre
Voicu că nu înţelege că politica nu e o chestiune de mahala.
Alte evenimente în care Voicu a fost implicat se referă a îndemnul adresat
romilor de a-şi declarat etnia la recensământ, aşa cum va face şi el. Mădălin Voicu a fost
chiar actor principal într-un spot realizat pentru acest eveniment.
Aşadar, liderii romilor nu sunt implicaţi în evenimente de mare anvergură. Se
remarcă în acţiuni care ţin strict de etnia romă şi de relaţiile din interiorul etniei.
CONCLUZII

Mass – media, şi în general, informarea constituie, alături de şcoală două surse


importante ale reprezentării simbolice care joacă un rol fundamental în percepţiile noastre
despre celălalt. De asemenea, media are un rol aparte în procesul de integrare a
minorităţilor etnice. De felul în care aceasta prezintă diverse evenimente ai căror actori
principali sunt reprezentanţi ai minorităţilor naţionale depinde mesajul transmis opiniei
publice şi modalităţile prin care publicul larg îi percepe pe etnicii minoritari. Cazurile
prezentate de mass-media – unele clare şi detaliate, alte mai puţin – stereotipurile şi
clişeele culturale duc adesea la confirmarea sau întărirea unor prejudecăţi deja existente,
care pot provoca sau exacerba comportamente exclusive, discriminatorii şi rasiste în
cadrul societăţii.
Reprezentările grafice, atât cele propuse în studiul de caz, cât şi cele din anexă
sintetizează o mare parte a informaţiilor obţinute, într-o formă ce permite realizarea de
comparaţii şi punerea în evidenţă a unor tendinţe generalizabile până la un anumit nivel.
În cele ce urmează mă voi mărgini la prezentarea câtorva dintre concluziile
desprinse în urma interpretării datelor, a celor pe care le-am considerat mai importante.
Libertatea presei este incontestabil una din valorile fundamentale ale unei
societăţi democratice. Această libertate este strâns corelată cu libertate de exprimare şi cu
libertate de informare a fiecărui cetăţean. Rolul fundamental al presei ar fi deci acela de a
informa. Dacă aşa stau lucrurile din punct de vedere teoretic, o serie de dificultăţi se
ridică în faţa jurnalismului sub aspect practic. Astfel, dacă se iau în considerare
complexitatea, dinamica şi diversitatea societăţii actuale, dat fiind volumul imens de
informaţii existent, jurnalistul nu se poate rezuma la simpla transcriere a acestora. El este
nevoit să selecteze acele informaţii ce au relevanţă pentru cititori, să sintetizeze
elementele esenţiale ale informaţiilor selectate şi uneori să ofere cititorilor şi interpelări
ale evenimentelor prezentate care să permită o situare în context.
Este deci dificil de susţinut ideea că jurnalistul este doar „o oglindă a societăţii”.
La cele spuse trebuie adăugat şi faptul că selecţia, modul de prezentare şi interpretarea
acordată unui eveniment pot fi influenţate şi de opiniile personale ale jurnalistului şi de
preferinţele sale. Nu trebuie uitat nici faptul că jurnalistul este obligat să respecte
orientarea generală a ziarului la care lucrează şi să se conformeze politicii redacţionale a
acestuia.
Apare deci fireasca întrebare: cât de liber este în realitate jurnalistul? Şi mai ales,
cât de liber este în realitate jurnalistul astăzi în România? Desigur, din punct de vedere
oficial, libertatea de exprimare este o cucerire importantă pentru România, iar
supradimensionarea ofertei de presă ce persistă încă susţine importanţa pe care românii o
acordă acestei libertăţi câştigate. Române de discutat însă aspectul practic al exercitării
libertăţii de exprimare şi mai ales influenţele propriilor prejudecăţi şi cele ale factorului
economic asupra acesteia.
În afară de această abordare ce pune sub semnul întrebării adevărata libertate a
jurnalistului, merită adusă în discuţie şi orientarea opusă ce tinde să absolutizeze puterea
presei şi a jurnalistului. Este unanim acceptat, inclusiv de către jurnalişti, faptul că ei fac
parte din elita societăţii. După opinia mai multor specialişti, există în România, la ora
actuală, o relativ frecventă confuzie a rolurilor, în special în ceea ce priveşte raportarea
jurnaliştilor la viaţa politică. Astfel, trecând dincolo de simpla informare a opiniei publice
sau de comentarea principalelor evenimente politice, unii jurnalişti au tendinţa de a se
considera actori principali pe scena politică, cu capacitate reală a de a influenţa
evenimentele, de a crea ceea ce se numeşte „efectul de agendă”, adică de a impune un
anumit eveniment în centrul atenţiei opiniei publice.
