Cât este de important să oferim atenţie copilului nostru?

Influenţa educaţională şi tipul de îngrijire primite de către copil din partea părinţilor sunt
mai importante în a determina ceea ce va deveni copilul din punct de vedere al personalităţii,
decât caracteristicile temperamentale înnăscute.
În primii ani de viaţă există un progres rapid al evoluţiei creierului – în această perioadă
copilul îşi dezvoltă tiparele psihologice care stau la baza viitoarelor relaţii – în special ale
relaţiilor intime. Primele impresii ale copilului despre lume sunt obţinute prin intermediul
sentimentelor sale. Starea afectiva a copilului determina modul în care vede sau percepe el lumea
în care se află – pe părinţi, pe sine însuşi.
În acest fel se creează scena şi se pune temelia pentru viitoarea personalitate a copilului.
De exemplu, dacă un copil îşi percepe lumea drept neprietenoasă, lipsită de iubire la adresa sa,
indiferentă, ostilă, mesajul pe care acesta îl percepe este: fii independent, nu te baza pe ceilalţi
oameni, învaţă să te descurci singur. Sub aceste auspicii, cel mai mare duşman al unui copil în
creştere este anxietatea, care îi va afecta mai târziu vorbirea, comportamentul, capacitatea de a se
raporta la semeni şi de a învăţa. Un copil anxios nu va fi doar hipersensibil din punct de vedere
afectiv, ci şi foarte vulnerabil.
Tot în primii ani de viaţă se formeaza ataşamentul, care poate fi unul sigur sau unul
nesigur. Atunci când figura primară de ataşament (persoana care are cel mai mult grijă de copil;
de obicei mama sau o bunică) are o legatură pozitivă cu copilul, răspunde prompt şi adecvat
nevoilor lui, acesta îşi construieşte un model al figurii primare de ataşament ca fiind o persoană
disponibilă, iubitoare şi un model complementar al lui însuşi ca persoană importantă, care merită
să fie iubită. Ataşamentul sigur va determina mai târziu încrederea pe care o va avea în sine şi în
capacităţile sale, comportamentul său afectuos sau distant, modul de a reacţiona în situaţii
nefamiliare.
Încărcând rezervorul emoţional al copilului cu emoţii pozitive, creşte probabilitatea ca
acesta să ofere comportamente şi afecte pozitive. Copiii sunt ca nişte oglinzi: dacă li se dăruieşte
dragoste, răspund cu dragoste - dacă nu primesc nimic, nu au nimic de înapoiat.

Psih. Pîrvuţ(Ciucur) Augustina