Cum se traduc aceste consideraţii prin prisma reflectării în presă a minorităţilor
şi a relaţiilor etnice? Întrebarea care se pune în acest context este legată de posibilitatea
presei de a influenţa în vreun fel raporturile dintre grupurile etnice din cadrul unei
societăţi. Mai mult chiar, poate presa declanşa conflicte interetnice prin dezinformarea şi
manipularea opiniei publice. Cred că, oricât de puternică ar fi, oricât de abili în mânuirea
tehnicilor manipulării ar fi jurnaliştii, presa nu are capacitatea de a determina de una
singură schimbări la nivelul societăţii. În mecanismele complexe ce determină apariţia
schimbărilor sociale presa reprezintă doar unul dintre elemente, nu însă cel decisiv.
Acest lucru nu înseamnă însă că rolul presei în societate trebuie minimalizat sau
neglijat. Presa poate avea o contribuţie importantă la accelerarea sau încetinirea unor
procese sociale. În cazul conflictelor interetnice, deşi ele nu vor putea fi niciodată
declanşate exclusiv de presă, modul în care presa le reflectă realitatea poate afecta
evoluţia evenimentelor, fie în sensul atenuării conflictului şi al impactului pe care acesta
îl va avea la scara întregii societăţi, fie în sensul agravării acestuia şi al prelungirii
repercusiunilor sale în spaţiu sau în timp.
În consecinţă, presa nu poate fi făcută responsabilă pentru fenomenele negative
ce afectează viaţa societăţii, dar nici nu trebuie permis faptul că jurnaliştii au deplină
responsabilitate pentru angajarea în direcţia susţinerii acelor tendinţe ce conduc la
întărirea coeziunii sociale, sau dimpotrivă, a celor care favorizează separarea, opoziţia
sau chiar conflictele între diferitele grupuri sociale.
Una dintre cele mai delicate probleme ale mediatizării este identificarea etnică a
protagoniştilor unui eveniment susceptibil de a fi mediatizat. Legislaţia sau regulile
prescrise ale presei româneşti nu prevăd nimic expres cu privire la acest lucru.
Dimpotrivă, în toate ţările democrate, relaţia presei cu toate tipurile de minorităţi este
atent cuantificată. De exemplu, recomandările BBC în acest domeniu afirmă clar că
„dezvăluirea rasei unei persoane se poate face doar atunci când ea este de o directă
relevanţă cu evenimentul respectiv”. În plus, există destule nuanţări în legătură cu
diversele tipuri de identificare şi descriere a unor persoane de altă rasă, cetăţeni ai
statului.
În privinţa relaţiilor dintre rase, alegerea vocabularului are o mare importanţă
pentru producătorii BBC fiindcă cuvintele pot fi încărcate de prejudecăţi ori judecăţi de
valoare ce pot fi înţelese ca poziţii ale canalului mediatic.
În urma prezentării studiilor de caz, se poate constata, apartenenţa la etnia
romilor este asociată cel mai adesea cu aspecte negative. Referitor la aceasta, îmi permit
să vorbesc aici de două categorii de justificări pe care le-am putut identifica. O primă
categorie porneşte de la premisa că presa nu face decât să reflecte realitatea. De ce, ar
ascunde ziaristul o informaţie reală (cea care se referă la apartenenţa etnică) în cazul
implicării unor persoane într-un context negativ? De altfel, deseori informaţii negative
despre romi apar prin simpla preluare a unor comunicate provenite de la autorităţi. O a
doua categorie de justificări are la bază condiţionarea economică a ziarelor şi implicit a
jurnaliştilor, care sunt obligaţi, în special în condiţiile de mare concurenţă în care
funcţionează presa românească actuală, să caute să atragă cititorii. Pe cine interesează
informaţiile pozitive? Presa e făcută ca să fie cumpărată şi citită, deci să satisfacă nevoile
şi cerinţele cititorilor şi nu să contribuie la educarea acestora. Ar fi deci normal în virtutea
argumentelor prezentate, ca jurnalişti să prezinte în primul rând elemente de senzaţional
care sunt de cele mai multe ori negative.
Desigur stereotipurile asociate romilor sunt incontestabil printre cele mai
negative ce pot fi atribuite unui grup etnic. Este de asemenea, confirmat, atât observaţiile
curente cât şi de specialişti faptul că majoritatea populaţiei are o atitudine preponderent
negativă la adresa lor. Este oare, în aceste condiţii firesc şi inevitabil ca ponderea
relatărilor negative despre romi în presă să fie mai mică?
În confruntarea cu realitatea, elementele stereotipului, fie ele pozitive sau
negative , se dovedesc rareori valabile. Este logic, ca bazându-se pe generalizări abuzive
ale unor caracteristici individuale sau de grup, elementele acestuia să nu poată fi aplicate
la ansamblul unei populaţii. Acest lucru este chiar mai uşor de demonstrat în cazul
romilor, dată fiind marea diversitate din cadrul acestei etnii.
Desigur menţinerea aparenţei etnice în situaţia în care acest detaliu, chiar real,
nu are relevanţă pentru cele prezentate, nu face decât să întărească stereotipurile negative,
să favorizeze răspândirea prejudecăţilor şi să contribuie la generalizarea nejustificată a
unor atribute negative. Această practică, des întâlnită, des întâlnită în articolele analizate,
este evident una discriminatorie, având în vedere că apartenenţa etnică nu este menţionată
în cazul infractorilor de altă etnie.
Ambele tendinţe menţionate, ca şi imaginea creionată mai sus, se bazează pe
generalizări nejustificate şi pe necunoaşterea realităţilor comunităţilor de romi. Lipsa de
informaţii cu privire la realitatea situaţiei romilor, atât la nivelul societăţii în ansamblu cât
şi în particular, în rândul jurnaliştilor, este uşor de explicat prin mai mulţi factori. Printre
cei mai importanţi se numără lunga perioadă de ignorare de către autorităţi şi de încercare
de asimilare a acestui grup etnic, precum şi „inexistenţa” romilor, ca grup etnic având o
cultură specifică, din perspectiva sistemului educaţional. Posibilitatea de cunoaştere
directă de către reprezentanţii presei a comunităţilor de romi este cauzată şi de caracterul
închis pe care îl au parte din acestea. Este cazul, în primul rând al comunităţilor care şi-au
păstrat în mai mare măsură structurile tradiţionale. La barierele de comunicare
determinate pe diferenţele culturale se adaugă uneori şi cele de ordin lingvistic. Este
firesc deci ca, în situaţia în care volumul de informaţii reale, verificabile este redus,
jurnaliştii să fie tentaţi să apeleze la elementele stereotipului.
Există însă pericolul pe care îl poate genera tendinţa, firească de altfel, de a
prezenta în presă aspecte deosibite, „interesante” , chiar neutre sau pozitive referitoare la
romi. Este vorba de accentuare exotismului culturii acestei etnii. O astfel, de percepţie nu
poate decât să accentueze diferenţele şi separarea dintre romi şi societatea majoritară,
afectând în mod negativ posibilităţii de cunoaştere reală a acestui grup etnic.
Pe de altă parte însă, trebuie să fim realişti: temporalitatea proprie jurnalistului
(chiar dacă nu trebuie să cedeze dictatelor de urgenţă) nu va fi niciodată aceea a unui
cercetător specializat. Meseria de jurnalist conservă cel puţin o specificitate, aceea de a fi
social abilitat în a produce punctul său de vedere cel mai pertinent posibil asupra unei
realităţii cpmplexe şi schimbătoare, într-un minim de timp posibil. Este totuşi posibil,
pentru jurnalist, să depună un efort dublu: să pună în practică formări profesionale,
iniţiale şi în special, continue, care ar permite să se sesizeze mai bine interconexiunea
ştiinţelor, unitatea lor şi unitatea omului şi să se vadă modelele pozitiste de interpretare a
realului; pe de altă parte, urmărirea unei colaborări mai active între jurnalişti şi experţi, în
sensul unei „cercetări-acţiune” care ar putea să aducă un profit celor două profesii.
Aşa cum am mai spus, în lucrarea aceasta am încercat o sistematizare care să
aibă în vedere coordonatele majore decelabile într-un spaţiu cultural prolific şi pe un
domeniu de o amploare excepţională şi mai ales, am gândit să ofer o schemă de analiză a
demersurilor jurnalistice din spaţiul românesc cu privire la minorităţi care să nu aibă
caracteristicile unui final de drum, ci ale unei mereu posibile deschideri.